Evenimentele Zilei de 13 octombrie în Istorie
13 octombrie 2013: Protest “Salvaţi Roşia Montană”, în București, Piaţa Victoriei: Aproximativ 3.000 de oameni au format logo-ul campaniei “Salvaţi Roşia Montană”
foto preluat de pe facebook.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
13 octombrie este a 286-a zi a calendarului gregorian și a 287-a zi în anii bisecți.
Sărbătorile Zilei de 13 octombrie
Sfintele moaşte au ajuns la Iaşi în anul 1996 la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. După acest mare eveniment, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat cererea PF Părinte Patriarh Daniel, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ca în fiecare an, la data de 13 octombrie, în calendarul creştin-ortodox al Arhiepiscopiei Iaşilor să fie pomenită aducerea la Iaşi a moaştelor Sfântului Apostol Andrei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Ss. Carp, Papil, Agatodor și Agatonica, martiri († secolul al III-lea)
(BRC) Sf. Eduard, regele Angliei
Ziua internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor (ONU)
Ziua internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor a fost iniţiată în 1989, după convocarea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în vederea promovării unei culturi globale de conştientizare a riscurilor şi de reducere a dezastrelor, conform www.un.org.
Marcată în fiecare an la 13 octombrie, ziua sărbătoreşte modul în care oamenii şi comunităţile din întreaga lume îşi reduc expunerea la dezastre şi înţeleg importanţa controlului asupra riscurilor cu care se confruntă.
Ziua internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor a fost desemnată prin rezoluţia 64/200 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), care a decis în 2009, marcarea acestei zile în fiecare an la 13 octombrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Astăzi în istorie pentru 13 octombrie
Evenimentele Zilei de 13 octombrie în Istorie:
- 13 octombrie 1879 – Legea care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină;
- 13 octombrie 2013 – Aproximativ 3.000 de oameni au format logo-ul campaniei “Salvaţi Roşia Montană”, în Piaţa Victoriei
13 octombrie 54 - Împăratul roman Claudius moare după ce a fost otrăvit de soția sa, Agripina, eveniment ce a dus la venirea pe tron a fiului ei în vârstă de 17 ani, Nero.
Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus (1 august 10 î.Hr. – 13 octombrie 54) a fost al patrulea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene și a domnit din anul 41, până la moartea sa. În timpul domiei sale a început construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin si Dunare , iar provinciile au beneficiat de o bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi).
Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, i-a atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius a început cucerirea Britanniei, care a devenit cea mai vestică provincie a imperiului . În anul 44 Iudeea, si în anul 46 Tracia sunt transformate în provincii romane.
După executarea Messalinei, cea de-a treia soție, în anul 48 sub acuzatia de complot, Claudius se căsătorește în 49 cu Agrippina Minor Iulia și-l adoptă pe fiul acesteia, Nero, care-i va urma la tron.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (n. 15 decembrie 37, Anzio – d. 9 sau 11 iunie 68, Roma) a fost din 54 e.n. până în 68 e.n. al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene. Se presupune că a dat foc Romei. Era bănuit ca ar fi violat-o pe mama lui. Nero face parte din acei împărați care au fost foarte aspru judecați în literatura antică.
Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justețea afirmației lui Platon, conform căreia marea nedreptate “nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educație greșită“.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
13 octombrie 409: Triburile migratoare ale vandalilor şi alanilor traverseaza muntii Pirinei şi invadeaza Hispania.
13 octombrie 1307 – În Franta, sute de cavalerii Templieri au fost arestati in acelasi timp, torturati si ucisi din ordinul regelui Filip cel Frumos, iar Ordinulului Templierilor, acuzat de erezie si desfiintat, i s-au confiscat toate proprietatile si bunurile Ulterior, o bulă a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să facă același lucru și să pună sechestru pe averile templierilor.
În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două ordine. Niciunul nu agrea ideea, dar papa a insistat și i-a invitat pe amândoi în Franța pentru a discuta situația. De Molay a sosit primul la începutul lui 1307, dar de Villaret a întârziat câteva luni.
