Articole

Ilie Tesviteanul (c. 900 – 850 î.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgazm.gov.ro

 

Ilie Tesviteanul

Sfântul și Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul (în ebraică: אליהו; în greacă: Hλίας) este unul dintre cei mai mari profeți trimiși de Dumnezeu.

Numele lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meu este Dumnezeu.

Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el și în Noul Testament.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 iulie.

Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul (c. 900 - 850 î.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul (c. 900 – 850 î.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Proorocul Ilie Tesviteanul în Vechiul Testament

Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în Cartea Regilor I (I Regi 17:1) din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al Israelului. Este supranumit Tesviteanul (sau Tișbitul) deoarece era originar din cetatea Tesba.

Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab:

“Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu!”

Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria (regatul sudic, al lui Iuda, păstrase capitala tradițională – Ierusalimul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului.

Datorită influenței soției sale, Ahab a încălcat Legea, instaurând cultul idolului fenician Baal și a altor zei “împrumutați” de la fenicienii din Tir și Sidon.

Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mulți supuși ai săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israil, închinându-se idolilor păgâni.

Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul – de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci și pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.

Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului și sfaturile lui Ilie; ca urmare s-a împlinit profeția lui Ilie – a început o secetă cumplită, nicio picatură de ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană și foametea;

nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranța că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la adevărata credință.

Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, înveșmântat doar cu o piele de animal, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiția bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu mănăstirea Hozeva, care mai există și astăzi, unde a trăit și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul).

Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure) pentru a-i aduce pâine dimineața și carne seara, ca să poată supraviețui.

Când secă și râul Chorrath, Dumnezeu îl trimise pe Ilie la Sarepta Sidonului, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei.

Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei.

În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datoria ospitalității și îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea.

Primi fără întârziere răsplata ospitalității sale: la cuvântul Proorocului, covata sa cu făină și ulciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii.

Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei muri.

Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, și după ce suflă de trei ori asupra trupului neînsuflețit, chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profețind astfel învierea morților (I Regi 17:2-24).

După ce au trecut trei ani de secetă, preabunul Dumnezeu, văzând că omenirea se topește de foamete, s-a milostivit și a zis către robul Său Ilie:

Du-te și te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie și să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum și Ahab se pleacă spre pocăința și te caută, voind să te asculte la ceea ce-i vei porunci“.

Plecând Proorocul Ilie din Sarepta Sidonului, s-a dus în Samaria la regele Ahab.

În drumul său, l-a întâlnit pe un sfetnic al regelui, numit Obadia.

Acesta era temător, pentru că el luase apărarea unor prooroci în fața regelui Ahab (care voia să îi ucidă, instigat de soția sa Izabela) și chiar le salvase viața ascunzându-i în peșteri.

La porunca lui Ilie, Obadia și-a făcut totuși curaj și s-a dus la rege, pe care l-a convins să îl întâlnească pe Ilie (I Regi 18:1-17).

Ilie se arătă în fața regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale.

Ilie îi ceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu cei 450 de profeți ai lui Baal și cei 400 de profeți ai zeiței feniciene Așera, care erau întreținuți de Izabela.

Când toată lumea fu adunată, Ilie le zise:

Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui! Şi dacă este Baal, urmați aceluia“.

Poporul însă n-a răspuns nimic.

Ilie ceru atunci ca doi viței să fie pregătiți pentru sacrificiu și să fie așezați pe rug, dar fără să aprindă focul și îi lăsă pe falșii profeți să aducă primii sacrificiul.

Aceștia îl invocară cu strigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar.

Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi.

La venirea serii, Profetul înălță un altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 seminții ale lui Israel, săpă un șanț larg în jurul altarului, pe care puse vițelul jupuit de piele, și porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă din belșug peste acesta, astfel încât să se umple șanțul.

Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.

Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul și apa.

Tot poporul căzu atunci cu față la pământ strigând :

Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu!“.

Din porunca lui Ilie, falșii profeți fură prinși și uciși cu toții.

El îl anunță apoi pe Ahab că seceta avea să înceteze în curând , apoi se urcă în vârful Muntelui Carmel și, plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchi și mintea adunată în inimă, începu să se roage.

De șapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul, în direcția mării, iar a șaptea oară un norișor își făcu apariția, cerul se întunecă și ploaie căzu din belșug, răspândind pe pământ binecuvântarea cerească.

Ilie aflând apoi că Izabela vrea să se răzbune pe el pentru uciderea profeților zeului Baal, s-a refugiat la Beer-Şeba, în regatul Iuda.

Acolo, mai exact pe muntele Horeb, i s-a arătat din nou Domnul, spunându-i:

Mergi și întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc și, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu, fiul lui Nimși, să-l ungi rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.” (I Regi 19:15-17).

După câțiva ani, Ilie a fost trimis iarăși de Dumnezeu la regele Ahab, ca să-l avertizeze pe acesta că va fi pedepsit pentru fărădelegile sale, îndeosebi pentru uciderea lui Nabot (la instigarea aceleiași Izabela).

Trei ani mai târziu, Ahab a pierit într-o luptă cu sirienii, fiind pedepsit pentru păcatele sale.

L-a urmat pe tronul Israelului fiul său, Ahazia, care a comis aceleași păcate ca și Ahab:

Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său” (I Regi 22:52-53).

Ahazia căzând bolnav, a vrut să consulte oracolul zeului Baal. Ilie a ieșit în calea trimișilor regali, mustrându-i pentru faptul că se adresau unui idol păgân, în loc să se roage Dumnezeului părinților lor, și a proorocit moartea iminentă a lui Ahazia, ceea ce s-a și întâmplat în scurt timp.

Când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să îl ia pe Ilie la sine, sfântul prooroc și cu Elisei (care devenise ucenicul său) mergeau de la cetatea Ghilgal spre cetatea Betel.

Ilie, cu smerită cugetare, voia să tăinuiască față de Elisei preamărirea ce era să i se facă de către Dumnezeu, și a zis către Elisei:

Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel“.

Elisei, cel care mai târziu avea să devină și el un sfânt și mărit prooroc, știind de asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns:

Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi“.

Acestea s-au repetat și la Ierihon și la Iordan.

Când amândoi sfinții prooroci au ajuns la râul Iordanului, Ilie a luat cojocul său și, învârtindu-l, a lovit apa cu acesta; apa s-a despărțit în două și au trecut amândoi ca pe uscat.

După ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei: “Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine“.

Elisei a răspuns: “Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine“.

Ilie i-a zis: “Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ți se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ți se va împlini cererea“.

Pe când mergeau ei și grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car cu cai de foc și Ilie a fost luat spre cer.

Elisei privea și striga: “Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!“, ca și cum ar zice: “O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea și cu râvna ta ai ajutat împărăția lui Israel, decât multă mulțime de viteji și de călăreți înarmați“, și nu l-a mai văzut.

Elisei s-a apucat de hainele sale și le-a rupt tânguindu-se.

Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dânsul și, luându-l, a stat pe malul Iordanului; deci, despărțind cu el apa ca și Ilie, a trecut pe uscat; și astfel s-a făcut moștenitor darului care lucra în învățătorul lui (II Regi 2:1-15).

 

Sfântul prooroc Ilie în Noul Testament

Sf. Ilie este frecvent menționat și în Noul Testament. Astfel, preoții evrei și leviții îi reproșează Sfântului Ioan Botezătorul: “De ce botezi tu, dacă nu ești nici Hristosul, nici Ilie?” (Ioan 1:25).

