Moșii de vară; Moșii de Rusalii; Moșii cei Mari; Moșii de Sâmburi; Sâmbăta Rusaliilor; Sâmbăta Moșilor
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Aurel Bauch | Negustori la Târgul Moșilor, București, 1937 – 1942 (BA-576)
foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: www.crestinortodox.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Moșii de vară; Moșii de Rusalii; Moșii cei Mari; Moșii de Sâmburi; Sâmbăta Rusaliilor; Sâmbăta Moșilor
“Mosii de vară“, tinuti in sambata Rusaliilor, este unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor.
Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor.
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi.
De Rusalii se dau de pomana vase de lut, cani, strachini si vase de lemn (cofe), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa.
In unele sate bucovinene “Mosii de vara” incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor.
Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire.
Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depind de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului.
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR / Fond Aurel Bauch – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Sâmbăta Rusaliilor; Sâmbăta Moșilor; Moșii de Rusalii; Moșii cei Mari; Moșii de vară; Moșii de Sâmburi
Caracterul funerar al sărbătorii Rusaliilor, manifestat în întreg complexul de festivități (Todorusalele, Ispasul, Lunea Rătăcită) este susținut de următorul episod, și anume de Sâmbăta Moșilor.
Oamenii continuă să se ferească de duhurile necurate prin împodobirea locuințelor cu leuștean, tei, usturoi, ș.a., precum și prin îmbunarea acestora și a morților cu ofrandele specifice.
Pentru a grăbi plecarea de pe pământ a demonilor, în această zi se desfașoară obiceiul intitulat Goana Rusaliilor, care avea ca temă principală alungarea Rusaliilor de pe pământ.
Moșii se zice că au fost nouă unchieși bătrâni care, pe unde mergeau, numai bine și minuni făceau. (Speranția)
Nu e bine ca cineva să mănânce până ce nu dă mai întâi de pomană, pentru că în această zi se cuminecă, adică se împărtășesc cu sfintele taine toți morții; și dacă unul din neamul celor morți mănâncă, atunci cei morți din neamul său nu se pot cumineca.
Și deoarece morții așteaptă în această zi pomană și pomenire, fiindcă este ziua lor, de aceea românii din Bucovina trimit dis-de-dimineață pe la vecini, neamuri și sărmani, mai ales pe unde sunt copii mici. (Pamfilie)
În aceste zile se deșteaptă toți morții și se duc pe Valea cu Dor.
Acolo găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursul anului.
Cine nu găsește nimic, ia țărână în poală și se întoarce mâhnit. Oalele se împart, pentru ca cei morți să aibă cu ce bea apă pe lumea ailaltă.
În zilele de moși se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că se întorc colacii de la morți îndărărt.
Acum nu se dau lăturile îndărăt, că bieții morți stau cu gurile căscate în această zi, așteptînd colaci, și lăturile le dau în gură lor.
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR (O-1271) – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Sâmbăta e „ziua morţilor”, după rânduielile religiei creştine.
În această zi Mântuitorul Hristos, ucis de cu vineri, a stat toată ziua mort, pentru a învia Duminică.
Din această tradiţie şi din aprofundarea credinţelor antice, mitologiştii spun că morţii sunt duşi în imperiul Sfintei Sâmbete de către Sfânta Vineri, după cum amurgul (personificat prin Sfânta Vineri), conduce în noapte (personificată prin Sfânta Sâmbătă).
Noaptea, în întuneric, ies strigoii şi toate duhurile rele; noaptea, şi prin urmare Sfânta Sâmbătă, este stăpâna acestor duhuri.
Drumul către cei răposaţi va fi prin imperiul Sfintei Sâmbete, adică, în ziua Sâmbetei ne putem apropia de cei morţi.
Sâmbăta se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morţilor, care pomană poate să constea din mâncare, băutură, haine de purtat şi altele.
Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se pot face şi în alte zile, dar pomana cea mai bine primită de Dumnezeu este cea făcută în ziua Sâmbetei.
Când nu se poate da cuiva un lucru de pomană, se aruncă pe apă, „apa Sâmbetei”, care-l va duce şi-l va aşeza, după credinţa poporului, în locul cuvenit.
Astfel se întâmplă cu obiectele sfinte dar vechi, precum: icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeşnice, rămăşiţe de lumânări şi altele.
Acestea nu se aruncă afară, unde nu-i cu putinţă să nu fi căzut o fărâmă de spurcăciune, ci se aruncă pe apă, spre a fi duse pe lumea cealaltă, a morţilor, prin mijlocirea „apei Sâmbetei”.
Din toate Sâmbetele şi prin urmare din toţi „moşii”, ziua cea mai nimerită pentru facerea pomenilor şi pomenirilor este Sâmbăta Duminicii Mari, în Ajunul Duminicii Mari, numită şi „Moşii Duminicii Mari”, „Moşii Rusaliilor”, „Moşii de Rusalii” sau, mai peste tot locul, „Moşii cei mari” sau „Moşii de vară”.
Tudor Pamfile – Sărbătorile de vară la români (1910) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
cititi si:
- Paparuda
- Târgul de fete de pe Muntele Găina
- 27 iulie – Sfântul Pantelimon; Pintilei – Călătorul; Sfântul Ilie cel șchiop
