Deşi, potrivit statisticilor, vanilia este considerată cea mai populară aromă de îngheţată, îngheţata de ciocolată are o istorie mai veche.
Prima reţetă de îngheţată de ciocolată a fost documentată în cartea ”The Modern Steward” din 1692.
Ziua îngheţatei cu ciocolată este sărbătorită în SUA la 7 iunie (#ChocolateIceCreamDay) şi a fost instituită la propunerea unui producător de îngheţată în scopul creşterii vânzărilor.
Deşi în zilele noastre îngheţata este un produs accesibil, până la sfârşitul anilor 1800 este destinată doar oamenilor bogaţi şi elitelor.
Iar asta pentru că erau singurii care îşi permiteau să o importe şi apoi să o congeleze la sosire.
Asemenea unei tablete de ciocolată, îngheţata de ciocolată este extrem de versatilă – poate fi adăugată la deserturi, milkshake-uri, poate fi combinată cu o varietate de alimente dulci şi sărate sau chiar cu alte preparate din ciocolată pentru a crea un desert delicios.
Câteva lucruri inedite despre îngheţată:
Romanii trimiteau sclavi pe munte pentru a strânge zăpadă căreia îi adăugau apoi arome de fructe.
În Hawaii există un arbust (Inga edulis) al cărui fruct, sub formă de păstăi, are gust de îngheţată.
Recordul mondial pentru mâncat îngheţată a fost doborât în 2017 când Miki Sudo a mâncat 16,5 cutii de îngheţată în şase minute.
În 2016, americanii au consumat 2,7 miliarde de litri de îngheţată.
Este nevoie să muşti de 50 de ori dintr-un cornet de îngheţată pentru a-l termina, potrivit cercetătorilor.
Ciocolata este glazura preferată peste îngheţată.
Cea mai potrivită zi pentru a mânca îngheţată este duminică.
În fiecare an, la data de 7 iunie, se celebrează Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie – o ocazie de reflecție asupra importanței salariului minim și a rolului său în viața lucrătorilor, precum și în dezvoltarea economică a societăților moderne.
Această zi are menirea să atragă atenția asupra necesității de a susține un nivel de trai decent pentru muncitori și de a promova politici care să reducă inegalitățile sociale.
- 7 iunie 1494 – Spania și Portugalia au semnat Tratatul de la Tordesillas, prin care și-au împărțit pământurile nou-descoperite în Africa și America;
- 7 iunie 1628 – Petiția Dreptului, un document constituțional englez important care stabilea libertăți specifice ale indivizilor, a primit aprobarea regală a regelui Carol I;
- 7 iunie 1917 – Primul Război Mondial: Armata britanică a detonat 19 mine cu amoniac sub liniile germane, ucigând probabil 10.000 de persoane în cea mai mortală explozie non-nucleară provocată de om din istorie, în timpul Bătăliei de la Messines;
- 7 iunie 1921 – Se semnează Convenţia de alianţă româno-iugoslavă, care consfinţeşte înfiinţarea Micii Înţelegeri (Mica Antantă), ca organizaţie politică;
- 7 iunie 1948 – În protectoratul francez din Maroc au izbucnit revolte antievreiești, soldate cu 44 de morți și 150 de răniți;
- 7 iunie 1948 – Edvard Beneš a demisionat din funcția de președinte al Cehoslovaciei, refuzând să semneze o constituție prin care țara era transformată într-un stat comunist;
- 7 iunie
- 7 iunie 1982 – Graceland, casa lui Elvis Presley din Memphis, Tennessee, a fost deschisă publicului.
7 iunie 421 - A avut loc căsătoria împaratului Imperiului Roman de Răsărit, Theodosius al II-lea, cu Eudoxia, (cca.400 -460).
Flavius Theodosius (401 – 450) cunoscut sub numele de Teodosie II cel Tânăr, împărat al Imperiului Bizantin între 408 și 450 – foto – ro.wikipedia.org
Aelia Eudocia Augusta (c. 401–460) was the wife of Theodosius II – foto – en.wikipedia.org
Fiica a retorului atenian Leontias, ea se numea Athénaïs, dar si-a luat numele Aelia Licinia Eudoxia atunci cand a trecut la crestinism.
In anul 423 a primit titlul de Augusta.
A fost mama Liciniei Eudoxia , sotia imparatului roman al Occidentului Valentinian al III-lea.
A fost canonizata de Biserica Ortodoxa.
7 iunie 555 - A decedat Papa Vigilius.
A fost papa al Romei din 29 martie 537, până la moartea sa.
7 iunie 879 – Papa Ioan al VIII-lea a recunoscut oficial Croația ca stat independent, iar pe Branimir ca duce al acesteia.
7 iunie 1082 - S-a născut imparatul chinez Huizong din dinastia Song, un mare pictor și caligraf; (d. 1135).
Emperor Huizong of Song (7 June 1082 – 4 June 1135) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
In 1125 manciurienii au invadat China de Nord si au ocupat capitala Beijing, cu toata rezistenta eroica a aparatorilor sai.
Împaratul a fost facut prizonier si dus in captivitate in Manciuria unde a murit.
Asediul Ierusalimului (1099) – Guillaume de Tyr (1130 – 29 septembrie 1186) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
După cucerierea Antiohiei în 1098, cruciații au rămas în zonă pentru restul anului.
Legatul papal Adhemar de Le Puy murise, iar Bohemund de Taranto ceruse și căpătase Antiohia pentru sine.
Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în 1098. printre nobilii cavaleri erau neînțelegeri asupra următoarei mișcări care trebuia întreprinsă.
Raymond de Toulouse, nemulțumit, a părăsit Antiohia pentru a cuceri fortăreața Ma’arrat al-Numan.
Pe la sfârșitul anului, cavalerii și soldații de rând au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără conducătorii lor.
7 iunie 1329 - A murit regele scotian Robert Bruce; (n. 11 iulie 1274).
Robert I (11 July 1274 – 7 June 1329) rege scotian – foto – en.wikipedia.org
A fost rege al scoţienilor de la 25 martie 1306, până la moartea sa în 1329, unul dintre cei mai mari regi ai Scoţiei, precum şi unul dintre cei mai renumiti războinici ai timpului sau, cel care a condus Scoţia în războaiele de independenţă împotriva Regatului Angliei.
In timpul domniei lui tara sa si-a dobandit independenta. Astăzi în Scoţia, Bruce este considerat erou naţional.
7 iunie 1340 - Orasul olandez Rotterdam a primit drepturi oficiale de municipiu,din partea lui William al II-lea, duce de Bavaria și conte de Hainaut, Zeeland și Olanda.
7 iunie 1420 - Trupele Republicii Venetiene ocupa Udine, punand capat independentei Patriarhatului de Aquileia constituit ca stat in nord-estul Italiei actuale, corespunând în mare actualei provincii italiene Friuli- Venetia Giulia.
Apărut în perioada antichității târzii și axat în jurul orașului Aquilea, patriarhatul s-a dezvoltat ulterior, atingând apogeul în secolul al XIV-lea, înainte de a deveni parte componentă a Republicii Venetia.
7 iunie 1494 - Spania și Portugalia au semnat Tratatul de la Tordesillas, prin care și-au împărțit pământurile nou-descoperite în Africa și America.
Tratatul de la Tordesillas – Linia de demarcaţie de după tratatul spaniolo-portughez, în sec. XV–XVI- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Tordesillas a fost încheiat la 7 iunie 1494 între Spania și Portugalia, stabilind zonele de influență colonială ale celor două puteri maritime ale timpului.
Tratatul se baza pe o hotărâre a papei Alexandru VI din anul 1493, mai exact prin bula numită Inter caetera care stabilea o frontieră maritimă de 480 de kilometri V de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la V Castiliei.
Astfel noile teritorii descoperite erau împărțite de-a lungul meridianului de 46 grade vest.
Teritoriile de la V de acest meridian urmau să aparțină Spaniei, iar teritoriile de la E Portugaliei.
Mănăstirea Secu este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Pipirig, județul Neamț.
Mănăstirea Secu a fost construită în anul 1602 cu sprijinul lui Nestor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, pe locul unei mici sihăstrii numită „Schitul lui Zosim”, fondat la 1564.
În prezent este monument istoric cu codul NT-II-a-A-10735.
7 iunie 1628 - Petiția Dreptului, un document constituțional englez important care stabilea libertăți specifice ale indivizilor, a primit aprobarea regală a regelui Carol I.
În 1628, parlamentul îi adresează regelui Carol I Stuart, Petitia Dreptului , prin care i se cerea ca:
„Nici un om liber nu poate fi arestat, nici lipsit de drepturi fără o sentință judecătorească”, “Taxele și impozitele vor fi aprobate numai de către parlament“.
Cinci parlamentari,si anume : Sir John Eliot,John Pym,John Hampden,Thomas Wentworth si Oliver Cromwell intocmesc aceasta petitie,”Petition of Rights“,prin care i se cerea regelui sa renunte la politica absolutista pe care o ducea si sa colaboreze cu Parlamentul,dar si sa incheie colaborarea cu catolicii din Irlanda si Scotia.
Nu după mult timp după ce Carol I Stuart semnează petiția, el dizolvă Parlamentuli in anul 1629 și continuă o perioadă de conducere personală de 11 ani,dupa acesti ani , in anul 1640 acesta reinfiinteaza parlamentul dar acesta i se opune in continuare .
7 iunie 1654 - Ludovic al XIV-lea a fost încoronat rege al Franţei si Navarrei.
Louis XIV of France – Portrait by Hyacinthe Rigaud, 1701 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei.
A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană.
Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715.
7 iunie 1710 - A murit Louise de la Vallière, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1644)
Louise de La Vallière – Portrait by Pierre Mignard I, foto preluat de pe en.wikipedia.org
Louise, Françoise de La Baume Le Blanc de La Vallière (6 august 1644 – 7 iunie 1710) a fost prima din cele trei importante favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667.
Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours.
După doar două luni la curtea de la Fontainebleau, Louise devine amanta regelui.
Inițial, Louise a fost destinată să distragă atenția regelui de la periculosul flirt cu cumnata sa, prințesa Henrietta, însă Louise și Ludovic s-au îndrăgostit.
Louise nu era extravagantă și nu era interesată de bani sau titluri, ci doar de dragostea regelui.
Antonia Fraser scrie că ea a fost “o dragoste secretă nu o metresă oficială precum Barbara Villiers.”
Louise de La Vallière (1644 – 1710) cu doi dintre copiii săi, Marie Anne și Louis – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
După mai mult de patru ani de relație, regele își găsește o nouă favorită în persoana frumoasei Françoise-Athénaïs de Montespan însă nu pune capăt legăturii cu Louise din mai multe motive: doamna de Montespan era căsătorită, ceea ce îi agravează lui Ludovic poziția în fața Bisericii.
