Articole

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan (2 august 2022)

foto preluat de pe twitter.com
autor Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

03 august 2022

 

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a adus această insulă în centrul atenției mondiale, prin tensiunea apărută între SUA și China exact când un eventual front al unui nou război mondial a fost deja deschis în Europa, de Rusia, prin invazia Ucrainei. Iar ce știe probabil toată lumea despre Taiwan este probabil că acea insulă aparține Chinei din punct de vedere juridic, dar că e de fapt independentă, chiar dacă foarte puține țări o recunosc ca atare și că e una din acele țări din Asia care, ca și China, Japonia și Coreea de Sud, produce diverse lucruri, așa că mai toate țările fac comerț cu ea, fie că o recunosc și au diplomați acreditați în capitala Taipei, fie că nu.

Cine a văzut însă filmul “Formosa furată“, care a fost dat destul de des la televiziunile noastre în ultimul timp, a aflat că situația e puțin mai complicată și că există chiar un conflict istoric între o populație de chinezi veniți de pe continent și care, în film, se comportau practic ca ocupanți, și localnicii taiwanezi, care au propria limbă și doresc independența completă de China.

Într-adevăr, Taiwanul reprezintă subiectul unui conflict înghețat care în curând va împlini 80 de ani. 80 de ani de când această insulă și locuitorii săi sunt de fapt în această suspensie în care nici nu fac cu adevărat parte din China, nici nu sunt țara lor proprie pe de-a întregul. Mai precis, în 1949, când, după 4 ani de război civil încheiat cu victoria Partidului Comunist Chinez și a Armatei Roșii chineze conduse de Mao Zedong și cu proclamarea Republicii Populare Chineze la Beijing, Chang Kai Shi, conducătorul Republicii China încă de prin 1925-1926, împreună cu conducerea partidului naționalist Kuomintang și cu cea a armatei chineze, s-a retras în insula Taiwan și în câteva insule mai mici adiacente acesteia, sub protecția flotei militare americane din Pacific.

De la Taipei, până prin 1972, Chang Kai Shi, care a murit în 1975, și guvernul său au continuat să controleze locul de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU ce revenea Chinei. Guvernul de la Taipei și nu cel de la Beijing era considerat de majoritatea țărilor lumii drept guvernul legal și legitim al Chinei. Doar că, chiar dacă China nu era superputerea economică din zilele noastre, nevoia de a avea relații cu puterea care controla uriașul teritoriu continental și nu doar câteva insule din Oceanul Pacific a dus treptat la schimbarea situației. Într-un final, până și președintele american Richard Nixon a efectuat o vizită istorică la Beijing, s-a întâlnit cu Mao și a recunoscut Republica Populară Chineză.

Taiwanul însă a continuat să se considere adevărata putere legitimă din China și chiar și după moartea lui Chang și a fiului acestuia a continuat să poarte numele oficial de Republica China și să folosească drept drapel național steagul acesteia.

De la bun început însă a existat și un conflict intern, între refugiații din 1949 și taiwanezii propriu-ziși. Aceștia redeveniseră o provincie chineză după 50 de ani de ocupație japoneză, între 1895 și 1945, nu vorbeau chineza mandarină și nu se simțeau neapărat extraordinar de legați de China continentală. Regimul gomindanist a impus starea de urgență imediat după instalarea sa la Taipei și a menținut-o până în 1987. Așa că, deși teoretic era o democrație, Taiwanul a fost condus în toți acești ani ca o dictatură, în care orice protest a fost reprimat brutal iar chineza mandarină impusă cu forța. La această epocă face referire filmul “Formosa furată”.

Iar după democratizarea de la finele anilor ’80 viața politică taiwaneză s-a divizat între adepții menținerii apartenenței la China, ca guvern legitim al acesteia, și adepții independenței, care argumentează că, în definitiv, Taiwanul are propria sa istorie, propria sa limbă și propriile sale interese, iar democrația liberală a Taiwanului e incompatibilă cu regimul totalitar din China. Paradoxal, Kuomintangul și celelalte partide care sunt pentru păstrarea Republicii China sunt gând la gând cu Partidul Comunist Chinez, vechiul dușman, pentru care Taiwanul e o doar o provincie rebelă a Republicii Populare Chineze.

Istoria mai veche a Taiwanului este însă cam la fel de bizară ca și cea prezentă. Și de remarcat e că, deși insula e relativ apropiată de coastele Chinei, această istorie nu a avut nimic de-a face cu China până recent. Primii locuitori ai Taiwanului au fost triburi austroneziene, cu aspectul specific locuitorilor Oceaniei, care au colonizat insula acum cca 6000 de ani. Diversitatea lingvistică a acestor populații, care ocupă și azi o parte din regiunile muntoase ale Taiwanului, i-a făcut pe unii lingviști să considere această insulă, alături de Indochina și de Peninsula Malacca, unul din punctele de pornire a migrațiilor care au colonizat treptat numeroasele insule ale Oceanului Pacific.

Primii locuitori din China care au sosit în zonă au fost pescari care, în secolul al XIII-lea, s-au stabilit în Insulele Penghu, numite de navigatorii portguhezi și Pescadores. Pe insula principală au avut loc cel mult debarcări sporadice, ostilitatea indigenilor descurajând orice idee de colonizare.

În 1542, Taiwanul a fost “descoperit” de portughezi, care i-au dat numele de Formosa, adică “frumoasa”. A fost însă Compania Olandeză a Indiilor de Est cea care a început colonizarea insulei Formosa în secolul al XVII-lea. În schimb în 1622 au fost alungați din insulele Penghu/Pescadores de către armata Imperiului Ming din China continentală. Spaniolii, care din secolul al XVI-lea erau instalați în Filipine, au încercat și ei o colonizare în nordul Formosei. Însă până în final olandezii au preluat controlul deplin al insulei.

În 1644 evenimente ce aveau să determine soarta Taiwanului aveau loc mult mai la nord, unde dinastia Ming intra în colaps când țăranii răsculați ocupau Beijing-ul, iar generalul pus în fruntea secțiunii de est a Marelui Zid Chinezesc ordona deschiderea porților în fața călăreților seminomazi manciurieni. Aceștia cucereau rapid capitala și cea mai mare parte a Chinei, iar liderul lor se instala în Orașul Interzis, edificat de împărații Ming, și devenea primul împărat al ultimei dinastii, Qing.

Repliați în sudul Chinei, câțiva membri ai fostei familii imperiale încercau să continue dinastia Ming și să se pună în fruntea rezistenței antimanciuriene. Vor fi cunoscuți drept dinastia Ming de sud și se vor război câteva decenii cu invadatorii, până când întreaga Chină continentală se va găsi sub autoritatea dinastiei Qing. Unul din generalii Ming de sud, după multiple lupte cu armatele Qing pe coasta din dreptul Formosei, avu viziunea unei fortărețe insulare și declanșă o invazie a învecinatei insule.

Avu loc astfel unul din cele mai atipice evenimente ale perioadei. Într-un secol în care statele europene își creau colonii în cele mai felurite colțuri ale lumii luând teritoriile altora, cu un avânt de neoprit, refugiații Ming din China continentală îi alungau pe olandezi și colonizau ei insula Formosa. În scurt timp, acești refugiați deveniseră populația majoritară a insulei, în timp ce sub olandezi indigenii austronezieni constituiseră totuși etnosul majoritar.

Statul creat pe insula Formosa, redenumită Taiwan, era practic un precedent pentru Taiwanul din 1949. Era un principat care se considera o continuare a regimului legitim, adică al Imperiului Ming. El se afla în adversitate deschisă cu Imperiul Qing, care se extinsese la nivelul întregii Chine continentale.

Însă, populația sa originară de pe continent era și nu era chineză. Refugiații Ming nu fuseseră chinezi Han, ci locuitori din sudul Chinei, vorbitori nativi de limbă cantoneză. Cantoneza, vorbită în prezent inclusiv în Hong Kong și Macao, este de fapt o limbă destul de diferită de chineza mandarină vorbită de chinezii Han, adică de chinezii propriu-ziși, care făcuseră parte din China unificată a primelor două dinastii imperiale, Qin și Han, în ultimele secole ale erei precreștine și în primele secole ale erei creștine. Iar în Formosa cantoneza avea să evolueze într-un dialect local, care constituie așa-numita limbă taiwaneză de care aminteam mai devreme.

Principatul Ming din Formosa nu era însă protejat de vreo mare putere militară, capabilă să-l apere, cum e Taiwanul din zilele noastre. Așa că, după mai multe hărțuieli cu manciurienii și supușii manciurienilor, în 1683 Imperiul Qing acționa decisiv, invadând și anexând insula. De-abia din acel moment putem vorbi de provincia chineză Taiwan.

Care, așa cum am arătat mai devreme, avea să rămână chineză până la războiul sino-japonez din 1895, când avea să devină pentru 50 de ani o parte constitutivă a Imperiului Japoniei.

cititi si:

- Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a încins spiritele în China. „Mesajul clar pentru Beijing”

- Lavrov: Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan este o încercare deliberată a Statelor Unite de a înfuria China

- Vizita lui Pelosi în Taiwan: dovadă de fermitate sau gest riscant?

- Niște neserioși!

Protestele şi Masacrul din Piața Tiananmen (15 aprilie – 4 iunie 1989)

„Omul din Piața Tiananmen” oprește temporar înaintarea unei coloane de tancuri la data de 5 iunie 1989, la Beijing, în ceea ce este considerat una dintre cele mai reprezentative imagini ale secolului XX. Această fotografie (una din cele patru versiuni similare) a fost realizată de Jeff Widener de la Associated Press
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

foto preluat de pe historia.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Protestele din Piața Tiananmen („Poarta Păcii Cerești”), din 1989, care au culminat în Masacrul din Piața Tiananmen pe 4 iunie 1989, au fost manifestații efectuate de studenți și intelectuali. Evenimentele sociopolitice care au avut loc în același an au dus la prăbușirea multor guverne comuniste.

Wider shot by Stuart Franklin showing column of tanks approaching Tank Man, who is shown near the lower-left corner - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Wider shot by Stuart Franklin showing column of tanks approaching Tank Man, who is shown near the lower-left corner – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Comunitatea internațională, organizațiile pentru drepturile omului și analiștii politici au condamnat guvernul chinez pentru masacru. Țările occidentale au impus embargouri asupra Chinei. Guvernul chinez a făcut arestări pe scară largă a protestatarilor și susținătorilor lor, a suprimat alte proteste în jurul Chinei, a expulzat jurnaliști străini, a acoperit strict evenimentele din presa internă, a consolidat forțele de poliție și de securitate internă și a retrogradat protestele. În general, suprimarea a încetat temporar politicile de liberalizare în anii 1980. Considerat un eveniment de răscruce, protestele au stabilit limitele exprimării politice în China și în secolul XXI. Memoria sa este larg asociată cu chestionarea legitimității guvernării Partidului Comunist și rămâne unul dintre cele mai sensibile subiecte din China.

