Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; ziarullumina.ro; doxologia.ro
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303)
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot (†303) a trăit în Ancira Galatiei (care astăzi se numeşte Ankara) la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
El a fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei.
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303) – foto preluat de pe doxologia.ro
În timpul persecuției împăratului Dioclețian (284-305), episcopul a fost pârât dregătorului Teolechi că a scos trupurile unor sfinte fecioare muceniţe, şapte la număr, care fuseseră aruncate într-un iezer, şi le-a îngropat cu cinste.
Pentru această faptă a fost adus înaintea dregătorului şi acolo a zis cu îndrăzneală că, este simplu şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii.
De aceea, păgânii l-au bătut cumplit, apoi l-au spânzurat sus pe un lemn, l-au jupuit pe coaste şi la sfârşit i-au tăiat capul.
Şi aşa a luat fericitul cununa mucenicilor, în vremea împăratului Diocleţian (284-305).
Creștinii au luat trupul martirului și l-au îngropat.
Aflând despre acest lucru, prefectul a ordonat soldaților să-i aresteze pe toți creștinii și să-i tortureze.
Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri bune.
La început s-a luptat împotriva poftelor trupeşti şi, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trupul duhului.
El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni.
Viața lui este arătată la 18 mai când au pătimit cele șapte fecioare ale căror moaște le-a îngropat.
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot este însă amintit și la 7 iunie pentru că în această zi a primit cununa muceniciei pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
Imnografie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei
Glasul al 4-lea:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
(Audio) Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei (în limba greacă) – preluat de pe doxologia.ro
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei
Glasul al 2-lea:
Cele de sus căutând…
Arătatu-te-ai stea luminoasă în lume şi ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri, Sfinţite Mucenice Teodot. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei
Sfântul Ierarh Mucenic Teodot, Sfânta Cuvioasă Sebastiana și Sfânta Muceniță Zenaida, Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Teodot, tăinuitul rob al lui Hristos, a trăit în Ancira Galatiei pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian. El lua în taină trupurile sfinților mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos și se aruncau spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor, și le îngropa cu cinste. Iar când a scos noaptea din apă trupurile celor șapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn și, fiind muncit cumplit, a luat sfârșit de sabie.
Sfântul Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoința mucenicească, a făcut multe lucruri bune. La început s-a luptat împotriva poftelor trupești, deși era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-și trapul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât și altora putea să le fie învățător al curătiei și al întregii înțelepciuni.
Și de mirare era la el aceasta că, prefăcându-se că duce viață de cârciumar, făcea multă neguțătorie duhovnicească, câștigând lui Dumnezeu multe suflete omenești, pentru că, sub chipul de cârciumar, lucra apostolește în taină ca un episcop, iar prin învățăturile și sfătuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe elini și pe iudei la Biserica lui Hristos, iar pe cei păcătoși îi povățuia la pocăință. El avea și darul tămăduirii, căci, prin punerea mâinilor și prin rugăciune, tămăduia toate bolile trupești cele netămăduite între oameni; iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete, vindeca rănile cele sufletești.
Viața și pătimirea lui, împreună cu a sfintelor șapte fecioare, a fost pusă pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.