În momentul când își afișează favorurile pentru doamna de Montespan, regele o numește pe Louise, care era însărcinată în șase luni, ducesă de Vaujours ca un fel de cadou de adio.
Fetița lor, Marie Anne de Bourbon, (născută în 1666) este recunoscută de rege, în mai 1667 și primește titlul de Mademoiselle de Blois.
În 2 octombrie 1667 ea dă naștere ultimului fiu, Louis de Bourbon.
7 iunie 1716 - A murit Stolnicul Constantin Cantacuzino, diplomat, istoric și geograf român
Constantin Cantacuzino stolnicul (n. 1639 – d. 7 iunie 1716) a fost un boier din Țara Românească, recunoscut drept un reprezentat de seamă al umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domenii precum istoria și geografia.
A făcut studii la Universitatea din Padova.
Un izvor important pentru istoria românilor este harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion Comnen.
Cantacuzino este și autorul unei istorii a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor.
Frate al domnului Șerban Cantacuzino, Constantin stolnicul a fost proclamat la moartea acestuia el însuși domn, însă a refuzat, preferând să îl urce în scaun pe nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei căruia a condus multă vreme din umbră politica externă.
În numele voievodului, dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii.
În 1707 a escaladat un conflict latent al Cantacuzinilor cu Brâncoveanu, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale, deși fiul său și alți nepoți cantacuzini au fost promovați în continuare în dregătorii înalte.
Stolnicul și familia Cantacuzino au contribuit la mazilirea și uciderea lui Brâncoveanu în 1714.
Succesor la domnie a fost Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului, însă pentru scurt timp, întrucât amândoi au fost executați în 1716 de otomani.
Harta Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino, 1700
Harta Țării Românești (în latină: Index geographicus celsissimi principatus Wallachiae) a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 – decembrie 1699.
Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă.
Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.
7 iunie 1775 - „Coloniile Unite” îşi schimbă denumirea în Statele Unite ale Americii.
Primul drapel al Statelor Unite (1777) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
7 iunie 1780 - Revoltă anticatolică la Londra
7 iunie 1810 - A aparut Gazeta de Buenos Ayres, prima publicatie din Argentina.
7 iunie 1837 - S-a născut Alois Hitler, tatăl lui Adolf Hitler;
Alois Hitler (n. Schicklgruber, 7 iunie 1837, Strones, Waldviertel, Austria, d. 3 ianuarie 1903) a fost tatăl lui Adolf Hitler.
A fost fiul nelegitim al Mariei Schicklgruber și al unui evreu tânăr numit Frankenberger.
Maria Schicklgruber lucra ca bucătăreasă la Frankenberger si a întreținut o relație sexuală cu evreul mai tânăr cu 23 de ani, al cărei rezultat a fost Alois.
Ulterior, Maria s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler, care a devenit tatăl vitreg al lui Alois.
Cu toate acestea, Alois continua să primească pensie alimentară de la tatăl lui adevărat.
Alois a rămas orfan de mamă la vârsta de 10 ani, iar Georg Hiedler l-a trimis la fratele său, Johann Nepomuk Hiedler, la ferma acestuia din Spital.
Alois a luat în adolescență lecții de cizmărie, dar la 18 ani s-a angajat să lucreze la vamă, în Braunau.
În anul 1876, Alois și-a schimbat numele din Schicklgruber, în Hitler.
7 iunie 1848 - La Craiova, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar.
7 iunie 1848 - S-a născut la Paris pictorul impresionist francez Eugène Henri Paul Gauguin (d. 1903)
Paul Gauguin în 1891 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eugène Henri Paul Gauguin (n. 7 iunie 1848, Paris, Franța – d. 8 mai 1903, Atuona, Franța de peste mări, Franța) a fost un pictor postimpresionist francez.
Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii plastici din gruparea Les Nabis.
Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa mistică asupra purității vieții în comunitățile pe care le-a studiat dinăuntru: Martinica, Belgia, Paris si, în fine, Tahiti.
Fiind unul dintre cei trei mari pictori moderni neimpresioniști ai secolului al XX-lea, alături de Paul Cezanne și Vincent van Gogh, Paul Gauguin a urmat erupția picturii naive a prietenului pictorilor occidentali dintre secole, Henri Rousseau-Vamesul, fiind totodată și unul dintre cei mai importanți artiști vizuali primitivi moderni.
7 iunie 1857 - S-a încheiat, la Paris, un Tratat de alianţă între Austria, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman care, încălcînd prevederile Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, hotăra ca Delta Dunării şi Insula Şerpilor să fie repuse sub suzeranitatea Porţii Otomane.
În urma Războiului Crimeii, Rusia fusese obligata sa cedeze către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, Delta Dunării, insula Șerpilor (anexate în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812).
Inițial, sultanul otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe (pe atunci “Ak-Kerman”) de Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor.
În final Turcia recuperează Delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova să recapete Cetatea Albă. Protocolul de la Paris semnat la 6 ianuarie 1857 stabilea că Insula Șerpilor va aparține statului posesor al gurilor Dunării (în acel moment Imperiul Otoman), care se obliga să întrețină pe insulă un far pentru navigația navelor ce treceau pe Dunăre spre portul rusesc Odesa.
Tratatul adițional de la Paris din 2/19 iunie 1857, confirmă aceste hotătâri.
7 iunie 1862 - S-a născut Philipp Lenard, fizician german, laureat al Premiului Nobel; (d. 1947).
Philipp Lenard în 1900
Philipp Eduard Anton von Lenard (n. 7 iunie 1862, Pressburg, Austro-Ungaria, astăzi Bratislava, Slovacia – d. 20 mai 1947, Messelhausen, Germania) a fost fizician german, profesor universitar la Breslau (Wrocław) și la Heidelberg, laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1905, pentru munca sa în domeniul razelor catodice.
7 iunie 1862 - Statele Unite ale Americii și Marea Britanie incheie un acord privitor la suprimarea comerțului cu sclavi.
7 iunie 1863 - În timpul interventiei militare franceze in Mexic, care a avut loc intre anii 1861-1867,orasul Mexico este capturat de trupele franceze.
7 iunie 1868 - S-a născut Charles Rennie Mackintosh, arhitect, grafician, pictor britanic
Charles Rennie Mackintosh (n. 7 iunie 1868, Glasgow – d. 10 decembrie 1923, Londra) a fost un arhitect, designer de interior și pictor scoțian.
Rennie Mackintosh a fost unul dintre cei mai influenți designeri ai mișcări artistice Arts and Crafts și ulterior unul dintre cei mai representativi artiști Art Nouveau din Regatul Unit.
Născut în Glasgow și decedat în London, artistul a exercitat o considerabilă influență artistică asupra designului european.
7 iunie 1874 - S-a născut la Pitesti, poetul, prozatorul si traducătorul Alexandru Iacobescu; (m. 1945, Bucuresti).
A fost redactor la revista Curentul si a debutat cu versuri in revista Ramuri (1914); debut editorial cu volumul Balade (1919).
A colaborat la Adevarul literar si artistic, Convorbiri literare, Gindirea, Universul literar etc, uneori sub pseudonimul Daniel Arama, Ion Arama, Teofil Roman, Pantagruel.
7 iunie 1886 - La Bucureşti, a fost încheiat primul Tratat de comerţ între România şi Elveţia, prin care cele două ţări îşi acordau clauza naţiunii celei mai favorizate.
7 iunie 1886 - S-a născut savantul roman Henri Coandă (d. 1972).
Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 – d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator și descoperitor al efectului care îi poartă numele.
A fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918.
7 iunie 1893 - S-a născut Ludovic Feldman, muzician evreu din România (d. 1987)
Ludovic Feldman (n. 25 mai 1893, Galați – d. 11 septembrie 1987, București) a fost un violonist și compozitor român, ale cărui lucrări au o tematică de inspirație folclorică transpusă într-un limbaj de factură modernă.
George Enescu a fost cel care l-a încurajat și sfătuit, recomandându-l drept „realmente dotat pentru compoziție – când spun realmente dotat aceasta înseamnă mult“.
Asupra calităților sale s-au pronunțat pe lângă George Enescu și compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger și Zeno Vancea.
Acest muzician și compozitor evreu a fost un “artist atașat țării și idealurilor culturii românești“.
Mihail Jora și George Enescu, au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii.
7 iunie 1893 - Mahatma Gandhi incepe campania de nesupunere civica fata de autoritatile coloniale britanice.
Mahatma Gandhi – foto – ro.wikipedia.org
Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente.
Mohandas Karamchand Gandhi a fosti inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente in India, aflata atunci sub ocupatia britanica.
Numele de „Mahatma“ (în sanscrita înseamnă „marele suflet“), i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.
7 iunie 1905 - Parlamentul Norvegiei voteaza dizolvarea Uniunii cu Suedia , vot care este confirmat de către cetăţeni intr-un plebiscit care a avut loc pe 13 august in acelasi an.
7 iunie 1917 – Primul Război Mondial: Armata britanică a detonat 19 mine cu amoniac sub liniile germane, ucigând probabil 10.000 de persoane în cea mai mortală explozie non-nucleară provocată de om din istorie, în timpul Bătăliei de la Messines (7 – 14 iunie 1917);
Harta minelor amplasate înainte de Bătălia de la Messines, 1917 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Mai multe încărcături explozive subterane au fost trase în timpul Primului Război Mondial, la începutul Bătăliei de la Messines (7 – 14 iunie 1917).
Bătălia a fost purtată de Armata a Doua Britanică (generalul Sir Herbert Plumer) și Armata a Patra Germană (generalul Friedrich Sixt von Armin) lângă Mesen (Messines în franceză, folosit și în engleză și germană) în Flandra de Vest belgiană.
Minele, plantate și întreținute în secret de companiile de săpare a tunelurilor ale Geniștilor Regali sub poziția frontului german, au ucis mulți soldați germani și au creat 19 cratere mari.
Exploziile se numără printre cele mai mari explozii non-nucleare.
Înainte de atac, generalul Sir Charles Harington , șeful Statului Major al Armatei a Doua, a declarat presei:
„Domnilor, nu știu dacă vom face istorie mâine, dar în orice caz vom schimba geografia”.
Bătălia de la Messines a marcat apogeul războiului minelor .
Puțin peste două luni mai târziu, pe 10 august 1917, Geniștii Regali au tras ultima mină britanică de mare adâncime din război, la Givenchy-en-Gohelle, lângă Arras.
7 iunie 1917 - S-a născut Dean Martin, cântăreț și actor american
Dean Martin în filmul “Rio Bravo” (1959)
Dean Martin (n. 7 iunie 1917, Steubenville, Ohio – d. 25 decembrie 1995), născut Dino Paul Crocetti, a fost un actor, cântăreț, crooner, comediant și actor de film italiano-american.