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Protestele şi Masacrul din Piața Tiananmen (4 iunie 1989) si pe en.wikipedia.org

 

03 iunie 2019 - Mike Pompeo cere Chinei să elibereze deţinuţii politici cu ocazia comemorării represiunii din piaţa Tiananmen

03 iunie 2019 - Tiananmen: 30 de ani după masacru, tabuul persistă în China

02 iunie 2019Represiunea din Piaţa Tiananmen a fost justificată (ministrul chinez al apărării)

 

 

Un masacru ce putea fi evitat, Piata Tiananmen

articol preluat de pe www.historia.ro

Piața Tienanmen in mai 1988 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Piața Tienanmen in mai 1988 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

(…)

În loc să descurajeze elanul studenţilor, anunţul oficiosului a trezit din letargie studenţi de la peste 40 de universităţi din China alăturându-se colegilor lor din piaţa Tiananmen. Aceştia au reuşit să călătorească până la Beijing prin complicitatea unor lucrători din transporturi (şi aceştia dorind o serie de reforme). Declaraţia autorităţilor prinvind ce a scris Ziarul Poporului în care se spunea că era exagerată afirmaţia privind zdrobirea studenţilor era deja târzie. Numeroşi scriitori, artişti şi cetăţeni ai oraşului s-au alăturat protestelor studenţeşti.

Protestatarii au speculat excelentul moment extern prin care trecea China:vizita liderului rus Mihail Gorbaciov dar şi prezenţa a numeroşi reporteri şi cameramani occidentali ce nu mai considerea vizita lui Gorbaciov o prioritate ci protestele din Tiananmen. Vizita lui Gorbaciov era importantă deoarece era prima vizită, a unui preşedinte sovietic după răcirea relaţiilor chino-sovietice.

Autorităţile erau astfel legate la mânie neputând să intervină în forţă până când vizita lui Gorbaciov nu se încheia iar ziariştii occidentali erau mutaţi departe de viitorul „teatru de operaţiuni” din piaţa Tiananmen.

La 16 mai 1989, după ce Gorbaciov părăsise China, Zhao Ziyang s-a dus în piaţă şi le-a cerut protestatarilor să renunţe la manifestări. Profund afectat, acesta le-a promis că va rezolva cererile lor. În aceaşi seara acesta a fost dizolvat, Li Peng şi Deng Xiaoping luând frâiele viitoarei represiuni. Odată aflată vestea că guvernul comasează armata în oraş, şi mai mulţi cetăţeni au luat calea pieţei pentru a apăra protestul studenţilor. Trupele au fost primite energic, populaţia împiedincându-i să pună în practică legea marţială, ordonată de guvern. Poporul spera să îi sensibilizeze pe soldaţii chinezi pentru ai alătura cauzei lor.

În aceste condiţii, au fost trimise trupe speciale conduse de comandanţi numiţi personal de preşedintele Yang Shangkun şi de Deng Xiaoping. La 2 iunie 1989, 350.000 de soldaţi din armata chineză înconjurau piaţa Tiananmen. Tancurile şi blindatele nu au lipsit în această operaţiune în care civilii erau neînarmaţi. Noaptea dintre 3-4 iunie s-a soldat cu un adevărat masacru în rândul civililor. Numărul victimelor şi a răniţilor nu a fost făcut public de autorităţi dar observatori ai evenimentelor afirmă că circa 3000 de protestatari au fost ucişi.

Analizând la rece evenimentele, analiştii politici şi istoricii afirmă că guvernul chinez ar fi putut dispersa manifetanţii cu tunuri cu apă, dar, guvernul chinez dorea să ofere un model poporului chinez pentru viitoarele rebeliuni. Masacrul din Piaţa Tiananmen a fost însă un gest specific tradiţiei chineze de a zdrobi opoziţia prin cele mai dure mijloace pentru a evidenţia însăşi lipsa de legitimitate a opoziţiei.

cititi mai mult pe www.historia.ro

 

O scrisoare deschisă zguduie lumea – adevăruri despre Masacrul din Tiananmen, Piaţa Universităţii a Chinei

articol de Gina Sturdza, preluat de pe epochtimes.ro

3 iunie 2015

Soldiers face to face with student demonstrators during 1989's Tiananmen Square protests. Photograph: Peter Turnley/Corbis - foto preluat de pe theguardian.com

Soldiers face to face with student demonstrators during 1989′s Tiananmen Square protests. Photograph: Peter Turnley/Corbis – foto preluat de pe theguardian.com

O scrisoare semnată la 20 mai de unii dintre participaţii de atunci, vehiculată pe internet şi prin paginile ziarelor, a şocat oamenii.

Evenimentele de pe 4 iunie seamănă leit cu cele de pe 14 iunie 1990 de la Bucureşti, care au băgat România în pământ până azi. Poate că similitudinea poate fi explicată prin faptul că Răul este acelaşi peste tot – reprezentat de minciună, ticăloşie, lăcomie, viciu şi pofte nemăsurate.

Într-o lume a lipsei de idealuri, de valori, o lume a pierderii raţiunii, inclusiv a raţiunii de a exista ca rasă, poate că această scrisoare vă va impresiona şi pe dvs. aşa cum a făcut-o deja cu foarte mulţi oameni.

Scrisoarea, scrisă în limba chineză, a circulat prin intermediul grupurilor de e-mail şi pe social media. De curând, publicaţia Global Times, controlată de Partidul Comunist Chinez, i-a dat un impuls de publicitate gratuit – şi o putere dublă

***

Suntem un grup de studenţi chinezi născuţi în anii 1980 şi 1990, care acum studiază în străinătate. Acum douăzeci şi şase de ani, pe 4 iunie, tineri studenţi, aflaţi în primăvara vieţii, cu o dragoste nevinovată pentru ţara lor, la fel ca şi noi astăzi, au murit răpuşi de gloanţele Armatei de Eliberare a Poporului (PLA) pe străzile Beijing-ului. De atunci, această parte a istoriei a fost atât de atent muşamalizată şi protejată, încât mulţi dintre noi ştim astăzi foarte puţin despre asta. Aflaţi în prezent în afara Chinei, am putut accesa fotografii, clipuri video şi ştiri, am putut avea acces nestingherit la declaraţii ale supravieţuitorilor. Simţim replici ale acestei tragedii pe întreaga durată a unui sfert de secol. Cu cât ştim mai mult, cu atât mai mult simţim că avem o responsabilitate solemnă pe umeri. Vă scriem această scrisoare deschisă, studenţi colegi din interiorul Chinei, pentru a împărţi adevărul cu voi şi pentru a expune crimele care au fost comise până la această zi, în legătură cu masacrul din 1989 din Tiananmen.

 

“Nu avem dreptul de a dicta minţilor voastre, nici de a vă ruga să faceţi ceva, dar avem un vis: că într-un viitor nu prea îndepărtat, fiecare dintre noi va putea trăi într-o ţară fără frică, unde istoria este restaurată şi justiţia realizată”

 

În jurul orelor 21:30 în noaptea de 3 iunie 1989, focuri de armă au străpuns străzile tensionate din Beijing. În acea zi, trupe ce impuneau legea marţială au deschis focul asupra studenţilor şi rezidenţilor care au protestat paşnic timp de aproape două luni. Demonstraţiile au fost iniţiate de către studenţi, dar oameni din toate categoriile sociale au participat, numărând peste 300.000 de suflete în perioadele de vârf. Zona centrală paşnică de şedere a fost în Piaţa Tiananmen. A fost un moment în care naţiunea a fost încurajată de atmosfera politică relativ liberă şi mai deschisă de pe tot parcursul anilor ’80, când oamenii au avut relativă încredere în Partidul Comunist şi şi-au pus speranţele într-un guvern care s-a auto-intitulat “al poporului”. La un moment dat, când criza economică ameninţa şi corupţia se înrăutăţea, studenţii şi rezidenţii au simţit că trebuia început un dialog cu liderii naţiunii pentru a face ţara un loc mai bun. Niciun moment manifestanţilor paşnici nu le-a trecut prin cap că îi aştepta un masacru planificat.

Acţionând la ordinele lui Deng Xiaoping, Li Peng şi a altor lideri chinezi, PLA şi-a forţat drumul spre Piaţa Tiananmen ca să o cureţe de ocupanţii studenţi. Ei au adus tancuri cu mitraliere montate pe turelă şi trupe care strigau “Nu voi ataca dacă nu sunt atacat” în timp ce deschideau focul asupra civililor. Pe traseul spre Muxidi, mai multe sute de civili neînarmaţi au căzut formând un râu de sânge în timp ce strigau “Fascişti!”, “Ucigaşi!” Printre ei se afla Yan Wen, un student la matematică în vârstă de 23 de ani de la Universitatea Peking, împuşcat mortal de gloanţe în coapsă. El era acolo cu un aparat de fotografiat, pentru a imortaliza istoria. Un altul a fost elevul de liceu în vârstă de 17 ani, Jiang Jielian, hotărât să meargă în Piaţă pentru a fi împreună cu fraţii şi surorile lui mai mari. În vârstă de 19 de ani, Wang Nan a devenit un alt martir. Casca pe care o purta, acum având o gaură de glonţ, se află expusă în Hong Kong. În vârstă de 21 de ani, Wu Xiangdong a avut cu el o scrisoare care suna aşa: “Pentru democraţie şi libertate, pentru soarta naţiunii, fiecare persoană are o responsabilitate.”

Potrivit mărturiilor martorilor, trupele care au intrat în Piaţă au bătut studenţii cu bastoane, chiar dacă cele două părţi căzuseră deja de acord cu privire la retragerea studenţilor; la Liubukou, tancurile au urmărit şi au călcat sub şenile o coloană de studenţi care părăsiseră Piaţa şi mergeau pe jos înapoi la campusurile lor. Fang Zheng, un student senior de la Universitatea Sportivă din Beijing, şi-a pierdut picioarele sub şenilele tancurilor.

Au existat rapoarte neconfirmate că grupuri de protestatari au fost încercuite şi executate în masă. În jurul zilei de 4 iunie, masacre au avut loc în Chendu, provincia Sichuan, şi în alte părţi.

La mijlocul şi la sfârşitul lunii iunie a acelui an, guvernul a emis trei versiuni ale unui “raport privind înăbuşirea revoltelor.” În ele civilii sunt descrişi ca o mafie ce se revoltă. Raportul prezintă un număr precis de morţi şi răniţi din rândul trupelor şi în ceea ce priveşte pierderea de vehicule militare, dar este vagă şi contradictorie cu privire la numărul de morţi civili.

Întrebări rămân: cum de trupe înarmate nu s-au putut apăra [dacă a existat într-adevăr o revoltă]? Dacă n-au putut să se apere, cum au străpuns blocada de sute şi mii de civili? Ce a determinat mulţimea de oamenii să se adune pe străzile capitalei pentru a împiedica invazia trupelor?

Raportul susţine că decesele civililor au fost puţine. Dacă este aşa, de ce modifică în mod repetat numărul celor morţi şi nu publică un număr precis? În cazul în care raportul ar fi credibil, civilii ar fi atacat soldaţii primii. Dacă este aşa, de ce a fost primul deces din rândul soldaţilor raportat numai după trei ore după ce trupele au deschis focul şi sângele a scăldat Muxidi? În timpul protestului, poliţia i-a declarat lui Zhou Fengsuo, unul dintre liderii studenţilor din Piaţă, că “ordinea publică din Beijing nu a fost niciodată atât de bună” ca în ultimele două luni ale “perturbării” şi “revoltei”. Potrivit memoriilor lui Hou Dejian, [cântăreaţă taiwaneză] care a rămas până în ultimul moment în Piaţă, studenţii au insistat pe principii non-violente, chiar până în ultimul moment de retragere forţată şi şi-au aruncat orice bunuri care ar fi putut fi folosite pentru a ataca.

