Articole

Evenimentele Zilei de 2 august în Istorie

Moartea lui Paulus Aemilius în Bătălia de la Cannae (2 august 216 î.Hr.) – John Trumbull (1773)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

(articol in curs de editare)

 

2 august este a 214-a zi a calendarului gregorian și a 215-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 151 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 2 august


 

Ortodoxe

Aducerea moaștelor Sf. Întâi Mc. și Arhid. Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare

cititi si Calendar Ortodox 2 august 2025

 

Greco-catolice

Aducerea moaștelor Sf. m. arhid. Ștefan la Ierusalim (în 415)

Romano-catolice

Ss. Eusebiu de Vercelli, ep.; Petru Iulian Eymard, pr. (Porțiuncula)

 

Sărbători Internaţionale ale Zilei de 2 august


 

Ziua europeană și națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor – Samudaripen

În fiecare an, la 2 august este marcată Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, pentru comemorarea celor 500.000 de romi care au fost uciși în Europa de regimul nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, conform https://europa.eu.

Parlamentul European a instituit, prin rezoluția din 15 aprilie 2015, ziua de 2 august drept ”Zi europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor”, conform https://ec.europa.eu.

La 2 august 1944, aproximativ 3.000 de romi din lagărul Auschwitz-Birkenau au căzut victime ale regimului nazist.

Evenimentele de comemorare dedicate acestei zile au rolul de a reaminti suferințele îndurate, de efectele devastatoare ale urii rasiale și de pericolul ideologiilor extremiste.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Sărbători Naţionale ale Zilei de 2 august


 

Ziua națională a MacedonieiZiua Revoltei Ilinden, comemorând revolta din 1903

Localizarea Republicii Macedonia de Nord pe continentul European - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Localizarea Republicii Macedonia de Nord pe continentul European – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) În contextul începutului Renașterii Naționale Bulgare în secolul al XVIII-lea, mulți dintre reformatorii din această mișcare proveneau din regiunea Macedoniei.

Între ei se numărau Frații Miladinov, Rajko Žinzifov, Joakim Krčovski, Kiril Pejčinoviḱ și alții. Episcopiile de la Skopje, Debar, Bitola, Ohrid, Veles și Strumica au votat să adere la Exarhatul Bulgar după înființarea acestuia în 1870.

Mai multe mișcări ale căror obiective au fost crearea unei Macedonii autonome, care ar fi cuprins întreaga regiune a Macedoniei, au început să apară în secolul al XIX-lea; cea mai veche dintre acestea a fost Organizația Revoluționară Macedoneană, care mai târziu avea să devină Organizația Revoluționară Secretă Macedonia-Adrianopol (SMARO).

În 1905, ea a primit numele de Organizația Revoluționară Internă Macedonia-Adrianopol (ORIMA), și, după Primul Război Mondial, ea s-a separat în Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (ORIM) și Organizația Revoluționară Internă Tracă (ITRO).

În primii ani de existență a organizației, ea era deschisă exclusiv bulgarilor, dar mai târziu acesta a fost deschisă tuturor locuitorilor Turciei Europene, indiferent de naționalitate sau religie.

Majoritatea membrilor săi erau însă bulgari macedoneni.

În 1903, ORIM a organizat Răscoala de Sfântul Ilie-Schimbarea la Față împotriva otomanilor, răscoală care, după unele realizări de la început, între care proclamarea „Republicii de la Kruševo”, a fost zdrobită cu multe pierderi de vieți omenești.

Răscoala este considerată, împreună cu Republica de la Kruševo, piatră de temelie și precursoare a înființării statului macedonean.

Conducătorii răscoalei de Sfântul Ilie sunt venerați ca eroi naționali în Macedonia de Nord.

Numele revoluționarilor ORIM ca Goțe Delcev, Pitu Guli, Dame Gruev⁠ și Iane Sandanski⁠ sunt menționate în versurile imnului național al Macedoniei de Nord „Denes nad Makedonija” („Astăzi peste Macedonia”).