7 iunie 1920 - S-a născut Georges Marchais, politician comunist francez;
Georges Marchais – foto – ro.wikipedia.org
Georges Marchais (născut Georges René Louis Marchais, 7 iunie 1920, La Hoguette, Calvados, Franța – d. 16 noiembrie 1997, Paris, Arondismentul 10) om politic francez, secretar general al Partidului Comunist Francez între 1972 și 1994, deputat în Parlamentul Francez între 1973 si 1997.
Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia (de fapt Regatul Sârbo-Croato-Sloven, denumit Iugoslavia abia din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar (în urma Tratatului de la Trianon care prevedea că partea de nord a Republicii Croația și Voivodinei intrau în cadrul Regatul Sârbilor, Slovacia și Rutenia – azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina – era cedată Cehoslovaciei, iar Transilvania și partea răsăriteană a Banatului era recunoscută în cadrul României) și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.
7 iunie 1921 - A încetat din viaţă Luca Ion Caragiale, poet, fiul lui I.L.Caragiale; (n. 3 iulie 1893).
Luca Caragiale în București (1921)
Luca Caragiale, cunoscut în literatura Română ca Luchi sau Luca Ion Caragiale, (n. 3 iulie 1893 – d. 7 iunie 1921) a fost un scriitor și traducător român, care a aparținut deopotrivă atât simbolismului, parnasianismului, cât și literaturii moderniste. A fost cel de al doilea fiu (după Mateiu Caragiale) al marelui dramaturg Ion Luca Caragiale din căsătoria acestuia cu Alexadrina Burelly.
A fost căsătorit cu Fany (fiica deputatului „Saşa” Alexandru Dobrogeanu-Gherea), si a facut parteneriat cu Ioan Dobrogeanu-Gherea (cel de al doilea fiu al Constantin Dobrogeanu-Gherea dupa Alexandru) scriind primul şi singurul roman intitulat Nevinovăţiile viclene, publicat în revista Viata Romaneasca în anul 1920.
Nu se poate discerne în ce anume a constat contribuţia fiecăruia în parte dintre cei doi coautori: Luca Ion Cargiale şi Ionel Dobrogeanu-Gherea.
A ramas în Bucureştiul ocupat de trupele germane implicându-se în treburile administraţiei colaboraţioniste, formată din rândurile Partidul Conservator.
În octombrie 1917, Luca a fost şef de cabinet pentru Virgil Arion, Ministrul Culturii.
Romanul Nevinovăţiile viclene şi volumul de versuri Jocul oglinzilor au apărut graţie criticului Barbu Cioculescu şi surorii lui Luca Caragiale, Ecaterina Logadi, abia în 1967, respectiv 1972.
7 iunie 1923 - A fost adoptată Legea privind înfiinţarea Facultăţii de Farmacie pe lângă Universitatea din Bucureşti (inaugurată oficial la 15 octombrie 1923). Primul sau decan a fost Ştefan Minovici.
Ștefan Minovici (n. 18 iulie 1867, Râmnicu Sărat – d. 29 decembrie 1935, București) a fost un chimist român.
A fost membru corespondent al Academiei Române din 1925. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România.
Ștefan Minovici este fratele medicului legist Mina Minovici și a profesorului Nicolae Minovici.
De numele celui din urmă se leagă Vila Minovici, muzeu și monument istoric din București.
7 iunie 1929 - Vaticanul a devenit stat suveran.
Intrarea principală în Vatican de pe acoperişul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma
Statul Vatican Resedinta papilor, situata in inima Romei, este cel mai mic stat independent din lume, avand o lungime de circa 900 de metri si o latime de 600 metri si o suprafata totala de numai 0,44 hectare.
Are o armata proprie constand din celebra Garda Elvetiana.
Statul papal a luat fiinta in secolul al XVIII-lea dupa ce Papa a intrat in posesia zonelor bizantine din Italia Centrala.
Roma a devenit astfel treptat centrul religios al Bisericii Catolice.
Dupa ocuparea Romei de catre trupele italiene in anul 1870, papa s-a retras din Vatican, dupa ce acesta a fost incorporat de Piemont.
Statul a luat fiinta prin Tratatul de la Lateran , in perioada cat premier a fost Benito Mussolini.
Denumirea statului provine din latina de la Mons Vaticanus, Colina Vatican.
Este parte a Mons Vaticanus si a fostelor campuri vaticane unde au fost construită Biserica ”Sfantul Petru”.
Alaturi de celebra bazilica, Palatul Apostolic, Capela Sixtina si muzeele Vaticanului sunt printre cele mai vizitate locuri ale lumii.
7 iunie 1930 - În Romania, regenta instituita la moartea regelui Ferdinand I demisionează.
Regele Carol al II-lea și Principele Mihai la poligonul de aviație de la Băneasa, 1931 – foto: agerpres.ro
Guvernul roman a preluat puterile si prerogativele constitutionale si, in virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regenta.
Pe data de 8 iunie 1930, tatal sau, Carol al II-lea, revenit clandestin in tara, a fost proclamat rege in fata camerelor reunite ale Parlamentului.
Pentru prima oara in istoria moderna a Europei un tata urma la tron fiului sau.
7 iunie 1935 - A murit Ivan V. Miciurin, fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe;
Ivan Vladimirovici Miciurin – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Ivan Vladimirovici Miciurin (n. 27 octombrie, 1855, Dolgoe, astăzi Miciurovka (Reazan) – d. 7 iunie 1935, Kozlov, astăzi Miciurinsk (Tambov) botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe.
7 iunie 1940 - S-a născut in localitatea Zorleni, judeţul (interbelic) Tutova, actualmente judeţul Vaslui, poetul, prozatorul şi jurnalistul Ion Murgeanu. A urmat cursurile Facultatiide Filologie a Universitatii Bucuresti.
A debutat în literatură cu versuri care s-au bucurat de comentarii pozitive din partea marelui George Călinescu.
A fost redactor la ziarul „Clopotul”, Botoşani, 1958-1070, Redactor coresp. „România liberă”, 1971-1974, Redactor la „Tribuna României”, 1979-89; Redactor şef secţie cultură şi civilizaţie, „Curierul Românesc”, serie nouă. 1989-2000; Redactor coordonator „Suplimentul Cultural”, „Meridianul Românesc”, Anaheim, California, USA, 1997-2009.
Membru titular al „Uniunii Scriitorilor din România”, din 1970, recomandat de Geo Bogza, A. E. Baconsky şi Nicolae Manolescu. Urmărit de Securitate, Ion Murgeanu este unul dintre participanţii activi la Revoluţia din 1989, fără să se numere însă printre revoluţionarii declaraţi ulterior, care beneficiază şi de certificat.
7 iunie 1940 - S-a născut Tom Jones, pe numele adevărat Sir Thomas Jones Woodward, cântăreț britanic.
Sir Thomas Jones Woodward (n. 7 iunie 1940), cunoscut sub numele de scenă Tom Jones, este un cântăreț de muzică ușoară galez. S-a născut în Treforest, lângă Cardiff, în Țara Galilor.
De la terminarea școlii la 16 ani, a vândut peste o sută de milioane de discuri. Într-o ceremonie la palatul Buckingham din Londra, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii recunoaște meritele făcute Commonwealth-ului și Regatului Unit și în ziua de 29 martie 2006 îl numește prin ceremonial Sir Tom Jones, acordându-i totodată titlu de cavaler.
7 iunie 1942 - În timpul celui de-al doilea război mondial japonezii ocupa insulele american de Attu şi Kiska , în Arhipelagul Aleutine aflat in vecinatatea Alaskai.
7 iunie 1947 - Reforma agrară din 23 martie 1945 este declarată prin lege „act de guvernământ”, punându-se astfel capăt numeroaselor acţiuni judecătoreşti intentate de foştii proprietari expropriaţi unor ţărani împroprietăriţi.
7 iunie 1947 - În Romania, a luat fiinţă, prin ordinul Ministrului Armatei, Mihail Lascăr, clubul sportiv ASA Bucureşti, devenit din 1961, Steaua Bucureşti.
Steaua în primăvara anului 1947 – foto – steauafcsb.weebly.com
Fotbal Club Steaua București, cunoscut mai mult ca Steaua București este un club de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I.
Este cu cel mai mare succes fotbalistic pe plan național și internațional. De-a lungul istoriei, a câștigat cele mai multe campionate, cupe și supercupe ale României, obținând 26 de titluri în Campionatul Național, 22 de Cupe și 6 Supercupe ale României.
De asemenea, Steaua a fost prima echipă din blocul comunist și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, precum și a doua echipă est-europeană și singura din România care are în palmares Supercupa Europei.
Echipa Steaua cu Cupa Campionilor Europeni în 1986
Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București) de Armata Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961
Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române.
Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998.
Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiția istorică și stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naționale.
De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări de proprietari și de regimuri.
Din 2015, clubul are o nouă stemă.
7 iunie 1948 – În protectoratul francez din Maroc au izbucnit revolte antievreiești, soldate cu 44 de morți și 150 de răniți.
Revolte antievreiești au avut loc în perioada 7 – 8 iunie 1948 în orașele Oujda și Jerada, aflate sub protectoratul francez al Marocului, ca răspuns la războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat declarării înființării statului Israel la 14 mai.
Cele două orașe – situate în apropierea graniței cu Algeria – au fost puncte de plecare pentru evreii marocani care doreau să migreze în Israel; la acea vreme, nu li s-a permis să facă acest lucru din interiorul Marocului.
În urma evenimentelor, 47 de evrei și un francez au fost uciși, mulți au fost răniți, iar proprietățile au fost avariate.
Revoltele au avut loc la câteva săptămâni după un discurs în care sultanul Mohammed al V-lea , în contextul recentei declarări a Statului Israel și al Nakbei în desfășurare, „a afirmat statutul tradițional protejat al evreilor în Maroc, dar i-a avertizat și să nu demonstreze nicio solidaritate cu cauza sionistă”.
În ochii multor musulmani marocani, cei care emigrau urmau să se alăture forțelor care luptau împotriva armatelor arabe.
Oficialii francezi au susținut că revoltele au fost „absolut localizate” în Oujda și Jerada și că „migrația în sine – și nu animozitatea antievreiască pe scară largă – a stârnit furia musulmanilor”.
7 iunie 1948 - Președintele Cehoslovaciei, Edvard Beneš a demisionat din funcție, refuzând să semneze o constituție prin care țara era transformată într-un stat comunist.
7 iunie 1952 - S-a născut scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru literatura.
Orhan Pamuk (n. 7 iunie 1952, Istanbul) este unul din cei mai renumiţi scriitori turci contemporani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006.
Operele sale au fost traduse în peste 40 de limbi şi publicate în peste 100 de ţări.