Sf. Apostol Pavel (Romani 11:2-3), pentru a ilustra argumentul lui că Dumnezeu nu s-a lepădat niciodată de poporul său, se referă la o împrejurare grea din viața lui Ilie Tesviteanul care se plângea Domnului: “Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, și ei caută să-mi ia viața“, iar Dumnezeu îl ajută să izbândească asupra vrăjmașilor păgâni.

După Sf. Apostol și Evanghelist Matei însuși Iisus spune despre Ioan Botezătorul: “Şi, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11:11-15).

Se poate remarca asemănarea dintre Sf. Ilie și Sf. Ioan Botezătorul în ce privește austeritatea și puterea mustrărilor pe care le făceau celor păcătoși.

Chiar și aspectul fizic este asemănător în descrierile din cărțile sfinte despre cei doi.

Astfel în II Regi 1:8 se spune: “Ahazia le-a zis: «Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?»; Ei au răspuns: «Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc»; Şi Ahazia a zis: «Este Ilie, Tesviteanul»“, iar în Matei 3:4 Sf. Ioan Botezătorul este descris astfel: “Ioan purta o haină de păr de cămilă, și la mijloc era încins cu o cingătoare de piele“.

Apariția în slavă a lui Ilie pe Muntele Tabor, în momentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos, i-a uimit și înspăimântat pe cei trei ucenici care îl însoțeau atunci pe Mântuitorul.

Ei s-au liniștit însă văzând că Ilie și Moise au vorbit cu El (Matei 17:1-8, Marcu 9:2-8, Luca 9:28-36).

Potrivit profețiilor Sfinților Părinți, Dumnezeu îi va trimite pe Ilie și Enoh înainte de venirea lui Antihrist, să mărturisească pentru Hristos pe pământ și pentru a îi întări pe cei credincioși.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, gonește bolile și pe cei leproși îi curățește. Pentru aceasta și celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăște tămăduiri.

Condac, glasul al 2-lea:

Proorocule și înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Dumnezeu Unul, Iubitorul de oameni.

 

Iconografie

În icoane Sfântul Ilie este înfățișat cel mai adesea cu părul cărunt, barba mare, îmbrăcat într-o ținută de ascet, cu cojoc de oaie, asemănător Sfântului Ioan Botezătorul care, de altfel, va fi și purtător al “duhului și al puterii lui Ilie” (Luca 1:17).

Unele din momentele vieții Sfântului Ilie s-au perpetuat mai mult în iconografie. Astfel, în Biblia patricianului Leon, manuscris din secolul al X-lea, păstrat astăzi la Muzeul Vatican, este redat Proorocul Ilie înaintea regelui Ahab.

Scena este izolată în iconografie, dar are câteva detalii ce merită analizate. Imaginea îl arată pe Ilie îndreptându-se către regele Ahab, pictat cu coroană și stând pe tron.

Ceea ce prezintă interes sunt nimburile celor două personaje centrale. Ilie poartă în jurul capului un nimb auriu, iar Ahab, verde. În manuscrisul menționat, găsim același artificiu artistic când este redat Moise, în fața faraonului.

Diferențierea aceasta scoate în evidență calitatea sfințeniei față de cea a stăpânirii pământești.

Şi regele este un uns și un ales al lui Dumnezeu, prin urmare este evidențiat în iconografia bizantină prin nimb.

Trebuie știut că bizantinii înfățișau cu nimb nu doar împărații sau regii încununați de sfințenie și trecuți în calendare, ci pe toți regii.

Nimbul regal se pictează la fel ca și cel al sfinților, dar sunt și excepții, cum este cea de față, când se operează o diferențiere, pentru a scoate în relief o modificare semantică: aici regele în cauză este un rege care se îndepărtase de voia Domnului, deci nimbul său nu mai este la fel de strălucitor ca și al sfântului.

Aceste diferențieri sunt vizibile datorită supremației pe care aurul o are în cromatica bizantină.

Icoana suirii Sf. Ilie la cer, în căruța de foc, sugerează o scenă cunoscută și în arta păgână, aceea a apoteozei împăratului, al cărui suflet era purtat de o cvadrigă către cer.

 

Cinstirea Sfântului prooroc Ilie Tesviteanul

Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătorește suirea la cer a Sfântului și Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Numele său este purtat de mulți creștini – statisticile existente la nivel național arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.

Multe biserici, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Ilie.

În tradiția populară, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor și al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui, la 20 iulie, marchează miezul verii pastorale, când pe munți se organizează vestitele Nedei și Sântilii, iar ciobanii separă berbecii de oi.

Românii credeau că Sf. Ilie hotărăște furtunile, când și unde să dea grindina, incendiile etc. Se vede, în aceste credințe, proiecția folclorică a severității proorocului și în viața cerească.

Potrivit tradițiilor, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roada noua de mere și de struguri. Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.

Suirea la cer a Sf. Ilie - pictură populară - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Suirea la cer a Sf. Ilie – pictură populară - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Tradiții de Sfântul Ilie

În fiecare an pe data de 20 iulie se sărbătorește Sfântul Ilie. Această zi marchează miezul verii pastorale, se spune că atunci ciobanii separă oile de berbeci.

Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltei și tot în credința populară se spune că tot el este cel care controlează tunetele și fulgerele, el pedepsește pe cei necredincioși.

În perioada sa pământeană Ilie a săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit în moduri diferite și din această cauză Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripați.

În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.

Atât de pornit este Ilie în a se răzbuna pe diavoli, încât Dumnezeu, ca să-l mai domolească, i-ar fi uscat brațul și piciorul stâng.

Oamenii se însemnează cu semnul sfintei cruci pe vreme de furtună, ca nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă și să fie fulgerați și ei odată cu diavolul.

Există și credința că dacă omul poartă în ziua de prăznuire a Sfântului, mâțișori de salcie, sfințiți la Florii, va fi ferit de fulgere.

Nu era voie să se consume mere până pe 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

În trecut, oamenii nu lucrau de ziua Sfântului Ilie, ca să fie feriți de grindină, tunete și fulgere; dăruiau mere, miere și covrigi pentru cei adormiți.

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbații curați trupește și sufletește, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină.

După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere.

Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec și joc.

Era nevoie de multă atenție, ca la această masă să nu fie prezenți cei ce știau să facă farmece și vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari “e mai cu putere la farmecele și vrăjile lor”.

Tot în această zi, se culegeau plante de leac, în special busuiocul.

Ciobanilor le era permis să coboare în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Conform tradiției, în noaptea dinaintea acestei zile, fetele mergeau pe pământul semănat cu cânepă, se dezbrăcau și se rostogoleau prin lan, după care se îmbrăcau și plecau acasă. Dacă în noaptea de Sânt-Ilie visau cânepă verde, acestea sigur se vor mărita cu un flăcău tânăr și frumos, iar dacă visau cânepă uscată acestea se vor mărita cu un bărbat mult mai în vârstă.

Dacă tună în ziua de Sânt-Ilie toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

În vechime, se obișnuia ca în ziua prăznuirii Sfântului Ilie să se organizeze întâlniri ale comunităților sătești de pe ambii versanți ai Carpaților, numite nedei, (NEDÉIE – Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram), se organizau târguri de Sant-Ilie, iarmaroace și bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre.

În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile și erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaștere pentru tineri, atmosfera era însuflețită de muzică și se făcea comerț cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte și produse agricole.