Între timp, atrocităţile trupelor au fost înregistrate în fotografii ale răniţilor ce sângerau, corpurilor stivuite, videoclipuri cu împuşcarea civililor, avize de identificare ale trupurilor în spitale şi numărul de cadavre, reportajul şocant a lui Wu Xiaoyong de la Radiodifuziunea Centrală a Poporului, ca să nu mai vorbim de interogatoriul persistent al Mamelor din Tiananmen în ultimii douăzeci şi şase ani. Dacă toate acestea sunt minciuni, aşa cum pretinde guvernul, ce îi face pe aceşti părinţi, acum albiţi şi fragili, să caute dreptate după atât de mulţi ani în timp ce-şi sacrifică viaţa?

Anul trecut la Capitol Hill din Washington, DC, acest autor al scrisorii s-a întâlnit cu unii dintre supravieţuitorii masacrului. Prezentatorul/maestrul de ceremonie a citit cu voce tare o listă parţială a morţilor, iar oamenii au mers într-un lung şir pentru a-şi aduce omagiul cu flori. De la sute şi până la mii, au existat numere diferite, şi s-ar putea să nu ştim niciodată cu exactitate câţi au murit în acel an la Beijing.

Dar oamenii au asistat la multe crime şocante, şi, probabil, mai multe au avut loc prin colţuri necunoscute fără martori. Unii martori au îmbătrânit, alţii au murit, iar alţii nu îndrăznesc să vorbească, deşi acum trăiesc în condiţii de siguranţă în străinătate. Guvernul chinez nu a îndrăznit niciodată să publice numărul exact al morţilor, şi, în politica faţă de un eveniment istoric de o asemenea magnitudine, l-a portretizat în primul rând, în mod solemn, ca pe o “revoltă anti-revoluţionară”, iar apoi de-a lungul timpului l-a minimalizat ca fiind un “val politic,” ştergându-l sistematic din memoria colectivă a unei generaţii.

Ziua de 4 iunie a devenit o dată “sensibilă” în fiecare an, o dată de ne-menţionat. Un astfel de tabu forţat este o dovadă că atrocităţile împotriva civililor în 1989 sunt ceva despre care Partidul Comunist ar meţine mai degrabă tăcerea, deşi acesta este un Partid care are o istorie criminală a unui război civil, mişcări politice împotriva dreptei, şi Revoluţia Culturală.

Un coleg al acestui autor al scrisorii consideră că evenimentele de acum douăzeci şi şase de ani sunt prea îndepărtate, China de astăzi este tot mai bine şi mai bine, iar el trăieşte o viaţă foarte fericită. În urmă cu doi ani mergeam pe Bulevardul Păcii Eterne. Nu am văzut nicio urmă de sânge sau gloanţe, doar zgârie-nori şi o stradă plină de viaţă cu oameni şi maşini. Trăim în prosperitate, dar ce fel de prosperitate, este – imaginaţia noastră este permanent contestată de amploarea uimitoare a funcţionarilor de rang înalt şi scăzut, iar căsătoria puterii şi banilor, împotriva căreia studenţii s-au opus în urmă cu douăzeci şi şase de ani, a devenit modelul prevalent al economiei de stat.

Regimul lui Xi Jinping flutură steagul anti-corupţiei, dar oamenii obişnuiţi sunt aruncaţi în închisoare pentru desfăşurarea banerelor care cer oficialilor să-şi declare averile. Clanurile lui Deng Xiaoping şi Li Peng, ale căror mâini au fost pătate cu sângele studenţilor, au devenit putred de bogate. Suntem şocaţi să descoperim că suntem guvernaţi de către funcţionari ai căror membri de familie locuiesc în străinătate. Cu alte cuvinte, suntem conduşi de un grup de străini, iar China este doar gâsca ce produce ouăle de aur pentru ei.

Acum douăzeci şi şase de ani, studenţii au vrut libertatea presei; şi douăzeci şi şase ani mai târziu, toate mass-media sunt controlate încă de Departamentul de Propagandă al Partidului, iar jurnaliştii şi avocaţii sunt aruncaţi în închisoare pentru infracţiuni inventate. Crima lui Gao Yu a dus la scurgerea secretelor de stat, sau ultimele orientări ideologice ale partidului de guvernământ. Unii dintre prietenii mei sunt de părere că cei care atrag furia Partidului fac acest lucru deoarece sunt renumiţi şi eminenţi. Noi, pe de altă parte, suntem doar oameni obişnuiţi cărora nu le pasă de politică. Dar sunt oamenii obişnuiţi în siguranţă în faţa răului? Gândiţi-vă la Xia Junfeng, Xu Chunhe, şi fiica lui Tang Hui. Nimeni nu este în siguranţă într-un sistem dictatorial.

Când soldaţii nord-coreeni au trecut graniţa şi au ucis chinezi nevinovaţi, sau atunci când bombardierele birmaneze au bombardat teritoriul chinez, acest guvern de abia a “protestat”. Dacă stăm să ne gândim, singura victorie militară a PLA din ultimii treizeci de ani a fost baia de sânge de pe străzile Beijingului pe 4 iunie 1989!

Aceasta este o prosperitate fragilă şi distorsionată. Cheltuielile de întreţinere a stabilităţii sunt la fel de mari ca bugetul militar; Cenzura Marelui Firewall [sistemul de cenzură online, construit de Partid cu ajutorul Cisco, n.r] este tot mai mare. Toate acestea indică faptul că, în orice moment, adevărul poate ieşi la lumina zilei, şi prosperitatea se poate prăbuşi.

O voce din interiorul Chinei spune că masacrul Tiananmen a fost regretabil, iar Partidul Comunist Chinez a învăţat o lecţie, şi nu vrem să devenim obsedaţi cu asta. Dar suprimarea nu a încetat: adevărul despre 4 iunie este încă acoperit, morţii încă nu sunt împăcaţi, unii supravieţuitori au făcut ani lungi de închisoare, iar Mamele din Tiananmen sunt împiedicate de Securitate să viziteze locurile de înmormântare ale copiilor lor.

Anul trecut, un grup de cercetători a fost reţinut pentru că ţinea, într-un apartament, un seminar de comemorare a acelei zile; o studentă de la Universitatea de Studii Internaţionale din Beijing a dispărut după ce a propus dezvoltarea de software pentru a răspândi adevărul despre Mişcarea Tiananmen.

Între timp, omul care a luat decizia de a deschide focul asupra studenţilor şi civililor a fost admirat şi lăudat ca designer şef [al creşterii economice a Chinei], şi nici ofiţerii, nici soldaţii care au regizat crimele nu au fost aduşi într-o instanţă de drept. Nu vă aşteptaţi ca acest regim să pledeze vinovat. Ei nu-şi vor mărturisi nici erorile pe care le-au făcut după încheierea Revoluţiei Culturale, pentru că ei ştiu prea bine că odată ce îşi recunosc crimele, vor fi probabil loviţi de mânia oamenilor. Ei susţin că au dreptul de proprietate asupra unui “adevăr universal”, dar au construit ziduri înalte pe Internet, şi se ascund în camere întunecate pentru a şterge ştirile şi comentariile. Aceasta este “încrederea lor în teoriile de ghidare” şi “încrederea în calea aleasă.”

Aceasta este un regim criminal. Focul armelor le-a împuşcat legitimitatea pe 4 iunie, şi ceea ce au realizat de la 4 iunie încoace nu este important. Nu cerem Partidului să îndrepte consecinţele evenimentelor din acea primăvară, căci nu cerem criminalilor să reabiliteze numele victimelor lor. Totuşi criminalii trebuie judecaţi. Noi nu uităm, nici nu iertăm, până se va face dreptate şi persecuţia curentă va fi oprită.

Acest autor al scrisorii şi co-semnatarii scrisorii ştiu foarte bine că există consecinţe pentru scrierea şi semnarea acestei scrisori. Dar aceasta este responsabilitatea noastră şi sperăm că cei din interiorul Chinei ştiu această parte a istoriei, şi reexaminează violenţa şi atrocităţile de la începutul Partidului Comunist în 1921. Din Jingangshan [una din bazele timpurii ale PCC în provincia Jiangxi] până la Piaţa Tiananmen, milioane de oameni nevinovaţi au murit, iar ei trebuie pomeniţi.

Trebuie, de asemenea, să reflectăm asupra valurilor nesfârşite de suferinţe. Nu avem dreptul de a dicta minţilor voastre, nici de a vă ruga să faceţi ceva, dar avem un vis: că într-un viitor nu prea îndepărtat fiecare dintre noi va putea trăi într-o ţară fără frică, unde istoria este restaurată şi justiţia realizată. Acesta este visul chinez pe care-l avem – noi, un grup de studenţi chinezi care studiază în străinătate.

Scris de:

Gu Yi (古 懿, Universitatea Georgia, slmngy@uga.edu)

Co-semnat de:

Feng Yun (封 云, Universitatea Centrală din Lancashire)

Chen Chuangchuang (陈 闯 创, Universitatea Columbia)

Zheng Dan (郑 丹, Universitatea Adelphi)

Chen Bingxu (陈炳旭, Universitatea de Stat din Missouri)

Jin Meng (金 萌, Universitatea de Stat din nord-vestul Missouri)

Lu Yan (卢 炎, Universitatea din Albania, SUNY)

Wang Xiaoyue (王 宵 悦, Universitatea din Albania, SUNY)

Wang Jianying (王剑 鹰, Universitatea din Missouri)

Meng Li (Universitatea St. John)

Wu Lebao (吴 乐 宝, Melbourne, Australia).

articol preluat de pe: epochtimes.ro

Protestele din Hong Kong din 2019 – 2020 (15 martie 2019 – pana in prezent)

Sute de elevi de la şcoli din Hong Kong au format lanţuri umane în sprijinul protestatarilor (9 septembrie 2019) 

foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

Protestele din Hong Kong din 2019 – 2020

Protestele din Hong Kong din 2019 – 2020, cunoscute și sub numele de mișcarea de modificare a legii anti-extrădare (anti-ELAB), reprezintă o serie continuă de manifestații în Hong Kong declanșate de introducerea proiectului de lege al amendamentului infractorilor fugari de către guvernul Hong Kong. Dacă ar fi fost adoptat, proiectul de lege ar fi împuternicit autoritățile locale să rețină și să extrădeze fugarii criminali căutați pe teritorii cu care Hong Kong nu are în prezent acorduri de extrădare, inclusiv Taiwan și China continentală.

Acest lucru a condus la îngrijorarea faptului că proiectul de lege ar supune rezidenții și vizitatorii din Hong Kong la jursidicția și sistemul juridic al Chinei continentale, ceea ce ar submina autonomia regiunii și libertățile civile ale Hong Kong. Pe măsură ce protestele au progresat, protestatarii au formulat cinci cereri cheie, care au fost retragerea proiectului de lege, ancheta privind presupusa brutalitate a poliției și conduită incorectă, eliberarea protestatarilor arestați, retragerea completă a caracterizării oficiale a protestelor drept „revolte”, și demisia șefului executiv Carrie Lam, odată cu introducerea votului universal pentru alegerea Consiliului Legislativ și a Directorului Executiv.

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

9 septembrie 2019 – Sute de elevi de la şcoli din Hong Kong au format lanţuri umane în sprijinul protestatarilor

Sute de elevi de la şcoli gimnaziale, îmbrăcaţi în uniformele lor şi purtând măşti, au format luni lanţuri umane în districte din Hong Kong în sprijinul protestatarilor anti-guvernamentali după un alt weekend de confruntări în fosta colonie britanică, relatează Reuters.

