Târgul de fete de pe Muntele Găina
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția MAP | Târgul de fete de pe Muntele Găina, Munții Apuseni, 1880-1940 (MAP-928)
foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com
Târgul de fete de pe Muntele Găina
Acesta datează de aproximativ două secole, prima atestare documentară fiind din anul 1816. Conform tradiției, acesta are loc în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfântului Ilie, care este sărbătorit în 20 iulie.
Pe vremuri, târgul începea cu doi delegați, din partea moților din Vidra de Sus și doi delegați din partea crișenilor din Bulzești (sate aflate la baza muntelui) care trăgeau o linie de despărțire între moși și crișeni.
Ritualul începea sâmbăta seara, când se adunau feciorii. Peste noapte, tinerii cântau și beau țuică.
În zori, apăreau fetele și nevestele și toată petrecerea se muta pe creasta Găina.
Dansul era obligatoriu astfel ca flăcăii să vadă că fata nu șchioapătă.
Nici negoțul nu era neglijat.
Negustorii vindeau cireșe și miere, rachiu, ciubere sau oale smălțuite.
Momentul cel mai important îl reprezenta ”târguirea” fetelor.
Fetele care luau parte la târg se pregăteau ani întregi, pentru că se cerea să ia cu ele și zestrea.
Părinții puneau pe masă plăcintă, găini fripte, pălincă, iar tatăl băiatului se înfățișa și începeau ”negocierile”.
După ce cădeau la înțelegere, fata era invitată la joc și apoi cântărită pe o scândură, în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.
Târgul de fete s-a transformat, în timp, într-o nedeie populară, care are loc înainte de Sfântul Ilie.
Ca legendă, se povestește că, odată, în vârful muntelui, trăia o zână frumoasă fără seamăn și tare bogată.
Ea avea o găină care făcea zilnic miraculoase ouă de aur.
Și o dată pe an, zâna dăruia câte un ou de aur, ca zestre unei fete sărace și cuminți.
Iar oamenii, când aveau nevoie de un sfat ori de un mic ajutor, apelau totdeauna la zână.
Într-o bună zi însă, cinci tineri din Vidra, îmbrăcați în straie femeiești, s-au furișat la zâna muntelui și, iscodind unde se afla găinușa, au șterpelit-o, împreună cu un coș plin cu ouă de aur.
Fugind de le scăpărau picioarele, unul dintre ștrengari scăpă coșul, ouăle rostogolindu-se până-n apele învolburate ale Arieșului.
Flăcăii au ascuns găina în munții Abrudului, care, după cum se știe, sunt plini de aur.
Supărată, ”crăiasa băilor de aur” a părăsit pentru veșnicie acele tărâmuri, plecând spre alte zări.
De atunci, tinerii s-au învățat să urce, în a treia duminică a lui iulie, pe culmea platoului Găina, nădăjduind că, poate într-o zi, zâna va reveni în acele locuri.
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Claudia Mihăilescu | Fată cu tulnic la Târgul Fetelor, Muntele Găina, 1943 (MC-6) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Cea mai importantă nedeie din zona de interferență a Munților Zărandului, Munților Bihor și Munților Apuseni este târgul de pe Muntele Găina.
Ea încheie și ciclul anual al acestui tip de sărbători care se întinde pe o perioadă de timp situată între Paști și Sfântul Ilie.
Despre originea târgului de pe Muntele Găina, părerile cercetătorilor sunt împărțite.
Unii îi conferă o origine mitologică, în timp ce alții vorbesc despre caracterul său economic.
Cert este că, în fiecare an, în cea mai apropiată sâmbătă și duminică de Sfântul Ilie (20 iulie), începând cu a treia decadă a secolului al XX-lea (pe vremuri, în apropierea sărbătorii Sfinților Petru și Pavel), târgul de pe Muntele Găina reunește câteva zeci de mii de oameni din ținutul Munților Apuseni, Zărandului, Bihorului și Hunedoarei.
Legenda spune că în vârful Muntelui Găina trăia, într-un palat strălucitor, o zână foarte frumoasă. Zâna avea o găină cu pene de aur, care îi făcea zilnic trei ouă de aur, pe care le dăruia ca zestre fetelor sărace ce urmau să se căsătorească.
Atrași de bogăția ei, trei feciori din munți, îmbrăcându-se în haine femeiești, au reușit să intre în palat și să fure găina.
În fuga lor au scăpat din coș ouă de aur care s-au spart în râul Arieș.
De atunci, acest râu ar purta aur în nisipul său.
Se mai spune că ouă de aur ar mai fi rămas și sus pe munte, în diferite spărturi din stâncile de acolo, și de aceea, an de an, feciori și fete urcă să le caute în jurul datei de 20 iulie.
Fără îndoială, această legendă este inspirată din credințele răspândite în zonă, legate de „vâlvele băilor”, ale vechilor mine de aur.
Aceste vâlve sunt spirite ale aurului și ele apar cel mai des sub formă de găină sau cocoș.
