Articole

Economia României în 2026: Între taxele UE pe mașini chinezești și supraviețuirea auto

/0 Comentarii/în /de /108 vizite

7 aprilie 2026

 

În ultimele 24 de ore, tensiunile comerciale dintre Uniunea Europeană și China au atins un nou prag critic, după ce Bruxelles-ul a confirmat menținerea tarifelor punitive pe mașinile electrice importate. Pentru economia României în 2026, această decizie nu este doar o știre de externe, ci o problemă de securitate industrială. Cu o industrie auto care reprezintă peste 10% din PIB, țara noastră se află la intersecția dintre protecționismul european și nevoia de investiții străine care să salveze platformele industriale de la Mioveni și Craiova.

Contextul global indică o reconfigurare brutală a lanțurilor de aprovizionare. În timp ce marile puteri subvenționează masiv tranziția verde, România riscă să rămână o piață de desfacere pentru tehnologii scumpe, fără a reuși să atragă producția de baterii sau componente esențiale pe teritoriu național. Scăderea puterii de cumpărare și eliminarea subvențiilor pentru vehicule electrice în mai multe state UE pun presiune pe exporturile românești, forțând producătorii locali să aleagă între restructurări dureroase sau o retehnologizare accelerată, susținută de stat.

Solidaritatea europeană este testată acum prin capacitatea de a oferi alternative reale industriilor din Est, nu doar prin bariere vamale. Pentru ca economia României în 2026 să rămână competitivă, este nevoie de o strategie clară de reindustrializare, care să folosească fondurile europene pentru independență energetică și producție locală de valoare adăugată mare. Uniți Schimbăm monitorizează aceste mișcări de trupe economice, oferind contextul necesar pentru a înțelege de ce prețul de la pompă sau de la priză este dictat, mai nou, de bătălia pentru supremație tehnologică dintre Beijing și Washington.

Conform datelor oficiale raportate în ultimele 24 de ore de principalele agenții de presă economice, România se află în fața unui test de reziliență: trebuie să aleagă între alinierea la protecționismul de la Bruxelles și menținerea unor relații comerciale pragmatice care să asigure fluxul de componente pentru fabricile locale.

Nota Editorială

Acest material face parte din rubrica de analiză strategică „La Ordinea Zilei” și oferă contextul necesar pentru a înțelege dinamica Economiei României în 2026 într-un cadru global fragmentat.

  • Sursă de documentare: Analiza sintetizează rapoartele economice și geopolitice publicate în ultimele 24 de ore de către agențiile internaționale (Bloomberg, Reuters) și publicațiile financiare naționale (Ziarul Financiar, Economedia), privind tarifele UE aplicate vehiculelor electrice din China.

  • Contribuție Tehnologică: Documentarea datelor, optimizarea SEO și structurarea textului au fost realizate cu ajutorul inteligenței artificiale Gemini, sub atenta supraveghere și editare a echipei Uniți Schimbăm. Tehnologia este utilizată aici ca instrument de sinteză, decizia editorială și unghiul de abordare aparținând în totalitate platformei noastre.

  • Misiune: Prezentul articol are rolul de a oferi cititorilor reperele necesare pentru a înțelege cum deciziile luate la Bruxelles sau Beijing influențează direct viitorul industrial al României.

Strâmtoarea Ormuz și fragilitatea echilibrului global

/0 Comentarii/în /de /191 vizite

Analiză realizată cu sprijinul Gemini AI pentru Uniți Schimbăm

 

Strâmtoarea Ormuz și fragilitatea echilibrului global

 

În timp ce lumea discută despre digitalizare, o porțiune de apă de numai 33 de kilometri lățime reamintește planetei că supraviețuirea economică depinde încă de rutele maritime tradiționale. Criza din regiunea Golfului și tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz pun în 2026 o presiune uriașă pe securitatea energetică a tuturor continentelor.

Nu este doar o problemă regională; este un test de reziliență pentru întreaga arhitectură a comerțului global.

Prin Strâmtoarea Ormuz trece zilnic o cantitate de petrol egală cu de două ori consumul întregii Uniuni Europene. Un blocaj de 48 de ore aici poate dubla prețul barilului la bursele globale.

 

Punctul de sufocare al economiei

Prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează zilnic aproximativ 20-25% din consumul mondial de petrol și o cantitate masivă de gaz natural lichefiat (GNL). Orice blocaj sau incident în această zonă trimite unde de șoc instantanee în bursele de la New York la Tokyo. În 2026, într-o perioadă în care tranziția energetică este în plin curs, dependența de acest punct critic rămâne călcâiul lui Ahile pentru stabilitatea prețurilor la pompă și în facturile de utilități.

Nu este vorba doar despre vapoare și rachete; este vorba despre prețul pâinii, despre costul transportului și despre stabilitatea locurilor de muncă într-o economie globală interconectată.

 

Geopolitica riscului: De la drone la diplomație

Tensiunile din Golf au evoluat. Nu mai vorbim doar de flote navale, ci de un război hibrid complex, cu drone marine și atacuri cibernetice asupra sistemelor de navigație. „La ordinea zilei” este întrebarea: Cât de mult poate rezista diplomația internațională înainte ca un incident minor să escaladeze într-o criză de aprovizionare fără precedent?

în 2026, monitorizarea strâmtorii se face acum cu constelații de sateliți privați, ceea ce face ca orice mișcare să fie transparentă, dar crește și riscul de „cyber-sabotaj”.

 

Lecția suveranității: Diversificarea ca soluție

Criza din Ormuz forțează statele să își regândească autonomia. Vedem în 2026 o accelerare a rutelor alternative (conducte terestre) și o investiție masivă în surse de energie care să nu depindă de trecerea prin puncte geografice atât de vulnerabile.

Această criză ne arată că suntem mai interconectați decât ne place să credem. Ceea ce se întâmplă la mii de kilometri distanță, într-o strâmtoare îndepărtată, ne afectează direct buzunarul și liniștea socială, demonstrând că „uniți” nu este doar un slogan, ci o necesitate de supraviețuire într-o lume fragilă.

 

Știați că?

Numele strâmtorii provine, probabil, de la zeul persan Hormuz (Ahura Mazda), simbol al înțelepciunii și al luminii. Într-o ironie a istoriei, acest loc al „înțelepciunii” a devenit astăzi cel mai tensionat punct de control al resurselor pământului.

(Alexandru Cristian Surcel) Cazul Mario și implicațiile sale legale

/0 Comentarii/în /de /195 vizite

Justiţia

foto preluat de pe epochtimes-romania.com

articol de Alexandru Cristian Surcel

27 ianuarie 2026

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

 

Cazul Mario și implicațiile sale legale

 

Problema răspunderii penale și. în general, a răspunderii juridice a minorilor nu este una deloc simplă, pentru că în realitate nu se poate desena o linie de finish între vârstele lipsite de discernământ și vârsta de la care adolescenții încep să înțeleagă pe depline consecințele și implicațiile propriilor fapte.

Ca și în codurile penale anterioare, Codul penal actual stabilește ca vârstă minimă a răspunderii penale vârsta de 14 ani. Există o corelare cu Codul civil, care consacră capacitatea de exercițiu, într-o formă restrânsă, de la aceeași vârstă de 14 ani. Pe de altă parte, dreptul la muncă în anumite condiții de protecție și dreptul la căsătorie, cu aprobarea păriților, dar și a statului, încep de la 15 ani. În materia stabilirii locuinței minorilor în cazurile de divorț, copiii care au împlinit minim 10 ani pot fi ascultați de judecător cu privire la ce își doresc ei. Iar în ce privește stabilirea calității de colaborator al fostei Securități care a făcut poliție politică înainte de 1989, vârsta de 16 ani este minimul; orice informator care avea o vârstă mai mică (prin anii ’80 Securitatea recruta inclusiv copii de 14-15 ani) este prezumat a fi fost el însuși o victimă, indiferent ce consecințe vor fi avut delațiunile sale față de alții.

