Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi, (Dimitrie Basarabov)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Claudia Mihăilescu (MC-30) -

foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (Dimitrie Basarabov)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Claudia Mihăilescu (MC-30) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sfântul Dumitru cel Nou este frate cu Sâmedru, o divinitate invocată pentru lecuirea bolilor.

[Azi este] a treia zi a sărbătorii Sf. Dumitru, poate cel mai important moment al sărbătorii; este ținută în principal pentru ca lupii să nu atace turmele.

Cunoscuți adesea și sub numele de Câinii Sumedrului, Câinii Sâm-Petrului, lupii se conturează și de această dată drept cele mai temute animale de pradă, care impun o serie de interdicții semnificative.

Într-o tradiție inedită, Câinii Sumedrului apar în postura unor ajutoare neobișnuite ale fratelui Sfântului Dumitru.

Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, sărbătorit pe 27 octombrie, s-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria).

A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan.

Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră.

Nu știm cât timp s-a nevoit în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice.

Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului.

Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus:

“Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui“.

Părinții vor merge la locul indicat în vis, lângă râul Lom, și vor găsi trupul neputrezit al sfântului între două pietre.

Moaștele Cuviosului Dimitrie vor fi duse și așezate în biserica din Basarabi.

În tradiția bisericească, un domnitor al Țării Românești, al cărui nume nu este menționat, a plătit o sumă mare de bani pentru aducerea moaștelor Cuviosului Dimitrie în București.

Delegația nu a reușit să intre în acest oraș, deoarece caii nu au vrut să mai meargă.

În această situație, membrii delegației au hotărât să tragă la sorți, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moaștele Sfântului Dimitrie.

La sorți a căzut drumul spre Basarabi, și astfel, moaștele au fost reașezate în biserica din Basarabi.

Au stat în această biserică până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia.

Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedo-română, precum și a mitropolitului Grigorie II al țării Românești, le-a dăruit poporului român.

Moaștele au fot așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din București.

Se menționează că racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori.

Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărâtă în ședințele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.

Generalizarea cultului Sfântului Dimitrie cel Nou a avut loc în plin regim comunist – foto preluat de pe basilica.ro

Minunile Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala Patriarhală din anul 1989, spune că:

“În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii, rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mânăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.”

Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi – ocrotitorul Bucureștilor

În secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucureștilor a fost Maica Domnului.

În vechime, în biserica din “pazarul” (Bazarul sau târgul orașului) de lângă Curtea domnească se făcea alegerea membrilor Sfatului orășenesc.

Tot aici se păstra și sigiliul Bucureștilor. Pentru că această biserică avea hramul închinat Fecioarei Maria, patronul orașului era Maica Domnului.

În secolul al XVII-lea, sărbătoarea orașului București era Buna Vestire.

După 1634, și mai ales din anul 1659, când Domnul țării își muta definitiv reședința de la Târgoviște la București, crește importanța Curții domnești (Curtea Veche).

Astfel, și biserica Curții domnești devine atât de prezentă în viața oamenilor încât “Buna Vestire“, hramul acestei biserici, este prezenta pe sigiliul orașului.

În veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali ai Bucureștilor erau Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Sfinții Împărați Constantin și Elena erau ocrotitorii bisericii mânăstirii lui Constantin Vodă Șerban, devenită la 1668, catedrală și reședință a Mitropoliei Țării Românești.

Ziua de 21 mai era zi de mare sărbătoare.

Astfel, Sfinții Împărați au ajuns să fie cinstiți drept ocrotitori ai Bucureștilor.

Cu timpul, Sfântul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucureștilor.

Este proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793).

Generalizarea cultului său s-a făcut în anul 1955, când, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale în întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Viața Sfântului Dimitrie Basarabov este redată în imagini pe racla care adăpostește sfintele sale moaște.

Pe părțile laterale ale raclei sunt prezente opt scene din viața Sfântului Dimitrie, iar pe capacul raclei este redat chipul său.