Staţiile de metrou care au fost închise duminică din cauza unor confruntări violente s-au redeschis, deşi starea de spirit în centrul financiar asiatic rămâne tensionată.

Guvernul Hong Kong a avertizat asupra amestecului unor oficiali străini în problemele interne ale fostei colonii britanice după ce mii de protestatari i-au cerut preşedintelui SUA Donald Trump să ”elibereze” oraşul.

Mass-media chineze au relatat luni că Hong Kong-ul este o parte inseparabilă a Chinei şi orice formă de secesionism ”va fi zdrobită”.

Potrivit ziarului China Daily, mitingul de duminică a fost o dovadă că forţe străine se află în spatele protestelor şi a avertizat manifestanţii că ar trebui să ”înceteze să pună la încercare răbdarea guvernului central”.

Zeci de mii de protestatari au participat la un marş spre consulatul american din Hong Kong duminică după-amiază, solicitând Congresului SUA să permită sancţionarea oficialilor din acest teritoriu care au suprimat “libertăţi fundamentale”, notează dpa.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; www.scmp.com; www.cbc.ca; www.reuters.com

 

24 august 2019 – Poliţia a operat 29 de arestări după violenţele din Kowloon

Hong Kong police and protesters clash during a march on Saturday (24 august 2019), ending a week of largely peaceful demonstrations. Photograph: Anadolu Agency/via Getty Images - foto preluat de pe www.theguardian.com

Hong Kong police and protesters clash during a march on Saturday (24 august 2019), ending a week of largely peaceful demonstrations. Photograph: Anadolu Agency/via Getty Images – foto preluat de pe www.theguardian.com

Poliţia din Hong Kong a arestat 29 de persoane, sâmbătă seara, după ce un marş paşnic de protest a degenerat într-o ciocnire violentă cu forţele de ordine, în cea de-a 12-a săptămână de demonstraţii antiguvernamentale, transmit Reuters şi dpa.

Arestările au avut loc după ce protestatarii au construit baricade în apropierea unei secţii de poliţie într-un district industrial din Kowloon şi au aruncat pietre şi sticle incendiare spre forţele de ordine.

Confruntările au continuat până spre miezul nopţii de sâmbătă spre duminică după ce manifestanţii s-au retras într-o zonă rezidenţială din Kowloon.

La finalul săptămânii trecute, 1,7 milioane de persoane au protestat paşnic în Hong Kong împotriva guvernului local.

cititi mai mult pe: www.agerpres.rowww.theguardian.com

 

24 august 2019 – Noi ciocniri între poliţie şi manifestanţi după o scurtă acalmie

Tear gas is fired at protesters at a demonstration in Kwun Tong, Hong Kong, on August 24, 2019 - foto preluat de pe edition.cnn.com

Tear gas is fired at protesters at a demonstration in Kwun Tong, Hong Kong, on August 24, 2019 – foto preluat de pe edition.cnn.com

Noi ciocniri au avut loc sâmbătă între poliţia din Hong Kong şi manifestanţii prodemocraţie care au ridicat o baricadă înr-un cartier din est, incidentele marcând sfârşitul unei acalmii relative de zece zile în fosta colonie britanică, relatează AFP.

Această regiune semiautonomă din sudul Chinei cunoaşte din iunie cea mai gravă criză politică a sa de când Marea Britanie a retrocedat-o Chinei în 1997, în ultimele luni având loc aproape zilnic acţiuni de denunţare a restrângerii libertăţilor civile şi împotriva ingerinţei în creştere a Beijingului.

După ce, în urma unor grave derapaje, manifestanţii redeveniseră paşnici de mai bine de o săptămână, tensiunea a crescut sâmbătă din nou în cartierul popular Kwun Tong, în estul părţii continentale a Hong Kong-ului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro‘ edition.cnn.com

 

23 august 2019 – Lanţ uman de protest, inspirat de mişcarea similară din 1989, Lanţul Baltic

Protestele din Hong Kong  (23 august 2019) - Lanţ uman de protest, inspirat de mişcarea similară din 1989, Lanţul Baltic -foto preluat de pe www.agerpres.ro

Protestele din Hong Kong (23 august 2019) – Lanţ uman de protest, inspirat de mişcarea similară din 1989, Lanţul Baltic -foto preluat de pe www.agerpres.ro

Mii de protestatari din Hong Kong şi-au dat mâna cântând şi au format vineri un lanţ uman într-un protest paşnic, după aproape 3 luni de demonstraţii antiguvernamentale care nu dau semne să înceteze pe teritoriul guvernat de China continentală, transmite Reuters.

Manifestanţii, familii tinere sau mai în vârstă, unii mascaţi, alţii folosind şerveţele ca măsură de igienă, şi-au dat mâinile de-a lungul mai multor districte în timp ce alţii afişau bannere ce aduceau mulţumire naţiunilor străine pentru sprijinul acordat “libertăţii şi democraţiei” din Hong Kong.

Această acţiune s-a dorit a fi un ecou al evenimentului organizat pe 23 august 1989, când aproximativ 2 milioane de persoane şi-au unit mâinile de-a lungul celor trei state baltice într-un protest împotriva stăpânirii sovietice şi care a devenit cunoscut drept Lanţul Baltic sau Calea Baltică.

M-am alăturat Căii Hong Kong pentru că este paşnică“, a declarat Peter Cheung, în vârstă de 27 de ani. “Este cea de-a 30-a aniversare a Căii Baltice. Sper să fie şanse mai mari pentru un ecou internaţional” al protestului din Hong Kong, a spus tânărul protestatar.

Protestul, care a inclus zeci de lumini strălucitoare emise din vârful Stâncii Leului din Kowloon, vizibile din insula principală a Hong Kong-ului, a demonstrat sfidarea evidentă a locuitorilor din Hong Kong faţă de avertismentele privind recurgerea la violenţă, transmise de liderii Partidului Comunist de la Beijing şi de liderului din Hong Kong, Carrie Lam.

cititi mai mult pe www.agerpres.rowww.theguardian.comwww.cbc.ca

 

12 august 2019 - Hong Kong: SUA le cere ”părţilor să se abţină de la orice violenţă”

Un înalt responsabil al guvernului american a cerut luni “părţilor să se abţină de la orice violenţă” în Hong Kong, făcând apel în acelaşi timp la respectarea “diferitelor opinii politice“, relatează AFP.

Este în interesul societăţilor atunci când diferitele opinii politice sunt respectate şi se pot exprima liber şi paşnic. SUA le cer tuturor părţilor să se abţină de la orice violenţă“, a declarat sub acoperirea anonimatului acest înalt responsabil din administraţia lui Donald Trump.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

12 august 2019 - 149 de arestări, aeroportul continuă să fie ocupat de manifestanţi şi toate zborurile anulate

Protestele din Hong Kong (12 august 2019) - 149 de arestări, aeroportul continuă să fie ocupat de manifestanţi şi toate zborurile anulate - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Protestele din Hong Kong (12 august 2019) – 149 de arestări, aeroportul continuă să fie ocupat de manifestanţi şi toate zborurile anulate – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Poliţia din Hong Kong a anunţat luni că a arestat 149 de persoane în protestele violente din ultimele zile, informează Xinhua.

Tang Ping-keung, adjunctul comisarului de poliţie, a declarat luni, într-un briefing de presă, că, în timpul ultimei serii de proteste, manifestanţi radicali au acţionat ilegal şi au escaladat nivelul de violenţă, prezentând ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor.

Cele 149 de persoane, arestate între 9 şi 12 august, cuprind 111 bărbaţi şi 38 de femei, cu vârste cuprinse între 15 şi 53 de ani. Aceştia au fost suspectaţi de infracţiuni precum adunarea ilegală, agresarea poliţiştilor, obstrucţia poliţiei în executarea sarcinilor de serviciu, deţinere de arme ofensive şi obiecte periculoase.

Tang a spus că, pe 11 august, unele persoane s-au implicat în mitinguri neautorizate şi au mers ulterior în diferite locuri din Hong Kong, au blocat drumurile principale şi alte artere, au asediat secţii de poliţie şi au avariat vehicule ale poliţiei.

Luni, protestatari îmbrăcaţi în negru, culoarea mişcării pro-democraţie care zguduie fosta colonie britanică redată în 1997 Chinei, iar unii purtând măşti de gaze, s-au deplasat pe aeroportul din Hong Kong ocupând sala de sosiri. Mulţi au adăugat un nou accesoriu: o banderolă pentru a-şi acoperi un ochi în semn de solidaritate cu o femeie care a fost rănită grav la faţă duminică seară, în timpul unui protest, relatează AFP. Femeia ar fi fost lovită de proiectile aruncate de poliţie şi şi-ar fi pierdut vederea.

Poliţiştii din Hong Kong ne omoară“, se putea citi pe un banner fluturat de un protestatar. “Hong Kong nu mai este un loc sigur“, scria pe alta. Pe pereţii, coloanele şi barierele aeroportului, protestatarii au scris cu roşu “Ochi pentru ochi” în engleză şi chineză.

Unii manifestanţi au spus că aeroportul a fost ales ca loc de protest deoarece au crezut că poliţia nu va lansa gaze lacrimogene în prezenţa vizitatorilor internaţionali, aşa cum s-a întâmplat pe străzile oraşului.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

9 august 2019 – Hong Kong: Sute de manifestanţi s-au adunat pe aeroport pentru a-i ”primi” pe vizitatorii străini

Protestele din Hong Kong (9 august 2019)  Sute de manifestanţi s-au adunat pe aeroport pentru a-i ''primi'' pe vizitatorii străini - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Protestele din Hong Kong (9 august 2019) Sute de manifestanţi s-au adunat pe aeroport pentru a-i ”primi” pe vizitatorii străini - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Sute de manifestanţi pro-democraţie au început vineri o adunare de tip sit-in pe aeroportul din Hong Kong cu scopul de a-i sensibiliza pe cetăţenii străini în legătură cu protestul lor care are loc zilnic în ultimele două luni, relatează AFP.

Fără revolte, doar tiranie”, au scandat manifestanţii, unii dintre ei purtând măşti şi căşti de şantier, fiind începutul unei acţiuni care urmează să continue sâmbătă şi duminică.

Îmbrăcaţi în majoritate în negru, culoarea emblematică a acestei mişcări apărute în timpul unei manifestaţii de amploare la 9 iunie, manifestanţii s-au aşezat pe jos, în sala de sosiri, purtând pancarte în chineză şi engleză şi care conţineau mesaje de condamnare a violenţelor poliţiştilor.

Salvaţi Hong Kong de tirania şi brutalitatea poliţiei’‘, se afla înscris pe una dintre pancarte.

Metropola situată la sud de China se confruntă cu cea mai grea criză politică de la retrocedarea sa în 1997, cu manifestaţii şi acţiuni de protest care au loc aproape zilnic şi care au degenerat adesea în violenţe între activişti radicali şi forţele de ordine.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

7 august 2019 – Hong Kong: Sute de avocaţi au manifestat în tăcere în sprijinul mişcării prodemocraţie

Legal professionals hold a silent march in Hong Kong on August 7, 2019 against what they claim is political persecution by the Secretary for Justice. Photo: Philip Fong / AFP - foto preluat de pe www.asiatimes.com

Legal professionals hold a silent march in Hong Kong on August 7, 2019 against what they claim is political persecution by the Secretary for Justice. Photo: Philip Fong / AFP – foto preluat de pe www.asiatimes.com

Sute de avocaţi au manifestat în tăcere miercuri în Hong Kong în sprijinul protestatarilor prodemocraţie, ilustrând suportul de care încă se bucură mişcarea în acest teritoriu în ciuda avertismentelor dure ale Beijingului, relatează France Presse.