În sens invers, există în schimb în România o practică judiciară nu degeaba dezavuată, dar totuși destul de veche și de bine înrădăcinată de achitare a indivizilor acuzați de viol și de alte infracțiuni sexuale asupra unor minori de 11, 12, 13 ani pe motiv că aceștia ar fi consimțit. Deși, atât timp cât nici legea civilă, nici legea penală nu le recunoaște discernământul la aceste vârste, atunci nici consimțământul lor la un act sexual nu ar trebui să valoreze nimic.

În realitate însă, ideea că discernământul începe la 14 ani este o convenție. De fapt, ideea este că printre copiii care au atins acea vârstă, prea puțini mai sunt iresponsabili, incapabili să estimeze consecințele faptelor lor. Dar nu sunt puțini copiii care deja la 13 ani, 12 ani sau chiar și mai devreme înțeleg aceste lucruri și pot discerne în mod corect ce e bine și ce rău.

Uciderea lui Mario ilustrează acest fapt. Nu a fost vorba de un accident, de o acțiune care a produs rezultate mai grave decât cele scontate sau de o faptă comisă dintr-un impuls de moment. Aici vorbim de omor cu premeditare în toată regula. Cu doi autori și un complice care și-au pregătit fapta timp de o lună, documentându-se inclusiv cum să o ascundă. Ceva ce nu prea asociem cu copiii, ci cu adulții, de unde șocul din societate.

Mai mult, aflăm că acești adolescenți nici măcar nu erau la prima faptă penală, pe deasupra violentă. Anterior a existat un dosar de loviri și alte violențe asupra unui tânăr de 18 ani, care însă s-a clasat când acesta și-a restras plângerea prealabilă (probabil mituit sau șantajat). Atât criminalii, cât și victima se pare că proveneau din familii cu probleme cu legea, acești tineri fiind desigur și victimele educației primite și a modelelor avute; dar este absolut simplist să atribuim totul acestor influențe și să-i scoatem pe ei de îngerași imaculați.

Este astfel foarte clar că toți cei trei participanți la crimă știau foarte bine ce fac și își cumpăniseră rezoluția infracțională ca niște infractori majori. Doi, care au împlinit 15 ani vor răspunde penal. Nu și al treilea, care are numai 13 ani și care a fost lăsat în libertate. Și de aici tot scandalul din ultimele zile.

Se discută acum despre o scădere a vârstei răspunderii penale sau despre posibilitatea ca în urma unei expertize psihiatrice (și aș adăuga eu psihologice) să se constate dacă minorul sub 14 ani a avut sau nu discernământ la comiterea infracțiunii. Eu aș favoriza mai degrabă a doua variantă: nu o scădere otova a vârstei minime a răspunderii penale, ci posibilitatea legală ca în cazurile de infracțiuni comise cu intenție minorul sub 14 ani să răspundă totuși penal dacă în urma expertizei se constată că acesta a acționat cu discernământ.

Ce se discută acum nu ar fi însă prima încercare de a reglementa răspunderea minorilor sub 14 ani pentru fapte penale. În 1998, legea care a înființat actualele direcții generale de asistență socială și protecția copilului din cadrul primăriilor, pe atunci ca servicii publice doar pentru protecția copiilor, prevedea o serie de sancțiuni aplicabile minorilor sub 14 ani care comiteau infracțiuni. Acestea erau calchiate din Codul penal din 1968, încă în vigoare atunci, după măsurile aplicabile minorilor între 14 și 16 ani, care nu își executau pedepsele în penitenciar, și variau de la mustrare și avertisment la internarea în centre corecționale. Dar, din punct de vedere juridic, răspunderea minorilor sub 14 ani în lumina legii în vigoare în 1998 nu era o răspundere penală, ci administrativă, iar măsurile nu erau dispuse de instanța de judecată pe baza unui rechizitoiu întocmit de pocuror, ci de comisiile pentru protecția copilului pe baza unor anchete sociale ale serviciului public de protecție a copilului.

Acest sistem a încetat însă atunci când Curtea Constituțională a constatat că baza sa legală era formată de dispoziții găsite ca în contradicție cu Constituția României. De atunci, minorii care comit infracțiuni, oricât de grave, pleacă liberi dacă nu au împlinit încă vârsta de 14 ani. Nu sunt obligați nici măcar la consiliere, nu sunt supuși niciunei forme de supraveghere, pur și simplu sistemul îi așteaptă să împlinească vârsta răspunderii penale și să comită noi infracțiuni. Poate doar familiile lor să aibă de tras, pentru că în astfel de cazuri se poate activa răspunderea civilă delictuală a părinților sau celor care exercită drepturile părintești în locul părinților pentru faptele copiilor.

În concluzie, legea trebuie schimbată încât copiii delincvenți să poată fi educați și recuperați într-un fel sau altul. Că e în cadrul unei coerciții penale sau sub forma obligării la consiliere și, dacă e cazul, tratament medical.

Apropo de asta, mai există o problemă căreia societatea în prezent nu îi dă un răspuns adecvat: cea a copiilor cu anumite patologii de genul tulburărilor de comportament, care devin violenți și pot fi un real pericol pentru colegii lor. Există cazuri în care au loc incidente provocate de astfel de copii și nici părinții, nici școala nu pot face nimic. Potrivit doctrinei că niciun copil nu este lăsat în urmă, copiii care pe vremuri ar fi fost primiți doar la școli speciale, acum sunt înscriși în școlile normale. Din păcate, nu toți sunt blajini precum copiii cu sindrom Down și în prezent legea nu prevede absolut deloc ce se poate face pentru a-l ajuta pe copilul-problemă și pentru ca noi incidente să nu mai aibă loc.

(Marius Oprea) E prea tîrziu. Armata Georgeștilor a cucerit România

/0 Comentarii/în /de /576 vizite

foto preluat de pe www.facebook.com

articol de Marius Oprea, preluat de pe www.facebook.com

9 ianuarie 2025

 

E prea tîrziu. Armata Georgeștilor a cucerit România

 

Am mai spus, nu cred că mai contează cum și de unde a apărut Călin Georgescu.

Acum el e o realitate atît de amenințătoare pentru clasa politică (unii o percep chiar pentru societatea românească), încît lamentațiile nu-și au rostul.

Totuși, cîteva precizări sînt necesare.

Le fac aici, pe pagina de facebook, pentru că articolele mele nu mai sînt publicate de presa ”mainstream”, iar celelalte sînt pro-Georgescu.

Poate să le ia cine vrea, menționînd sursa,, poate să mă înjure fiecare după poftă – sau nu.

 

Am mai spus că eu nu cred în ”tehnocrați”.

România nu are așa ceva: tehnicieni de vîrf, în poziții cheie și apolitici.

Înainte de 1989, dacă nu aveau funcții de partid, ”tehnocrații” erau de găsit la Securitate, pe la Institutul de Economie Mondială, înființat de Ceaușescu în 1976 și în alte instituții similare, înțesate de ”acoperiți”.

După 1989, primul ”tehnocrat” care a guvernat țara, ulterior liberalul Theodor Stolojan, a fost înainte de 1989 contabilul Serviciului ”Aport Valutar Special”, care gestiona afacerile cu dolari ale Securități, de la vînzarea de sași și evrei și pînă comisionul pe exportul de tractoare.

”Tehnocrații” scoși din buzunar de ”serviciile” care au moștenit Securitatea, după aceeași veche rețetă, sînt îndeobște situați la dreapta eșichierului politic, sau ”acoperiții” actuali din ”multinaționale”, care fac afacerile sub acoperire ale ”serviciilor” sunt de găsit chiar și la progresiști.

Numai ”tehnocratul” Călin Georgescu e o figură aparte – nu mai e al ”serviciilor” noastre, chiar dacă a fost pe-acolo.

 

În primul rînd, Georgescu e o reacție.

Reacția a fost, în mare, la progresismul virulent, asociat cu pandemia și cu eșecul clasei politice de a o administra corect, transparent și fără ca ea să fie prilej de furtișaguri.

Peste toate acestea, s-a așezat un dirijism politic greu de înghițit, care a distrus establishmentul politic.

Dărîmarea lui Dragnea, impunerea pe rînd a șefilor PNL de la Cotroceni au arătat că partidele politice n-au, de fapt, nicio putere.

Și, deci, nici legitimitate.