Pentru ținutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig.

Cu doua-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune mozaic de lume și se auzeau strigătele și chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă.

La bâlciul organizat cu această ocazie (“Comedia din deal”) veneau artiști de circ – acrobați, iluzioniști, înghițitori de săbii, motocicliști ce evoluau la zidul și globul curajului – soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme și mărimi, erau aduse teatre de păpuși, roata norocului și multe alte atracții pentru curioșii adunați “pe deal”.

Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe alte manifestări tradiționale, și-a pierdut importanța, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric “Șezătoarea”.

Rubedeniile Sfântului Ilie

Panteliile sunt considerate în lumea satului reprezentări meteorologice care pârjolesc și ard recoltele în luna lui Cuptor, fiind surori cu Sântilie și reprezintă un punct culminant al sărbătorilor de vară.

Sunt celebrate de două ori, cu șapte zile înainte de Sfântul Ilie și la șapte zile după Sfântul Ilie, în perioada de 13 – 27 iulie. Forța lor distrugătoare poate fi diminuată prin diferite interdicții de muncă.

Cea mai rea și amenințătoare soră a Sfântului Ilie este Ciurica, o divinitate feminină foarte misterioasă încât nici nu se știe prea multe despre ea.

Numele acestei sărbători derivă de la numele Sfântului Mucenic Chiric sau o compunere între Chiric si numele mamei sale, Iulia, sfinții venerați de creștinii ortodocși în data de 15 iulie. În alte regiuni precum Muntenia această sărbătoare mai poartă numele de Cirica, Chiric Schiopul sau Ciric.

Se spune că Ciurica îi pedepsește pe cei care nu respectă această zi și este o sărbătoare destinată femeilor.

Bătrânii amintesc că femeia capătă puteri misterioase și are dreptul să poruncească bărbaților ce să facă în această zi astfel încât, bărbații plecau de acasă de frica femeilor.

De asemenea, nu este bine ca cineva să ia bătaie în această zi pentru că va lua bătaie tot anul.

În plus, femeile nu au voie să lucreze pentru ca lupii să nu le mănânce vitele.

Amintirea ei este păstrată de unele expresii populare precum “Astâmpără-te că vine Ciurica sau Stai cuminte, capeți Ciurica”. Această expresie era adresată bărbaților care își supărau nevestele.

Copiii bolnavi sau cuprinși de spaimă trebuie să treacă în această zi prin cercuri de flori ca să se vindece.

Tot în această zi se spune că nu este bine să te piepteni sau să scoți gunoiul din casă, deoarece vitele se pot îmbolnăvi sau pot fi mâncate de lupi.

Sfânta Muceniță Marina (sărbătorită în data de 17 iulie) s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu bine credincioși. Sfânta Marina a primit învățătura despre Hristos la vârsta de doisprezece ani. După moartea mamei sale, tatăl sau nu a mai considerat-o fiica sa, pentru credința în Iisus a început să o urască și a dat-o la o doica care stătea într-un sat departe.

Când Marina a crescut a devenit o fată frumoasă atât cu trupul cât și cu sufletul. Era plină de bunătate și ajuta oamenii sărmani.

Episcopul Olimvrie s-a îndrăgostit de frumusețea ei și a dorit-o de soție, dar când a aflat că este roaba lui Hristos acesta a închis-o și a torturat-o.

După prima zi de tortură, Sfânta Marina a fost chemată în fata episcopului, iar toate rănile acesteia au dispărut. Supusă la alte chinuri, Sfânta Marina a reușit să treacă peste toate cu răbdare și cu credință în Dumnezeu.

Episcopul supărat de curajul Marinei a ordonat să i se taie capul.

În popor sărbătorea Sfintei Mucenice Marina se serbează cu post, se spune că în această zi, Sfânta Marina înfrânge răutatea și ferește oamenii de ispită.

Este protectoarea pasărilor de curte și se spune că este bine să se împartă pui pe la vecini ca să aibă parte de păsări. Se aprind lumânări la biserică pentru a fi ferit de orice boală.

Dacă se culege pelin în această zi, are puteri tămăduitoare. Pe unde se matură cu pelin, puricii mor din cauza amărăciunii lăsate de plantă. Femeile se spală pe față cu zeama de pelin pentru a le subția pielea obrazului.

Pârliile sunt trei divinități îngrozitoare, surori ale lui Sântilie, care se răzbună cu incendii dacă nu se respectă zilele lor: 20-22 iulie. Pe vremuri, puține zile de peste an erau așteptate cu o așa de mare teamă precum cele trei sau șapte zile cunoscute sub numele de Pârlii sau Pârlele.

21 iulie: Ilie Pălie ar fi fost vizitiul lui Sântilie. Se ține tot pentru foc. Cui lucrează în această zi, îi arde casa. Altfel spus, dacă păzești sărbătoarea, te păzești de foc.

22 iulie: Foca. Îl șin până și turcii, după ce au văzut că au ars șapte sate. În Maramureș, țăranii se opresc din lucru trei zile, 20, 21 și 22 iulie. Altminteri, Sfinții Ilie, Ilie Pălie și Foca i-ar pedepsi aspru. (sursa: Ghidul sărbătorilor românești, Irina Nicolau)

O altă rudă, în 23 iulie, este Opârlia, care provoacă incendii și arsuri pe corp dacă nu i se prăznuiește ziua. În această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă și era interdicția la scăldat.

 

cititi mai mult despre Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul si pe: doxologia.ropravila.roro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 20 iulie în Istorie

Apollo 11 face cu succes prima aterizare cu echipaj uman pe Lună, în Marea Liniștii. Buzz Aldrin, unul din cei doi membrii al echipajului Apollo 11 (20 iulie 1969)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

20 iulie este a 201-a zi a calendarului gregorian și a 202-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 20 iulie

(BOR) ✝) Sfântul si Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul și Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul (în ebraică: אליהו; în greacă: Hλίας) este unul dintre cei mai mari profeți trimiși de Dumnezeu. Numele lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meu este Dumnezeu. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el și în Noul Testament. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 iulie - foto: doxologia.ro

Sfântul și Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul - foto: doxologia.ro

Sfântul și Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai mari profeți trimiși de Dumnezeu. Numele lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meu este Dumnezeu. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el și în Noul Testament.

 

(BRU) (†) Sf. Ilie Tesbiteanul, profet († secolul al IX-lea î.Hr.)

(BRC) Sf. Apolinar, episcop, martir; Sf. Ilie, profet; Sf. Aurel, episcop; Sf. Marina din Antiohia

(calendarul evanghelic) Sf. Ilie, profet israelit; Sf. Marina din Antiohia

(calendarul anglican) Sf. Marina din Antiohia

Zi onomastică: Ilie, Margareta

Columbia – Independența față de Spania (1831)

 

România - Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, la sarbatoarea ortodoxă a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.

România – Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua de Sf. Ilie

România – Târgul de fete de pe muntele Găina (se organizează în cea mai apropiată duminică de 20 iulie).