Îmbrăcaţi în negru, avocaţii au mărşăluit paşnic sub un soare arzător de la Curtea Supremă până la Ministerul Justiţiei. Acesta este al doilea marş organizat de la începutul lunii iunie de aceşti profesionişti care de obicei stau departe de manifestaţii.

Cu o zi înainte, Beijingul a adresat cel mai puternic avertisment manifestanţilor care sfidează de două luni regimul comunist. “Cei care se joacă cu focul vor pieri de foc“, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Biroului de afaceri pentru Hong Kong şi Macao al guvernului chinez, Yang Guang.

Locuitorii din Regiunea administrativă specială Hong Kong protestează în fiecare weekend din 9 iunie. La acea dată mobilizarea a început cu denunţarea unui proiect de lege – acum suspendat – care propunea legalizarea extrădărilor în China. De atunci, cererile s-au extins, manifestanţii denunţând declinul libertăţilor în fosta colonie britanică sau cerând reforme democratice.

cititi mai mult pe www.agerpres.rowww.asiatimes.com

 

5 august 2019 – Protestele pun Hong Kong într-o ”situaţie foarte periculoasă”, avertizează lidera pro-Beijing

Executivul pro-Beijing al Hong Kong a adoptat luni un ton ameninţător, într-un moment în care oraşul este perturbat de o grevă şi de haosul din transporturi, acuzându-i pe manifestanţii pro-democraţie că pun acest teritoriu într-o “situaţie foarte periculoasă“, relatează AFP, dpa şi Reuters.

Perturbări atât de intensive în numele anumitor revendicări (…) au afectat grav legea şi ordinea în Hong Kong şi împing oraşul (…) în pragul unei situaţii foarte periculoase”, a declarat presei lidera executivului, Carrie Lam. Ea a subliniat că “guvernul va fi hotărât în menţinerea legii şi ordinii în Hong Kong şi în restabilirea încrederii“.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

5 august 2019 – Peste 100 de zboruri din Hong Kong au fost anulate (aeroport)

Peste o sută de zboruri au fost anulate la Hong Kong, au anunţat autorităţile aeroportuare luni dimineaţă, într-un moment în care manifestanţii pro-democraţie lansează o mişcare de grevă generală pentru a creşte presiunea asupra autorităţilor pro-Beijing, relatează AFP.

Cel puţin 105 zboruri erau menţionate ca anulate pe lista de plecări a aeroportului din Hong Kong. Contactat de France Presse, un purtător de cuvânt al aeroportului nu a furnizat motive pentru aceste anulări şi s-a limitat să declare că pasagerii trebuie să verifice dacă zborul lor este prevăzut sau nu pentru plecare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

4 august 2019 – Noi manifestaţii pro-democraţie la Hong Kong

Protesters marched in Tseung Kwan O, a residential district of Hong Kong, on Sunday (Aug. 4, 2019 ) CreditLam Yik Fei for The New York Times - foto preluat de pe www.nytimes.com

Protesters marched in Tseung Kwan O, a residential district of Hong Kong, on Sunday (Aug. 4, 2019) CreditLam Yik Fei for The New York Times – foto preluat de pe www.nytimes.com

Manifestanţi pro-democraţie au marşăluit din nou, duminică, în Hong Kong, Beijingul avertizând la rândul său că nu va rămâne cu ”braţele încrucişate” în faţa ”forţelor abjecte” care subminează unitatea naţională, în urma ciocnirilor înregistrate într-un cartier comercial al fostei colonii britanice, relatează AFP.

Oraşul din sudul Chinei, care se confruntă cu cea mai gravă criză politică de la retrocedarea sa în 1997 de către Londra, a cunoscut deja opt weekenduri consecutive de manifestaţii urmate din ce în ce mai des de confruntări între mici grupuri radicale şi forţele de ordine.

În urma ciocnirilor de sâmbătă seara între protestatari radicali şi poliţişti în cartierul Tsim Sha Tsui, agenţia oficială Xinhua s-a referit la ”forţe abjecte” care ameninţă fundamentele principiului “o singură ţară, două sisteme”, sub care s-a făcut retrocedarea.

Guvernul central nu va rămâne cu “braţele încrucişate” şi nu va lăsa situaţia să continue“, avertizează agenţia.

În aşteptarea unei greve generale programate pentru luni, mii de oameni au mărşăluit din nou duminică după-amiază în două manifestaţii separate.

(…)

A doua demonstraţie a avut loc pe insula Hong Kong, la Kennedy Town (Vest), şi urma să se încheie într-un parc din apropierea sediului Biroului de legătură, organism al guvernului central chinez.

În urmă cu două săptămâni, protestatarii au aruncat cu ouă în această clădire din apropierea litoralului şi învecinată cu sediul administraţiei locale, distrugându-i faţada.

Beijingul, care a denunţat degradări “absolut intolerabile”, îşi multiplică de atunci avertismentele împotriva protestatarilor.

De asemenea, autorităţile locale au înăsprit tonul şi aproximativ 40 de protestatari au fost acuzaţi de participarea la o revoltă, infracţiune pedepsită cu 10 ani de închisoare.

Sâmbătă seara, cartierul Tsim Sha Tsui a fost scena confruntărilor. Poliţia a tras mai multe salve de gaze lacrimogene în faţa unei secţii de poliţie pentru a-i respinge protestatari. De asemenea, protestatarii au blocat temporar unul dintre tunelurile rutiere care asigură legătura cu insula Hong Kong.

(…)

Poliţia a anunţat arestarea a “peste 20 de persoane”, ceea ce ridică numărul total al arestărilor la peste 200 din 9 iunie.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

The Straits Times – Hong Kong police fire tear gas near Causeway Bay, Beijing’s Liaison Office as protesters take over key roads

 

The New York Times – Demonstrators in Hong Kong Dodge Tear Gas in Fast-Moving Mass Protests

 

cititi mai mult despre Protestele din Hong Kong, împotriva proiectului de lege privind extrădările către China si pe en.wikipedia.org

Falun Gong

Morning Falun Dafa exercises, in Guangzhou

foto: en.wikipedia.org
articol: documentare.rightbe.com

 

Falun Gong (altă denumire Falun Dafa) reprezintă un sistem de credințe și practici fondat, în 1992, în China de către Li Hongzhi pornind de la sistemul filozofic Qigong. Spre deosebire de școlile Qigong, Falun Gong nu conține vreun ritual sau act de devoțiune, accentul fiind pus pe moralitate și nu pe natura teologică a preceptelor sale. Astfel, sunt promovate adevărul, bunătatea, toleranța. Mișcarea Falun Gong nu este considerată sectă, nu implică afilieri politice.

Falun Gong Logo.svg
CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=517181
Emblema Falun Gong

 

Reacția guvernului chinez

Guvernul chinez și-a manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, susținând că ar contraveni normelor comunismului, alocând substanțiale resurse financiare și umane pentru reprimarea acesteia. Raportul Departamentului de Stat al SUA asupra Chinei precizează în 2005 că sunt aproximativ patru sute de centre de detenție care se ocupă de „reeducarea” a peste 100 000 de persoane, condamnate frecvent fără proces. Acțiunile de intimidare utilizate în aceste așa-zis centre de reeducare cuprind agresiuni fizice ca torturi, bătăi, imobilizare în poziții traumatizante și agresiuni psihice ca: umilirea celor aflați în detenție, obligarea la denunțarea propriei credințe etc. De asemenea, se pare că deținuții Falun Gong uciși de guvernul chinez sunt “materia primă” pentru expozițiile de cadavre plastifiate din întreaga lume.

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org
cititi mai mult pe: en.wikipedia.org


Persecuția împotriva Falun Gong din China – O luptă între bine și rău

 

Introducere despre Falun Dafa

Falun Dafa, sau Falun Gong este o practică străveche a corpului, minții și spiritului, profund înrădăcinată în cultura tradițională chineză. Principiile care stau la baza acestei practici spirituale sunt: Adevăr – Compasiune – Toleranță.  Practica include un set de cinci exerciții line.

Practica a fost făcută publică în luna mai 1992 în China, iar de atunci Falun Dafa s-a răspândit rapid, de la om la om, atât în China, cât și în străinătate. În prezent este practicată în peste 110 țări, de aproximativ 100 de milioane de oameni. Este complet gratuită, se practică în parcuri sau acasă, nu are liste de membri și nu se acceptă donații.

Falun Dafa a primit peste 1000 de premii și onoruri, inclusiv în China înainte de începerea persecuției, iar Maestrul școlii, domnul Li Hongzhi, a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, între anii 2000 – 2012, datorită aportului adus omenirii prin principiile și beneficiile şcolii.

 

O decizie cu consecințe grave

Deși de natură pașnică și apolitică, conducătorul PCC Jiang Zemin a perceput popularitatea și modul independent de gândire promovat de practică ca o posibilă amenințare la adresa puterii sale.

Principiile Falun Dafa sunt opuse filozofiei luptei și violenței promovate de partid, iar PCC se temea să nu piardă controlul asupra minții oamenilor.

Această traiectorie ascendentă a practicii s-a schimbat dramatic la 20 iulie 1999, când Jiang Zemin a lansat o campanie de eradicare a Falun Gong din China. Acesta era invidios și temător de ceva din afara controlului partidului care putea să inspire zeci de milioane de oameni, chiar dacă era pentru binele societății.

În lupta împotriva Falun Gong, Jiang Zemin a lansat un asalt împotriva societații în general, având în vedere că era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetațeni. Jiang avea nevoie de campanii de propagandă masive pentru a distruge reputația Falun Gong, precum și de noi lagăre de muncă forțată și centre de detenție improvizate ca să poată ține fluxul imens de deținuți. A fost creat ”Biroul 6-10”, un departament de poliție care își putea desfășura activitatea fără constrângeri legale, pentru a duce la realizare planul. Era necesar, de asemenea, și un aparat de cenzură a internetului pentru a opri oamenii să afle adevarul despre ceea ce se întamplă.

Din acel moment regimul comunist chinez a încercat să elimine Falun Gong prin cele mai brutale mijloace: spălarea creierului, tortură, abuzuri psihice și sexuale, recoltare forțată de organe și omor.

Represiunea este motivată politic, iar marea majoritate a victimelor sunt oameni obișnuiți care doar își exercită pașnic drepturile lor fundamentale la libertatea de credință, de asociere și de exprimare”- Amnesty International, martie 2000

 

Vizionati filmul documentar “Un deceniu de curaj” (A decade of courage)

Filmul este sectionat in trei parti, durata totala 67 min

 

Reprimând virtutea, Recompensând viciile

În afara costurilor financiare și umane ale campaniei, PCC a lovit și în moralitatea societății chineze. În timp ce cuvintele Adevăr, Compasiune, Toleranţă au devenit taboo, a menține aceste valori a devenit periculos – practicant Falun Gong sau nu – în mijlocul acestei atmosfere nemiloase de minciuni, tortură și discriminare.

Oficialii care au participat activ în omorul și torturarea practicanților Falun Gong au fost promovați. Membrii ai familiei au fost obligați să se întoarcă unul împotriva celuilalt. Membrilor societății li s-au oferit recompense pentru a-și denunța vecinii practicanți. Între timp cei care refuzau să colaboreze sau erau împotriva campaniei au fost ei înşiși persecutați. Nici avocați și oficiali onești din cadrul Guvernului nu au fost scutiți de acest tratament.