Iohannis s-a compromis nu numai prin acest amestec, prin care a dus în derizoriu pluralismul politic, atîta cît funcționa el, ci l-a asezonat cu cu golf, avioane de lux și excursii exotice.

Cu aroma de dictatură a unui om leneș.

În schimb, omul de rînd, indiferent de condiție, a început să se simtă de-a dreptul părăsit, văzînd cum, de pildă, la ordinele Bruxelles-ului se închide termocentrala de la Mintina și se liberalizează prețul la energie.

N-a mai fost nicio voce capabilă să se opună.

Nicio structură politică cu atitudine.

În mare, acestea au fost ”condițiile pedologice” în care a răsăsărit brusc AUR și s-a cultivat Georgescu.

Cine l-a cultivat?

Propaganda pro-rusă, pe filierele vechilor rezerviști din armată și servicii, pensionarii, produsele sovietice din ”era Iliescu”.

Nu vorbim aici de ”rusismul stalinist”, ci de cel ”luminat”, care dorea un ”socialism cu față umană”.

Nu vorbim de generalul Militaru, ci de generalii Ionel, Caraman, Talpeș, Penciuc.

Oameni școliți, în felul lor.

De puzderia de generali SRI și din armată, care dormeau odinoară cu tabloul lui Vadim pe noptieră.

Știm – România are mii de generali în rezervă, ei au zeci de mii de colonei și maiori rezerviști și loiali.

Aceasta e armata lui Georgescu, corpul disciplinat și activ al ”coloanei a cincea”, care a început prin a se opune unui progresism deșănțat, pentru a intra apoi în ”politica mare” pe ușa din față, prin raportarea la conflictul din Ucraina și agitarea ”interesului românesc” – legat de Bucovina de Nord, de alte și alte pagini nerezolvate dintr-o agendă istorică încărcată.

 

Patria pe primul loc – sloganul tuturor acestor rezerviști din servicii și armată a devenit coloana vertebrală a discursului georgescian.

Nu căutați ”interferențe rusești”, ele sunt irelevante și mult mai reduse în raport cu ”actorul intern”, care este această pătură cazonă a ”pensionarilor speciali” din servicii și veteranii armatei.

Au lăsat deoparte vechile dușmănii și și-au dat mîna.

Dumitru Șovar, securistul care a ridicat troița în cinstea eroilor Securității, n-a făcut-o pe un colț de stradă, ci în Cimitirul Militar, proprietatea MapN, iar la manifestări participă laolaltă asociațiile rezerviștilor SRI cu ale celor din armată.

Aici s-a ajuns, aici ne-au adus Iohannis, progresimul, și toate crizele prost gestionate de o clasă politică obedientă.

În rest, am scris, de m-am plictisit de rolul pe care l-au avut în ascensiunea lui Georgescu oameni ca Ovidiu Hurduzeu, fiul unui fost funcționar român în cadrul CAER la Moscova, unde Hurduzeu a copilărit, și-a făcut studiile liceale și față de care nici acum nu încetează să-și arate admirația, cît și Ioan Talpeș, fostul șef al SIE, fost nume pe ”lista scurtă” de numiri, care i-a sosit lui Iliescu de la Moscova, în 1990.

Li s-a adăugat mai nou, vocal, și fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu.

Talpeș a fost la originea celor mai mari tunuri date României, de la afacerile făcute ”din patriotism” în Republica Moldova, pe banii Serviciului de Informații Externe și pînă la dubioasa cumpărare a fregatelor englezești de la fier vechi, pentru dotarea armatei române.

Trecînd prin toate celelalte afaceri misterioase și dubioase din anii regimului Iliescu: de la ”firul roșu” cu Moscova, la contrabanda cu carburanți în fosta Iugoslavie și încheind cu vînzarea de rachete sol-aer către Iran, între 1995 și 1997.

Toți trei, Talpeș, Iliescu și Hurduzeu, promotori ai ieșirii de sub ”jaful” la care sîntem supuși de UE și de sub controlul militar al NATO.

 

Doctirina relațiilor economice ale României pentru Călin Georgescu presupune o ”reformulare serioasă a relațiilor externe regionale ale României cu toti vecinii săi, toate țările ex-socialiste estice, sau componente ale fostei U.R.S.S. și, în primul rînd, cu super-puterea regională, Rusia lui Putin”, cum afirma într-un discurs sustinut la Baia Mare, în 2011.

Georgescu și-a cultivat cu consecvență opinia.

În mai 2016, la Cluj, Georgescu spunea:

”România continuă să trăiască din prejudecăti și mituri. Uniunea Europeană este doar o asociație, o corporație care are niște acționari. Aceștia țin de propria lor organizație și organizația respectă ceea ce acționarii decid. UE nu este o instituție care să salveze țări precum România, nici vorbă! Ea este interesată de propriul ei profit, care se măsoară la fiecare lună. Nu are nici o legătură cu ceea ce ni s-a spus de ani de zile, nimic, zero!”.

Aceste discursuri au fost prefațate, cu același ton și același conținut, la Realitatea TV de cel ce i-a deschis cărarea lui Georgescu la această tribună, fostul șef al SIE Ioan Talpeș, adesea invitat de onoare al emisiunilor postului.

Astfel, România a ajuns ”un pămînt cu o singură șansă”, în viziunea lui Călin Georgescu, cea mai locvace achiziție a propagandei rusești, pe care o rezumă astfel: ”șansa României este înțelepciunea rusească”.

Iar el este nimeni altul decît produsul serviciilor noastre secrete, a ”statului paralel” și pensionarilor lui, care s-au hotărît să-și pună direct omul lor la putere, plictisiți să conducă prin interpuși lacomi, leneși și proști.

Și să suporte, într-una, la urechi, bîzîitul progresist.

De aceea, nu vom mai auzi, nici curînd, nici mai încolo, nimic de la CSAT despre ”imixtiuni” în alegeri.

Pentru că e vorba chiar de ei, Georgescu a ieșit pe ușa din dos a ”serviciilor” și ele nu pot spune, la final, da, măi NATO și UE dragă, v-am trădat puțin. Din patriotism!

 

De fapt, nu e un singur Georgescu în România.

Ei sînt o armată întreagă, care acum pregătesc lovitura lor de stat.

Și nimic nu le mai poate sta împotrivă.

De asta, a avut grijă ”distrugătorul” Iohannis.

Și progresiștii, care au potențat cu aberațiile lor, cu excesele de genul demonizării referendumului pentru familie și cu lgbt-ul lor cu tot, alăturarea oamenilor obișnuiți și simpli la această mișcare, care e deja una populară.

E prea târziu.

Un Crin nu mai poate face nimic.

Armata Georgeștilor a cucerit deja România.

Conflictul israeliano-palestinian – Marius Vintilă: Euroviziunea Israelului asupra vieții și morții

/0 Comentarii/în /de /957 vizite

foto preluat de pe www.facebook.com/Free.Palestine.AlQuds
articol preluat de pe cuvintecuvintila.blog

Marius Vintila - foto preluat de pe https://www.facebook.com/cuvinte.cu.vintila

Marius Vintila – foto preluat de pe www.facebook.com/cuvinte.cu.vintila

 

Conflictul israeliano-palestinian – Marius Vintilă: Euroviziunea Israelului asupra vieții și morții

17 mai 2024

Prin 1999 pe cînd lucram încă la radio Pro FM am făcut un comentariu legat de participarea echipei de baschet Maccabi Tel Aviv în competițiile europene. Comentariul meu a fost motivat mai puțin de antisemitism și mai mult de ceva destul de greu interpretabil: geografia. Am fost admonestat imediat printr-o scrisoare scrisă cu pixul pe hîrtie (pe atunci la radio se primeau sute de astfel de scrisori de la ascultători) de la o persoană cu cetățenie dublă, română și israeliană. Că sînt antisemit. Nimic surprinzător în a fi acuzat de antisemitism avînd în vedere că sînt fiul unui popor care a ieșit pe locul doi la Holocaust, imediat după Germania, la numărul de evrei uciși în timpul celui de al doilea război. Armata română deține și acum oribilul record al celui mai mare masacru organizat, cel de la Odesa, unde în zilele de 22, 23 și 24 octombrie 1941 armata română a executat între 34.000 și 100.000 de evrei, în funcție de cum și pînă unde se măsoară anvergura măcelului.