 

Germania – Atentatul de la 20 iulie 1944

Germania a salutat, sâmbătă, eroismul autorilor atentatului eşuat împotriva lui Hitler, acum 75 de ani, şi al liderului lor controversat, colonelul Claus von Stauffenberg, relatează AFP, EFE şi dpa. În cadrul unei ceremonii la Berlin, în faţa unor tineri recruţi ai armatei germane, cancelarul Angela Merkel a subliniat importanţa amintirii acestei aniversări într-un moment în care forţele de extremă dreapta câştigă teren din nou cu linia lor naţionalistă.
cititi mai m ult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 20 iulie

 

Evenimentele Zilei de 20 iulie în Istorie:

- 20 iulie 1402 – Bătălia de la Ankara;

- 20 iulie 1877 – A înceout Asediul Plevnei (20 iulie – 10 decembrie 1877);

- 20 iulie 1936 – Convenţia de la Montreux;

- 20 iulie 1969 – Apollo 11 a a făcut cu succes prima aterizare cu echipaj uman pe Lună;

- 20 iulie 1976 – Viking–1 a atins suprafaţa planetei Marte

 

20 iulie 356 i.Hr - S-a născut Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, unul dintre marii comandanti militari ai omenirii, fondator al unuia dintre cele mai mari imperii din istorie; (d. 323 î.Hr.).

Alexandru cel Mare, portret realizat de Rembrandt - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru cel Mare, portret realizat de Rembrandt – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel Mare a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 iulie 802 - Carol cel Mare primește cadou de la califul Harun al-Rashid, la Aachen, elefantul Abul Abbas, împreună cu alte daruri.

 

20 iulie 985 - A murit Antipapa Bonifaciu al VII-lea.

 

20 iulie 1031 - A murit Regele Robert al II-lea al Franţei (n. 972).

Robert al II-lea (franceză Robert II le Pieux) (27 martie 972 - 20 iulie 1031) a fost rege al francilor. A domnit între 996-1031, a fost singurul fiu al regelui Hugo Capet, membru al Dinastiei Capețienilor. - (King Robert in a painting by Merry Joseph Blondel) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

King Robert in a painting by Merry Joseph Blondel – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Robert al II-lea (27 martie 972 – 20 iulie 1031) a fost rege al francilor. A domnit între 996-1031, a fost singurul fiu al regelui Hugo Capet, membru al Dinastiei Capețienilor. Imediat după încoronare, tatăl lui Robert, Hugo Capet l-a asociat la domnie, pentru a fi sigur că va ocupa scaunul regal. Robert al II-lea și-a luat în serios activitatea regală în anii 990, ajutându-și tatăl în anul 991, când a oprit Episcopul Franței de a pleca în Sfântul Imperiu Roman cu motivul Sinodului inițiat de Papa Ioan al XV-lea, unde Hugo Capet căzuse în dizgrație.

Robert, în afara problemelor pe care le-a avut cu papalitatea din caza problemelor matrimoniale, a fost un catolic foarte devotat, fiind numit “Cel Pios“. A avut înclinații muzicale, fiind compozitor, membru al corului și poet, făcând din palatul său un loc al singurătății religioase, unde conducea liturghiile de dimineață și vesperile în haine regale. Oricum faptul că era pios, era datorat intoleranței sale religioase, pedepsind cu asprimea ereticii.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 iulie 1304 - S-a năcut Francesco Petrarca ( d. 19 iulie 1374) , prozator, poet și umanist italian , unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene.

Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un prozator, poet şi umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene - portrait by Altichiero - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Francesco Petrarca – portrait by Altichiero – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo – d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. Forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană. Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale scrise în limba poporului,“volgare” , au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește cultura clasică și învățătura creștină. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii.

 

20 iulie 1402 - Sultanul otoman Baiazid I a fost înfrant in Bătălia de la Ankara si facut prizonier de Timur lenk, împaratul imperiului Timurid.

Bătălia de la Ankara ( 20 iulie 1402) Parte a Războaielor otomano-timuride - (Mughal illustration - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Ankara ( 20 iulie 1402) Parte a Războaielor otomano-timuride – (Mughal illustration – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Unii cronicari au spus ca Baiazid I ar fi fost inchis intr-o cusca de fier și expus pe post de trofeu în întreaga Anatolie. Istoricul bizantin Ducas afirmă că Baiazid a murit de apoplexie în martie 1403. Același istoric mai relatează că Timur a respectat ultima dorință a sultanului, al cărui trup a fost trimis escortat de o sută de soldați otomani înapoi în patrie, pentru a fi îngropat la Bursa. Bătălia de la Ankara a avut urmari în Balcani, otomanii pierzând pentru o vreme inițiativa politică și militară. Asediul Constantinopolului a fost ridicat, trupele din zona balcanică fiind trimise să lupte împotriva mongolilor. Această înfrângere i-a împărțit pe otomani în mai multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un pustiitor razboi. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are o semnificație specială în istoria otomana, Baiazid I fiind singurul sultan care a fost luat prizonier.

 

20 iulie 1514 - În urma înfrângerii răscoalei țărănești din Transilvania, Gheorghe Doja, conducatorul răscoalei,  a fost torturat pe un tron incins și executat din ordinul lui Ioan Zapolya.

Execuţia lui Gheorghe Doja - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Execuţia lui Gheorghe Doja – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Doja de Makfalva (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România – d. 20 iulie 1514, Timișoara) mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala țărănească din anul 1514, care-i poartă numele, contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ Gheorghe Doja, s-a ridicat din randul micii nobilimi si in fruntea rasculatilor a infrant armata nobililor condusa de Stefan Bathory, comitele Timisoarei, si de episcopul Csaky. Oatea nobilior a fost apoi biruita din nou, la Cenad. Aflata in impas, nobilimea si-a dat seama ca numai prin masuri extreme isi poate salva privilegiile si bunurile amenintate.

Armata feudala, refacuta si intarita cu noi trupe mercenari, s-a adunat intre zidurile Timisoarei. In batalia decisiva care a avut loc la 15 iulie 1514, rasculatii au fost infranti. Cazut prizonier, Gheorghe Doja a fost condamnat la moarte prin supliciu pe un tron inrosit in foc, iar in ziua de 20 iulie 1514, a fost adusa la indeplinire graznica sentinta. Capul retezat a fost trimis la Seghedin, iar ceea ce a mai ramas din trup a fost taiat in patru si tintuit – pentru infricosarea multimilor – pe portile oraselor Buda, Pesta, Oradea si Alba Iulia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1592 - Războiul Imjin (23 mai 1592 – 24 decembrie 1598) – Japonezii au ocupat capitala coreeana Phenian.

Războiul Imjin (23 mai 1592 – 24 decembrie 1598) - Debarcarea japonezilor în portul Busan - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Războiul Imjin (23 mai 1592 – 24 decembrie 1598) – Debarcarea japonezilor în portul Busan – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Invaziile japoneze din Coreea au cuprins două operațiuni distincte: invazia inițială din 1592 și invazia a doua din 1597 care a urmat după scurta încetare a focului din 1596. Conflictul s-a încheiat în 1598 printr-un impas militar și retragerea forțelor japoneze din Coreea. Invaziile au fost lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea au primit ordin de retragere de la noua guvernare a Consiliului Celor Cinci Bătrâni. După aceasta au urmat negocieri pentru pace care s-au încheiat după mau mulți ani cu normalizarea relațiilor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 iulie 1600 - Dieta Transilvaniei acorda unele inlesniri iobagilor.

 

20 iulie 1707 - S-a incheiat a doua domnie a lui Antioh Cantemir in Tara Moldovei. A început a doua domnie a lui Mihai Racovita.