În timp ce așteptau, De Molay și Clement au discutat acuzațiile aduse cu doi ani înainte de un templier exclus (din ordin). Aceste acuzații erau în general considerate false, dar Clement i-a trimis regelui Filip al IV-lea al Franței o cerere scrisă pentru ajutor în investigație. Regele era deja îndatorat templierilor după războiul său cu englezii, și a decis să folosească zvonurile existente în propriul său scop.
A început să pună presiune pe Biserică să acționeze împotriva ordinului, pentru a se elibera de datorii. În data de vineri, 13 octombrie, 1307 (o dată legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13), Filip a ordonat ca Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați de numeroase erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie.
Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula Pastoralis Praeeminentiae la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile.
Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese, dar în 1310, Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris.
Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele, Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care Vox in excelso, care dizolva oficial Ordinul, și Ad providam, care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor.
Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe nevinovăția sa. Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici, și au fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314.
Se spune că de Molay a rămas sfidător până la sfârșit, cerând să fie legat astfel încât să fie cu fața la catedrala Notre Dame, și să își țină mâinile împreunate. După legendă, a strigat dintre flăcări că atât papa Clement, cât și regele Filip îl vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu. Papa Clement a murit o lună mai târziu, iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul anului.
13 octombrie 1368: A început campania militara a regelui Ungariei, împotriva Tarii Românesti.
Vladislav I (n. 1325- d. 1377) a fost domnitor al Tarii Românesti între 1364 si cca 1377), fiul lui Nicolae Alexandru si Klara Dobokay dintr-o familie de nobili maghiari si frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut publicului larg și sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlasul, Severinul si Fagarasul.
In 1365, printr-o proclamație regală ungara, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile cu Ungaria rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, regele maghiar Ludovic I își îndreaptă lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Strațimir, cumnatul lui Vladislav.
Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară, au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunare si in Balcani. Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Românești a fost hotărâtă.
Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre Severin și dinspre nord, din Transil;vania spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul transivan Nicolae Lackfi. Operațiunea preconizată nu a dat rezultatele așteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița, oastea voievodului transilvanean.
Victoria i-a permis lui Vladislav-Vlaicu sa intervina in problema Vidinului, pe care l-a atacat in iarna urmatoare, probabil profitand de inghetarea Dunarii. In 1369 s-a ajuns la un compromis in urma caruia a fost restaurat tarul Stracimir in Bulgaria de la Vidin, cu garantia lui Vladislav-Vlaicu si a lui Dobrotici, jupanul Dobrogei.
13 octombrie 1479: S-a desfasurat Bătălia de la Câmpul Pâinii, bătălie dintre armata turcă condusă de Ali Iskender, Isa și Bali și armata transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory.
Bătălia de la Câmpul Pâinii fost o bătălie desfășurată la 13 octombrie, 1479, lângă Câmpul Pâinii, între Orăștie și Șibot. Bătălia a avut loc între armata turcă, condusă de Ali Kodșa, Skender, Isa și Bali, cu un efectiv al forțelor otomane în jur de 20.000 soldați de o parte. Armata turcească era însoțită de un corp de infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr Țepeluș.
De cealaltă parte era armata transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory, armata bănățeană condusă de Pavel Chinezul (Cneazul), armata sîrbilor a despotului sârb Vuk Brankovici, și o armată din Țara Românească a lui Basarab Laiotă cel Bătrân, totalul trupelor creștine fiind apreciat între 12.000 și 15.000 oameni. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni.
Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor, Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.
13 octombrie 1605: A murit Theodorus Beza, teolog francez creştin protestant şi cărturar, care a jucat un rol important în Reformă. A fost un discipol al lui Jean Calvin şi a trăit cea mai mare parte a vieţii în Elveţia; (n. 1519).
13 octombrie 1773: Astronomul francez Charles Messier descopera Galaxia Volburei (în engleza Whirlpool Galaxy) in fapt o pereche de galaxii, aflate la 27,4±2,3 milioane de ani-lumina de Terra , compusă dintr-o galaxie spirala regulata masivă al cărei diametru este estimat la 100.000 de ani-lumină și dintr-o mică galaxie neregulata. Messier a clasat-o în catalogul care îi poartă numele, Catalogul Messier, cu indicativul Messier 51 / M 51.