Fiind ea însăși româncă, istoria noastră se descurcă și ocolește evenimentele care i-ar putea incrimina pe ai săi. În Germania Holocaustul s-a studiat pînă în cele mai teribile detalii pînă cînd trei generații de nemți au dat semne că ar fi priceput ce au făcut rău. A trebuit să vină genocidul ăsta nou, din Gaza (Palestina), ca să ne dăm seama că de fapt Germania nu a învățat decît o regulă, pe dinafară, fără să își însușească principiul. Regula: să nu ucizi în masă evrei. Principiul: să nu ucizi în masă PE NIMENI. Astfel, Germania furnizează armament și echipament Israelului, care ucide zeci de mii de civili palestinieni sub pretextul “războiului împotriva Hamas.”

Cum un popor care a fost victima unui genocid a devenit autorul altuia? Dincolo de procesul cunoscut din psihologie, cu victima care devine călău, este o întrebare la care ne este greu să răspundem dacă nu cunoaștem elemente importante despre cum a luat ființă și a evoluat statul Israel dar și societatea israeliană. Cum s-a ajuns la discursurile oficialilor în care intenția genocidului este rostită pe față, într-un fel pe care pînă și Hitler îl ocolea cu grijă? Se aliniază oare narativa acestor oficiali cu convingerile majorității cetățenilor israelieni?

După 7 octombrie am ascultat sute de interviuri cu diverse personalități, situate de ambele părți ale baricadei. Unul dintre cele mai relevante a fost cel acordat lui Owen Jones, un jurnalist de opinie britanic de stînga, de către un fost cadru universitar israelian care are un doctorat în studii pentru Orientul Mijlociu, pe nume Ori Goldberg. Îl găsiți pe tube. Cred că Goldberg reușește să se plaseze în poziția profesorului fără să o părăsească pe cea a cetățeanului israelian care cunoaște bine societatea în care trăiește și activează. După ce l-am ascultat am reușit să îmi răspund la mai multe întrebări, începînd cu cea pe care mi-o puneam cu voce tare la microfon în 1999, adică de ce sportivii și echipele din Israel participă, împotriva geografiei, în campionatele europene. E simplu și are mai puțin legătură cu faptul că federațiile europene acceptă asta din simpatie pentru statul Israel sau din obligație politică. Conform lui Goldberg, israelienii, deși semiți și reveniți între alte popoare semite pe teritoriul pe care unii dintre ei ei cred că Dumnezeu li l-a pus la dispoziție, se consideră europeni, vestici, aparținînd nordului global. Bibi Netanyahu a fost născut în Israel dar a făcut liceul și facultatea la Philadelphia, respectiv Boston. Golda Meir s-a născut la Kiev dar a făcut școala în Milwaukee. Majoritatea cetățenilor israelieni dețin și un al doilea pașaport, al unei țări din Europa de Vest, din America, rusesc, românesc etc.

În Israel concursul Eurovision este luat foarte în serios, iar acest fel de a fi privit este motivat de sentimentul de apartenență al israelienilor la Europa, mai spune Goldberg. Ei nu se simt acasă ca vecini ai arabilor, cu care nu au multe lucruri în comun. Partea proastă, spun eu, este că, mulți dintre ei manifestînd un rasism de tip alb, european, nici nu își doresc să aibă și nici să facă vreun compromis pentru conviețuirea împreună, nici ca vecini, cu atît mai puțin ca concetățeni. Iar asta a dus în timp la impregnarea societății cu manifestări dar și cu numeroase politici și legi rasiste.

Mișcarea sionistă este prin concepția ei, una etnocentrică, deci de excludere. De excludere, din păcate, chiar fizică. Tații sionismului au știut de la bun început că va trebui să scape cumva de populația arabă de pe teritoriul Palestinei atunci cînd au ocupat-o. David Ben Gurion spunea că e nevoie de o proporție între evrei și arabi de 4 la 1 pentru ca statul israelian să poată fi creat și susținut. Asta însemnînd un stat în care evreii să fie mai egali decît arabii. Un stat evreu. Palestinienii nu ar fi votat pentru crearea unui asemenea stat. De aceea a avut loc așa numita Nakba, în limba arabă “catastrofa”, perioada din 1948 cînd milițiile israeliene sioniste Haganah, Irgun și Lehi au ucis 15.000 de palestinieni, au expulzat aproximativ 750.000, și au ras de pe fața pămîntului mai mult de 600 de sate, ale căror fîntîni le-au otrăvit pentru ca cei plecați să nu mai revină. Nakba este comemorată în ziua de 15 mai. În momentul de față dacă se ia în calcul populația palestiniană din Gaza, Cisiordania plus urmașii refugiaților palestinieni din Iordania, Liban, Egipt, Siria, numărul arabilor a căror casă se află sau s-a aflat pe teritoriul fostei Palestine este egal cu cel al israelienilor. În 1967, după războiul de șase zile, ONU a decis că Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de est sînt teritorii ocupate și trebuie să fie returnate populației palestiniene, în conformitate cu actul de creare a Israelului, care ocupa în 1948 doar 56% din fostul protectorat britanic al Palestinei. Israelul nu s-a conformat niciodată. De asemenea, împotriva legislației internaționale, contestă dreptul refugiaților de a se întoarce, pe deasupra ocupînd permanent și ilegal noi și noi case și terenuri în Cisiordania, unde numărul coloniștilor israelieni, cetățenii de categoria 1 ai Israelului, a ajuns la 700.000. Iar acum armata israeliană a distrus Gaza, ucigînd nu mai spun cîți civili, dintre care 40% copii.

Totuși, în vreme ce căsăpește civili în Gaza, Israelul nu uită nicio clipă să joace și rolul de victimă, la adăpostul milioanelor de evrei omorîți în Holocaust. Rolul de victimă este asumat, după Ori Goldberg, și în raport cu segregarea la care evreii au fost supuși în Europa în cei două mii de ani. Astfel, la declarațiile – altfel complet lipsite de acoperire – ale lui Biden, că nu va mai trimite arme Israelului pentru a susține genocidul din Gaza, societatea israeliană suspină. Iar am fost lăsați singuri, am știut că nimeni din America și din Europa nu ne iubește, nu-i nimic, vom lupta prin noi înșine… Goldberg descrie această dublă identitate, de victimă și de călău, proprie societății israeliene, drept “schizofrenică”. Răspunzînd și la întrebarea “cum totuși un popor acceptă cu seninătate atrocitățile pe care armata sa le comite asupra unor persoane nevinovate?”, el face referire la un sondaj dat publicității acum cîteva săptămîni. Subiecții au fost întrebați dacă cred că IDF a folosit destulă forță în Gaza, prea puțină sau tocmai de ajuns. 11% dintre răspunsuri au fost că IDF a fost prea brutală. Cam tot atîția cetățeni au considerat că IDF nu a fost destul de dură. Iar restul au răspuns că “armata israeliană este cea mai morală forță militară din lume. Ei au juriști chiar și printre soldații din prima linie și noi știm că niciodată nu ar comite gesturi nepermise de tratatele internaționale.” De ce cetățenii israelieni nu se informează, de ce acceptă această îndoctrinare vizavi de Gaza? Goldberg răspunde: fiindcă nu ne pasă de palestinieni. Asta e realitatea. Nu ne pasă. Încă de la crearea statului Israel, pentru ca populația israeliană evreiască să accepte purificarea etnică, crimele de tot felul, întemnițarea fără mandat și fără justificare (actualmente Israelul are peste 10.000 de prizonieri palestinieni în diverse lagăre, unde după cum am văzut recent, tortura este ceva la ordinea zilei), ocuparea abuzivă a caselor, discriminarea etc., a trebuit ca palestinienii să nu mai poată fi priviți ca oameni, ca semeni. Acest proces de dezumanizare, început chiar dinainte de 1948 de către artizanii sionismului (nu de evreii care au locuit în Palestina împreună cu arabii timp de sute de ani), a fost continuat prin propagandă, iar rezultatele se văd acum. Ori Goldberg spune “procesul de dezumanizare a unui grup acționează atît asupra felului în care privești membrii acelui grup, dar și asupra ta, fiindcă după o vreme îți vei pierde tu însuți umanitatea.”