Campania de persecuție a Falun Gong a fost susținută de oficiali ai Guvernului și forțe ale poliției de la toate nivelurile și a cuprins toate segmentele societății și fiecare nivel al Guvernului din Republica Populară Chineză”- Congressional Resolution HRC 188

Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost trimiși în lagăre de muncă forțată pentru reeducare. Lagărele permit Partidului să trimită acolo pe oricine pentru un timp de până la trei ani, fără posibilitatea de audiere sau de apel. În 2007, un raport guvernamental american a concluzionat că cel puțin jumătate din deținuții din lagăre erau practicanți Falun Gong.

Amnesty International (raport 2010): ”Campania severă și sistematică purtată timp de 10 ani împotriva Falun Gong a continuat și s-a intensificat prin arestări brutale, procese nedrepte care conduc la lungi sentințe, dispariții forțate și decese în timpul detenției în urma torturilor și tratamentelor inumane”.

Peste 87.000 de cazuri de tortură gravă au fost documentate până în prezent de ONU.

Raportorul Special continuă să fie alarmat de decesele din locurile de detenție în China. Rapoartele descriu scene oribile, în care deținuții, dintre care mulți sunt adepți ai mișcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijiriilor medicale neadecvate. Cruzimea și brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere”- Asma Jahangir, raportor special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, decembrie 2003

 

Rezistență pașnică

Falun Gong este un grup spiritual pașnic care nu a rănit pe nimeni. În mod tragic acesta este pentru regimul de la Beijing ce erau evreii pentru naziști – Un dușman intern” – Edward McMillan-Scott, vice-președinte al Parlamentului European

În ciuda eforturilor lui Jiang, Falun Gong nu a dispărut. Principiile pe care le expune și beneficiile pe care le oferă sunt prea atractive pentru a fi distruse, chiar și sub auspiciul brutalității neobosite a mașinăriei autorității de stat.

Mai mult decât atât, practicanții de pretutindeni, au răspuns cu o apărare nonviolentă a demnității umane în China, asumându-și rolul de a încuraja oamenii să vadă printre minciunile și brutalitatea partidului comunist.

Nici unul din zecile de mii de practicanți Falun Gong aflați în stare de detenție, arestați sau condamnați nu sunt în conexiune cu vreo acțiune violentă sau vreo amenințare de violență. În schimb, ”crima” lor este credința în Falun Gong”.- Human Rights Watch, ianuarie 2002

La sfârșitul anului 2009 Jiang Zemin și alții oficiali chinezi au fost puși sub acuzare pentru genocid și crime împotriva umanității de tribunale din Spania și Argentina, iar în alte 17 țări au fost înaintate peste 50 de plângeri penale împotriva lor pentru aceleași acuzații.

 

Recoltarea forțată de organe  

Utilizarea organelor de la prizonierii executaţi (despre care China a afirmat că şi-au oferit ”voluntar” organele), este cu mult diferită de acuzaţiile conform cărora China foloseşte disidenţii politici – în principal practicanţii Falun Gong – ca sursă pentru transplantul de organe.

 

Investigații independente

David Matas, un renumit avocat al drepturilor omului, şi David Kilgour, fost parlamentar canadian şi secretar de stat pentru zona Asia–Pacific al Guvernului canadian, au condus investigaţii independente pe tema transplanturilor de organe, fapt pentru care au fost nominalizați la premiul Nobel pentru Pace.

Cercetarea unui număr masiv de dovezi, i-a condus la concluzia că: “Au avut loc şi continuă să aibă loc şi astăzi recoltări de organe pe scară largă de la practicanţi Falun Gong, fără consimţământul acestora”.  Aceștia au denumit prelevarea de organe din China “o formă fără precedent a răului pe această planetă”.

În raportul lor au arătat că dintr-un număr de 60.000 de transplanturi de organe în China, între ani 2000 şi 2005, 18.500 au fost din surse identificabile (de exemplu, prizonierii executaţi), rămânând 41.500 din surse inexplicabile. Aceasta implică faptul că organele au provenit de la disidenţii Falun Gong. (OrganHarvestInvestigation.net)

Profesorul Arthur Caplan, șeful Departamentului de Bioetică de la Centrul Medical Langone al Universităţii din New York, a revizuit toate dovezile din perspectiva unui profesionist medical şi a ajuns la aceeaşi concluzie, anume că există un sistem de stat care “ucide la comandă”.

Aceasta înseamnă că închisorile şi lagărele de muncă din China, în colaborare cu spitalele afiliate armatei chineze şi poliţiei, aleg din sute de mii de prizoneri, donatori de organe pentru clienţii lor (mulţi de peste hotare), ceea ce înseamnă că îi ucid pe aceia ale căror organe au fost identificate că se potrivesc.

Transplanturile reprezintă o afacere mare. În China, o inimă costă până la 160.000 de dolari, rinichii 60.000 de dolari, iar un ficat 30.000 de dolari. În timpul ce în Canada, de exemplu, durata de aşteptare pentru un transplant de rinichi este de până la trei ani, în China aşteptarea este de una sau două săptămâni.

În 1999 existau 22 de centre de transplant de ficat în China – şase ani mai târziu erau 500, iar numărul centrelor de transplant de rinichi s-a triplat, ajungând la 360 în această perioadă.

 

Martiri din trecut si din prezent

O paralela intre persecutia Falun Dafa din prezent si persecutia crestinilor din secolele 2 si 3. Martirii crestini sunt binecunoscuti pentru verticalitatea, credinta si spiritul de non-violenta de care dadeau dovada cand se confruntau cu persecutorii lor. Acelasi lucru se observa si la practicantii Falun Dafa care sufera azi persecutia din China.

Maestrul Li Hongzhi spunea : “…altii poate ca ne trateaza rau, dar noi nu ii tratam rau pe ceilalti si nici nu consideram oamenii drept inamici ai nostri.” Principiile de Adevar-Bunatate-Toleranta sunt aplicate de practicanti chiar si fata de cei ce ii persecuta si ii bat si ii tortureaza.

Siteuri:

Petitie: Petiţie pentru oprirea persecuţiei împotriva practicanţilor Falun Gong în China

WebOpriţi persecuţia Falun Gong în China

ŞtiriClearHarmony – în limba Română

Despre Falun Dafa:

Site: Ro.FalunDafa.org

articol preluat de pe: documentare.rightbe.com

Chen Guangcheng, activist civic și luptător pentru drepturile omului din China

Chen Guangcheng

foto si articol: ro.wikipedia.org

Chen Guangcheng (n. 12 noiembrie 1971) este un activist civic și luptător pentru drepturile omului din China.

Chen, care este orb din copilărie, s-a angajat în special împotriva politicii Republicii Populare Chineze a copilului unic.

Maseur de profesie, Chen este autodidact în materie de științe juridice. Activitatea care l-a pus în conflict cu autoritățile comuniste chineze este de a-i fi sfătuit pe locuitorii satului natal din provincia Shandong împotriva sterilizărilor forțate și a avorturilor forțate. Pentru această activitate a fost numit de către revista TIME Magazine ca fiind unul dintre cele mai influente persoane ale anului 2006 la categorie „Heroes and Pioneers”.

La data de 6 septembrie 2005 Chen a fost pus sub arest la domiciliu. În martie 2006 a fost arestat împreună cu un văr și cu un vecin, arestare care a fost anunțată oficial în iunie 2006.

La 18 august 2006 a fost condamnat la 4 ani și trei luni închisoare. La recurs, condamnarea a fost anulată din cauza unei greșeli de procedură care se făcuse, dar la un nou proces a fost condamnat la aceeași pedeapsă. La un nou recurs la o instanță superioară, pedeapsa a fost confirmată la 12 ianuarie 2007.

În ianuarie 2010 a fost eliberat de la închisoare, dar a fost pus, practic, sub arest la domiciliu.

În aprilie 2012 a reușit să dispară din arestul la domiciliu, refugiindu-se la ambasada SUA din Beijing. După ce a stat 6 zile la ambasadă, a părăsit-o însoțit de ambasadorul SUA în China, și s-a internat într-un spital.

În SUA

La data de 19 mai 2012 Chen, soția și cei 2 copii ai lor au părăsit China și s-au stabilit în SUA. Locuiesc într-o locuință pusă la dispoziția lor la Greenwich Village de către New York University. A început să studieze limba engleză și are întâlniri cu cadre universitare din domeniul juridic. Chen se pregătește să-și scrie autobiografia, care probabil va fi publicată în toamna anului 2013.

La data de 29 mai 2012 Chen a publicat un articol de fond în New York Times în care critică guvernul chinez și Partidul Comunist Chinez pentru „pedepsirea ilegală a mea și a familiei mele în ultimii șapte ani.

Premii și distincții

Premiul Ramon Magsaysay, 2007

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

Apel către Africa de Sud, China, Brazilia și India: Semnați acordul pentru energie curată 100%!

Apel către Africa de Sud, China, Brazilia și India: Semnați acordul pentru energie curată 100%!
foto si articol: avaaz.org

Adresată Primului Ministru Modi, Președintelui Xi Jinping, Președintei Rousseff, Președintelui Zuma, Miniștrilor Mediului și liderilor lumii:

Noi, cetățenii lumii, vă cerem să vă alăturați celor peste 100 de națiuni care și-au anunțat intenția de a adopta un acord ambițios la Paris, pentru a evita o catastrofă climatică. Avem nevoie de eforturi la nivel mondial pentru trecerea la energie curată 100% până în anul 2050, finanțarea statelor sărace în faza de tranziție, impunerea unor reglementări stricte și creșterea angajamentelor în timp. Aveți puterea de a pecetlui sau rupe un acord care asigură un viitor verde și sigur pentru întreaga umanitate. Lumea contează pe voi.

SEMNATI AICI: Apel către Africa de Sud, China, Brazilia și India: Semnați acordul pentru energie curată 100%!

Dragi prieteni și prietene,Avem în sfârșit vești bune de la negocierile din Paris!O coaliție formată din peste 100 de țări, înființată în secret în urmă cu șase luni, a anunțat că sprijină un acord ambițios cu caracter obligatoriu!Dar dacă Africa de Sud, China, Brazilia și India nu se vor alătura acestei coaliții, clauzele de care avem nevoie pentru trecerea la energie curată 100% nu vor fi adoptate.

Avem la dispoziție doar 48 de ore pentru a le cere să se alăture acestui plan ambițios. Dacă vom crește presiunea asupra lor, Brazilia, China și Africa de Sud ar putea fi convinse să se alăture susținătorilor acordului, iar India ar putea înceta să i se opună, pentru a nu fi trasă la răspundere în cazul unui eșec.

Semnați petiția urgentă și trimiteți vestea mai departe! De fiecare dată când petiția noastră crește cu încă 10.000 de semnături, delegațiile acestor patru țări vor primi un SMS care le amintește că întreaga lume le cere să sprijine un acord pentru energie curată 100%.

SEMNATI AICI: Apel către Africa de Sud, China, Brazilia și India: Semnați acordul pentru energie curată 100%!

Coaliția a fost inițiată de Insulele Marshall și unește peste jumătate din țările de pe glob, printre care 79 de țări din Asia, Africa și America Latină, dar și mari poluatori din UE și Statele Unite. Toate aceste țări susțin trecerea la energie curată 100%, finanțarea statelor sărace în faza de tranziție și reguli stricte pentru tragerea la răspundere a tuturor țărilor și creșterea angajamentelor în timp.