7 iunie 1953 - A decedat Ion Flueraş, om politic român partizan al Marii Uniri de la 1918;
Ion Flueraș (sau Ioan Flueraș, Ioan Fluieraș) (n. 2 noiembrie 1882, Chereluș, comitatul Arad – d. 7 iunie 1953, Gherla, Regiunea Cluj) a fost un socialist român din Arad, de meserie rotar.
Între 1918 – 1920 a fost membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei și Banatului, în care a deținut portofoliul sănătății.
A redactat ziarul Tribuna Socialistă. Neînțelegându-se cu socialiștii din Vechiul Regat, a preferat să candideze la alegerile din 1928 pe listele Partidului Național Țărănesc, fiind ales deputat din partea acestei formațiuni.
A fost președinte al Confederației Generale a Muncii începând cu 1926 și până în 1938, când sindicatele au fost interzise în România.
A fost arestat de autoritățile comuniste în iunie 1948 și condamnat la 15 ani temniță grea pentru “crimă de înaltă trădare”.
A fost ucis în închisoarea din Gherla în 1953 de către deținuții Constantin Juberian și Ștefan Rek. Primul a fost condamnat la moarte și executat în 1954, iar al doilea a fost condamnat la 12 ani de închisoare.
7 iunie 1958 - La București, atleta Iolanda Balaș a stabilit recordul mondial la săritura în înălțime – 1,78 metri.
Iolanda Balaș la JO din 1964
Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs-Sőtér Jolán; n. 12 decembrie 1936, Timișoara – d. 11 martie 2016) a fost campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu.
Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.
Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu.
În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua). Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive, depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.
În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961.
Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78 m.
Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reușește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.
7 iunie 1958 - S-a născut Prince, cântăreț, textier, producator de muzică american (d. 2016)
Prince (Prince Rogers Nelson; n. 7 iunie 1958, Minneapolis, Minnesota – d. 21 aprilie 2016, Chanhassen, Minnesota) a fost un cântăreț, compozitor, textier, producător muzical și multi-instrumentist american.
Prince a fost renumit ca inovator, și a fost foarte cunoscut pentru creațiile sale eclectice, prezențele sale viu colorate pe scenă și pentru tonalitatea diversă.
A abordat diverse stiluri muzicale: funk, rock, R&B, soul, rock psihedelic și pop.
Prince a vândut mai mult de 150 de milioane de discuri la nivel global, fiind unul dintre cei mai bine vânduți artiști din toate timpurile.
A câștigat șapte premii Grammy, un Glob de Aur și un premiu Oscar.
A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 2004. Rolling Stone îl situează pe locul 27 din Top 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor.
7 iunie 1960 - S-a nascut Radu Duda, Alteța Sa Regală Radu, Principe al României.
Principele Radu la lansarea candidaturii la președinție (10 aprilie 2009).
Radu al României (născut Radu Duda, n. 7 iunie 1960, Iași, România) este un fost actor român, care din 1996 este soțul principesei Margareta a României, fiica fostului suveran Mihai al României.
Conform statutului Casei Regale a României din 30 decembrie 2007, el purta titlurile de „Principe al României” și „Principe de Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”.
Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef al casei Hohenzollern-Sigmaringen și nu mai este folosit cel târziu din momentul ruperii relațiilor dinastice cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen, la 10 mai 2011.
Principele Radu al României este membru non-dinastic al Casei regale a României, titlul și calificativul său nefiind transmisibile.
Fie acompaniat de alți membri ai familiei, fie singur, el a reprezentat și reprezintă familia regală a României la diverse evenimente și ceremonii.
Principele Radu împreună cu Principesa Margareta la lansarea candidaturii la președinție (10 aprilie 2009).
A dobândit o licență de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1984, fiind actor în Suceava, Iași și București și asistent universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Dem Rădulescu.
Duda a fost puternic contestat, existând alegații de colaborare cu Securitatea înainte de 1989 și alegații de implicare în afaceri de corupție.
Candidatura sa eșuată la alegerile prezidențiale din 2009 i-a adus critici, susținerea acordată de fostul suveran pentru candidatura sa fiind interpretată drept o nouă abdicare a regelui Mihai.
Radu Duda a publicat mai multe cărți și albume pe tema monarhiei.
7 iunie 1967 - In timpul razboiului arabo-israelian de sase zile, forţele israeliene ocupa partea ioradaniana a Ierusalimului.
7 iunie 1969 - S-a născut atleta română Alina Astafei (Galina Astafei).
Alina Astafei (cunoscută până în anul 1995 sub numele real de Galina Astafei) (n. 1969) este o atletă română care a obținut medalia de argint la Barcelona 1992 la proba de săritura în înălțime.
În 1995 a obținut cetățenia germană. Stabilește un nou record mondial de sală de 2,05.
La doar 19 ani obtinuse locul 5 la Jocurile Olimpice de la Seul si tocmai cucerise aurul continental la saritura in inaltime.
În 1992 a luat argintul la Jocurile Olimpice.
Din 1995 a primit cetatenia germana si s-a mutat impreuna cu sotul ei la Stuttgart.
A plecat din tara dupa ce fratele sau a murit impuscat in Bucuresti, in timpul revolutiei, in seara zilei de 22 decembrie 1989.
Grav ranitin apropierea Comitetului Central, a decedat la data de 24 decembrie 1989, la Spitalul Coltea.
Desi erau cunoscute componenta subunitatii care a executat foc si persoana care comanda dispozitivul respectiv, ancheta procurorilor s-a incheiat in anul 1996 prin punerea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale.
„Cand am vazut ca dupa trei ani nu e gasit niciun vinovat, mi-am dat seama ca fratele meu, Petre, a murit degeaba la Revolutie!”.
7 iunie 1969 - În singurul lor concert din Regatul Unit, supergrupul rock Blind Faith , cu Eric Clapton , Steve Winwood și Ginger Baker în distribuție, a debutat în Hyde Park din Londra, în fața a 100.000 de fani.
Blind Faith (1969) – De la stânga la dreapta: Steve Winwood, Ric Grech, Ginger Baker, Eric Clapton – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Blind Faith a fost un supergrup rock englezesc format din Steve Winwood , Eric Clapton , Ginger Baker și Ric Grech.
Aceștia au urmat succesul fiecăreia dintre fostele trupe ale membrilor, inclusiv fostul grup Cream al lui Clapton și Baker și fostul grup Traffic al lui Winwood , dar s-au despărțit după câteva luni, producând un singur album și un turneu de vară de trei luni.
Grupul a început cu o colaborare informală a lui Clapton și Winwood la începutul anului 1969, în urma destrămărilor trupelor Cream și Traffic.
Baker li s-a alăturat la repetiții și au decis să formeze un grup.
Grech s-a alăturat ca al patrulea membru al trupei Family în luna mai și au început să înregistreze albumul lor de debut omonim.
Acesta a stârnit controverse pentru că a prezentat pe coperta albumului o fotografie a unei fetițe de 11 ani, topless, și a fost lansat cu o copertă diferită în Statele Unite.
Primul concert Blind Faith a avut loc pe 7 iunie, în fața a aproximativ 100.000 de fani, în Hyde Park, Londra , dar au simțit că nu au repetat suficient și că nu erau pregătiți.
Ulterior, au susținut concerte în Scandinavia și Statele Unite, dar lipsa de material live i-a determinat să cânte piese vechi Cream și Traffic, care au mulțumit publicul, dar au dezamăgit trupa.
Clapton a devenit din ce în ce mai izolat în timpul turneului, preferând să petreacă timp cu trupa de deschidere Delaney & Bonnie, iar Blind Faith s-a destrămat imediat după ultimul lor concert.
Atât Clapton, cât și Winwood s-au bucurat de muzica pe care au cântat-o împreună în timpul limitat al grupului și, de atunci, au colaborat în mai multe turnee, interpretând materiale Blind Faith.
Aurelian Sacerdoţeanu, (n. 20 decembrie 1904 în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea – m. 7 iunie 1976, Bucuresati), specialist în istoria medievală a românilor, în practica şi teoria arhivistică.
A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere (1923-1927) şi ale Şcolii Superioare de Arhivistică (1925-1927) din Bucureşti; a beneficiat de o bursa la Paris si de un stagiu de specializare la Paris la École Roumaine din Franta (1927 – 1929), iar în 1930 a obţinut doctoratul în istorie.
A fost unul dintre iniţiatorii colecţiei naţionale Documente privind istoria României.
A fost director general al Arhivelor Statului între anii 1938-1953 şi director al revistei „Hrisovul”.
A fost, timp de aproape două decenii, profesor la Şcoala Superioară de Arhivistică (1929-1948), apoi la Institutul de Arhivistică (1948-1950).
După desfiinţarea acestuia a trecut la Catedra de Arhivistică din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1950) unde a lucrat până la pensionarea sa în 1970.
A îndeplinit timp de 15 ani, funcţia de director general al Arhivelor Statului (1938 – 1953).
Contribuţiile sale ştiinţifice sunt axate pe istoria evului mediu, ştiinţele auxiliare ale istoriei, cu deosebire arhivistica, cronologia şi sigilografia.
A fost recompensat cu diferite distincţii, printre care Premiul de Stat „Gheorghe Asachi” şi „Meritul cultural în gradul de cavaler, clasa a II-a”.
Lucrări publicate (în volum): Marea invazie tătară şi sud-estul european (1933), Consideraţii asupra istoriei României în Evul Mediu.
Dovezile continuităţii şi drepturile românilor asupra teritoriilor actuale (1936), Unirea Românilor (1938), Introducere în conologie (1943), Îndrumări în cercetările istorice (1945), Culegerea de facsimile pentru Şcoala de arhivistică (seria slavă), în colaborare (1943 (EIR, pag. 290-291; MDE/2, pag. 1682; OSCA I, pag. 352-354)
7 iunie 1979 - Elena Ceauşescu a fost numită preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie.
7 iunie 1980 - A decedat scriitorul american Henry Miller. Romanele sale autobiografice, “Tropicul Cancerului”,”Tropicul Capricornului” au stârnit controverse în epocă
Henry Valentine Miller (December 26, 1891 – June 7, 1980) scriitor american – foto (1940) – en.wikipedia.org
7 iunie 1982 -Graceland, casa lui Elvis Presley din Memphis, Tennessee, a fost deschisă publicului.
Graceland, casa lui Elvis Presley din Memphis, Tennessee – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Graceland este o clădire istorică aflată pe un teren de 5,5 ha, care a fost în proprietatea lui Elvis Presley, și se află în orașul Memphis, Tennessee.
Ea se află la adresa 3764 Elvis Presley Boulevard în vastul cartier Whitehaven la circa 14,5 km de centrul orașului și la mai puțin de6 km nord de granița cu statul Mississippi.
Astăzi, casa funcționează ca muzeu și a fost deschisă publicului pentru prima oară la 7 iunie 1982.
Clădirea figurează în National Register of Historic Places de la 7 noiembrie 1991 și a fost declarată reper istoric național (National Historic Landmark) la 27 martie 2006.