Constantin și Antioh Cantemir - foto: ro.wikipedia.org

Constantin și Antioh Cantemir – foto: ro.wikipedia.org

Antioh Cantemir a fost domn în Moldova: 8 decembrie 1695 – 14 septembrie 1700 și 12 februarie 1705 – 20 iulie 1707. A fost fiul lui Constantin Cantemir și fratele lui Dimitrie Cantemir.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Mihai Ion Racoviţă (cca. 1660 – iulie 1744) a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 - 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 - 28 octombrie 1709 şi 5 ianuarie 1716 - octombrie 1726 şi de două ori în Ţara Românească: octombrie 1730 - 2 octombrie 1731 şi septembrie 1741 - iulie 1744 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Mihai Racoviţă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mihai Ion Racoviţă (cca. 1660 – iulie 1744) a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 – 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 – 28 octombrie 1709 şi 5 ianuarie 1716 – octombrie 1726 şi de două ori în Ţara Românească: octombrie 1730 – 2 octombrie 1731 şi septembrie 1741 – iulie 1744 – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1810 - Populatia din Bogotá, Columbia, declară independenţa faţă de Spania.

 

20 iulie 1847 - S-a născut pictorul german Max Liebermann; (d.08.02.1935).

 

20 iulie 1848 - Manifestaţie de protest pe câmpia de la Filaret („Câmpia Libertăţii”) din Bucuresti, împotriva încălcării teritoriului Tării Romanesti de către armata otomană (20 iulie/1 august).

 

20 iulie 1864 - S-a născut Erik Axel Karlfeldt, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1931)

Anders Zorn - Erik Axel Karlfeldt i Zorngårdens matsal (1906).jpg
Erik Axel Karlfeldt de Anders Zorn (1906)

Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864 – d. 8 aprilie 1931) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931. A fost unul din marii poeți suedezi și a creat o lirică neoromantică ce are ca temă ținutul natal, frumusețea peisajului, amintirea strămoșilor, legendele și obiceiurile vechi. Forma poetică muzicală, cu trăsături baroce, e susținută de un limbaj pe alocuri arhaizant.
Motivația Juriului Nobel
“…pentru poezia lui Erik Axel Karlfeldt

 

20 iulie 1866 - A murit Georg Riemann, matematician german care a pus bazele topologiei; (n.17.09.1826).

Georg Friedrich Bernhard Riemann(17 septembrie 1826 – 20 iulie, 1866) matematician german cu importante contribuții în analiza matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul ulterior spre teoria relativității generalizate - foto - ro.wikipedia.org

Georg Riemann – foto – ro.wikipedia.org

Georg Friedrich Bernhard Riemann(17 septembrie 1826 – 20 iulie, 1866) matematician german cu importante contribuții în analiza matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul ulterior spre teoria relativității generalizate

 

20 iulie 1868 - S-a născut Miron Cristea, primul patriarh al BOR (d. 1939)

Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița   d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939) - foto - ro.wikipedia.org

Miron Cristea- foto: ro.wikipedia.org

Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

 

20 iulie 1871 - Teritoriul British Columbia se alatura Confederaţiei Canadiene.

 

20 iulie 1877 - A început Asediul Plevnei (20 iulie – 10 decembrie 1877), parte din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878

Dioramă ce ilustrează asediul Plevnei la Muzeul Militar Naţional - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dioramă ce ilustrează asediul Plevnei la Muzeul Militar Naţional – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. După ce armata rusă a traversat Dunărea la Sviștov, ea a început să avanseze spre centrul Bulgariei de astăzi, cu scopul de a trece Munții Balcani spre Constantinopol, evitând cetățile turcești fortificate de pe malul Mării Negre. Armata otomană condusă de Osman Pașa, întoarsă din Serbia după un conflict cu acea țară, a fost masată în orașul fortificat Plevna, oraș întărit și înconjurat de numeroase redute, aflat la o importantă intersecție de drumuri.

După două asalturi nereușite, în care pierduse efective prețioase, comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin telegrama din 19 iulie) ajutorul aliatului său român Carol I. Carol a trecut și el Dunărea cu o armată românească și a fost pus la comanda trupelor ruso-române. El a decis să nu mai facă niciun asalt, ci să asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare cu alimente și muniții. Armata ruso-română a reușit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Grivița.

Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiași an când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. Generalul turc, Osman Pașa, atunci cand a capitulat și s-a declarat prizonier în timpul Războiului de Independență, a predat sabia generalului român Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna. Aceasta se afla la Muzeul Regiunii Porților de Fier, dar a fost furată în anul 1992. În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au atacat în forță pasul Șipka, reușind să învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre Constantinopol.

 

20 iulie 1885 - În Marea Britanie a fost legalizat fotbalul profesionist.

 

20 iulie 1890 - S-a născut George al II-lea, din dinastia Oldenburg, rege al Greciei (1922-1923; 1935-1947); (d.01.04.1947). A fost fiul cel mai mare al Regelui Constantin I al Greciei și al prințesei Sofia de Prusia.

 

20 iulie 1896 - A apărut ziarul „Liga Ortodoxă”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski. In paginile acestei publicatii au debutat Tudor Arghezi şi Gala Galaction.

 

20 iulie 1903 - A murit Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci). Lui i se datorează prima enciclică socială, “Rerum novarum”, din 1891; (n.02.03.1810).

Papa Leon al XIII-lea, născut Gioacchino Pecci (n. 2 martie 1810, Carpineto Romano, Italia – d. 20 iulie 1903, Vatican) Papă din 20 februarie 1878 până la moartea sa - foto - ro.wikipedia.org

Papa Leon al XIII-lea – foto – ro.wikipedia.org

Papa Leon al XIII-lea, născut Gioacchino Pecci (n. 2 martie 1810, Carpineto Romano, Italia – d. 20 iulie 1903, Vatican) Papă din 20 februarie 1878 până la moartea sa.

 

20 iulie 1903 - Ford Motor Company produce prima sa masina, Quadriciclul.

Domnul și Doamna Ford în primul automobil - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Domnul și Doamna Ford în primul automobil – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1919 - S-a născut Edmund Hillary, alpinist neozeelandez, primul care a escaladat Everestul, muntele cel mai inalt din lume, impreuna cu nepalezul Tenzing Norgay ;

Sir Edmund Percival Hillary (n. 20 iulie 1919, Auckland — d. 11 ianuarie 2008, Auckland) alpinist și explorator neozeelandez, cunoscut mai ales pentru că a fost primul om care a ajuns pe vârful muntelui Everest, ca membru al celei de-a noua expediții britanice de cucerire a vârfului, în 1953 - foto - ro.wikipedia.org

Sir Edmund Percival Hillary – foto – ro.wikipedia.org

Sir Edmund Percival Hillary (n. 20 iulie 1919, Auckland — d. 11 ianuarie 2008, Auckland) alpinist și explorator neozeelandez, cunoscut mai ales pentru că a fost primul om care a ajuns pe vârful muntelui Everest, ca membru al celei de-a noua expediții britanice de cucerire a vârfului, în 1953. Hillary a atins vârful de 8850 m pe 29 mai 1953 la ora 11:30 dimineața (ora locală), urmat imediat de șerpașul Tenzing Norgay.

Edmund Hillary si Tenzing Norgay - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Edmund Hillary si Tenzing Norgay – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

20 iulie 1923 - A murit Pancho Villa, general mexican (n. 1878)

Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878, San Juan del Río, Durango, Mexic – d. 20 iulie 1923, Parral, Chihuahua, Mexic) erou național mexican - foto - ro.wikipedia.org

Pancho Villa – foto – ro.wikipedia.org

Pancho Villa (Doroteo Arango Arámbula) poreclit „Pancho” (n. 5 iunie 1878, San Juan del Río, Durango, Mexic – d. 20 iulie 1923, Parral, Chihuahua, Mexic) erou național mexican.

