9 martie – Mucenicii; Măcinicii; Focul viu

Icoană pe sticlă cu tema „Sfinții 40 mucenici”, meșter Savu Moga, datare 1843, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria jurică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român

foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; www.facebook.com/MuzeulTaranului; azm.gov.ro; crestinortodox.ro;

 

9 martie – Mucenicii; Măcinicii; Focul viu

---

 

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia, suprapunându-se peste începerea anului agricol tradițional, a generat o sărbătoare tradițională românească: Mucenicii sau Măcinicii.

În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară.

În credința populară în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc „zilelor moșilor”, zile calde.

De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, rămase din timpurile păgâne, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți „mucenici” sau „sfințișori”.

În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă.

În Muntenia și în Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.

Amintirea Sfinților 40 de mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregătirea unor produse alimentare din: făină de grâu – bobul de grâu zdrobit este simbolul morții, dulciuri – ele amintesc bucuria biruinței, și condimente, mai ales scorțișoară – simbol al suferințelor.

Pregătite sub formă de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinișoare scufundate într-o compoziție de aspectul apei înghețate, amintind lacul în care au murit ostașii credincioși, ele se consumă în familie și se împart la vecini.

Înțelesul adânc și mișcător al acestui obicei este uitat de mult, dar rămâne o dovadă a credinței profunde a strămoșilor noștri și a puterii lor de creație artistică.

El este în măsură să exprime legătura strânsă între durerea morții și bucuria învierii cu Cristos, între suferința trecătoare și coroana biruinței ce ne dăruiește viața cea fără de sfârșit.

Mai există și obiceiul (discutabil) ca bărbații să bea 40 de pahare de vin în cinstea celor 40 de Sfinți Mucenici.

Cea mai spectaculoasă practică magică de Măcinici era aprinderea focurilor în zorii zilei prin curți și grădini.

Lângă focuri se așezau scaune unde se odihneau, se încălzeau și se ospătau sufletele morților venite să petreacă Anul Nou celebrat primăvara.

În această zi satele din sudul țării se confundau cu nori uriași de fum.

Focurile aprinse cu gunoaiele rezultate din curățirea curților, grădinilor și anexelor gospodărești aveau valoare practică, dar și semnificație rituală: sprijinirea Soarelui să depășească punctul de echilibru atins la echinocțiul de primăvară.

Când focul se întețea, tinerii săreau peste flăcări în așa fel ca fumul să pătrundă cât mai bine printre haine.

Focurile de Măcinici sunt atestate în satele din Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania.

În Transilvania, „în ajunul zilei de 40 de sfinți se aprind grămezi de paie și căsenii sar unul câte unul după altul peste flăcări”, în Banat „se zgândără și se bate cu botele în focul aprins pentru încălzirea mai rapidă a timpului”.

Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe cei 40 de mucenici din Sevastia, cetatea Armeniei.

Românii îi numesc și „sîmți”, „mocenici” sau „măcini”.

În tradiția populară se credea că toți sfinții din calendar se strâng astăzi ca să participe la liturghie în sobor și că ei au grijă să alunge înghețul cuibărit prin pământ și apă.

Ca nu cumva frigul să zădărnicească sosirea timpului primăvăratic, gospodinele se fereau să facă treburi grele.

Doar semănau ceapă, usturoi, varză, având convingerea că legumele semănate acum vor rodi de 7, ba chiar de 40 de ori mai mult.

Tot ele se întreceau în diverse practici magice, prin care căutau să țină la distanță șerpii de vitele din ogradă sau de casă: le stropeau cu mujdei sau înconjurau locuința cu cenușă scoasă din vatră sau cu „trențe aprinse”.

Se credea că primăvara va avea chipul și asemănarea zilei de Mucenici.

Acestora li se mai spune și Moși fiindcă sărbătoarea lor cade la 9 zile după cea a Babei Dochia.