Graceland a devenit prima casă proprietate privată ca număr de vizitatori în SUA, cu peste 2 mld de vizitatori pe an
Elvis Presley a murit în această casă la 16 august 1977.
Presley, părinții săi Gladys și Vernon Presley, precum și bunica lui, sunt înmormântați în ceea ce se numește Meditation Gardens.
7 iunie 1990 -Curtea Supremă de Justiţie a validat alegerea ca preşedinte al României a lui Ion Iliescu.
Depunerea jurământului de către președintele României, Ion Iliescu foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES
Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului.
7 iunie 1990 - A fost semnată Convenţia de constituire a Confederaţiei Naţionale Sindicale „Cartel Alfa” (CNS „Cartel Alfa”).
Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” - foto: facebook.com
În data de 7 iunie 1990, s-a semnat Convenţia de constituire a Confederaţiei Naţionale Sindicale “Cartel ALFA” (CNS Cartel ALFA), reunind şapte federaţii şi circa 1,3 milioane de membri, potrivit volumului “România. Date şi fapte. 1989-2009“, editat în 2010 de Agenţia Naţională de Presă Agerpres.
CNS Cartel ALFA a fost creată în scopul de a realiza o reprezentare reală şi autentică a lucrătorilor din România, notează site-ul organizaţiei sindicale, www.cartel-alfa.ro.
Jurnalul Național este un ziar din România cu sediul în București. Ziarul a lansat mai multe colecții de cărți: “Biblioteca pentru Toți“, “Cele mai frumoase povești“, “Jamie Oliver“, “Britannica“, “Carte de Buzunar“, “Poveștile bucătăriei românești” și “Basmele românilor”
7 iunie 1994 -Senatul României a adoptat legea privind privatizarea prin metoda MEBO.
Proiectul fusese discutat şi adoptat anterior de Camera Deputaţilor.
7 iunie 1995 - A murit Ioan Gherasim, fost detinut politic, președintele Asociatiei fostilor detinuti politic-filiala Cluj (1990 – 1995).
7 iunie 1995 - Regizorul roman Lucian Pintilie a primit distincţia franceză Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor.
Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) este un regizor de teatru și film român.
Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.
7 iunie 2000 -Organizaţia Naţiunilor Unite defineşte Linia Albastra de demarcatie dintre Israel şi Liban.
7 iunie 2001 -Partidul Laburist din Marea Britanie, condus de Tony Blair rămâne la putere după ce câştigă alegerile generale.
7 iunie 2004 - Printr-un decret emis pe 7 iunie de preşedintele Franţei, Jacques Chirac, actorului român Ion Lucian i-a fost decernat titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, ca o recunoaştere a meritelor excepţionale în domeniul teatrului.
Ion Lucian – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Ion Lucian (n. 22 aprilie 1924 – d. 31 martie 2012, București[1]) a fost un actor român de comedie în teatru și film, epigramist, director al teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național București.
7 iunie 2006 - Iordanianul Abu Musab al-Zarqawi, liderul Al-Qaeda din Irak, este ucis într-un atac aerian al aviatiei Statelor Unite.
Abu Musab al-Zarqawi (October 30, 1966 – June 7, 2006), born Ahmad Fadeel al-Nazal al-Khalayleh, liderul retelei islamiste teroriste Al-Qaeda din Irak – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
7 iunie 2008 - A murit regizorul italian de film Dino Risi
Dino Risi (Milano, 23 dicembre 1916 – Roma, 7 giugno 2008) regizorul italian de film – it.wikipedia.org
A fost unul dintre maeștrii Commedia all’italiana, din cinematografia tarii sale.
Si-a început cariera în cinematografie ca asistent de regie, iar mai târziu, a inceput sa-si regizeze propriile filme in care au jucat staruri de prima marime cum ar fi Sophia Loren și Vittorio Gassman.
În 2002, el a fost distins cu Leul de Aur – Premiul de onoare (Leone d’oro alla Carriera) la Festivalul de Film de la Venetia, pentru munca sa de o viață.
Doua dintre filmele sale, Il giovedì și Il Commissario Lo Gatto, au fost prezentate într-o secțiune retrospectivă a comediei italiene, la al 67- lea Festivalul International de Film de la Venetia.
7 iunie 2009 - În România au avut loc alegeri pentru Parlamentul European.
7 iunie 2011 - A decedat Mircea Iorgulescu, critic şi istoric literar, eseist şi comentator politic, stabilit la Paris din vara anului 1989.
Mircea Iorgulescu (1943 – 2011) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Mircea Iorgulescu (n. 23 august 1943, Valea Călugărească, județul Prahova – d. 7 iunie 2011, Paris, Franța) a fost un critic, istoric literar, comentator politic și eseist român.
A emigrat în Franţa în 1989 şi până în 1992 a fost colaborator permanent al postului de radio Europa Liberă.
Între 1992 şi 1995 a fost redactor la Europa Liberă, ocupând apoi, între 1996 şi 1999, funcţia de director adjunct al Serviciului românesc al postului.
Din 1989 până în 1992 şi din 2000 până în 2008 – când s-a pensionat – a fost şi colaborator şi al Radio France International (RFI).
Între 2006 şi 2008 a fost responsabilul redacţiei în limba română a RFI.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a transmis un set de documente magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti prin care arată că Mircea Iorgulescu (66 de ani) a fost racolat de Securitate încă din anul 1976, sub numele conspirative „Dorin” şi „Mirel”.
Conform CNSAS, Iorgulescu a fost racolat în 1976, sub numele conspirativ „Dorin”, „în scopul furnizării de informaţii despre o serie de scriitori români urmăriţi prin dosare pentru poziţie politică necorespunzătoare, creaţii literare ce contravin organelor de partid şi pentru atitudine protestatară şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini”.
Colegiul CNSAS a efectuat verificările la solicitarea scriitorilor Bujor Nedelcovici şi Florica Jebeleanu Vieru (fiica lui Eigen Jebeleanu) care studiindu-şi propriile dosare au constatat că au fost turnaţi la Securitate chiar de colegul lor Mircea Iorgulescu.
Pentru că era membru PCR, Iorgulescu a fost folosit de securişti cu aprobarea expresă a organelor de partid.
De asemenea, şi Tudor Dumitru Ţepeneag, fiul scriitorului Dumitru Ţepeneag, angajat al Radio France International – post în care până în 2008 a lucrat şi Mircea Iorgulescu – a cerut şi el constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a lui Iorgulescu.
Bujor Nedelcovici a fost si el unul dintre scriitorii turnaţi la Securitate de Iorgulescu.
7 iunie 2013 - A decedat la varsta de 84 de ani, actorul Petrică Popa
Petrică Popa (n. 1929 – m. 7 iunie 2013), actor, a jucat pe scena Teatrului Nottara mai bine de 50 de ani; (n. 1929).
A absolvit Institutul de Arta din Timisoara, specializarea Actorie unde a avut ca profesori personalitati ale artei scenice, precum Lilly Bulandra si stefan Braborescu.
A fost onorat cu distinctii importante: Premiul de interpretare, pentru rolul Vasea, in spectacolul Asa va fi de N. Simeonov, regia: Lucian Pintilie, la Festivalul tinerilor actori din teatrele dramatice – 1957; Premiul de interpretare, pentru rolul Mihalache Dometie, din spectacolul Martorii sunt de față de Virgil Stoenescu, regia: Cristian Hadjiculea, la Gala Teatrului Istoric – 1986; Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului (1987), pentru O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia: Dan Micu (a interpretat rolul Ipingescu).
7 iunie 2013 - A decedat fostul prim ministru francez Pierre Mauroy
Pierre Mauroy – foto: fr.wikipedia.org
Pierre Mauroy (5 July 1928 – 7 June 2013) politician socialist francez, prim-ministrul Franței în timpul președintelui François Mitterrand, între anii 1981 și 1984 si de asemenea primarul orașului Lille între anii 1973 – 2001.
7 iunie 2021 - Cascada Bigăr, parte din Izvorul Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, s-a prăbușit din cauze naturale.
O placă mare de travertin, în consolă (deci nesusținută), s-a prăbușit în mod natural la data de 7 iunie 2021 in jurul orei 18. „Travertinul și mușchii care s-au acumulat în timp au crescut în dimensiuni și greutate, iar cascada a cedat sub propria greutate”, a anunțat Romsilva.
Instituția de stat a respins informațiile lansate de un activist de mediu, potrivit căruia „prăbușirea cascadei Bigăr ar fi fost provocată de captarea apei de către păstrăvăria Valea Miniș”.
Dacă apa carbonatată n-ar fi fost parțial deviată spre păstrăvărie, din ea s-ar fi depus cantități și mai mari de carbonat de calciu pe placa din cascadă, care, mult îngreunată, s-ar fi prăbușit deja mai demult.
Astfel de fenomene se petrec des în natură, pretutindeni în lume, inclusiv în Romȃnia.
Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia (de fapt Regatul Sârbo-Croato-Sloven, denumit Iugoslavia abia din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar (în urma Tratatului de la Trianon care prevedea că partea de nord a Republicii Croația și Voivodinei intrau în cadrul Regatul Sârbilor, Slovacia și Rutenia – azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina – era cedată Cehoslovaciei, iar Transilvania și partea răsăriteană a Banatului era recunoscută în cadrul României) și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.
Pe harta, ţările participante la Mica Înţelegere (Mica Antantă) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920),
România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921) și România-Iugoslavia (7 iunie 1921).
Apariţia noilor state independente şi reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei şi semnarea Tratatului de la Trianon – foto: ro.wikipedia.org
Prin această inițiativă, Edvard Beneš a vrut (și a reușit) să contracareze un proiect al diplomației franceze care dorea o apropiere franco-ungară, fapt ce ar fi putut, după părerea sa, să amenințe Statu quo-ul de după 1920.
Take Ionescu, explica astfel semnarea tratatelor de către România:
„Un război nu se termină cu semnarea tratatelor de pace. El se continuă chiar în sufletele popoarelor, iar datoria oamenilor de stat este de a crea și menține o stare a lucrurilor care să convingă pe cei ce ar năzui să răstoarne ordinea nou stabilită de lipsa de sens și chiar de pericolul unei asemenea încercări”.
Sintagma „Mica Antantă” a fost utilizată pentru prima dată într-un articol al ziarului maghiar Pesti Hirlap, din 21 februarie 1920, autorul articolului vrând să-și exprime ironia, ba chiar batjocura, față de planurile de colaborare dintre România, Cehoslovacia și Iugoslavia.
Cu toate acestea, folosirea sintagmei a fost autorizată de către cei trei membri ai săi, ea fiind adoptată în mod oficial.