13 octombrie 1781: Imparatul Austriei, Iosif al II-lea, emite Patenta de toleranță religioasă.
Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790, Viena) împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei.În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor.
A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului. A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.
Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!” (în latină: Salve parvae nepos Romuli!).
13 octombrie 1815: A fost executat Joachim Murat, mareşal francez şi rege al Neapolelui, cumnat al imparatului Napoleon I; (n. 1767).
Joachim Murat, (italiană Gioacchino Murat) (n. 25 martie 1767, Labastide-Fortunière, azi Labastide-Murat lângă Cahors în departamentul Lot — d. 13 octombrie 1815, Pizzo) a fost mare duce de Clèves și Berg, mareșal al Imperiului Francez și rege al Regatului celor Două Sicilii din 1808 la 1815. A fost căsătorit cu Caroline Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte.
13 octombrie 1821: S-a nascut Rudolf Virchow, medic german, fondatorul patologiei celulare. A decedat la 5 septembrie 1902, din cauza unei complicatii survenite în urma unei fracturi de femur in urma unui accident.
13 octombrie 1822: A decedat Antonio Canova, sculptor si pictor italian. A fost unul dintre întemeietorii clasicismului academist in pictura de la sfârsitul secolului XVIII – începutul secolului XIX.( n. 1 noiembrie 1757).
13 octombrie 1843: S-a nascut Ştefan G. Vîrcolici, critic literar, publicist şi traducător român, membru corespondent al Academiei Române (primul traducator in romana al celebrului roman “Don Quijote de la Mancha” de Cervantes) si publicist; (d. 29 iulie 1897).
13 octombrie 1858: S-a născut omul politic Take Ionescu (m. 22 iunie 1922),
Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922. A detinut de mai multe ori posturi de ministru si a desfăsurat totodata, o intensa activitate ziaristica in tara si in calitate de corespondent al ziarului londonez “The Times”.
13 octombrie 1860: A fost realizată prima fotografie aeriană din lume, dintr-un balon cu aer cald aflat la înălțimea de 1200 de picioare (366 de metri) deasupra orașului Boston.
13 octombrie 1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. Evreii pământeni primeau, astfel, cetățenie română. Adoptarea “Regulamentului Organic” în 1831 a însemnat aparitia primei “Constitutii” românesti.
Aceasta prevedea obligatia ca toti evreii sa fie înregistrati la autoritatile locale, specificându-se ocupatia fiecaruia. «Evreii care nu-si puteau dovedi utilitatea trebuiau evacuati din localitatile respective». În pofida faptului ca, atât în Moldova, cât si în Muntenia revolutionarii români de la 1848 cereau emanciparea evreilor, si în pofida bunavointei manifestate fata de evrei de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in secolul al XIX-lea numarul legilor, dispozitiilor si regulamentelor care ingradeau emigrarea evreilor creste..
Abdicarea, în 1866, a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza si urcarea pe tronul României a membrilor familiei Hohenzollern au reprezentat tot atâtea lovituri date curentului favorabil evreilor români. Ion Bratianu, fostul revolutionar pasoptist, a inaugurat în calitate de Ministru de Interne, începând din primavara anului 1867, o sistematica politica antievreiasca.
Circularele lui Bratianu ordonând izgonirea evreilor din sate si chiar arbitrara expulzare din tara au fost aplicate cu strasnicie de catre autoritati. În martie 1868 se depune la Camera Deputatilor un proiect de lege referitor la activitatea evreilor în mediul rural, prevazând alungarea acestora din sate. În iulie 1869, ca raspuns la protestul guvernului francez în legatura cu statutul evreilor din România, Mihail Kogalniceanu trimite Parisului o nota în care refuza sa-i considere pe evrei ca cetateni români.
Tot Mihail Kogalniceanu enumera în Parlament, la 16 decembrie 1869, masurile discriminatorii anti-evreiesti în vigoare atunci, pentru a raspunde astfel protestului formulat de la tribuna Camerei de catre deputatul de Bârlad, I. Codreanu, nemultumit de ceea ce acesta numise “comportamentul” evreilor si de asistenta pe care populatia evreiasca din România o primea din partea “Aliantei Israelite Universale”.
În lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, în schimbul recunoasterii independentei României, statueaza egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor. Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea:
«În România deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de împiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie în nici un fel de localitate»
La 17 ianuarie 1879 guvernul depunea mesajul de revizuire a articolului 7 din Constitutia României. Aceasta ar fi trebuit sa conduca la acordarea cetateniei române evreilor români, dar, de fapt, guvernul a adoptat un sistem de tergiversari, paralel cu o sustinuta campanie antievreiasca. Mihail Kogalniceanu si Ion Bratianu îi prezentau pe evrei atât strainatatii cât si Parlamentului României ca pe dusmani ai tarii.
În octombrie 1879 Parlamentul vota legea de revizuire a articolului 7 din Constitutie, care avea sa împiedice, practic pâna dupa sfârsitul primului razboi mondial, naturalizarea in masa a evreilor români. Legea votata în 1879 acorda cetatenia româna în bloc doar unui numar de 888 de evrei care luptasera în Razboiul de Independenta a României din 1877, astfel ca, la 38 de ani dupa 1866, fusesera încetateniti doua mii de evrei, inclusiv fostii combatanti evrei din Razboiul pentru Independenta.
13 octombrie sau 27 noiembrie 1884: S-a nascut Vasile Voiculescu, scriitor și medic român. (d. 26 aprilie 1963)
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău – d. 26 aprilie 1963, București), scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg)
13 octombrie 1887: A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin Lecca; (n. 4 aug. 1807). A fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu pictorii Misu Popp și Barbu Stanescu împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Curtea Veche, Sfanta , Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) și din țară.
Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838. Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revolutia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din București. A fost un susținator al Unirii și independenței Principatelor Romane.
13 octombrie 1887: S-a nascut politicianul slovac, cardinalul Jozef Tiso. A fost liderul Partidului Popular Slovac și cleric romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al primei republici slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945), sub dominatia Germaniei naziste. La sfârșitul celui de- al Doilea razboi Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spanzurare.
13 octombrie 1898: S-a născut scriitorul George Mihail Zamfirescu ; (m. 8 octombrie 1939). G.M. Zamfirescu este cunoscut publicului larg datorita creatiilor sale din ciclul epic „Bariera”, dedicate periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum), dar mai ales datorita comediei tragice „Domnișoara Nastasia” (1927).
13 octombrie 1902: S-a nascut Ştefan Odobleja, medic român, membru al Academiei Române; (d. 1978).
13 octombrie 1905: A încetat din viaţă Sir Henry Irving, actor şi director de teatru, primul om de teatru înnobilat; (în 1895).
13 octombrie 1914: Americanul Garrett Morgan inventează și patenteză masca de gaze.
13 octombrie 1917: A șasea și ultima presupusă apariție a Fecioarei Maria la Fatima (Portugalia, 130 km la nord de Lisabona).
13 octombrie 1919: La Bucuresti are loc Congresul extraordinar al Partidului Socialist din România.
13 octombrie 1919: A murit Karl Adolph Gjellerup, scriitor danez, laureat al Premiului Nobel (n. 1857)
Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 – d. 13 octombrie 1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917. Motivația Juriului Nobel: “Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte”
13 octombrie 1921: S-a nascut popularul actor şi cântăreţ francez de origine italiană, Yves Montand;(d. 1991).
Yves Montand (născut Ivo Livi la 13 octombrie 1921 – d. 9 noiembrie 1991). cunoscut căntăreț și actor de film francez, de origine italiană, unul din interpreții de frunte ai genului muzical “chanson réaliste” francez târziu din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iubit de femei celebre (Edith Piaf, Marilyn Monroe), Montand este cunoscut și datorită căsniciei, întinse pe mai multe decenii, cu marea actriță franceză Simone Signoret.
13 octombrie 1923: Oraşul Ankara este declarat capitală a Turciei, inlocuind orasul Constantinopol (Istanbul).
13 octombrie 1925: S-a nascut Margaret Thatcher, prima femeie care a ocupat functia de premier al Marii Britanii.
Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n. 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005.
A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei
Fiica a unui om de afaceri, fost primar in Grantham, a studiat la Oxford, fiind licentiata in chimie. De tanara a activat in Partidul Conservator, unde a reusit sa se impuna relativ repede. Dupa absolvire a lucrat cativa ani ca cercetator. In 1954, a devenit avocat si s-a specializat pe probleme de fiscalitate. In 1959 a devenit membru al Parlamentului, iar doi ani mai tarziu a intrat in structurile guvernamentale.
In 1970, conservatorii au revenit la putere, iar Thatcher a fost numita secretar de stat la Educatie. in 1975, a fost aleasa in functia de presedinte al Partidului Conservator, iar in mai 1979 a devenit prima femeie prim-ministru din Marea Britanie. Datorita autoritatii cu care a condus cabinetul britanic, si-a dobandit numele de “Doamna de fier”. A demisionat in 28 noiembrie 1990, pe fondul unor proteste populare si a unor critici venite chiar si din randul propriului partid datorate strategiei fiscale pe care a dorit sa o impuna. In 1992, a primit titlul de baronesa, iar dupa retragerea din politica si-a ocupat timpul scriind.
13 octombrie 1926: S-a născut Ray Brown, unul dintre cei mai importanti basisti americani de jazz. În anii ’60, a făcut senzaţie cu un instrument hibrid, o combinaţie între violoncel şi contrabas. Brown este unul dintre fondatorii stilului be-bop. A fost căsătorit cu marea cantareata americana Ella Fitzgerald (“Some of My best friends are… guitars). A decedat la 2 iulie 2002.
13 octombrie 1930: Se încheie prima Conferinţă balcanică cu participarea României, Greciei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Albaniei ce avut loc la Atena. Delegaţii se pronunţă pentru încheierea unui pact balcanic.
13 octombrie 1934: S-a nascut Nana Mouskouri, cântăreaţă şi politician din Grecia. Nana Mouskouri ( născută Ioánna Moúschouri pe 13 octombrie 1934, în Chania, Creta, in Grecia), este o cântăreaţă care a vândut aproximativ 300 de milioane de albume în toată lumea, într-o carieră de peste cinci decenii, ceea ce face din ea una dintre cele mai bine vandute artiste din muzică din toate timpurile. Ea a fost cunoscută sub numele de Nana de prieteni şi de familia ei când era copilă. Ea a înregistrat cântece în mai multe limbi, inclusiv greacă, franceză, engleză, germană, olandeză, italiană, portugheză, spaniolă, ebraică, galeză, chineză mandarină, maori şi turcă.
13 octombrie 1938: A murit E.C. Segar, creatorul celebrului personaj de desene animate, Popeye Marinarul.( 8 decembrie 1894).
13 octombrie 1939: La inceputul celui de-al doilea război mondial, România anunţă “poziţia ei paşnică”.
13 octombrie 1941: S-a nascut Paul Simon, muzician american (duetul Simon & Garfunkel).
13 octombrie 1941: S-a nascut Oscar Arias Sánchez, preşedintele Republicii Costa Rica (1986-1990), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1987).
13 octombrie 1943: Al doilea război mondial: Italia iese din alianta cu Germania, careia ii declara război.
13 octombrie 1944: Al doilea război mondial: Armata Roşie intră în Riga, capitala Letoniei, ca “armată eliberatoare”.
13 octombrie 1946: Franţa adoptă constituţia celei de a Patra Republici (1946 – 1958).
13 octombrie 1953: Samuel Bagno inventeaza primul sistem electronic de alarma capabil sa detecteze miscarea.
13 octombrie 1954: S-a nascut Alexandru Andrieş, cantautor român; (n. Malovat, jud. Mehedinti).
13 octombrie 1967: S-a desfăşurat la Bucureşti, primul colocviu internaţional consacrat operei lui Constantin Brâncuşi. (13-15 octombrie).
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris), sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.
13 octombrie 1969: Au fost stabilite relaţii diplomatice intre România şi Noua Zeelandă.
13 octombrie 1973: A fost inaugurat edificiul Teatrului de Stat din Târgu-Mureş.