 

20 iulie 1926 - A murit Felix Dzerjinski, comunist de 0origine poloneza, presedintele Comisiei Extraordinare din Rusia Sovietica, fondator CEKA, numita ulterior KGB; (n.11.09.1877).

 

20 iulie 1927 - A decedat Ferdinand I, rege al României (n. 1865)

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ferdinand I al Romaniei  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Succesorul său la tron a fost principele Mihai, care a devenit al doilea rege al României Mari, sub numele de Mihai I dar care, din cauza minoratului, va domni sub regență. În virtutea pozițiilor sale în stat, a fost membru de onoare al Academiei Române din 1890, iar între 1914 și 1927 a fost președintele de onoare al aceleiași instituții.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1927 - La vârsta de numai cinci ani, Mihai I devine regele Românilor, în urma morţii regelui Ferdinand I.

Mihai I (n. 25 octombrie 1921, Sinaia) ultimul rege al României și unul dintre puținii șefi de stat în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu) - foto - ro.wikipedia.org

Mihai I – foto – ro.wikipedia.org

Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență a fost formată din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929 când a murit, fiind înlocuit cu Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație). Este notabilă absența Reginei Maria din regență, una din figurile de autoritate de până atunci. Jurământul a fost depus în fața parlamentului de noul rege și de regență pe data de 20 iulie 1927.

Mihai, Elena și Regina Maria - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mihai, Elena și Regina Maria – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Față de regență, principalele partide politice s-au poziționat diferit. În timp ce Partidul Național Liberal a susținut-o, grăbind depunerea jurământului militar către noul rege pentru a evita formarea unui curent carlist în armată, în Partidul Național Țărănesc s-a discutat chiar aducerea în țară a lui Carol. Regența nu a avut autoritatea de a arbitra viața politică.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1927 - S-a născut Matilda Caragiu Marioţeanu, lingvist de origine aromana, membru corespondent al Academiei Române. A fost sora marelui actor roman, Toma Caragiu.

 

20 iulie 1936 - A fost semnata Convenţia de la Montreux în Elveţia, prin care Turcia este autorizata sa fortifice stramtorile Bosfor si Dardanele, cu obligatia de a garanta in timp de pace, trecerea liberă a tuturor navelor.

Stramtorile Bosfor şi Dardanele - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Stramtorile Bosfor şi Dardanele – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Convenţia de la Montreux cu privire la statutul strâmtorilor este un acord din 1936, încheiat la Montreux în Elveţia, prin care Turcia obţine controlul asupra strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.

Conferinţa privind regimul strâmtorilor Mării Negre a avut loc între 22 iunie — 21 iulie la Montreux (Elveţia). La ea au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franţa, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia şi Japonia.[1] Conferinţa a fost convocată de către Turcia în scopul revederii acordului strâmtorilor, adoptat la Conferinţa de la Lausanne din 1922-23. Italia a refuzat să participe la conferinţă, întrucât ţările participante au susţinut sancţiunile internaţionale contra Italiei în legătură cu situaţia din Etiopia.

Convenţia de la Montreux a conferit Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în situaţie de conflict armat.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

20 iulie 1937 - A murit Guglielmo Marconi, inginer si fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 1909; (n.25.04.1874).

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir) - foto - en.wikipedia.org

Guglielmo Marconi – foto – en.wikipedia.org

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna – d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir)

 

20 iulie 1938 - S-a născut actrita americana Natalie Wood (“Splendoare în iarbă”, „Rebel fără cauză”)

Natalie Wood (născută Natalia Nikolaevna Zaharenko la 20 iulie 1938 – d. 29 noiembrie 1981) actriță americană de film. Natalie Wood a fost fiica imigranților ruși Nikolai Stepanovici Zaharenko și Maria Stepanovna. Natalie Wood a decedat prin înecare. Natalie Wood a fost căsătorită de două ori cu actorul Robert Wagner.

 

20 iulie 1940 - Danemarca părăseşte Liga Naţiunilor.

 

20 iulie 1943 - La Copăceni, județul Bălți, Basarabia, s-a născut Adrian Păunescu, poet, publicist şi om politic român.

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român - foto - ro.wikipedia.org

Adrian Păunescu – foto – ro.wikipedia.org

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Este unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani. Deşi născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu s-a refugiat în județul Dolj cu familia după revenirea sovieticilor în 1944. A debutat ca poet în 1960.

Din 1973 conduce Cenaclul “Flacăra” și revistele, pe care l-a înfiinţat, care au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stînga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera “subversivi” au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985.

 

20 iulie 1944 - Al doilea război mondial – Adolf Hitler supravieţuieşte complotului de la 20 iulie, in care s-a încercat asasinarea sa de catre Claus von Stauffenberg.

Atentatul din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler - (Martin Bormann, Hermann Göring, and Bruno Loerzer surveying the damaged conference room) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Atentatul din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler – (Martin Bormann, Hermann Göring, and Bruno Loerzer surveying the damaged conference room) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Atentatul din 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării. Conducătorul operațiunii a fost colonelul Claus von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de Rezervă, funcție care îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui Hitler.

Atentatul din 20 iulie 1944 din Adăpostul lupului a fost punctul culminant al acțiunilor rezistenței germane, care încercase de mai multe ori fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 iulie 1944 - La Bombay in India, autorităţile anunţă o epidemie de holeră care a ucis 34.000 de oameni în trei luni.

 

20 iulie 1945 - A murit Paul Valéry, poet, eseit si dramaturg francez, considerat unul dintre principalii reprezentanţi ai curentului simbolist (“Farmece”, “Cimitirul marin”, “Sufletul şi dansul”); (n.30.10.1871).

Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète - †20 iulie 1945 Paris) scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză - foto - ro.wikipedia.org

Paul Valéry – foto – ro.wikipedia.org

Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète – †20 iulie 1945 Paris) scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

 

20 iulie 1947 - S-a nascut Carlos Santana, chitarist american de renume, născut în Mexic.

 

20 iulie 1949 - Israelul şi Siria semneaza un armistitiu, care pune capăt la nouăsprezece luni de război.

 

20 iulie 1951 - Regele Abdullah I al Iordaniei este asasinat de un palestinian, în timp ce participa la rugăciunile de vineri într-o moschee din Ierusalim.

 

20 iulie 1952 - Are loc ceremonia de deschidere a celei de-a XV-a ediţii a Jocurilor Olimpice la Helsinki, Finlanda.

 

20 iulie 1960 - In Ceylon, astazi Sri Lanka, Sirimavo Bandaranaike este aleasa prima femeie prim-ministru.

Sirimavo Ratwatte Dias Bandaranaike (n. 17 aprilie 1916 - d. 10 octombrie 2000) om politic din Sri Lanka și premier al acestei țări în perioadele: 1960 – 65, 1970 – 77 și 1994 – 2000. A fost prima femeie din țară care a deținut acestă funcție -  foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Sirimavo Ratwatte Dias Bandaranaike – fotoȘ cersipamantromanesc.wordpress.com

Sirimavo Ratwatte Dias Bandaranaike (n. 17 aprilie 1916 – d. 10 octombrie 2000) om politic din Sri Lanka și premier al acestei țări în perioadele: 1960 – 65, 1970 – 77 și 1994 – 2000. A fost prima femeie din țară care a deținut acestă funcție Soțul său, Solomon Bandaranaike, a fost de asemenea premier al țării. Fiii săi au deținut funcții importante în stat și anume: Chandrika Kumaratunga: președinte în funcție al Sri Lanka Anura Bandaranaike, ministru secretar de stat și purtător de cuvânt.