La 27 iunie 1930, alianța s-a consolidat prin așa-numitul Acord complementar de la Štrbské Pleso, semnat de către toți cei trei contractanți, dar îndeosebi la 16 februarie 1933 prin Pactul de Organizare al Micii înțelegeri, prin care aceasta era transformată într-o „organizație internațională unificată, deschisă eventual și altor țări”.
Se hotăra constituirea „ca organ director al politicii externe comune a unui Consiliu Permanent al Micii înțelegeri, compus din miniștrii de Externe ai celor trei țări“, fiecare dintre aceștia exercitând președinția Consiliului prin rotație, pe termen de un an (articolele 1-3).
Reuniunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, Praga, 29 mai – 1 iunie 1933. Nicolae Titulescu, Edvard Beneš şi Bogoljub Jevtic – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro
Franța a sprijinit această alianță, semnând tratate cu fiecare țară în parte.
Mica Antantă a început să se dezintegreze în 1936, desființându-se complet în 1938.
Franța a văzut în Mica Antantă potențialul refacerii unui război pe două fronturi împotriva Germaniei, în interesul securității franceze.
De la stânga la dreapta: Chamberlain, Daladier, Hitler, Mussolini şi Ciano fotografiaţi înainte de a semna Acordul de la München, care a dat Regiunea Sudetă Germaniei- foto: ro.wikipedia.org
Mica Antantă s-a destrămat după cotropirea Cehoslovaciei de către trupele germane și a dispărut în urma acordului de la München din 1938, unde Franța a abandonat garantarea granițelor statului cehoslovac.
La 14 martie 1939 Slovacia și-a declarat independența (Republica Slovacă (1939-1945)), iar cea mai rămas din Cehoslovacia a fost împărțit între Germania, Ungaria și Polonia.
Din postura de aliată, România ar fi trebuit să intervină în ajutorul acesteia însă a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile de aliat.
Pur formal, acordul semnat de țările din Mica Antantă nu a putut fi aplicat deoarece Cehoslovacia nu a declarat război Germaniei.
Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München- foto: ro.wikipedia.org
Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München:
1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938).
2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populației de origine poloneză ocupată de armata cehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938).
3. Ungaria ocupă regiunile de graniță (treimea sudică a Slovaciei) și sudul Regiunea Transcarpatia cu populație minoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938).
4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia (care a devenit autonomă din octombrie 1938).
5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numit Protectoratul Boemiei și Moraviei.
6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german.
În timpul existenței sale, Mica Înțelegere a contribuit la menținerea păcii în regiunea central-europeană și dunăreană, la dezvoltarea legăturilor de colaborare pe multiple planuri între statele membre precum și cu celelalte state din această zonă geografică, a acționat în direcția realizării politicii de securitate colectivă, a întăririi forței de acțiune a Societății Națiunilor.
Filozofia diplomatică a Ligii Națiunilor a reprezentat o schimbare radicală a gândirii politice față de ultimele sute de ani precedenți.
Societatea nu dispunea de forțe armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-și pune în aplicare rezoluțiile, menținerea sancțiunilor economice pe care Societatea le impunea sau să i se ofere o armată pe care Societatea să o poată folosi când va fi necesar.
Cu toate acestea, ezitau adesea să o folosească.
Sancțiunile puteau, de asemenea, să nemulțumească membrii Societății, prin urmare nu se puteau conforma cu acestea.
Când Societatea i-a acuzat pe soldații italieni că ținteau corturile medicale ale Crucii Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Italo-Etiopian, Benito Mussolini a răspuns că „Societatea Națiunilor este extrem de eficientă atunci când ciripesc păsărelele, dar își pierde complet utilitatea atunci când atacă uliii”.
După o serie de succese și unele eșecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioasă în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930.
Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții.
Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială.
Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate.
(1) Edvard Beneš(n. 28 mai 1884 – d. 3 septembrie 1948) a fost un om politic ceh, care a îndeplinit funcția de președinte al Cehoslovaciei de două ori, în perioadele 1935-1938 și 1939-1948.
El a fost, de asemenea, ministru al afacerilor externe (1918-1935), prim-ministru al Cehoslovaciei (1921-1922) și președinte al Cehoslovaciei în exil (1939-1945). Membru al Partidului Social Național Cehoslovac, el a fost cunoscut ca un priceput diplomat;
(2) Take Ionescu(n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1921-1922
(3) Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite.
Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri.
Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj.
Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
Henri Coandă la o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu în 1967 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 – d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician și inginer aeronautic român, pionier al aviației, fizician, specialist în aerodinamică și mecanica fluidelor, inovator, inventator și descoperitor al efectului care îi poartă numele.
A fost fiul generalului Constantin Coandă, general de carieră și prim-ministru al României în 1918.
Biografie
Familie, anii timpurii
Henri Coandă (1886 – 1972) – foto preluat de pe www.agir.ro
Henri Coandă s-a născut în București, la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase.
Tatăl lui a fost generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București și fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp, în 1918.
Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania (Morlaix, Finistère).
Încă din copilărie viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului, după cum își va și aminti mai târziu.
Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava 1896 unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași 1899.
Termină liceul în 1903 primind gradul de sergent major și își continuă studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București.
Detașat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Tehnică) din Berlin-Charlottenburg.
Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română.
Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore.
În 1908 se întoarce în țară și e încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie.
Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet.
La întoarcere pleacă în Franța și se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții, nou înființată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici.
Avionul Coandă 1910
Avionul cu reacţie al lui Coandă (realizat în 1910) – Coandă-1910 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni un avion fără elice, numit convențional Coandă-1910, pe care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris 1910.
Coandă a susținut după 1956 că în timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc.
Deocamdată nu au fost găsite surse contemporane evenimentului care să coroboreze această narațiune.
Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie.
În următorii ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele.
În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex.
Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969, ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române.
Henri Coandă a murit la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
Invenții și descoperiri
Avionul Coandă-1910 cu turbopropulsorul expus separat – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Dincolo de pasiunea fundamentală pentru aviație, Henri Coandă, a abordat, de-a lungul vieții, multe alte domenii științifice, astfel încât forța sa creatoare s-a materializat în domeniul construcțiilor, artistic, transporturilor, în domeniul ecologic sau în cel medical.
- 1910: Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistență la deplasarea în aer a diferitelor tipuri de suprafețe portante (profile de aripă) cu posibilitatea înregistrării valorilor pe diagrame pentru posibilitatea comparației și stabilirii profilului ideal
Dispozitivul era montat pe un vagon în fața unei locomotive, iar experimentele se desfășurau în mișcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin.
Ulterior a putut face aceste determinări folosind un tunel de vânt cu fum, și o cameră fotografică specială, de concepție proprie.
Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcțional pentru viitoarele sale aparate de zbor.
Dispozitiv pentru mărirea portanţei pe profilul de aripă al aparatului cu reacţie realizat în 1910 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
- 1911: Aparat de zbor bimotor cu o singură elice – În Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acționau o singură elice, unul putând fi oprit în timpul zborului.
- 1911: Sania cu reacție – Henri Coandă realizează într-un atelier de construcție de bărci și folosind un motor Gregoire de 30 CP, o sanie echipată cu motor cu reacție, sanie care, în luna decembrie, a fost botezată Perce Neige (Ghiocelul), printr-o ceremonie oficiată de către un sobor de preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, la care a participat și Marele Duce Cyril.
Sania a fost dusă, apoi, în Rusia și a participat în ianuarie-februarie 1911 la concursul de sănii cu motor de lângă Sankt Petersburg.
- 1911 – 1914: Aparatele de zbor Bristol-Coandă – În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor “clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă.
În 1912 unul dintre ele câștigă premiul întâi la Concursul internațional al aviației militare British Military Aeroplane din Anglia.
Monoplanul Bristol-Coandă din 1912 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
- 1914 – 1918: Aeronava Coandă-1916 – Henri Coandă lucrează la “Saint-Chamond” și “SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis.
În această perioadă proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului.
Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat.
- 1921: Bois ciment (ciment cu aspect de lemn – Invenția unui nou material de construcție, folosit pentru decorațiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă).
- 1926: Dispozitiv de detecție a lichidelor în sol – În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol.
E folosit în prospectarea petroliferă.
- 1927: Cisterna din beton – Pe fondul lipsei metalului, a realizat pentru companiile franceze în Golful Persic vagoane, rezervoare și șlepuri-cisternă din beton granitat pentru depozitarea petrolului.
- 1928: Blocuri-piramidă – Alături de arhitectul francez J. Dupre, a realizat un proiect de imobil de locuințe civile de case multicelulare metalice și modulare conceput în forma unei piramide cruciforme.
Imobilul avea 700 de apartamente, 100 m înălțime și 220 de m latura la bază și ar fi trebuit să fie realizat în estul Parisului.
- 1930: ‘”Efectul Coandă’” – Primele observații le face cu ocazia studierii primului avion cu reacție din lume, Coandă 1910.
După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările și gazul incandescent ieșite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj.
Abia după 20 de ani de studii ale lui și ale altor savanți, inginerul român a formulat principiul din spatele așa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.
Cu ajutorul acestui fenomen a inventat „ajutajele Coandă” numite și acum și „ejectoare Coandă”.
- 1935: Aerodina lenticulară – La baza efectului Coandă, a stat construirea aerodinei lenticulare, un aparat în formă de lentilă capabil să decoleze și să aterizeze pe verticală, să se mențină în aer într-un punct fix și să zboare cu viteze orizontale mari.
- 1954: Sistem de desalinizare a apei de mare cu ajutorul energiei solare – Sistemul a fost testat în sudul Franței, la Londe-les-Maures, în 1954.
A produs 1.600 de litri de apă potabilă provenită din apă de mare cu ajutorul energiei solare, în doar 12 ore, folosind 6 metri pătrați de oglinzi solare.
- 1960: Sistem de transport în tub – Sisteme pentru deplasarea substanțelor solide containerizate.
Aceste containere sunt ca niște pistoane aflate într-un cilindru-conductă, pistoane care se etanșează cu pereții conductei și care sunt puse în mișcare printr-o diferență de presiune între față și spate, prin crearea unei depresiuni în față.
Asta face containerele să se deplaseze cu viteze fantastic de mari întrucât nu mai întâmpină frecare din partea aerului, fiind propulsate de presiunea din spate care poate fi chiar presiunea obișnuită a aerului.
Se preconiza, astfel, ajungerea la viteze de 300, 400, 500 sau chiar 700 de km/h în tuburi.
Acest sistem ar fi permis și transportul de persoane, de exemplu între București și Ploiești, în doar 6 minute.
Ideea a fost reluată de proiectul Hyperloop, transportul de mare viteză prin tuburi vidate al lui Elon Musk.
Cinstirea memoriei
Neavând copii, cu dorința de a-i purta cineva numele, în februarie 1969, Henri Coandă îi cere lui George Coandă să pună numele Henri fiului său, care avea să se nască o lună mai târziu.