Traian Mager, om al locului și chiar organizator de excursii la târgul de fete de pe Muntele Găina, face următoarea descriere a acestui eveniment:
„Din neștiute vremi, în fiecare an la Sân-Petru, se ține pe platoul muntelui Găina tradiționalul târg de fete.
Moții și crișenii, îndeosebi flăcăi și mame cu fete, câte 2-3 mii de persoane, se întrunesc în Dumineca fixată printr-o specială convenție calendaristică, pe cel mai frumos pisc al Munților Apuseni, unde își petrec o zi sub cerul liber, în jocuri și bucuria revederilor dintre neamuri și cunoscuți.
Oaspeții din depărtări sosesc încă înspre seară și noaptea se veghează pe lângă focuri uriașe în glume, cântece și dragoste.
Când, după noaptea rece însoțită adeseori de brumă în iulie, a doua zi dimineața din fundul văii se înalță biruitor un soare superb, apariția acestuia este salutată cu chiote de veselie și chemări prelungi de tulnice, pe care fetele și nevestele moațe le suflă cu neîntrecută artă.
Și cheful se continuă cât ține lunga zi de vară într-o stare de adevărată bucurie sufletească”.
Fragment extras din studiul „Câteva considerații cu privire la târgul de pe Muntele Găina” de Sorin Sabău – preluat de pe www.facebook.com
În Munții Apuseni ai Transilvaniei, în „țara moților”, se află în partea dinspre miazăzi-apus un munte numit Găina, care are „o înălțime de 1744 metri peste nivelul mării”. La poalele acestui munte e comuna Vidra de Sus și numirea sa se ascunde în întunericul mitic. [...]
„Din Găina se zăresc o mulțime de poieni, și de o parte și de cealaltă a muntelui, care desparte teritoriul comunei Vidra de Sus de cel al comunei Bulzești, sau mai bine zis, hotarul moțului de al crișanului. [...]”
În ziua de Sân-Petru, după unii, după alții însă în cea dintâi duminică după Sân-Petru, liniștea de pe Găina se întrerupe, căci în această zi se ține aici un fel de târg numit târgul de fete, la care, între mulți alții, iau parte și fetele de măritat, de prin toată împrejurimea, anume ca să fie pețite de feciori.
În zori de zi, de dimineață, de pe toate meleagurile curg moți și moațe, crișeni și crișene, toți în haine de sărbătoare. Cântecele igreților (lăutarilor) asurzesc pădurile. [...]
Fetele care vor să ia parte la acest târg se pregătesc ani întregi pentru ziua aceasta, fiindcă ele trebuiesc să-și ia și zestrea cu dânsele. Necontenit se toarce, se țese, se coase și se împletește: mama, mătușa, bunica și alte femei dintre amice contribuie cu câte ceva din propria lor zestre, după aceea toate lucrurile se împachetează în lăzi frumos sculptate și cu flori colorate și se încarcă pe cei mai frumoși cai ai familiei.
Pe culmea Găinei își ridică apoi fiecare familie, care are fată de măritat, un cort propriu, în care se expune zestrea și aleșii familiei așteaptă pe pețitori.
Feciorii se adună însoțiți de familiile lor, aduc cu sine ceea ce au mai bun, mai ales o curea frumoasă plină de argint și aur, și după ce și-au ales o mireasă urmează încredințarea înaintea publicului adunat prin schimbarea de năfrămi, numite credințe. După aceasta, se cumpără darurile de mai înainte hotărâte pentru mireasă. [...]
Mai întâi de toate, târgul acesta este menit numai pentru fetele moților și numai moții au voie să le pețească. Moțul nu-și dă fiica după un străin; el nu are voie s-o facă; el pierde prin aceasta stima generală și pentru dânsul oricine e străin care nu e moț. [...]
Perechile, care s-au încredințat la Sân-Petru pe Găina, nu se pot cununa mai degrabă decât în primăvara viitoare. Sân-Petru însă la români e, ca și Sân-Giorgiu, un termen general pentru toate contractele.
După Sân-Petru, oile se pornesc la iernatic prin țarine, iar la Sân-Giorgiu se întorc îndărăt la păscătoarea de vară de prin munți. Prin urmare, în răstimpul de la Sân-Petru până la Sân-Giorgiu mirele n-a fost acasă, și el poate să se cunune cu mireasa sa numai primăvara, după ce s-a întors. [...]
Târguri de fete asemenea celor de pe Găina se mai află în Transilvania încă și la Recea din țara Făgărașului, care se ține în ziua de Bobotează, apoi la Teiuș de pe vatra Mureșului, care se ține la Sânta-Mărie, și la Blaș, care se ține la Ispas. [...]
Simeon Florea Marian – Nunta la români: studiu istorico-comparativ etnografic, vol. I (Saeculum Vizual, 2008) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
cititi si:
- Obiceiuri de vară – Târgul la români
- 27 iulie – Sfântul Pantelimon; Pintilei – Călătorul; Sfântul Ilie cel șchiop
- Sâmbăta Morţilor – Moşii de Vară