 

20 iulie 1969 (în America de Nord) -  Astronauții americani Neil Armstrong și Edwin “Buzz” Aldrin devin primii oameni care pășesc pe Lună, în timpul misiunii Apollo 11 .

La 21 iulie 1969 (20 iulie în America de Nord) Programul ApolloApollo 11 face cu succes prima aterizare cu echipaj uman pe Lună, în Marea Liniștii. Americanii Neil Armstrong și Buzz Aldrin devin primii oameni care vor merge pe Lună, aproape 7 ore mai târziu. Primul pământean, astronautul american Neil Armstrong, membru al echipajului „Apollo–11″, coboară pe suprafaţa Lunii, în Marea Linștii, la ora 10:56 PM, şi rosteşte cuvintele intrate in istorie: „Este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”. Este urmat de colegul de echipaj, astronautul Buzz Aldrin.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

20 iulie 1973 - A murit actorul americano-chinez Bruce Lee, specialist in arte martiale.

Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) actor chinez-american, instructor de arte marțiale, filozof, regizor, producător, scenarist și întemeietorul categoriei de artă marțială cunoscută sub numele de Jet Kune Do. Bruce Lee a fost un actor, producatorsi scenariste de succes la Hollywood. si este considerat a fi cel mai mare actor de arte martiale al secolului XX. Bruce Lee a murit pe 20 iulie in Hong Kong si a fost inmormantat in cimitirul Lake View din Seattle. Au circulat numeroase zvonuri legate de moartea sa, dar versiunea oficiala a decesului vorbeste de o reactie alergica la un analgezic.

 

20 iulie 1974 - Mii de soldati turci au invadat Ciprul după esuarea discuţiilor din capitala greacă, Atena, dintre Turcia si Grecia .

1974: Mii de soldati  turci  au invadat  Ciprul după esuarea discuţiilor din  capitala greacă, Atena, dintre Turcia si Grecia  - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

1974: Mii de soldati turci au invadat Ciprul după esuarea discuţiilor din capitala greacă, Atena, dintre Turcia si Grecia – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Tensiunea în marea insula mediteraneană, era in crestere dupa ce cu cinci zile în urmă, preşedintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, a fost inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat. Lovitura de stat a dus la temeri în rândul comunităţii cipriote turce că guvernanţii militari greci le vor ignora drepturile lor şi ca va urma unificarea Ciprului cu Grecia ( Enossis). Arhiepiscopul Makarios a devenit preşedinte al republicii pentru prima data in 1959 doar după ce a fost de acord să renunţe la planurile pentru o uniune a Ciprului cu Grecia.

 

20 iulie 1976 - Nava spaţială americană „Viking–1″ a atins suprafaţa planetei Marte.

 

20 iulie 1977 - Agenţia Centrală de Informaţii a S.U.A , a dezvaluit in baza Legii Freedom of Information Act, că a facut experimente vizand controlul minţii.

 

20 iulie 1980 - Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite voteaza că statele membre al O.N.U. nu ar trebui să recunoască Ierusalimul drept capitala a Israelului.

 

20-22 iulie 1983 - A avut loc Vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în Republica Zambia.

 

20 iulie 1989 - Diplomatul Mircea Răceanu a fost condamnat la moarte.

Mircea Răceanu

Mircea Răceanu (născut Bernat, 1935) a fost un diplomat român în perioada comunistă. A fost fiu adoptiv al fostului ilegalist Grigore Răceanu și fiu bun al Ilenei Bernat, o evreică; ambii cu funcții importante în PCR. A fost căsătorit cu Mioara Răceanu.Mioara Răceanu A fost arestat la data de 31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane. A fost judecat și condamnat la moarte la 20 iulie 1989, pentru trădare și spionaj și achitat 11 ani mai târziu. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă. Totuși, trei luni mai târziu, Nicolae Ceaușescu îi comută pedeapsa la 20 de ani închisoare.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 iulie 1992 - Václav Havel demisionează din funcţia de preşedinte al Cehoslovaciei.

Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hradecek, Republica Cehă) scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003) - foto - ro.wikipedia.org

Václav Havel - foto – ro.wikipedia.org

Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hradecek, Republica Cehă) scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003)

 

20 iulie 1999 - Miscarea Falun Gong este interzisa în Republica Populară Chineză, şi urmeaza o represiune pe scară largă impotriva aderentilor sai.

Morning Falun Dafa exercises, in Guangzhou - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Morning Falun Dafa exercises, in Guangzhou – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Falun Gong (altă denumire Falun Dafa) reprezintă un sistem de credințe și practici fondat, în 1992, în China de către Li Hongzhi pornind de la sistemul filozofic Qigong. Spre deosebire de școlile Qigong, Falun Gong nu conține vreun ritual sau act de devoțiune, accentul fiind pus pe moralitate și nu pe natura teologică a preceptelor sale. Astfel, sunt promovate adevărul, bunătatea, toleranța. Mișcarea Falun Gong nu este considerată sectă, nu implică afilieri politice.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

20 iulie 2021 - NASA a anunțat că a reparat telescopul spațial Hubble.

Telescopul Spațial Hubble  văzut de pe naveta spațială Discovery  în timpul celei de-a doua misiuni  destinată telescopului STS-82 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Telescopul Spațial Hubble văzut de pe naveta spațială Discovery în timpul celei de-a doua misiuni destinată telescopului STS-82 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tehnicienii NASA au restabilit funcţionarea instrumentelor ştiinţifice aflate la bordul telescopului spaţial Hubble, după ce un un computer al acestuia a generat o eroare pe 13 iunie, notează BBC News.

Astronomii pot să colecteze din nou informaţii, după ce săptămâna trecută, tehnicienii au demarat procedura de trecere la un computer de rezervă cu care este dotat telescopul, în încercarea de a repune în funcţiune acest instrument de cercetare, unul dintre cele mai importante din istorie, transmite Agerpres. Aceasta a fost cea mai gravă defecţiune din ultimii ani care a afectat celebrul observator.
cititi mai mult pe www.digi24.ro

Ofensiva de la Nămoloasa (20 – 25 iulie 1917)

Armata Română in Primul Război Mondial

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Ofensiva de la Nămoloasa (20 – 25 iulie 1917)

Ofensiva de la Nămoloasa a fost o acțiune militară de nivel strategic, planificată inițial să se dsfășoare în luna iulie 1917, în scopul ruperii apărării forțelor Puterilor Centrale, în sudul Moldovei. Ofensiva a fost anulată ca urmare a evoluțiilor negative de pe frontul rusesc din Galiția.

 

Forțe participante

Dispozitivul forțelor româno-ruse

În prima jumătate a anului 1917, armata Română retrasă în nordul Moldovei s-a refăcut și moral și material și în primele zile din luna iulie pornește să-și ocupe sectorul de luptă pe malul Siretului. Armata I Română, comandată de generalul Constantin Christescu, ocupă frontul de pe malul stâng al Siretului pe o lungime de aproximativ 40 km (cu 3 km mai sus de Biliești) prelungindu-se de-a lungul unei linii ce trecea prin localitățile Movilenii de Sus și Movilenii de Jos până în sud-est, la Crângeni și Olăneasca din Jud. Braila.

