(Gabriel Ferugean) Je suis St. Georges (exclusiv)

foto – facebook.com

Gabriel Ferugean

un articol de Gabriel Ferugean
exclusiv pentru Uniti Schimbam

8 mai 2015

Povestea e așa: un ONG a lansat un proiect – The Interesting Times Bureau – al cărui scop este să susțină proiecte artistice și culturale locale, legate de viața urbana și de mediu. Iar primul proiect pe care l-au susținut a fost ăsta: http://interestingtimes.ro/17-support-the-locals/our-first-street-art-project/

Rezultatul cel mai notabil a fost că enoriașii din Consiliul Parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe, au mers fuguța la proprietarul clădirii și i-au cerut să șteargă pictura respectivă. Aparent, proprietarul clădirii a acceptat.

Nu mă miră absolut deloc, avînd în vedere cîte voci românești s-au ridicat la vremea respectivă împotriva jurnaliștilor francezi, explicînd semidoct limitele libertății de exprimare și cum ar trebui să se procedeze oamenii liberi ca să își expună opiniile. Evident, toate regulile alea din manualul micilor democrați care nu s-au dezbărat încă de comunism se aplică și artei. Adică arta trebuie să stea cuminte în banca ei, în salile ei, să nu deranjeze, să nu provoace, să nu sperie cumva creierul amețit de tămîie și prostie al credinciosului de serviciu. Pentru că, nu e așa, și slujbele duminicale stau cuminți în cutiile lor atîrnate la exteriorul bisericii și nu aude nimeni prin ele, cale de cinșpe blocuri, cum preotul își ține slujba, în ciuda unei legi care se presupune că protejează liniștea publică și nu permite deranjarea cetățeanului prin producerea de zgomote, larma sau strigate prin orice fel de aparat.

Cum am zis, nu mă miră. Pentru că romania este condusă de o majoritate habotnică și adînc pervertită de comunism (ce paradox, comunism și ortodoxie la un loc!) încît libertatea și drepturile omului sînt o necunoscută imensă inclusiv pentru cei care se cred deschiși la minte. De la idei de genul: “am prieteni gay dar nu vreau să îi văd pe stradă” pînă la înscrierea propriilor copii la orele de propagandă religioasă lipsită de orice fel de valoare educativă viitorul copiilor într-o societate demult desprinsă de superstițiile propagate de preoți cel mai adesea ei înșiși insuficient educați ca să înțeleagă lumea din jur, nu mai vorbesc de știință, societatea românească este adînc scufundată într-o ipocrizie distrugătoare dar se minte curajos că este avansată, deschisă și modernă.

În concluzie, după atacul din paris, extremismul religios se repede la un perete pictat de niște artiști. Ce durere pe Sf. Gheorghe: el s-a luptat cu balaurul ca să elibereze lumea de spaimă și acum se pregătește să fie șters de pe un perete pentru că unor idioți le e frică de o imagine care nu seamănă cu ideea lor de artă. Ce nu înțeleg ei e că arta care le place se află pe pereții bisericii unde se închină. Pe pereții orașului trebuie sa fie loc pentru orice fel de artă. Dacă ei se simt confortabil cu ce au, norocul lor. Rolul artei e să provoace, să oblige oamenii să gîndească. Arta trebuie văzută, discutată, disputată. Din păcate, românii se gîndesc cum să explice mai bine de ce nu e corect să îi superi pe habotnici, indiferent de religia lor.

9 mai 2015