Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan (2 august 2022)

foto preluat de pe twitter.com
autor Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

03 august 2022

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a adus această insulă în centrul atenției mondiale, prin tensiunea apărută între SUA și China exact când un eventual front al unui nou război mondial a fost deja deschis în Europa, de Rusia, prin invazia Ucrainei. Iar ce știe probabil toată lumea despre Taiwan este probabil că acea insulă aparține Chinei din punct de vedere juridic, dar că e de fapt independentă, chiar dacă foarte puține țări o recunosc ca atare și că e una din acele țări din Asia care, ca și China, Japonia și Coreea de Sud, produce diverse lucruri, așa că mai toate țările fac comerț cu ea, fie că o recunosc și au diplomați acreditați în capitala Taipei, fie că nu.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi) August 3, 2022

Cine a văzut însă filmul “Formosa furată“, care a fost dat destul de des la televiziunile noastre în ultimul timp, a aflat că situația e puțin mai complicată și că există chiar un conflict istoric între o populație de chinezi veniți de pe continent și care, în film, se comportau practic ca ocupanți, și localnicii taiwanezi, care au propria limbă și doresc independența completă de China.

Într-adevăr, Taiwanul reprezintă subiectul unui conflict înghețat care în curând va împlini 80 de ani. 80 de ani de când această insulă și locuitorii săi sunt de fapt în această suspensie în care nici nu fac cu adevărat parte din China, nici nu sunt țara lor proprie pe de-a întregul. Mai precis, în 1949, când, după 4 ani de război civil încheiat cu victoria Partidului Comunist Chinez și a Armatei Roșii chineze conduse de Mao Zedong și cu proclamarea Republicii Populare Chineze la Beijing, Chang Kai Shi, conducătorul Republicii China încă de prin 1925-1926, împreună cu conducerea partidului naționalist Kuomintang și cu cea a armatei chineze, s-a retras în insula Taiwan și în câteva insule mai mici adiacente acesteia, sub protecția flotei militare americane din Pacific.

De la Taipei, până prin 1972, Chang Kai Shi, care a murit în 1975, și guvernul său au continuat să controleze locul de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU ce revenea Chinei. Guvernul de la Taipei și nu cel de la Beijing era considerat de majoritatea țărilor lumii drept guvernul legal și legitim al Chinei. Doar că, chiar dacă China nu era superputerea economică din zilele noastre, nevoia de a avea relații cu puterea care controla uriașul teritoriu continental și nu doar câteva insule din Oceanul Pacific a dus treptat la schimbarea situației. Într-un final, până și președintele american Richard Nixon a efectuat o vizită istorică la Beijing, s-a întâlnit cu Mao și a recunoscut Republica Populară Chineză.

Taiwanul însă a continuat să se considere adevărata putere legitimă din China și chiar și după moartea lui Chang și a fiului acestuia a continuat să poarte numele oficial de Republica China și să folosească drept drapel național steagul acesteia.

De la bun început însă a existat și un conflict intern, între refugiații din 1949 și taiwanezii propriu-ziși. Aceștia redeveniseră o provincie chineză după 50 de ani de ocupație japoneză, între 1895 și 1945, nu vorbeau chineza mandarină și nu se simțeau neapărat extraordinar de legați de China continentală. Regimul gomindanist a impus starea de urgență imediat după instalarea sa la Taipei și a menținut-o până în 1987. Așa că, deși teoretic era o democrație, Taiwanul a fost condus în toți acești ani ca o dictatură, în care orice protest a fost reprimat brutal iar chineza mandarină impusă cu forța. La această epocă face referire filmul “Formosa furată”.

Iar după democratizarea de la finele anilor ’80 viața politică taiwaneză s-a divizat între adepții menținerii apartenenței la China, ca guvern legitim al acesteia, și adepții independenței, care argumentează că, în definitiv, Taiwanul are propria sa istorie, propria sa limbă și propriile sale interese, iar democrația liberală a Taiwanului e incompatibilă cu regimul totalitar din China. Paradoxal, Kuomintangul și celelalte partide care sunt pentru păstrarea Republicii China sunt gând la gând cu Partidul Comunist Chinez, vechiul dușman, pentru care Taiwanul e o doar o provincie rebelă a Republicii Populare Chineze.

Together with former political prisoners our delegation visited the Nat’l Human Rights Museum: a tribute to heroes who suffered & fought for Taiwan’s Democracy. Then we heard from civil society leaders on human rights. We came to listen & learn; we left inspired by their courage. pic.twitter.com/dsKa02n0Ka

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi) August 3, 2022

Istoria mai veche a Taiwanului este însă cam la fel de bizară ca și cea prezentă. Și de remarcat e că, deși insula e relativ apropiată de coastele Chinei, această istorie nu a avut nimic de-a face cu China până recent. Primii locuitori ai Taiwanului au fost triburi austroneziene, cu aspectul specific locuitorilor Oceaniei, care au colonizat insula acum cca 6000 de ani. Diversitatea lingvistică a acestor populații, care ocupă și azi o parte din regiunile muntoase ale Taiwanului, i-a făcut pe unii lingviști să considere această insulă, alături de Indochina și de Peninsula Malacca, unul din punctele de pornire a migrațiilor care au colonizat treptat numeroasele insule ale Oceanului Pacific.