Baba Dochia era rea tare, dar Moșii sunt buni: ei lovesc pământul cu ciocanele sau botele ca să iasă căldura la suprafață și iarba proaspătă să crească în voie.

Când lovesc pământul, Moșii zic:

„Patruzeci de mucenici,
Patruzeci de sfinți voinici,
Dați cu bâtele-n pământ
Ca să tune (intre) frigul
Și să iasă căldura!”

Pe 9 martie, femeile fac „măcini”, „mucenici”, „bradoși”, „sfințișori”, copturi în formă de om, colăcel, albină sau porumbel.

Odinioară, prin Moldova și Muntenia, erau duși la biserică în chip de dar al lui Dumnezeu sau erau împărțiți celor săraci, rudelor, copiilor, în amintirea celor plecați în tărâmul de dincolo.

Concurând parcă eroii cehovieni din nuvela „Martiri ai Anului Nou”, prin unele zone „martirii” de 9 martie, bărbații beau vârtos 40 de pahare, nici mai multe, nici mai puține, de vin sau țuică.

Text: Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Mucenicii și focul viu

---

 

articol preluat de pe azm.gov.ro

De mucenici, pe 9 martie (echinocțiul de primăvară și începutul anului agrar în calendarul iulian), focurile simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii.

Prin acest ritual magic (practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei), se dorea sprijinirea Soarelui în depășirea momentului critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric.

În curți și grădini se strângeau gunoaiele grajdurilor, uscăturile grădinii și se aprindea focul cu ele.

În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se îmbiba hainele cu fum, acesta având rol de purificare.

În alte zone, chiar și vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli.

După cum erau flăcările și direcția fumului, se făceau diferite previziuni asupra vremii.

Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria.

Se spune că pământul din prima brazdă trasă în sat este foarte căutat de vrăjitoare, fiind foarte bun pentru farmece.

Femeile fac mucenici pe care îi numesc sfințișori sau bradoși.

Sunt în formă de om (opturi) sau de albină.

Îi duc la biserică și îi împart la săraci.

Tot acum în unele zone se fac un fel de turte în chip de om fără ochi, numită Uitata.

Ea se dă copiilor să o mănânce cu miere și se face pentru morții care, din greșeală, nu au fost pomeniți peste an.

Se spune că un om semăna mazăre în ziua celor 40 de Mucenici.

Sfinții l-au văzut și au mers la Dumnezeu să îi spună. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă și le-a cerut să fie îngăduitori, să-l ierte, ba mai mult, fiecare să-i sporească recolta.

Omului i s-a înmulțit recolta de 40 de ori și s-a bucurat.

În următorul an, în aceeași zi, lăcomia îl trimite din nou pe câmp.

Sfinții îl văd și iar se duc la Dumnezeu cu plângere.

Acum Dumnezeu le spune să nu-l mai ierte și fiecare să-i dea pentru păcatul lăcomiei câte o săptămână de boală.

A bolit omul timp de 40 de săptămâni, de nici nu a putut să-și culeagă recolta de mazăre.

 

Rețete pentru mucenici

---

 

Indiferent de tehnica preparării și forma modelată, Măcinicii se împart pentru moși și strămoși în ziua de 9 martie.

E una din cele mai frumoase, mai bogate și mai generoase ceremonii a românilor, a spiritului românesc.

În această zi românii aprind o lumânare, împart un colăcel sau sunt fulgerați de un gând pentru toți dușii lumii, pentru pomenirea și iertarea tuturor pribegilor, români și neromâni, cunoscuți și necunoscuți.

Suntem unul din puținele popoare care dăruiesc o zi din an pentru odihna puzderiei semințiilor lumii, a imensei omeniri de dinainte de noi.

Sunt recunoscător neamului meu pentru această zi , e una din zilele în care e un privilegiu să fii român.

Ingredientele pentru măcinicii muntenești sunt: 125 ml untdelemn, 500 ml apă, 1 linguriță sare, 1 kg făină (sau cât primește uleiul și apa).