Astfel intenția Israelului, pentru unii ascunsă, de a elimina orice posiblitate pentru palestinienii din Gaza de a se întoarce acasă, devine evidentă și, în mintea lor, justificată. Așa-zisa soluție a celor două state este contestată cu voce tare de Bibi și de ai lui, de altfel este greu de susținut cu 700.000 de coloniști evrei în Cisiordania. Am văzut cu toții atitudinea ambasadorului Israelului la ONU cînd a tocat statutul organizației în fața adunării generale, care se chinuia să voteze constituirea unui stat palestinian cu granițele de dinainte de 1967. Soluția unui singur stat în care cetățenii să aibă aceleași drepturi este de asemenea respinsă de Israel. Și atunci ce rămîne? Un genocid transmis live, înfometarea a peste un milion și jumătate de persoane, totul sub protecția nemijlocită a partenerului strategic, al lor și al nostru, care toacă în fața întregii lumi ideea de democrație, de drept internațional, de umanitate.

În orice caz, în ultimele săptămîni, în ciuda eforturilor mass media corporatistă de a susține hazbaraua, odată cu începerea protestelor studențești popularitatea lui Biden scade pe măsură ce crește conștientizarea genocidului de către publicul american. Probabil că singurul loc unde Biden va mai obține voturi va fi tot Eurovision, unde să adulmece pe la spate părul unor fete cu 60 de ani mai tinere decît el nu este considerat ieșit din comun.

(AGERPRES) Premierul slovac Robert Fico a fost rănit în urma unui atac armat

/0 Comentarii/în /de /613 vizite

foto si articol preluate de pe www.agerpres.ro

15 mai 2024

 

Premierul slovac Robert Fico a fost rănit în urma unui atac armat

Premierul social-democrat slovac Robert Fico a fost rănit prin împuşcare miercuri după o reuniune guvernamentală desfăşurată în afara capitalei Bratislava, în oraşul Handlova, relatează agenţiile Reuters şi TASR.

Premierul Robert Fico, un social-democrat de orientare conservatoare şi apropiat de premierul ungar Viktor Orban, se află din octombrie anul trecut la conducerea unui guvern de coaliţie format din partidul său Smer-SD, încă un partid social-democrat, Hlas (Vocea), şi formaţiunea naţionalistă Partidul Naţional Slovac (SNS).

Preşedinta în exerciţiu a Slovaciei, liberala Zuzana Caputova, aflată la final de mandat şi adversară a lui Fico, a condamnat atacul şi i-a urat premierului însănătoşire grabnică.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan (2 august 2022)

/0 Comentarii/în /de /2.439 vizite

foto preluat de pe twitter.com
autor Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

03 august 2022

 

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a adus această insulă în centrul atenției mondiale, prin tensiunea apărută între SUA și China exact când un eventual front al unui nou război mondial a fost deja deschis în Europa, de Rusia, prin invazia Ucrainei. Iar ce știe probabil toată lumea despre Taiwan este probabil că acea insulă aparține Chinei din punct de vedere juridic, dar că e de fapt independentă, chiar dacă foarte puține țări o recunosc ca atare și că e una din acele țări din Asia care, ca și China, Japonia și Coreea de Sud, produce diverse lucruri, așa că mai toate țările fac comerț cu ea, fie că o recunosc și au diplomați acreditați în capitala Taipei, fie că nu.

Cine a văzut însă filmul “Formosa furată“, care a fost dat destul de des la televiziunile noastre în ultimul timp, a aflat că situația e puțin mai complicată și că există chiar un conflict istoric între o populație de chinezi veniți de pe continent și care, în film, se comportau practic ca ocupanți, și localnicii taiwanezi, care au propria limbă și doresc independența completă de China.

Într-adevăr, Taiwanul reprezintă subiectul unui conflict înghețat care în curând va împlini 80 de ani. 80 de ani de când această insulă și locuitorii săi sunt de fapt în această suspensie în care nici nu fac cu adevărat parte din China, nici nu sunt țara lor proprie pe de-a întregul. Mai precis, în 1949, când, după 4 ani de război civil încheiat cu victoria Partidului Comunist Chinez și a Armatei Roșii chineze conduse de Mao Zedong și cu proclamarea Republicii Populare Chineze la Beijing, Chang Kai Shi, conducătorul Republicii China încă de prin 1925-1926, împreună cu conducerea partidului naționalist Kuomintang și cu cea a armatei chineze, s-a retras în insula Taiwan și în câteva insule mai mici adiacente acesteia, sub protecția flotei militare americane din Pacific.

De la Taipei, până prin 1972, Chang Kai Shi, care a murit în 1975, și guvernul său au continuat să controleze locul de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU ce revenea Chinei. Guvernul de la Taipei și nu cel de la Beijing era considerat de majoritatea țărilor lumii drept guvernul legal și legitim al Chinei. Doar că, chiar dacă China nu era superputerea economică din zilele noastre, nevoia de a avea relații cu puterea care controla uriașul teritoriu continental și nu doar câteva insule din Oceanul Pacific a dus treptat la schimbarea situației. Într-un final, până și președintele american Richard Nixon a efectuat o vizită istorică la Beijing, s-a întâlnit cu Mao și a recunoscut Republica Populară Chineză.

Taiwanul însă a continuat să se considere adevărata putere legitimă din China și chiar și după moartea lui Chang și a fiului acestuia a continuat să poarte numele oficial de Republica China și să folosească drept drapel național steagul acesteia.

De la bun început însă a existat și un conflict intern, între refugiații din 1949 și taiwanezii propriu-ziși. Aceștia redeveniseră o provincie chineză după 50 de ani de ocupație japoneză, între 1895 și 1945, nu vorbeau chineza mandarină și nu se simțeau neapărat extraordinar de legați de China continentală. Regimul gomindanist a impus starea de urgență imediat după instalarea sa la Taipei și a menținut-o până în 1987. Așa că, deși teoretic era o democrație, Taiwanul a fost condus în toți acești ani ca o dictatură, în care orice protest a fost reprimat brutal iar chineza mandarină impusă cu forța. La această epocă face referire filmul “Formosa furată”.

Iar după democratizarea de la finele anilor ’80 viața politică taiwaneză s-a divizat între adepții menținerii apartenenței la China, ca guvern legitim al acesteia, și adepții independenței, care argumentează că, în definitiv, Taiwanul are propria sa istorie, propria sa limbă și propriile sale interese, iar democrația liberală a Taiwanului e incompatibilă cu regimul totalitar din China. Paradoxal, Kuomintangul și celelalte partide care sunt pentru păstrarea Republicii China sunt gând la gând cu Partidul Comunist Chinez, vechiul dușman, pentru care Taiwanul e o doar o provincie rebelă a Republicii Populare Chineze.

Istoria mai veche a Taiwanului este însă cam la fel de bizară ca și cea prezentă. Și de remarcat e că, deși insula e relativ apropiată de coastele Chinei, această istorie nu a avut nimic de-a face cu China până recent. Primii locuitori ai Taiwanului au fost triburi austroneziene, cu aspectul specific locuitorilor Oceaniei, care au colonizat insula acum cca 6000 de ani. Diversitatea lingvistică a acestor populații, care ocupă și azi o parte din regiunile muntoase ale Taiwanului, i-a făcut pe unii lingviști să considere această insulă, alături de Indochina și de Peninsula Malacca, unul din punctele de pornire a migrațiilor care au colonizat treptat numeroasele insule ale Oceanului Pacific.

Primii locuitori din China care au sosit în zonă au fost pescari care, în secolul al XIII-lea, s-au stabilit în Insulele Penghu, numite de navigatorii portguhezi și Pescadores. Pe insula principală au avut loc cel mult debarcări sporadice, ostilitatea indigenilor descurajând orice idee de colonizare.