Până în prezent, toate încercările de a ajunge la un acord global au eșuat din cauza neînțelegerilor dintre țările cele mai poluante și țările care se simt cel mai puțin responsabile pentru criză. Această nouă alianță le-a adus în sfârșit împreună: finanțarea tranziției către noi surse de energie va fi suportată în primul rând de marii poluatori, așa cum e normal, dar planul garantează că întreaga lume va face pași către decarbonizarea economiilor noastre.

Dacă putem ajuta această coaliție să convingă și alte țări influente să i se alăture, avem cele mai mari șanse să obținem un acord ambițios pentru energie 100% regenerabilă.

India vrea să continue să ardă cărbune, dar China e deja lider mondial în domeniul energiei regenerabile, iar Brazilia și-a propus un obiectiv național foarte ambițios pentru trecerea la energie curată. E clar că aceste state nu au niciun motiv să respingă un acord prin care întreaga lume le va urma exemplul. Ele susțin deseori că nu pot stabili obiective care nu sunt în interesul celor săraci, dar din această coaliție face parte și Angola, care reprezintă cele mai defavorizate 48 de țări din lume.

Semnați acum petiția urgentă și trimiteți vestea mai departe: hai să ne facem vocile auzite în mijlocul negocierilor și să convingem statele-cheie să se alăture acordului. E prima oară când apelăm la SMS-uri în această campanie – acordul pe care ni-l dorim cu toții e pe muchie de cuțit și fiecare semnătură contează. Alăturați-vă acum apelului urgent:

SEMNATI AICI: Apel către Africa de Sud, China, Brazilia și India: Semnați acordul pentru energie curată 100%!

Comunitatea noastră luptă de opt ani pentru a obține acest acord. Am contribuit la realizarea celor mai mari marșuri pentru climă din istorie, iar apelul nostru pentru energie curată 100% a răsunat în sala conferinței din Paris. Pe măsură ce timpul trece și ne apropiem de orele tensionate de la finalul negocierilor, hai să ne asigurăm că vocile tuturor celor care au ieșit la marș, au trimis mesaje sau au semnat petiții vor fi auzite de către negociatori.Cu speranță și determinare,Alice, Alex, Meredith, Antonia, Camille și echipa Avaaz

MAI MULTE INFORMAȚII (ÎN ENGLEZĂ):

COP21: Ministers in final push for Paris climate deal (BBC)
http://www.bbc.com/news/science-environment-35022090

Coalition push in Paris for ambitious, binding climate deal (The Guardian)
http://www.theguardian.com/environment/2015/dec/08/coalition-paris-push-for-binding-ambitious-climate-change-deal

China expects ‘ambitious, legally-binding deal’ at Paris climate conference (China Daily)
http://www.chinadaily.com.cn/bizchina/greenchina/2015-11/19/content_22485636.htm

BASIC optimistic about legally binding Paris deal (The Hindu)
http://www.thehindu.com/sci-tech/energy-and-environment/cop21-basic-group-says-legally-binding-paris-deal-in-sight/article7962405.ece

Explainer: The long-term goal of the Paris climate deal (Carbon Brief)http://www.carbonbrief.org/explainer-the-long-term-goal-of-the-paris-climate-deal

articol preluat de pe: avaaz.org

16 ani de crime în serie, comemorate în lumea civilizată. Cum se schimbă Istoria

articol – Adrian Sturdza – epochtimes-romania.com

Data de 25 aprilie are o semnificaţie aparte pentru milioane de practicanţi Falun Gong din întreaga lume. Cu 16 ani în urmă, peste 10.000 dintre ei se strângeau la Zhongnanhai, sediul central al Guvernului de la Beijing, într-un apel paşnic care avea să fie folosit de regimul comunist ca pretext pentru a declanşa un val de teroare fără precedent.

Imaginile capturate în 1999 de cameramanii ABC arătau un grup îngrijit de chinezi, stând ordonat în picioare pe trotuar de-a lungul a doi kilometri în apropierea sediului central al Partidului Comunist, infamul Zhongnanhai. Neobişnuitul protest tăcut făcea apel la guvernul central al Chinei pentru eliberarea unor oameni arestaţi cu două săptămâni înainte în oraşul Tianjin, dintr-un elan abuziv al temutei Securităţi a Statului.

Adunarea de la Zhongnanhai, cea mai mare manifestaţie populară din China de după masacrul din Piaţa Tiananmen, a înfuriat liderii comunişti ai Chinei, stârnind o persecuţie naţională împotriva unor oameni care practicau un set de exerciţii line.

Ce a declanşat reacţia

Cu două săptămâni înainte, publicaţia Compendiu de Ştiinţă şi Tehnologie pentru Tineret publicase un articol defăimător la adresa mişcării spirituale extrem de populare, sub semnătura cumnatului ministrului Securităţii Publice, devenit ulterior vârful de lance în campania anti-Falun Gong, potrivit Clearharmony.net

Suntem din ce în ce mai aproape de împlinirea unei prevestiri de altfel celebre în China – şi anume că Dinastia Roşie va fi învinsă de un grup spiritual necunoscut.

Ca răspuns, un număr de practicanţi Falun Gong au făcut apel la sediul publicaţiei respective, cerând conducerii redacţiei să publice o dezminţire sau un drept la replică. Revista, aflată în Tianjin, a refuzat şi a chemat poliţia. 45 de practicanţi au fost bătuţi şi reţinuţi ca urmare a intervenţiei Securităţii.

Aderenţii locali au făcut apel la Guvernul Municipal Tianjin, care i-a redirecţionat către Biroul Central pentru Apeluri din Beijing, un fel de Parchet general al Chinei. Când protestatarii s-au strâns în faţa complexului Zhongnanhai în dimineaţa zilei de 25 aprilie 1999, erau deja aşteptaţi de un număr impresionat de forţe de ordine.

Gestul era uluitor pentru o Chină în care nimeni nu mai îndrăznea să ridice vocea după masacrul din iunie 1989.

După 24 de ore de negocieri între demonstranţi şi oficialii de la Beijing, cinci reprezentanţi ai grupului au fost invitaţi să vorbească cu premierul Zhu Rongji, care a tratat extrem de corect situaţia, emiţând imediat un ordin de eliberare a practicanţilor Falun Gong arestaţi în Tianjin. Mulţimea s-a dispersat în linişte în scurt timp, făcând inclusiv curăţenie la locul de protest.

Persecuţie declanşată de invidie

Din nefecirire, comportamentul ireproşabil al premierului a declanşat un val de moarte pe întinsul Chinei. În 1999 China era ţinta preferată a investiţiilor occidentale. Soluţia extrem de corectă a conflictului găsită de premierul Zhu Rongji a intrat în vizorul presei occidentale, care a lăudat zile în şir deschiderea Chinei şi noul val de “democraţie” care se părea că va inunda China odată cu banii Occidentului. “Prima demonstraţie după Tiananmen rezolvată paşnic” era titlul preferat al ziarelor occdentale. Răsfăţatul presei devenise tânărul şi capabilul premier chinez.

Toate acestea, însă, au atras invidia vechii gărzi comuniste, atât împotriva aripii reformatoare a Partidului, cât şi a celor care provocau prin protestul lor supremaţia Partidului – practicanţii Falun Gong. Într-un acces de furie şi de invidie reprezentantul celui mai reacţionar grup din Partid, aşa-numita Bandă din Shanghai, Jiang Zemin, preşedintele chinez al momentului, a organizat o şedinţă a Comitetului Biroului Politic în care a ordonat eradicarea mişcării spirituale Falun Gong, organizând şi căderea din graţie a premierului Zhu Rongji.

Represiunea, organizată de aceiaşi oameni care regizaseră masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, îşi propunea ştergerea din istorie a mişcării spirituale Falun Gong în numai trei luni.

În ciuda furiei lui Jiang Zemin, membrii Biroului Politic nu vedeau rostul unei noi campanii de teroare conduse de Partid, la numai 10 ani de la masacrul din iunie 1989. În plus, popularitatea Falun Gong era mare – în numai 6 ani existau zeci de milioane de chinezi care îmbăţişau codul moral cu accent pe corectitudine promovat de Falun Gong, o practică de altfel extrem de populară în armată, aparatul de stat şi straturile superioare ale societăţii. Falun Gong, ce cuprinde un set de exerciţii line, meditative, propune un cod moral bazat pe principiul Adevăr-Compasiune-Toleranţă.

Cu toată opoziţia membrilor Biroului Politic, Jiang Zemin s-a arătat neinduplecat. În iulie 1999 a decretat scoaterea în afara legii a mişcării Falun Gong. Au urmat detenţii în masă (zeci de milioane de persoane), sesiuni dure de “reeducare”, torturi, internări în lagărele de muncă forţată.

Datorită faptului că persoanele care practicau Falun Gong nu erau organizate în niciun fel, Securităţii Statului i-a fost foarte greu să-i aresteze pe cei care practicau exerciţiile. Singura metodă care a părut să dea rezultate a fost anchetarea celor cunoscuţi, pentru a afla numele celorlalţi. Cum oamenii nu cooperau cu anchetatorii Securităţii, totul a sfârşit prin toturarea celor arestaţi pentru a “stoarce” informaţii care să ducă la noi arestări. Ca urmare, în scurt timp au apărut mii de cadavre. Pentru a acoperi crimele comise în puşcării, autorităţile au început să afirme ca aderenţii Falun Gong se sinucid în puşcării, au pornit o campanie de demonizare a celor care practicau Falun Gong, de unde până atunci aceştia erau daţi ca exemple morale.

Jaf de organe pe viu. Fermele de oameni ale Partidului

Chiar mai macabru, miile de morţi survenite de pe urma torturilor au generat o nouă industrie secretă – jaful organizat de organe de la prizonieri vii. Din motive culturale în China numărul de donori de organe pentru transplant este extrem de mic. Zecile de mii de oameni omorâţi în închisori păreau să vină ca o mănuşă. Dacă la început au folosit organele celor pe care tocmai îi omorâseră prin tortură, în scurt timp autorităţile închisorilor au organizat cu ajutorul spitalelor militare adevărate bănci vii de organe. Prizonierii politici sunt ţinuţi în lagăre afiliate unor spitale militare, cu analizele făcute la zi, asteptând ziua în care un doritor de organe să apară pe imensa piaţă neagră de organe a Chinei. Pentru ca acesta să primească râvnitul organ, un prizonier este sacrificat. Mai multe amănunte aici.

Primii anchetatori independenţi care au documentat aceste atrocităţi au fost avocatul canadian de drepturile omului David Matas şi fostul secretar de stat canadian – David Kilgour. Rezultatele investigaţiei lor, care relevă că între 40.000 – 65.000 de practicanţii Falun Gong au fost ucişi pentru organe, au fost publicate în cartea“Recoltarea Sângeroasă”

Aceste cifre sunt confirmate şi de cartea “Carnagiul: uciderea în masă, recoltarea de organe, şi soluţia secretă a Chinei pentru problema disidenţilor săi”, publicată în 2014 de jurnalistul american de investigaţie Ethan Gutmann.

Sfârşitul tot mai aproape

Toate aceste grozăvii se întâmplă şi acum, iar faptul că presa nu a scris despre acest subiect decât în mod episodic este o mărturie a puterii influenţei Chinei.