Sirop: 1 ceașcă miez de nucă măcinat, 3 linguri zahăr (sau cât vă place), 1 linguriță scorțișoară, coajă rasă de la o lămâie, zahăr vanilat.

Se încălzește puțin apa.

Se cerne făina moviliță, se face o gropșoară.

În gropșoară se toarnă apă călduță, untdelemn și sare.

Se frământă până iese un aluat moale care se bate un sfert de oră, să se frăgezească.

Se întinde pe o planșetă presărată cu făină.

Se taie inele, cu un pahar mare și unul mic, și se răsucesc opturi.

Se lasă să se usuce, 45 de minute.

Se fierb măcinicii 1 oră în 1,5 l apă.

Se adaugă tot ce e în rețetă și se lasă să mai undească încă un sfert de oră.

Când totul s-a răcit, se presară încă 2 lingurițe de miez de nucă fin măcinat.

Maie sau Maciucă – în ziua de Măcinici, prahovenii fac din aluat de făină de grâu un colac în formă de mai (ciocan uriaș din lemn) sau de măciucă, care se coace în cuptor.

Se mănâncă sacramental de întraga familie, simbolizează ciocanul sau măciuca cu care Moșii (mucenicii), simbolul primăverii și al sacrificiului, loveau pământul, să alunge Baba-Iarna.

Brăduleți – Colăcei preparați la Sântoader, înmuiați în vin și mâncați de copii veri și văruțe în ziua Sântoaderului cel Mare în sudul Transilvaniei.

Beția rituală de Măcinici e obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, străvechi început de An Nou Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară.

Conform tradiției, se credea că vinul băut la Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

La Pornirea plugului în ziua de Măcinici se puneau în coarnele plugului sau în coarnele boilor câte un colac, iar ceilalți se dădeau de pomană la vecini și rude.

Rețeta este extrasă din volumul „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”. Ediție răscroită de Radu Anton Roman (Paideia, 2006) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Gospodinele fac in cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti, mucenici sau bradosi.

In Moldova, acestia au forma cifrei 8 si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca.

In Dobrogea si Muntenia, mucenicii sunt mai mici si sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizand lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici.

Acestia sunt dusi la biserica pentru a fi binecuvantati si apoi sunt consumati in familie.

Pentru aluatul din care se fac mucenicii este nevoie de 250 grame faina; 120 ml apa calda si sare.

Este indicat ca in seara de 8 martie sa se faca o coca din care se modeleaza mucenicii.

Mucenicii se fac snururi lungi si subtiri din coca, apoi se fac cerculete mici sau opturi.

Mucenicii se lasa peste noapte la uscat, pe masa presarata cu faina.

Peste mucenici se presara de asemenea faina.

In dimineata de 9 martie, mucenicii se trec prin sita, pentru ca sa cada faina de pe ei, apoi se pun la fiert intr-o zeama preparata din urmatoarele ingrediente: apa, sare(un varf de lingurita), coaja de la o lamaie(rasa) si zahar.

Mucenicii se pun in apa, numai dupa ce aceasta a dat in clocot.

E important sa punem la fiert apa cu sarea.

Se rade o coaja de lamaie si atunci cand mucenicii incep sa fiarba se adauga zaharul.

Ne putem da seama ca mucenicii sunt fierti, atunci cand acestia se ridica la suprafata.

Se servesc cu miez de nuca si cu praf de scortisoara.

 

Cititi si:

- Sfinții 40 de mucenici din Sevastia († 320);

- Obiceiuri de după Lăsata Secului de Paști: Săptămâna Caii lui Sântoader; Însurățitul și înfârtățitul; Încurcatul cailor;

- Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti;

- 1 Martie – Mărțișorul; Baba Dochia; Baba Marta; Cap de primăvară;

- 24 februarie – Dragobete; Cap de primăvară; Cap de vară întâi; Ioan Dragobete; Sânt Ion de primăvară; Drăgostitele; Logodnicul pasărilor; Dragomiru-Florea; Granguru