Primii locuitori din China care au sosit în zonă au fost pescari care, în secolul al XIII-lea, s-au stabilit în Insulele Penghu, numite de navigatorii portguhezi și Pescadores. Pe insula principală au avut loc cel mult debarcări sporadice, ostilitatea indigenilor descurajând orice idee de colonizare.

În 1542, Taiwanul a fost “descoperit” de portughezi, care i-au dat numele de Formosa, adică “frumoasa”. A fost însă Compania Olandeză a Indiilor de Est cea care a început colonizarea insulei Formosa în secolul al XVII-lea. În schimb în 1622 au fost alungați din insulele Penghu/Pescadores de către armata Imperiului Ming din China continentală. Spaniolii, care din secolul al XVI-lea erau instalați în Filipine, au încercat și ei o colonizare în nordul Formosei. Însă până în final olandezii au preluat controlul deplin al insulei.

În 1644 evenimente ce aveau să determine soarta Taiwanului aveau loc mult mai la nord, unde dinastia Ming intra în colaps când țăranii răsculați ocupau Beijing-ul, iar generalul pus în fruntea secțiunii de est a Marelui Zid Chinezesc ordona deschiderea porților în fața călăreților seminomazi manciurieni. Aceștia cucereau rapid capitala și cea mai mare parte a Chinei, iar liderul lor se instala în Orașul Interzis, edificat de împărații Ming, și devenea primul împărat al ultimei dinastii, Qing.

Repliați în sudul Chinei, câțiva membri ai fostei familii imperiale încercau să continue dinastia Ming și să se pună în fruntea rezistenței antimanciuriene. Vor fi cunoscuți drept dinastia Ming de sud și se vor război câteva decenii cu invadatorii, până când întreaga Chină continentală se va găsi sub autoritatea dinastiei Qing. Unul din generalii Ming de sud, după multiple lupte cu armatele Qing pe coasta din dreptul Formosei, avu viziunea unei fortărețe insulare și declanșă o invazie a învecinatei insule.

It was also my high honor to receive from President @iingwen of Taiwan the Order of Propitious Clouds with Special Grand Cordon: a symbol of our treasured friendship. Make no mistake: America remains unwavering in our commitment to the people of Taiwan– now & for decades to come. pic.twitter.com/yFcVQil4TT — Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi) August 3, 2022

Avu loc astfel unul din cele mai atipice evenimente ale perioadei. Într-un secol în care statele europene își creau colonii în cele mai felurite colțuri ale lumii luând teritoriile altora, cu un avânt de neoprit, refugiații Ming din China continentală îi alungau pe olandezi și colonizau ei insula Formosa. În scurt timp, acești refugiați deveniseră populația majoritară a insulei, în timp ce sub olandezi indigenii austronezieni constituiseră totuși etnosul majoritar.

Statul creat pe insula Formosa, redenumită Taiwan, era practic un precedent pentru Taiwanul din 1949. Era un principat care se considera o continuare a regimului legitim, adică al Imperiului Ming. El se afla în adversitate deschisă cu Imperiul Qing, care se extinsese la nivelul întregii Chine continentale.

Însă, populația sa originară de pe continent era și nu era chineză. Refugiații Ming nu fuseseră chinezi Han, ci locuitori din sudul Chinei, vorbitori nativi de limbă cantoneză. Cantoneza, vorbită în prezent inclusiv în Hong Kong și Macao, este de fapt o limbă destul de diferită de chineza mandarină vorbită de chinezii Han, adică de chinezii propriu-ziși, care făcuseră parte din China unificată a primelor două dinastii imperiale, Qin și Han, în ultimele secole ale erei precreștine și în primele secole ale erei creștine. Iar în Formosa cantoneza avea să evolueze într-un dialect local, care constituie așa-numita limbă taiwaneză de care aminteam mai devreme.

Principatul Ming din Formosa nu era însă protejat de vreo mare putere militară, capabilă să-l apere, cum e Taiwanul din zilele noastre. Așa că, după mai multe hărțuieli cu manciurienii și supușii manciurienilor, în 1683 Imperiul Qing acționa decisiv, invadând și anexând insula. De-abia din acel moment putem vorbi de provincia chineză Taiwan.

Care, așa cum am arătat mai devreme, avea să rămână chineză până la războiul sino-japonez din 1895, când avea să devină pentru 50 de ani o parte constitutivă a Imperiului Japoniei.