Numele Aeroportului Internațional Otopeni a fost schimbat (în mai 2004) în „Aeroportul Internațional Henri Coandă București”.
În municipiile București (sectorul 1), Constanța, Timișoara, Iași, Oradea, Sibiu, Brașov, Alba Iulia, Galați, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Dej, Câmpina, există străzi care poartă numele lui Henri Coandă.
Filatelie
- În 1978, cu prilejul Zilei aviației, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea de 10 lei care reprezintă portretul lui Henri Coandă, avionul creat de acesta în 1910, precum și data de 16 decembrie 1910, când acesta a reușit primul zbor cu un avion dotat cu motor cu reacție.
Marcă poștală românească cu Henri Coandă tânăr, emis de ziua aviației 1978 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
-În 1986, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 2 lei, care reprezintă portretul lui Henri Coandă.
- În anul 2000, serviciile poștale ale Republicii Moldova au pus ăn circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 25 de bani, care reprezintă portretul lui Henri Coandă.
Marcă poştală moldovenescă cu Henri Coandă vârstnic, emisă în anul 2000 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Numismatică
- La 10 august 2001, Banca Națională a României a pus în circulație o emisiune comemorativă de trei monede de argint, dedicată unor pionieri ai aviației românești, Traian Vuia, Henri Coandă și Elie Carafoli.
Fiecare din cele trei monede au valoarea nominală de 50 de lei, au titlul de 999‰, cântăresc câte 15,551 grame, au formă octogonală, iar raza cercului circumscris este de 14,5 mm, fiind emise de calitate proof într-un tiraj de câte 500 de exemplare.
Marginea monedelor este netedă.
- La 11 octombrie 2010, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la primul zbor, în lume, a unui aparat de zbor cu reacție creat de Henri Coandă, Banca Națională a României a pus în circulație, cu scop numismatic, o monedă de argint, comemorativă, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu valoarea nominală de 10 lei.
Moneda este rotundă, are diametrul de 37 mm, este realizată din argint având titlul de 999‰, de calitate proof și are greutatea de 31,103 g.
Marginea monedei este zimțată. «Monedele din argint, din emisiunea numismatică „Aniversarea a 100 de ani de la construirea primului aparat de zbor cu reacție de către Henri Coandă”, au putere circulatorie pe teritoriul României.»
Tratatul de la Tordesillas a fost încheiat la 7 iunie 1494 între Spania şi Portugalia, stabilind zonele de influenţă colonială ale celor două puteri maritime ale timpului.
Tratatul se baza pe o hotărâre a papei Alexandru VI din anul 1493, mai exact prin bula numită Inter caetera care stabilea o frontieră maritimă de 480 de kilometri V de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la V Castiliei.
Astfel noile teritorii descoperite erau împărţite de-a lungul meridianului de 46 grade vest.
Teritoriile de la V de acest meridian urmau să aparţină Spaniei, iar teritoriile de la E Portugaliei.
Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494) – Prima pagină a tratatului, Biblioteca Naţională a Lisabonei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul a fost ratificat de către Spania(era formată din regatele Castilia şi Aragon) la data de 2 iulie 1494, iar de către Portugalia la data de 5 septembrie 1494.
America de Sud în 1650 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Această împărţire a lumii a fost completată odată cu semnarea Tratatului de la Zaragoza pe data 22 aprilie 1529.
cititi mai mult despre Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494) si pe en.wikipedia.org
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303)
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot (†303) a trăit în Ancira Galatiei (care astăzi se numeşte Ankara) la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
El a fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei.
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303) – foto preluat de pe doxologia.ro
În timpul persecuției împăratului Dioclețian (284-305), episcopul a fost pârât dregătorului Teolechi că a scos trupurile unor sfinte fecioare muceniţe, şapte la număr, care fuseseră aruncate într-un iezer, şi le-a îngropat cu cinste.
Pentru această faptă a fost adus înaintea dregătorului şi acolo a zis cu îndrăzneală că, este simplu şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii.
De aceea, păgânii l-au bătut cumplit, apoi l-au spânzurat sus pe un lemn, l-au jupuit pe coaste şi la sfârşit i-au tăiat capul.
Şi aşa a luat fericitul cununa mucenicilor, în vremea împăratului Diocleţian (284-305).
Creștinii au luat trupul martirului și l-au îngropat.
Aflând despre acest lucru, prefectul a ordonat soldaților să-i aresteze pe toți creștinii și să-i tortureze.
Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri bune.
La început s-a luptat împotriva poftelor trupeşti şi, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trupul duhului.
El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni.
Viața lui este arătată la 18 mai când au pătimit cele șapte fecioare ale căror moaște le-a îngropat.
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot este însă amintit și la 7 iunie pentru că în această zi a primit cununa muceniciei pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
(Audio) Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei (în limba greacă) – preluat de pe doxologia.ro
Arătatu-te-ai stea luminoasă în lume şi ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri, Sfinţite Mucenice Teodot. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei
Sfântul Ierarh Mucenic Teodot, Sfânta Cuvioasă Sebastiana și Sfânta Muceniță Zenaida, Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Teodot, tăinuitul rob al lui Hristos, a trăit în Ancira Galatiei pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian. El lua în taină trupurile sfinților mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos și se aruncau spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor, și le îngropa cu cinste. Iar când a scos noaptea din apă trupurile celor șapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn și, fiind muncit cumplit, a luat sfârșit de sabie.
Sfântul Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoința mucenicească, a făcut multe lucruri bune. La început s-a luptat împotriva poftelor trupești, deși era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-și trapul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât și altora putea să le fie învățător al curătiei și al întregii înțelepciuni.
Și de mirare era la el aceasta că, prefăcându-se că duce viață de cârciumar, făcea multă neguțătorie duhovnicească, câștigând lui Dumnezeu multe suflete omenești, pentru că, sub chipul de cârciumar, lucra apostolește în taină ca un episcop, iar prin învățăturile și sfătuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe elini și pe iudei la Biserica lui Hristos, iar pe cei păcătoși îi povățuia la pocăință. El avea și darul tămăduirii, căci, prin punerea mâinilor și prin rugăciune, tămăduia toate bolile trupești cele netămăduite între oameni; iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete, vindeca rănile cele sufletești.
Viața și pătimirea lui, împreună cu a sfintelor șapte fecioare, a fost pusă pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.
Sfântul Ierarh Mucenic Teodot, Sfânta Cuvioasă Sebastiana și Sfânta Muceniță Zenaida, Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)
Sfântul Ierarh Mucenic Teodot, Sfânta Cuvioasă Sebastiana și Sfânta Muceniță Zenaida, Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Teodot a trăit în Ancira Galatei în timpul persecuţiei lui Diocleţian (284-305), şi a fost pârât către mai-marele Teotechi, că a scos trupurile sfintelor fecioare aruncate în iezer şi că le-a îngropat, pentru care pricina, a fost adus către dânsul.
Dar fiindcă a zis cu îndrăzneală, că deşi este prost şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii, a fost bătut cumplit, şi mult chinuit, iar la sfârşit i s-a tăiat capul şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Zinaida, făcătoarea de minuni.
Tot în această zi, pomenirea sfintelor femei Esia şi Sosana, ucenicele lui Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina, Sicilia), a căror pomenire se săvârşeşte în sfânta lor mărturisire, întru ale lui Vasilisc.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Licarion, care prin sabie s-a săvârşit.
Acesta era din Egipt, din cetatea Ermu, şi pentru credinţa în Hristos fiind adus la cercetare şi silit să se lepede de Hristos, şi neplecându-se, a fost pus într-o închisoare întunecoasă şi cu rău miros.
Iar după câteva zile fiind scos, a fost bătut cu toiege de fier şi chinuit în multe chipuri.
După această a fost silit să bea ierburi otrăvitoare, dar după ce le-a băut rămânând nevătămat, a atras la credinţa lui Hristos pe cel ce l-a adăpat cu otravă, căruia i s-a tăiat capul.
Iar sfântul după ce a fost iarăşi chinuit şi-a primit moartea prin sabie.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Tarasie şi Ioan, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ştefan, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Antim, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Sevastiana, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Potamiani, care în cazan cu smoală s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Daniel cel de la Schit (Sketis), în Egipt (Secolul al VI-lea).
Cuviosul Daniel de la Schetia (Secolul al VI-lea) – foto preluat de pe www.crkvenikalendar.com
Sunt cunoscuţi doi sfinţi purtând acest nume. Primul era ucenic al Sfântului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) si fu el insusi invatator al multor monahi. Când barbarii au atacat Schitul, in 407, fratii ii propusera sa fuga impreuna cu ei. Avva Daniel raspunse : “Daca Dumnezeu nu are grija de mine, de ce as mai trai ?” Trecu printre trupele barbare fara sa fie bagat in seama si isi spuse : “Iata ca Dumnezeu s-a ingrijit de tine. Fa deci si tu ce e omeneste si fugi impreuna cu Parintii”. Printre altele mai spunea : “Trupul o duce mai bine pe masura ce sufletul se slabeste iar sufletul o duce mai bine pe masura ce trupul se slabeste” (a se vedea Zicerile / apoftegmele lui avva Daniel din Patericul Egiptean). Dupa ce a trait timp de patruzeci de ani in pustiul Skitului, adormi in pace in jurul anului 420.
Sfântul Cuvios Daniel de la Schetia (Secolul al VI-lea) – foto preluat de pe www.crkvenikalendar.com
Cel de-al doilea Avva Daniel a trait in secolul al saselea. Devenise monah la Skit inca din copilarie. In timpul unei expeditii de-a lor, niste barbari il luara cu ei si ramase prizonier timp de doi ani. Rascumparat de un crestin evlavios, fu prins din nou de barbari pentru sase luni, dar reusi sa scape. Facut prizonier pentru a treia oara, profita de faptul ca paznicul lui era ocupat sa-si faca nevoile si ii arunca o piatra, care il omori iar el scapa. Când marturisi aceasta Arhiepiscopului Timotei din Alexandria, acesta ii spuse ca Dumnezeu ar fi putut sa il elibereze ca si in celelalte dati, dar nu il acuza de ucidere. Neaflându-si constiinta in pace, Daniel merse sa ceara sfat la episcopul Romei, la Patriarhii din Constantinopol si de la Ierusalim, si la Arhiepiscopul din Efes, care ii spusera cu totii acelasi lucru. Cu toate acestea, el continua sa se considere vinovat si se duse sa se predea tribunalului cerând sa fie condamnat la moarte pentru ucidere ca sa scape de pedeapsa vesnica. Dupa treizeci de zile de inchisoare, fu adus la guvernatorul Alexandriei si dupa ce l-a ascultat, acesta il lasa liber cerându-i sa se roage pentru el. Avva Daniel se intoarse la Schit dar isi lua drept canon sa ingrijeasca de un lepros, in chilia sa, pâna la sfârsitul vietii, pentru a-si ispasi pacatul.