Constantin Christescu (n. 2 decembrie 1866, Pădureţi - d. 9 mai 1923, Bucureşti) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A ocupat funcţia de şef al Marelui Cartier General de la 1 aprilie până la 9 noiembrie 1918 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Christescu (n. 2 decembrie 1866, Pădureţi – d. 9 mai 1923, Bucureşti) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A ocupat funcţia de şef al Marelui Cartier General de la 1 aprilie până la 9 noiembrie 1918 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Armata I Română trebuia să dea lovitura principală rupând frontul inamic între Podul Huroaia și Olăneasca, în regiunea joasă a Siretului, la sud de Fundeni – Nămoloasa, apoi să înainteze în direcția sud-vest, spre Râmnicu Sărat, spre a cădea in spatele forțelor inamice din regiunea Focșani.

Armata a IV-a Rusă avea menirea de a acoperi și a asigura manevra Armatei I Române, atacând sectorul Olăneasca – Latinu, pe Siretul de jos, pentru a cădea în spatele forțelor inamice din regiunea Brăila. Data ofensivei a fost fixată, după două amânări pentru ziua de 22 iulie 1917.

Transportată în această regiune, Armata I Română,căreia i s-a adăugat divizia a 80-a rusească, a fost organizată pe două corpuri de armată. Corpul al 6-lea de armată, constituit din divizia a 80-a rusă, brigada I de călărași și divizia a 9-a română, a fost așezată în sectorul de nord, de la Movileni până la Fundeni, inclusiv. Comanda acestui corp de armată a fost încredințată generalului Eremia Grigorescu, fostul comandant de la Oituz. Avea o misiune defensivă. El trebuia să atace forțele dușmane din față, ca să imobilizeze și să nu permită rezervelor de sector să se deplaseze spre sud, unde era să se dea atacul decisiv de străpungere.

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș - d. 19 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu. Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș – d. 19 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. cititi mai mult pe – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Corpul al III-lea de armată, de sub comanda generalului Iancovescu, era constituit din diviziile a 14-a la Nămoloasa – Gârlești și a 13-a la Blehani – Crîngeni. În linia a doua era divizia a 5-a la Hanu Conachi. Misiunea acestui corp de armată era ofensivă, el trebuia să facă ruptura frontului inamic între Podul Huroaia și Olăneasca. Această ruptură fiind făcută, corpul al 6-lea de armată trebuia să treacă Siretul și să participe la acțiunea ofensivă.

 

Dispozitivul forțelor Puterilor Centrale

În fața sectorului Armatei I Române, frontul inamic era ținut de trupe din grupul de armate al Feldmareșalului Mackensen. Corpul I rezervă comandat de generalul prusian Curt von Morgen era împărțit astfel: de la Biliești la Vadu Roșca era divizia 216 care constituia aripa dreaptă a corpului I; de la Vadu Roșca la confluența Râului Leica cu Siretul era sectorul grupului Rîmnic, comandat de generalul Bohr, constituit din divizia 301 infanterie și cavelerie austro-ungară. De la Leica la Gârlești era divizia 109 germană, apoi divizia 115 germană de la Gîrlești-Olăneasca-Chioveanu.

Inamicul își fortificase foarte puternic pozițiile sale. Cele mai puernice linii de apărare erau cele din Cotul Siretului. Peste tot erau linii de tranșee prevăzute cu rețele de sârmă ghimpată, urmărindu-se una in spatele alteia. Satele Nănești, Gîrlești, Crîngeni, erau organizate ca centre de rezistență, cu rețele de 4-6 rânduri și cu un mare număr de mitraliere în adăposturi betonate. Prima linie inamică pe un front de 6 km, se întindea de la Podul Huroaia la Crângeni. Pe acest aliniament se poate vedea și azi cazemata betonată a comandamentului german de la Grădini, care era legată prin șanțuri de comunicație cu Satul Măicănești

În zona frontului inamicul a plănuit, la rândul lui,să treaca la ofensivă împotriva armatei române, și incearcă străpungerea frontului in regiunea Fundeni-Nămoloasa, exact acolo unde ne pregăteam și noi să dăm lovitura. Comanda acestei ofensive fusese încredințată generalului Curt von Morgen, care avea la dispoziție diviziile 109, 115, 216, 76, și divizia 13 bulgară.

În vederea acestei operații, trupele germane încep a se concentra, iar în primele zile ale lunii iulie fac pregătirile de atac, în același timp cu ale noastre. Ofensiva noastră avea așadar să loveasca nu un sector calm, cu trupe dispuse rar, ci o masă de trupe concentrată,

 

Lupta de artilerie

În ajunul bătăliei, forțele cu care trebuia să execute ofensiva erau 170.000 oameni, cu 700 tunuri și 52 avioane, sub comanda generalului Constantin Christescu. Aviatorii zburau necontenit spre a lua fotografii, tunurile pipăiau mereu terenul, patrule puternice dădeau năvala în liniile dușmane spre a captura prizonieri. În sectoarele 13 și 14, la Gîrlești și Crângeni, dușmanul a dat atacuri violente cu artilerie și gaze toxice, care ne-au costat victime și prizonieri.

La 23 iulie 1917 dimineața, pe toata linia frontului Armatei I, aproape 700 guri de tun trimiteau dușmanului în liniile sale salutul zgomotos al Armatei Române, reintrată în luptă după șase luni de tăcere. Trei zile, 23, 24, 25 iulie, a ținut tirul îngrozitorului bombardament, timp în care s-au aruncat asupra inamicului 170.00 de proiectile, adică 220 de vagoane cuprinzând 2200 tone de muniție. A fost cea mai mare acțiune de artilerie de pe frontul nostru. Toată lunca Siretului era acoperită de nori de fum negru, galben-roșcat și vârtejuri de țărână se ridicau in urma exploziilor. Noaptea cerul ardea, și sub privirele lor ardea și satul Măicănești.

Asaltul infanteriei fusese fixat la început pentru ziua de 25 iulie ora 5 dimineața, pe tot frontul armatelor I română, a IV-a și a VI-a rusă. În cele din urmă, începutul atacului se amână pentru dimineața zilei de 26 iulie. În după amiaza zilei de 25 iulie, comandamentul Armatei I Române primește copiile telegramelor adresate de generalul Scervacev armatelor ruse de pe frontul român. Armatei a VI-a rusă, care trebuia să coopereze cu Armata I Română la atac, i se telegrafiază: “Conform ordinului Guvernului Provizoriu, trebuie oprită temporar pregătire de artilerie până la noi ordine“.

Comandamentul suprem român e nevoit să dea la rândul său, celor două armate române de pe front, ordinul nr.34 care începea cu urmatoarele cuvinte: “Cu tot succesul obținut – era vorba de succesul obținut de Armata a II-a în ofensiva de la Mărășești – continuarea operațiunilor pe frontul nostru nu mai e posibilă din cauza situațiunii generale a frontului oriental…

Furtuna, care umpluse câteva zile Lunca Siretului de răsunetul celui mai cumplit bombardament, se domoli și se stinse. Satele au rămas in ruină. Această furtună se menținu câtva timp slăbită la apus, spre dealurile Vrancei, pentru ca peste puțin timp, la 6 august 1916, să se deslănțuiască din nou năpraznic și furioasă, de la Mărășești până la Oituz. Dacă era bătălia de la Măicănești nu mai era cea de la Mărășești.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org