În 1542, Taiwanul a fost “descoperit” de portughezi, care i-au dat numele de Formosa, adică “frumoasa”. A fost însă Compania Olandeză a Indiilor de Est cea care a început colonizarea insulei Formosa în secolul al XVII-lea. În schimb în 1622 au fost alungați din insulele Penghu/Pescadores de către armata Imperiului Ming din China continentală. Spaniolii, care din secolul al XVI-lea erau instalați în Filipine, au încercat și ei o colonizare în nordul Formosei. Însă până în final olandezii au preluat controlul deplin al insulei.

În 1644 evenimente ce aveau să determine soarta Taiwanului aveau loc mult mai la nord, unde dinastia Ming intra în colaps când țăranii răsculați ocupau Beijing-ul, iar generalul pus în fruntea secțiunii de est a Marelui Zid Chinezesc ordona deschiderea porților în fața călăreților seminomazi manciurieni. Aceștia cucereau rapid capitala și cea mai mare parte a Chinei, iar liderul lor se instala în Orașul Interzis, edificat de împărații Ming, și devenea primul împărat al ultimei dinastii, Qing.

Repliați în sudul Chinei, câțiva membri ai fostei familii imperiale încercau să continue dinastia Ming și să se pună în fruntea rezistenței antimanciuriene. Vor fi cunoscuți drept dinastia Ming de sud și se vor război câteva decenii cu invadatorii, până când întreaga Chină continentală se va găsi sub autoritatea dinastiei Qing. Unul din generalii Ming de sud, după multiple lupte cu armatele Qing pe coasta din dreptul Formosei, avu viziunea unei fortărețe insulare și declanșă o invazie a învecinatei insule.

Avu loc astfel unul din cele mai atipice evenimente ale perioadei. Într-un secol în care statele europene își creau colonii în cele mai felurite colțuri ale lumii luând teritoriile altora, cu un avânt de neoprit, refugiații Ming din China continentală îi alungau pe olandezi și colonizau ei insula Formosa. În scurt timp, acești refugiați deveniseră populația majoritară a insulei, în timp ce sub olandezi indigenii austronezieni constituiseră totuși etnosul majoritar.

Statul creat pe insula Formosa, redenumită Taiwan, era practic un precedent pentru Taiwanul din 1949. Era un principat care se considera o continuare a regimului legitim, adică al Imperiului Ming. El se afla în adversitate deschisă cu Imperiul Qing, care se extinsese la nivelul întregii Chine continentale.

Însă, populația sa originară de pe continent era și nu era chineză. Refugiații Ming nu fuseseră chinezi Han, ci locuitori din sudul Chinei, vorbitori nativi de limbă cantoneză. Cantoneza, vorbită în prezent inclusiv în Hong Kong și Macao, este de fapt o limbă destul de diferită de chineza mandarină vorbită de chinezii Han, adică de chinezii propriu-ziși, care făcuseră parte din China unificată a primelor două dinastii imperiale, Qin și Han, în ultimele secole ale erei precreștine și în primele secole ale erei creștine. Iar în Formosa cantoneza avea să evolueze într-un dialect local, care constituie așa-numita limbă taiwaneză de care aminteam mai devreme.

Principatul Ming din Formosa nu era însă protejat de vreo mare putere militară, capabilă să-l apere, cum e Taiwanul din zilele noastre. Așa că, după mai multe hărțuieli cu manciurienii și supușii manciurienilor, în 1683 Imperiul Qing acționa decisiv, invadând și anexând insula. De-abia din acel moment putem vorbi de provincia chineză Taiwan.

Care, așa cum am arătat mai devreme, avea să rămână chineză până la războiul sino-japonez din 1895, când avea să devină pentru 50 de ani o parte constitutivă a Imperiului Japoniei.

cititi si:

- Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a încins spiritele în China. „Mesajul clar pentru Beijing”

- Lavrov: Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan este o încercare deliberată a Statelor Unite de a înfuria China

- Vizita lui Pelosi în Taiwan: dovadă de fermitate sau gest riscant?

- Niște neserioși!

La ordinea zilei – 31 martie 2020

/0 Comentarii/în /de /1.117 vizite

Situația din România – 31 martie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
#Coronavirus #COVID19

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe: www.facebook.com; www.agerpres.ro

 

Până astăzi, 31 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 2.245 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 220 au fost declarate vindecate și externate (81 la București, 55 la Timiș, 20 la Iași, 16 la Caraș-Severin, 11 la Constanța, 10 la Prahova, 7 la Dolj, 5 la Brașov, 4 la Cluj, 4 la Galați, 2 la Bihor, 1 la Brăila, 1 la Mureș, 1 la Neamț, 1 la Alba, 1 Argeș).

Totodată, până acum, 69 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, internate în spitale din Craiova, București, Iași, Suceava, Arad, Bacău, Timișoara, Cluj, Neamț, Hunedoara, Constanța, Satu Mare, Sibiu și Ialomița, au decedat.
De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 293 noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 62 de pacienți, dintre care 36 în stare gravă. Starea de sănătate a celorlalți pacienți este deocamdată staționară.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 11.576 de persoane. Alte 123.577 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 24.654 de teste.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, potrivit informațiilor obținute de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate, până în prezent, 94 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 56 în Italia, 14 în Franța, 7 în Germania, 6 în Spania, 2 în Namibia, 2 în Indonezia, 2 în Marea Britanie și câte unul în Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Belgia și SUA. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 19 cetățeni români aflați în străinătate, 9 în Italia, 6 în Franța, 2 în Marea Britanie, unul în Germania și unul în Spania, au decedat.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 30 martie 2020, au fost raportate 359.102 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Italia 97.689 (+5.217) /10.781 (+758) / 14.620 (+1.590)
Spania 78.797 (+6.549)/ 6.528 (+838) / 16.780 (+2.071)
Franţa 40.174 (+2.599)/ 2.606 (+292) / 7.964 (+738)
Germania 57.298 (+4.751) / 455 (+66) / 13.500 (+4.289)
Regatul Unit 19.522 (+2.433)/ 1.228 (+209) 171 / (+200)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 30 MARTIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

715.660 (+58.520) /33.579 (+3.128) / 166.214 (+14.182)

*conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 29-30 martie
cititi mai mult pe www.facebook.com

 

Coronavirus: Spania înregistrează 849 de decese noi în 24 de ore

Spania a înregistrat, în noaptea de luni spre marţi, încă 849 de decese din cauza coronavirusului, un nou maxim şi cel mai sumbru bilanţ zilnic de la izbucnirea epidemiei, transmite Reuters. Numărul total al deceselor de COVID-19 în Spania a urcat marţi la 8.189, de la 7.340 înregistrate luni, în timp ce numărul de cazuri de infectare a crescut marţi la 94.417, de la 85.195 cazuri înregistrate luni.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

#Coronavirus: 499 de decese în spitalele din Franţa în 24 de ore, 3.523 de morţi în total (oficial)

Aproape 500 de pacienţi au decedat din cauza coronavirusului în spitalele din Franţa în ultimele 24 de ore, o nouă creştere record a numărului de la începutul epidemiei, ceea ce creşte bilanţul total la 3.523 de morţi, a anunţat marţi directorul general al Sănătăţii, Jerome Salomon, relatează AFP.

Numărul total de persoane spitalizate a ajuns la aproape de 22.800, o creştere de 1.749 începând de luni. Printre acestea, un nou flux foarte puternic de cazuri grave în terapie intensivă (457) unde se află în prezent 5.564 de pacienţi.

 

#Coronavirus: Cel puţin 35.000 de morţi în lume, majoritatea în Europa (bilanţ AFP)

Cel puţin 35.000 de persoane din întreaga lume, dintre care aproape trei sferturi în Europa, şi-au pierdut viaţa din cauza infectării cu noul coronavirus, de la apariţia acestuia în decembrie, în China, potrivit unui bilanţ publicat luni de AFP, relatează AFP.