Deveni atât de renumit pentru virtutile sale incât fu numit Igumen al centrului monastic din Schit si era cinstit in tot Egiptul ca un “nou Avraam si gazduitorul lui Hristos”. El ii conduse pe calea desavârsirii pe Sfânta Anastasia Patriciana, care traia sub chipul unui eunuc la oarece distanta de Schit (cf. 10 martie), pe Sfântul Evloghie primitorul de straini (cf. 27 aprilie) precum si Sfintii Andronic si Atanasia (cf. 9 octombrie). Era neîntrecut in a gasi pe Sfintii ascunsi, ca Marcu nebunul din Alexandria sau monahia din Manastirea Hermopolis, care se prefacea a fi alcoolica pentru a atrage dispretul celorlalti, Sfânta Tomaida, Mucenita a curatiei trupesti (cf. 14 aprilie) si Avva Dula.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Greco-catolice – Duminica Coborârii Sf. Spirit (Rusaliile). Sf. ep. m. Teodot al Ancirei
Romano-catolice – Preasfânta Treime; Sf. Robert, abate
Ziua mondială a siguranţei alimentare (ONU)
Ziua mondială a siguranţei alimentare, adoptată de Adunarea Generală a ONU în decembrie 2018, a fost celebrată pentru prima dată la 7 iunie 2019, având ca temă “Siguranţa alimentară, treaba tuturor” (Food Safety, Everyone’s Business). În urma succesului de anul trecut, Ziua mondială a siguranţei alimentare 2020 consolidează apelul pentru întărirea angajamentului faţă de siguranţa alimentară făcut la Conferinţa ”Viitorul Siguranţei Alimentare’‘ de la Addis Ababa şi Forumul de la Geneva, în 2019 – notează site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – www.who.int.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Un troleibuz a luat foc pe Bd. Lascăr Catargiu
Un troleibuz a luat foc duminică pe Bulevardul Lascăr Catargiu din Capitală, la faţa locului intervenindu-se cu două autospeciale cu apă şi spumă, una de descarcerare şi o ambulanţă SMURD. Potrivit unei informări a IUSBIF, nu sunt victime.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
ANM: Vreme instabilă cu ploi torenţiale, vijelii şi grindină în majoritatea regiunilor, până marţi dimineaţa
Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis, duminică, o informare de ploi torenţiale, vijelii şi grindină, valabilă în majoritatea regiunilor ţării, în perioada 7 iunie, ora 13:00 – 9 iunie, ora 6:00.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România – 7 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 7 iunie, pe teritoriul României, au fost confirmate 20.479 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 14.638 au fost declarate vindecate și externate.
Totodată, până acum, 1326 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, au decedat.
De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 189 noi cazuri de îmbolnăvire.
La ATI, în acest moment, sunt internați 144 de pacienți.
Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.468 de persoane. Alte 94.475 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 503.200 de teste.
Situația din România – 7 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 3.304 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 114 cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 28 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 6 iunie 2020, au fost raportate 1.429.883 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 283.311 (+1.650) / 40.261 (+357) / 1.230 (+2)
Spania 240.978 (+318) / 27.134 – / 150.376 -
Italia 234.531 (+518) / 33.774 (+85) / 165.078 (+1.297)
Franţa 153.055 (+611) / 29.111 (+46) / 70.924 (+302)
Germania 183.678 (+407) / 8.646 (+33) / 168.958 (+478)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 5 iunie – 6 iunie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Coronavirus: Peste 400.000 de morţi în lume (AFP)
Pandemia de COVID-19 a făcut cel puţin 400.581 de morţi în lume de la apariţia sa în decembrie în China, potrivit unui bilanţ întocmit de AFP pe baza datelor oficiale, duminică, la orele 19.00 GMT. Peste 6.949.890 de cazuri de infecţie au fost diagnosticate oficial în 196 de ţări şi teritorii de la începutul pandemiei, dintre care cel puţin 3.030.800 sunt considerate vindecate în prezent.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Moartea lui George Floyd: Trump ordonă retragerea Gărzilor naţionale din Washington;proteste în Europa şi în Thailanda
Preşedintele american Donald Trump a ordonat duminică retragerea Gărzilor naţionale din Washington, afirmând că situaţia este sub control, în contextul manifestaţiilor declanşate de moartea lui George Floyd, transmit agenţiile internaţionale de presă. Gărzile naţionale “se vor retrage, dar pot reveni rapid, dacă va fi necesar“, a transmis Trump pe Twitter, remarcând totodată că sâmbătă participarea la manifestaţii a fost “mult mai scăzută decât se prevedea”. Zeci de mii de americani au manifestat sâmbătă, în general paşnic, în numeroase oraşe din ţară. În capitala federală nu a fost înregistrat niciun incident.
Protestele după moartea afro-americanului George Floyd în cursul arestării sale de către poliţie, la finele lui mai, în statul Minnesota au continuat duminică în Spania şi Italia. Circa 3000 de oameni s-au adunat duminică la prânz în faţa Ambasadei SUA la Madrid, scandând în special ultimele cuvinte ale lui Floyd: “Nu pot să respir!”. La Roma, mii de tineri au îngenuncheat în tăcere, cu pumnul ridicat, timp de nouă minute, cât pare să fi durat agonia lui Floyd sub genunchiul unui poliţist, filmată de trecători.
În Thailanda, după interzicerea unei manifestaţii antirasiste, peste 200 de persoane au luat parte la un protest virtual, conectându-se pe site-ul de videoconferinţe Zoom pentru a viziona înregistrări video despre mişcarea “Black Lives Matter” (Vieţile negrilor contează).
Şi la Madrid protestatarii au îngenuncheat şi au ridicat un pumn, gest iniţiat de jucătorul de fotbal american Colin Kaepernick în 2016 pe stadion în timpul intonării imnului SUA.
La Londra mii de protestatari s-au strâns duminică în faţa Ambasadei SUA pentru a condamna brutalitatea poliţiei. Unii protestatari purtau măşti anti-COVID-19 cu sloganul “Rasismul este un virus”.
Alte mii de oameni s-au adunat în Danemarca, la Copenhaga, în faţa ambasadei americane, în urma unui apel la protest din partea mişcării Black Lives Matter. Peste 12.000 de utilizatori de Facebook au indicat că vor să participe la eveniment.
Moartea lui George Floyd: Noi proteste antirasiste la Bruxelles, statuia unui negustor de sclavi demolată în Anglia
Mii de oameni s-au adunat duminică în capitala belgiană Bruxelles pentru a protesta împotriva rasismului şi a violenţei poliţiei, în contextul valului de proteste declanşat după moartea afro-americanului George Floyd în cursul arestării sale, la sfârşitul lui mai, în SUA, relatează dpa. Circa 10.000 de persoane participau după-amiaza la protestul neautorizat oficial din faţa Palatului de justiţie, a menţionat o purtătoare de cuvânt a poliţiei, Ilse van de Keere. Majoritatea purtau măşti anti-coronavirus, dar dată fiind amploarea participării la manifestaţie distanţarea fizică era imposibilă. Participanţii, mulţi îmbrăcaţi în negru, au arborat pancarte cu sloganul Black Lives Matter sau amintind de un caz petrecut în Belgia similar cu cel al lui George Floyd, moartea adolescentului Adil C., în vârstă de 19 ani, în aprilie, tot în urma unei interacţiuni cu poliţia.
În Anglia, la Bristol (sud-vest), participanţii la un protest au dărâmat o statuie a unui cunoscut negustor de sclavi de acum trei secole, Edward Colston. Statuia de bronz ridicată în 1895 pe o stradă care îi poartă numele a fost smulsă de pe piedestal cu ajutorul unor corzi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Marea Britanie: Ciocniri între protestatarii anti-rasism şi poliţia londoneză
Protestatarii britanici care au manifestat sâmbătă împotriva rasismului au avut scurte confruntări cu poliţia londoneză, după ce mii de oameni s-au adunat în centrul Londrei pentru a-şi exprima furia împotriva brutalităţii poliţiei după uciderea americanului de culoare George Floyd în Minneapolis, informează Reuters.
După o zi în mare parte paşnică, un număr restrâns de protestatari din apropierea reşedinţei Downing Street a premierului Boris Johnson au aruncat cu sticle în poliţişti, iar ofiţerii de poliţie călare au ripostat, împingându-i înapoi. În urma violenţelor, o poliţistă a necesitat tratament spitalicesc după ce a căzut de pe cal, iar alţi nouă poliţişti au fost răniţi, conform informaţiilor furnizate de poliţie. Un grup de protestatari a atacat un manechin ce semăna cu preşedintele american Donald Trump, în timp ce alţii au aruncat cu rachete de semnalizare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Protest israelian împotriva planurilor de anexare a unor părţi din Cisiordania
Mii de israelieni au demonstrat sâmbătă împotriva planului premierului Benjamin Netanyahu de a extinde suveranitatea asupra unor părţi din Cisiordania ocupată, informează Reuters şi dpa. Protestând cu măşti pe faţă şi păstrând distanţa, în virtutea noilor restricţii legate de coronavirus, demonstranţii au purtat pancarte pe care scria “nu anexării, nu ocupaţiei, da păcii şi democraţiei”, ”vieţile palestiniene contează” sau ”nu redaţi măreţia Apartheidului”. Peste 30 de partide şi organizaţii neguvernamentale au lansat apelul pentru această demonstraţie. Potrivit organizatorilor, numărul participanţilor a fost de mii, în timp ce poliţia nu a dat o estimare oficială.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Liban: Manifestaţie antiguvernamentală marcată de violenţe
Câteva sute de protestatari libanezi s-au adunat sâmbătă în centrul Beirutului pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de neputinţa guvernului de a pune capăt prăbuşirii economice a ţării şi au avut loc confruntări cu susţinătorii mişcării şiite Hezbollah, informează AFP.
Protestele din Piaţa Martirilor au fost însoţite de ciocniri între manifestanţi şi poliţie, care a folosit gaze lacrimogene. În urma acestor confruntări au fost rănite 48 de persoane, dintre care 37 au primit îngrijiri la faţa locului, potrivit informaţiilor furnizate de Crucea Roşie libaneză.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Malta autorizează debarcarea a 400 de migranţi blocaţi pe mare
Malta a autorizat în cele din urmă debarcarea a peste 400 de migranţi, unii dintre ei blocaţi pe mare de mai multe săptămâni, au informat duminică surse oficiale, citate de AFP. Cele 425 de persoane, provenite din Libia şi salvate în Mediterana în cursul mai multor operaţiuni de salvare care au început în aprilie, au debarcat sâmbătă seara la La Valletta, a anunţat guvernul într-un comunicat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
_2000_Romania_stamp.jpg#/media/File:Constantin_Cantacuzino_(stolnic)_2000_Romania_stamp.jpg)