13 octombrie 1974: A murit Reuven Rubin (Rivn Zelicovici), pictor israelian, de origine evreu român, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotenţiar, al statului Israel în România; (n.13.11.1893, Galati).
13 octombrie 1977: Un grup de teroristi palestinieni a deturnat un avion de pasageri german cu aproape 90 de oameni la bord. Patru membri ai gruparii teroriste de stanga “Factiunea Armata Rosie” au deturnat un avion al companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerand sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari. Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati.
Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat. A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi. Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati, s-au sinucis in celule. “Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani.
13 octombrie 1984: S-a nascut pictorita romana Anca-Irina Lefter.
13 octombrie 1985: A murit actrita italiana Francesca Bertini (Elena Seracini Vitiello); (n. 5 ianuarie 1892).
13 octombrie 1986: A decedat sculptorul roman, stabilit in Franta, George Apostu; (n.1934).
13 octombrie 1987: Oscar Arias Sanchez, presedinte al Republicii Costa Rica (1986 – 1990), primeşte Premiul Nobel pentru Pace. Este iniţiatorul negocierilor în America Centrală.
13 octombrie 1987: A murit Walter Brattain, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1902)
Walter Houser Brattain (n. 10 februarie 1902 — d. 13 octombrie 1987) a fost un fizician american care, împreună cu John Bardeen și William Shockley, a inventat tranzistorul. Cei trei au împărțit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această invenție.
13 octombrie 1989: A decedat cineastul, jurnalistul şi criticul de film italian Cesare Zavattini ; (n. 1902).
13 octombrie 1990: A încetat din viaţă Le Duc Tho, general şi politician vietnamez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1973).
13 octombrie 1992: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din Romania, din data de 11 octombrie 1992, potrivit cărora Ion Iliescu urma să fie, conform preferinţelor electoratului, preşedintele României în următorii 4 ani.
13 octombrie 1993: Alianţa Civică din Romania a propus Legislativului, proiectul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.
13 octombrie 1995: Joseph Rotblat, fizician francez de origine poloneză, militant împotriva folosirii bombei atomice, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
13 octombrie 1998: Regizorului Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul Terminus Paradis.
Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român.
13 octombrie 1999: Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România’ însă a condiţionat acest demers de reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.
13 octombrie 2000: Societatea Celera Genomics a descifrat genomul şoarecelui, o realizare ştiinţifică importantă pentru decriptarea ulterioară a genomului uman.
13 octombrie 2001: La Teatrul National din Bucuresti a avut loc primul festival de Internet din România – “INTERNETIC”.
13 octombrie 2009: Parlamentul României a aprobat moțiunea de cenzură “11 împotriva României” cu 254 voturi pentru și 176 împotrivă.
13 octombrie 2009: A decedat cineastul Paul Barbăneagră; (n.11 februarie 1929). A fost un regizor român stabilit in Franta, cineast, eseist, scenarist, colaborator al posturilor de televiziune France 2, France 3, Radio Europa Libera. S-a stabilit în Franța în 1964, după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film in Tours. A câtigat premiul întâi pentru scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil la Festival International du Film d’Art (Festivalul internațional al filmului de artă).
Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie sacrée („Arhitectură și geografie sacră”) , din care mai face parte și documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré („Mircea Eliade și redescoperirea sacrului”). În anul 1990 a câștigat Marele Premiu francez al artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate. Este înhumat în parcela românească a cimitirului parizian de la Thiais.
13 octombrie 2013: Protest “Salvaţi Roşia Montană“, în București, Piaţa Victoriei: Aproximativ 3.000 de oameni au format logo-ul campaniei “Salvaţi Roşia Montană“. Manifestanţii au trecut şi pe la sediul DNA, apoi au blocat Piaţa Universităţii.
Peste 3.000 de persoane au protestat în Capitală, pentru a şaptea duminică la rând, faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, prin tradiţionalul marş, care a inclus un flashmob la Guvern prin care s-a format o frunză umană şi un scurt protest la DNA, unde s-a cerut “dosarul Roşia”.
cititi mai mult pe: mediafax.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com