Totuşi, după sute de mii de crime şi 16 ani de încercări eşuate de a şterge din istorie o mişcare spirituală paşnică, noua conducere a Partidului Comunist Chinez pare că a înţeles că nu va reuşi niciodată să ducă la capăt ce şi-a propus.

Regimul ateist nu a putut învinge practica spirituală Falun Gong – toată povestea marcând, de fapt, primul caz în istorie când un Partid Comunist, având la îndemână un aparat de Securitate de zeci de milioane de oameni, eşuează să distrugă prin teroare o masă identificabilă de oameni care se opun paşnic, numai prin curaj şi tărie morală.

O persecuţie de scară naţională care a măturat China atât de mult timp este greu de oprit dintr-o dată – Partidul va trebui să explice lumii cum de şi-a putut măcelări propriii supuşi, cum de a organizat orori de genul jafului de organe pe viu.

Pentru a păstra controlul, liderul comunist Xi Jinping încearcă acum arestarea şi condamnarea celor care au început totul. O face însă pe motive de corupţie, pentru a păstra imaginea Partidului. În ultimii ani lideri de neatins precum Bo Xilai – un magnat al regiunii Chongging – sau Zhou Yongkang – fostul ţar al Securităţii Statului – au ajuns după gratii sau condamnaţi pe motive de corupţie. Vor urma şi alţii – laţul se strânge acum în jurul celui care a pornit maşina de omorât a Partidului – temutul Jiang Zemin.

Din cauza implicării masive a întregului aparat de stat în persecuţie, probabil că Partidului Comunist îi va fi foarte greu să se menţină la putere atunci când crimele sunt complet date în vileag.

Suntem din ce în ce mai aproape de împlinirea unei prevestiri de altfel celebre în China – şi anume că Dinastia Roşie va fi învinsă de un grup spiritual necunoscut. Din alt punct de vedere suntem tot mai aproape de momentul în care va fi din nou validată credinţa chineză că totul este guvernat de Tao – “Lege” sau “Cale”, şi că dictatorii – fie ei Irod, cel care a ordonat uciderea pruncilor pentru a opri venirea lui Isus, sau Partidul Comunist Chinez, care a eradicat toate mişcările sprituale din China pentru a face ca profeţia care-i vestea pieirea să nu se împlinească – nu pot schimba cursul Istoriei şi nu fac decât să îşi sape propria groapă.

Privite astfel, toate acestea sunt doar o piesă care ilustrează puterea curajului şi a onestităţii, a sacrificiului care învinge moartea, a Binelui care nu poate fi eclipsat decât temporar de Rău – fie el şi într-o formă concentrată ca aceea a comunismului. O poveste în care fiecare dintre noi putem să jucăm rolul pe care ni-l dorim, bun sau rău, alegându-ne în acest fel, încă o dată, locul în istorie.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

cititi mai mult pe https://www.unitischimbam.ro/?p=11216

Rezervele valutare mondiale sunt în scădere după un deceniu de creștere

Foto: (c) Gabriel PETRESCU / Arhiva AGERPRES
Articol: AGERPRES/ (AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu)

Rezervele valutare mondiale au scăzut până la 11.600 miliarde de dolari în luna martie, de la nivelul record de 12.030 miliarde de dolari înregistrat în luna august 2014, punând capăt unei tendințe de creștere care a început în 2004, arată datele publicate de Bloomberg.

Deși scăderea ar putea fi influențată de faptul că aprecierea dolarului a redus valoarea altor valute, precum moneda euro, ea scoate totuși în evidență o modificare a politicii băncilor centrale, multe dintre ele din statele emergente, care în ultimul deceniu și-au majorat rezervele valutare cu 824 miliarde de dolari în fiecare an.

Dincolo de aspectul emblematic al revenirii dolarului american în poziția de valută mondială de necontestat, scăderea rezervelor are mai multe implicații posibile pentru piețele mondiale în condițiile în care ar putea îngreuna eforturile țărilor emergente de a majora oferta monetară și a susține creșterea economică, ar putea agrava declinul monedei euro și ar putea reduce cererea pentru obligațiunile americane.

‘Este o provocare semnificativă pentru piețele emergente. Ele au nevoie acum de mai multe stimulente. Semințele au fost plantate pentru volatilitate în viitor’, a declarat Stephen Jen, fost economist la Fondul Monetar Internațional.

Analiștii de la Credit Suisse Group AG estimează că statele în curs de dezvoltare, care dețin împreună două treimi din rezervele valutare globale, au cheltuit 54 miliarde de dolari din aceste rezerve în trimestrul patru, cea mai mare sumă de după criza financiară globală din 2008. De exemplu, China și-a redus rezervele valutare până la 3.800 miliarde de dolari în luna decembrie 2014 de la 4.000 de miliarde de dolari în luna iunie. De asemenea, rezervele Rusiei au scăzut cu 25% în ultimul an, până la 361 miliarde de dolari în luna martie, iar rezervele Arabiei Saudite au scăzut cu 10 miliarde de dolari în perioada care a trecut după luna august 2014 până la 721 miliarde de dolari.

Analiștii de la Deutsche Bank AG estimează că tendința este posibil să continue atât timp cât prețul petrolului rămâne unul scăzut iar creșterea pe piețele emergente rămâne una slabă, ceea ce va reduce intrările de dolari care sunt utilizate de Băncile centrale pentru a-și majora rezervele. În plus, o astfel de evoluție este una nefavorabilă pentru moneda euro, care a beneficiat în ultimul an de pe urma achizițiilor de valută ale băncilor centrale interesate să-și diversifice rezervele.

Potrivit celor mai recente date ale Fondului Monetar Internațional, ponderea euro în rezervele valutare mondiale a scăzut la 22% în 2014, cel mai redus nivel înregistrat după 2002, în timp ce ponderea dolarului a atins cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani, 63%.

‘Orientul Mijlociu și China sunt două regiuni care este posibil să se confrunte cu presiuni pentru a-și reduce rezervele valutare în următorii ani. Băncile centrale de aici vor trebui să vândă euro’, a spus analistul Deutsche Bank, George Saravelos.

cititi mai mult pe http://www.agerpres.ro/economie/2015/04/06/rezervele-valutare-mondiale-sunt-in-scadere-dupa-un-deceniu-de-crestere-17-45-38

Dedolarizarea continuă: Taiwanul se alătură AIIB sub principiul “O singură Chină”, declanşând proteste interne

foto – epochtimes.ro
articol – Andrei Popescu – epochtimes.ro

Zeci de tineri manifestanţi s-au ciocnit cu politia şi personalul de securitate în faţa Biroului Prezidenţial din Taipei în seara zilei de 31 martie, după ce guvernul a decis unilateral că Taiwanul se va alătura Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură, o instituţie financiară internaţională iniţiată şi susţinută de China, conform publicaţiei The Diplomat.

După ce Taiwanul şi-a manifestat interesul de a se alătura noii bănci, Beijingul a declarat că va primi insula cât timp acesta se va alătura instituţiei financiare sub principiul “O singură Chină” – cu alte cuvinte dacă va renunţa la suverranitate.

Termenii impuşi de Beijing stipulează că Taiwanul trebuie să îşi înregistreze cererea prin Biroul pentru Relaţiile cu Taiwanul (TAO), o agenţie condusă de Consiliul de Stat al Chinei care administrează relaţiile cu insula secesionistă. Beijingul nu recunoaşte suveranitatea Taiwanului şi priveşte această ţară ca pe o provincie care se va reuni în cele din urmă cu China continentală – chiar şi cu forţa dacă va fi necesar.

Criticii susţin că, fiind de acord să îşi depună cererea prin TAO şi nu prin canalele normale folosite pentru intrarea în organizaţiile internaţionale, guvernul din Taipei aparent ar fi cedat lupta şi ar fi acceptat faptul că Taiwanul este parte a Chinei. Principiul “O singură Chină”, pe care preşedintele chinez Xi Jinping l-a accentuat de câteva ori în ultimele luni, se bucură de puţin suport în rândul populaţiei taiwaneze, care îşi preţuieşte statutul de ţară independentă.

Preşedintele taiwanez Ma Ying-jeou a luat decizia alăturării Taiwanului la AIIB în 30 martie în timpul unei întâlniri cu Consiliul Naţional de Securitate şi cu oficiali seniori ai guvernului. Administraţia sa a emis o declaraţie în seara de 31 martie, anunţând că Taiwanul se va alătura AIIB. Decizia a fost luată cu uşile închise şi după foarte puţine discuţii şi fără consultări publice – o măsură extremd e controversată.

Nu au avut loc niciun fel de consultaţii cu legislativul ţării, cu partidele de opoziţie sau cu societatea – acest lucru declanşând acuzaţii că administraţia Ma a încheiat din nou un acord nociv cu Beijingul.

În noaptea de marţi, aproximativ 30 de membri ai Black Island Youth Front – una dintre numeroasele organizaţii care au luat parte la Mişcarea “Floarea Soarelui” de ocupare a Yuanului Legislativ în 18 martie 2014 – a organizat un protest în faţa Biroului Prezidenţial din Taipei.

Manifestanţii au fost rapid înconjuraţi de câţiva zeci de poliţişti şi membri ai personalului securităţii Biroului. Unii au fost săltaţi pe sus şi urcaţi în maşini de poliţie în mijlocul unor ciocniri minore. În jurul orei 11 p.m., politia a început să urce manifestanţii în autobuze.

Comentând pe marginea anunţului neaşteptat al administraţiei Ma, Partidul Progresiv Democratic (PPD) de opoziţie a declarat: “Taiwanul este o societate democrată dar preşedintele nostru a luat o decizie unilaterală şi este o decizie nocivă, care nu ţine cont de voinţa poporului. Poporul taiwanez nu va accepta faptul că decizia de aderare [la AIIB] s-a făcut prin TAO. Un astfel de comportament [din partea preşedintelui] ne subminează suveranitatea şi interesele naţionale.”

Răspunzând criticilor, premierul taiwanez Mao Chi-kuo a declarat că Taiwanul s-a alăturat AIIB în baza unei precondiţii ca “noi să fim respectaţi”. Totuşi, premierul nu a elaborat, susţine The Diplomat.

Rivală a Băncii Mondiale

AIIB a fost lansată în Beijing anul trecut pentru a stimula investiţiile din Asia în domenii precum transport, energie, telecomunicaţii şi alte sectoare ale infrastructurii. AIIB a fost creată ca o rivală a Băncii Mondiale dominate de Occident şi a Băncii Asiatice pentru Dezvoltare.

La începutul acestui an China a anunţat că 26 de ţări au fost incluse în categoria statelor fondatoare, majoritatea din Asia şi din Orientul Mijlociu. Banca plănuieşte să finalizeze articolele acordului de aderare până la sfârşitul anului.

Termenul stabilit de China pentru acceptarea ţărilor cu statut de membri fondatori a fost de 31 martie. Printre ţările care au declarat că doresc să se alăture AIIB se numără Marea Britanie, Danemarca, Rusia Franţa, Olanda, Germania, Italia sau Australia.

Statele Unite au avertizat aliaţii săi europeni să fie mai atenţi în privinţa noii bănci, să nu se grăbească să i se alăture şi să aştepte puţin pentru a vedea dacă AIIB vă va avea standardele de mediu şi de guvernare necesare.

China, care coagulează organizaţia, este cunoscută pentru practicile sale financiare opace şi pentru modul cvasi-total de control al valutei sale – mijloc prin care obţine avantaje pe pieţele externe şi un excedent bugetar masiv de pe urma exporturilor.

articol preluat de pe – http://epochtimes.ro