În total au fost înregistrate 35.905 de decese, dintre care 26.076 în Europa, cel mai afectat continent. Cu 11.591 de morţi, Italia este ţara cu cele mai multe decese din lume, urmată de Spania (7.340) şi China (3.304), focarul epidemiei. Peste 740.000 de cazuri de infecţie au fost oficial diagnosticate în 183 de ţări şi teritorii, dintre care cel puţin 408.203 în Europa, aproape 150.000 în Statele Unite şi Canada (2.635 decese) şi 106.609 în Asia (3.827 de decese).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

#Coronavirus: Pragul de 3.000 de decese în spitale a fost depăşit în Franţa

Pragul de 3.000 de decese în spitale (3.024) a fost depăşit luni în Franţa, unde în ultimele 24 de ore s-au înregistrat 418 decese, cea mai mare creştere de la o zi la alta de la începutul epidemiei COVID-19, conform bilanţului oficial dat publicităţii, transmite AFP. Numărul total de persoane internate se apropie de 21.000 (+1.592 începând de duminică), incluzând un aflux foarte puternic de pacienţi în stare gravă la terapie intensivă (+ 424) unde, până în prezent, sunt internaţi 5.056 de bolnavi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Coronavirus: Ţările asiatice introduc noi restricţii pentru a limita răspândirea pandemiei

Numeroase ţări din Asia şi Oceania continuă să adopte noi măsuri pentru a limita răspândirea pandemiei COVID-19 cauzate de noul coronavirus, transmit marţi Reuters şi DPA. (…) Pe de altă parte, Thailanda a raportat marţi 127 de noi cazuri de infectare cu virusul SARS-CoV-2 şi un nou deces. Numărul total al persoanelor testate pozitiv cu noul coronavirus în Thailanda a ajuns la 1.651, dintre care zece fatale, de la înregistrarea primului caz, în luna ianuarie. (…) Numărul total al oamenilor testaţi pozitiv cu SARS-CoV-2 în Coreea de Sud a ajuns la 9.786, iar al celor complet vindecaţi la 5.408. (…) În Noua Zeelandă, numărul persoanelor infectate cu noul coronavirus a ajuns marţi la 647.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Actorul Andrew Jack, din distribuţia #StarWars a decedat la 76 de ani din cauza #COVID-19

Actorul Andrew Jack, cunoscut pentru rolul din franciza ”Star Wars”, a decedat la vârsta de 76 de ani, din cauza COVID-19, a anunţat impresara sa, potrivit Press Association.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

articole preluate de pe: www.facebook.com; www.agerpres.ro
cititi si:
- România în stare de de urgență
- Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – Ghiduri pentru Situații de Urgență – GHIDURI COVID-19;
- COVID-19 Ştiri Oficiale
- Harta interactivă Coronavirus COVID-19 România
- Coronavirus – Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 – COVID-19 – Pandemia de COVID-19 din 2019–2020

La ordinea zilei – 30 martie 2020

/0 Comentarii/în /de /1.385 vizite

Situația din România – 30 martie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
#Coronavirus #COVID19

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe: www.facebook.com; www.agerpres.ro

 

Peste 2.000 de cazuri de coronavirus; România a intrat în scenariul 4

România a depăşit luni seara pragul de 2.000 de cazuri confirmate de coronavirus, motiv pentru care se intră în scenariul 4. Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, secretarul de stat în MAI Raed Arafat, a anunţat că au fost confirmate peste 2.100 de cazuri pozitive cu COVID-19, dintre acestea 593 fiind în Suceava.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Cristi Danilet:

ORDONANȚA MILITARĂ NR. 5/2020:

- Se prelungește suspendarea zborurilor turistice spre Spania și Italia pentru încă 14 zile.

- Persoanele care părăsesc locul de carantinare riscă dosar penal și o nouă carantină de 14 zile. Cei care părăsesc locul de izolare vor fi amendați. Toți vor suporta cheltuielile aferente.

- Nu intră în carantină piloții care vin din alte zone decât cele roșii/galbene, care nu coboară din aeronave în zona roșie/galbenă sau care sunt echipați special când sunt în aceste zone.

ORDONANȚA MILITARĂ NR. 6/2020

- Se instituie carantină asupra mun Suceava și zona limitrofă (com. Adâncata, Salcea, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți, Mitocul Dragomirnei). În această zonă este permisă intrarea-ieșirea pentru: transport de mărfuri pentru activități economice și aprovizionare, persoane care nu locuiesc acolo dar au activități economice, sanitar, armată, administrație, judiciar, utilitate publică, energetic, agricultură, alimentare cu apă, transporturi.

- Ministerul Transporturilor și operatorii nu vor comercializa bilete pentru transport în zona carantinată decât pentru persoanele exceptate.

- Toate restricțiile din O.M. anterioare se aplică.

- Centrul Județean de Coordonare a jud. Suceava poate completa sau modifica categoria persoanelor exceptate.

- Armata, poliția vor stabili măsuri de intrare și ieșire a persoanelor.

- Se instituie o zonă de protecție în jurul celorlalte localități. Se interzice deplasarea persoanelor în și din zona de carantină.

- Accesul pe aeroportul din Suceava nu mai este permis pentru zboruri de turiști.

- Este interzis accesul în localități pe alte căi decât drumurile europene, naționale și comunale.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Situația din România – 30 martie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
#Coronavirus #COVID19

❗Vă rugăm să vă informați doar din surse oficiale❗

Începând de ieri, 29 martie, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 4, circulația persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani, în exteriorul locuinței/gospodăriei, este permisă și în afara intervalului orar 11.00-13.00, dacă aceasta se face pentru rezolvarea problemelor de natură medicală, precum tratamentele oncologice planificate, dializă etc.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Până astăzi, 30 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 1.952 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cele 1.952 de persoane confirmate pozitiv, 180 au fost declarate vindecate și externate (55 la Timișoara, 85 la București, 19 la Iași, 7 la Craiova, 11 la Constanța și 3 la Cluj).

Totodată, până acum, 44 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, internate în spitale din Craiova, București, Iași, Suceava, Arad, Bacău, Timișoara, Cluj, Neamț, Hunedoara, Constanța, Ialomița și Satu Mare, au decedat.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 192 noi cazuri de îmbolnăvire.

Pacienții nou confirmați au vârsta cuprinsă între 1 și 90 de ani.

La ATI, în acest moment, sunt internați 53 de pacienți, dintre care 33 în stare gravă. Starea de sănătate a celorlalți pacienți este bună, staționară.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 9.464 de persoane. Alte 124.235 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 23.103 de teste, din care peste 1.500 în unități medicale private.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, potrivit informațiilor obținute de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate, până în prezent, 86 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 52 în Italia, 12 în Franța, 6 în Germania, 6 în Spania, 2 în Namibia, 2 în Indonezia, și câte unul în Tunisia, Irlanda, Marea Britanie, Luxemburg, Belgia și SUA. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 16 cetățeni români aflați în străinătate, 9 în Italia, 4 în Franța, unul în Germania, unul în Spania și unul în Marea Britanie, au decedat.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 29 martie 2020, au fost raportate 331.122 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Italia 92.472 (+5.974) /10.023 (+887) / 13.030 (+646)
Spania 72.248 (+8.189)/ 5.690 (+832) / 14.709 (+2.424)
Franţa 37.575 (+4.611)/ 2.314 (+319)/ 7.226 (+1.502)
Germania 52.547 (+3.965)/ 389 (+64) / 9.211 (+730)
Regatul Unit 17.089 (+2.546)/ 1.019 (+260) / 151

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 29 MARTIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

657.140 (+65.169) / 30.451 (+3.461) / 152.032 (+11.807)

*conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 28-29 martie
cititi mai mult pe www.facebook.com

 

#Coronavirus: Numărul cazurilor din Spania a urcat la 85.195, depăşind bilanţul din China

Numărul cazurilor de coronavirus din Spania a urcat luni la 85.195, de la cifra de 78.797 înregistrată duminică, a anunţat Ministerul Sănătăţii, bilanţul infecţiilor depăşindu-l pe cel raportat în China, de 81.470, conform celor mai recente date, citate de Reuters. Bilanţul deceselor cauzate de coronavirus în Spania a urcat luni la 7.340, după ce duminică au fost înregistrate 6.528, a precizat ministerul.

 

Coronavirus: Cu aproape 2.000 de infectări, Polonia se aşteaptă la o creştere rapidă a cazurilor de COVID-19

Polonia se aşteaptă la o creştere rapidă a numărului persoanelor infectate cu coronavirus, a anunţat luni ministrul polonez al sănătăţii, Lukasz Szumowski, fiind de asemenea preconizate noi restricţii menite să încetinească epidemia, în timp ce o misiune de medici polonezi a fost trimisă în Italia pentru a-i ajuta pe colegii lor de acolo şi pentru a câştiga experienţă, informează agenţiile Reuters şi AFP.

Polonia avea luni confirmate 1.984 cazuri de coronavirus, la o populaţie de circa 38 de milioane de locuitori, şi 26 de decese provocate de COVID-19, în ultimele 24 de ore fiind confirmate 122 noi cazuri.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

#Coronavirus: Bilanţul deceselor a crescut la 168 în Turcia; 10.827 de cazuri confirmate

Numărul de decese cauzate de noul coronavirus în Turcia a crescut cu 37 ajungând luni la 168, în timp ce numărul de cazuri confirmate a crescut cu 1.610, până la 10.827, a anunţat ministrul turc al sănătăţii, Fahrettin Koca, relatează Reuters. Aproximativ 162 de pacienţi s-au recuperat până acum.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Coronavirus: China raportează 31 de noi cazuri şi 4 decese

China a raportat luni 31 de noi cazuri confirmate de infectare cu noul coronavirus, precum şi 4 decese, conform celor mai recente cifre date publicităţii de Comisia Naţională de Sănătate, transmite dpa. Dintre noile cazuri, niciunul înregistrat în provincia Hubei, 30 au fost aduse din afara graniţelor, potrivit autorităţilor medicale chineze. O singură persoană din provincia Gansu, în nord-vestul Chinei, s-a îmbolnăvit prin transmitere locală.

Toate cele 4 decese s-au produs în provincia Hubei, epicentrul iniţial al focarului epidemiei COVID-19, unde măsurile de izolare încep treptat să fie ridicate. De când noul coronavirus a început să se răspândească în decembrie anul trecut, pe teritoriul Chinei s-au infectat 81.470 de persoane, iar 3.304 şi-au pierdut viaţa.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Iaşi: Protest la Institutul de Psihiatrie Socola, după ce zeci de angajaţi au aflat că au fost disponibilizaţi

Peste 80 de angajaţi ai Institutului de Psihiatrie Socola din Iaşi au protestat în cursul zilei de luni în faţa unităţii medicale, după ce au primit deciziile de încetare a contractului de muncă. O parte dintre asistenţii medicali şi infirmieri aflaţi în această situaţie au declarat presei că luni, când au venit la muncă, au primit o notificare prin care li se aducea la cunoştinţă că le-a încetat contractul de muncă, după expirarea celor 90 de zile de probă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Alan Merrill, compozitorul celebrei piese ”I Love Rock ‘n’ Roll”, a murit din cauza coronavirusului

Cântăreţul, chitaristul şi compozitorul american Alan Merrill, în vârstă de 69 de ani, a murit în New York în urma infecţiei cu noul coronavirus, conform unui anunţ al familiei, citat de Entertainment Weekly şi Billboard. Merrill a fost cunoscut în special pentru compunerea melodiei emblematice “I Love Rock ‘n’ Roll”, pe care a lansat-o cu trupa Arrows, în 1975.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Cântăreţul de muzică country Joe Diffie a murit din cauza noului #coronavirus

Joe Diffie, un cunoscut cântăreţ de muzică country, aflat în spatele mai multor hituri în anii ’90, a murit duminică, la vârsta de 61 de ani, din cauza COVID-19, informează APP. Moartea lui Diffie a fost anunţată pe pagina sa de Facebook, pe care se preciza că acesta a decedat “din cauza unor complicaţii cauzate de coronavirus”. Decesul său survine la doar două zile după ce artistul anunţase că a fost testat pozitiv pentru noul coronavirus şi primeşte îngrijiri medicale.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

MEC a publicat teste pentru pregătirea elevilor care vor susţine examenele naţionale

Ministerul Educaţiei şi Cercetării a publicat, pe site-ul https://rocnee.eu/testeantrenament/, teste destinate elevilor care vor susţine examenele naţionale. “În contextul suspendării cursurilor, pentru pregătirea elevilor în vederea susţinerii examenelor naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a publicat pe site-ul https://rocnee.eu/testeantrenament/ un prim set de resurse de antrenament pentru elevii care vor susţine examenele naţionale“, a informat, luni, MEC.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

ANM: Vremea va rămâne, în general, frumoasă în intervalul 30 martie – 12 aprilie; pe 31 martie şi 1 aprilie se va semnala o răcire accentuată

Regimul termic prognozat la nivel naţional va rămâne, în general, normal pentru această perioadă, cu excepţia zilelor de 31 martie şi 1 aprilie, când valorile termice maxime vor scădea semnificativ în toate regiunile, chiar şi cu până la 15-16 grade Celsius, relevă prognoza Administraţiei Naţionale de Meteorologie, valabilă în intervalul 30 martie – 12 aprilie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

articole preluate de pe: www.facebook.com; www.agerpres.ro
cititi si:
- România în stare de de urgență
- Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – Ghiduri pentru Situații de Urgență – GHIDURI COVID-19;
- COVID-19 Ştiri Oficiale
- Harta interactivă Coronavirus COVID-19 România
- Coronavirus – Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 – COVID-19 – Pandemia de COVID-19 din 2019–2020

(Uniunea Salvați România – USR) Apel public: Nu adoptați amnistia și grațierea în anul centenar!

/0 Comentarii/în /de /1.597 vizite

Apel public: Nu adoptați amnistia și grațierea în anul centenar!

Trimite-i și tu scrisoarea premierului Viorica Dăncilă la pm@gov.ro și ministrului Tudorel Toader la relatiipublice@just.ro și cere-i să nu adopte ordonanța privind amnistia și grațierea!
Scrisoarea este aici: https://tinyurl.com/y82tkfc5.

Haideți să-i oprim împreună!
#FaraPenali

 

În atenția dnei prim-ministru Viorica Dăncilă,
În atenția dlui ministru al justiției Tudorel Toader,

Subsemnatul / Subsemnata Prenume Nume, în calitate de cetățean român cu drepturi depline, vă solicit să nu emiteți nici un act executiv care să producă efecte de amnistie și grațiere a celor cu condamnări penale.
Permiteți-mi să vă amintesc că acum cca 2 ani, la emiterea OUG 13, în plină iarnă și la temperaturi negative sute de mii de români au stat zile întregi în stradă, în București și în zeci de alte orașe din țară și din diaspora pentru a protesta față de un asemenea act.

Vă amintesc totodată că atât Comisia de la Veneția, cât și Parlamentul European, Comisia Europeană și partenerii strategici ai României s-au pronunțat deja împotriva unui astfel de act. Vă amintesc că pentru numeroasele modificări ale legislației penale și de procedură penală împotriva României a fost adoptată o Rezoluție în plenul PE, iar cel mai recent raport în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare a României conține recomandări clare legate de aceste aspecte. În condițiile actuale, când ne pregătim pentru preluarea Președinției Consiliului European în mai puțin de două luni, precum și dată fiind Constituția României, Art. 148 alin (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare vă solicit să nu emiteți un asemenea act executiv.

Mai mult, un act al Guvernului României privind amnistia și grațierea, spre privilegiul anumitor categorii de cetățeni ar fi de natură să încalce prevederile Constituției României, Art. 16 alin(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări și alin (2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Mai ales acum, la momentul Centenarului, precum și la mai puțin de o lună de la comemorarea eroilor Revoluției din decembrie 1989, care și-au dat viața pentru valorile democratice, pentru drepturile și libertățile fundamentale stipulate acum în Constituția țării nu se justifică un act executiv cu risc social ridicat precum amnistia și grațierea. De asemenea, nu se justifică nici un alt fel de act executiv sau legislativ de natură a introduce beneficii, privilegii, diferențe de tratament între categorii de cetățeni ai României.

Vă rog să vă respectați jurământul depus la preluarea mandatului: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Vă mulțumesc.

articol preluat de pe www.facebook.com