Ziua națională a Macedoniei de Nord, Ziua Republicii⁠, se sărbătorește pe 2 august (Sfântul Ilie pe stil vechi), ziua răscoalei de Sfântul Ilie.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

Evenimentele Zilei de 2 august în Istorie:

- 2 august 338 î.Hr. – O armată macedoneană condusă de Filip al II-lea a învins forțele combinate ale Atenei și Tebei în Bătălia de la Cheroneea, asigurând hegemonia macedoneană în Grecia și în Marea Egee;

- 2 august 216 î.Hr. – O armată cartagineză condusă de Hannibal a învins o armată romană superioară numeric în Bătălia de la Cannae, în Apulia;

- 2 august 1776 – A fost semnată Declarația de independență a SUA;

- 2 august 1870 – Una dintre cele mai vechi linii ferate subterane din lume a fost deschisă în Tower Subway, un tunel de sub râul Tamisa din Londra;

- 2 august 1923 – Calvin Coolidge a devenit al 30-lea președinte al Statelor Unite după ce Warren G. Harding a suferit un atac de cord fatal;

- 2 august 1932 – La Institutul de Tehnologie din California, fizicianul american Carl David Anderson a dovedit existența antimateriei prin descoperirea pozitronului, pentru care avea să primească Premiul Nobel pentru Fizică în 1936;

- 2 august 1940 – Stalin a semnat un decret abuziv, de crearea a RSS Moldovenească;

- 2 august 1945 – S-a încheiat Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) în care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei după Al Doilea Război Mondial;

- 2 august 1971 – Trupa rock engleză The Who lansează Who’s Next , singurul lor album care a ajuns în fruntea clasamentelor din Marea Britanie.

- 2 august 1990 - Irakul a invadat Kuweitul, declanșând Războiul din Golf (2 august 1990 – 28 februarie 1991)

- 2 august 2007 – Raúl Iturriaga, fost director adjunct al poliției secrete chiliene, a fost capturat în Viña del Mar, după ce fusese fugar în urma unei condamnări pentru răpire.


 

2 august 338 î.Hr. - Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

Bătălia de la Cheroneea (2 august 338 î.Hr.) - Battle-plan of Chaeronea - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Cheroneea (2 august 338 î.Hr.) – Battle-plan of Chaeronea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Regele macedonean Filip al II-lea (358-336), s-a confruntat cu armata ligii organizate de cetatile grecesti in jurul Atenei.

Cele doua armate aveau efective aproape egale (in jurul a 30 000 de pedestrasi si calareti).

Locul bataliei se afla in provincia Beotia, pe campia Cheroneea, in fata pasului Parapotamoi.

In armata lui Filip a luptat si fiul acestuia, Alexandru (Macedon) care, la varsta de 18 ani, era comandantul cavaleriei.

In fruntea armatei ateniene se aflau comandantii Chares, Lysicles si Stratocles.

La batalie a participat ca simplu soldat atenian si oratorul Demostene, organizatorul rezistentei ateniene antimacedonene.

Victoria a fost decisa de spulberarea Batalionului sacru al cetatii Teba, de catre cavaleria lui Alexandru Macedon.

Toti soldatii tebani si peste 1 000 de atenieni au murit, iar cei 2 000 de prizonieri au fost eliberati mai tarziu de Filip al II-lea, intr-un gest de bunavointa fata de Atena.

Infrangerea de la Cheroneea a marcat sfarsitul independentei Atenei si consacrarea hegemoniei Macedoniei asupra Greciei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 216 î.Hr. - Bătălia de la Cannae – în Apulia, in timpul celui de-al doilea război punic, o armată cartagineză condusă de Hannibal a învins o armată romană superioară numeric.

Bătălia de la Cannae (2 august, 216 î.Hr.) Parte a celui de al Doilea Război Punic - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Cannae (2 august, 216 î.Hr.)Parte a celui de al Doilea Război Punic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Cannae, 2 august, 216 î.Hr., a avut loc aproape de orașul Cannae în Apulia (sud-estul Italiei) și a fost o bătălie semnificativă a celui de-al doilea război punic.

Armata cartagineană condusă de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro. (45.000 de romani morţi şi 20.000 de prizonieri).

Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 august 686 e.n. - A murit Papa Ioan V; (anul naşterii sale este necunoscut).

Papa Ioan al V-lea (+ 2 aug. 686 la Roma) a fost papă al Romei din 23 iulie 685 până la moartea lui - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Ioan al V-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Ioan al V-lea (+ 2 aug. 686 la Roma) a fost papă al Romei din 23 iulie 685 până la moartea lui. Era din Siria, poate din Antioh.

Din 680 a figurat ca legat papal.

Ca papă a primit mai multe dovezi de simpatie și apreciere din partea Împăratului Iustinian al II-lea pentru Biserica Catolică.

A știut să-și supună episcopii din Sardinia.

Cunoscând limba greacă, a fost ales să participe la al VI-lea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol.

Murind pe data de 2 august 686 la Roma, este înmormântat la Biserica Catedralei Sf. Petru.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1100 - A murit Regele William al II-lea („Rufus”) al Angliei ; (n. 1056).

William al II-lea "Rufus" (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 - 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-şi puterea asupra Ducelui Normandiei şi având destulă influenţă în Regatul Scoţiei - William II drawn by Matthew Paris - foto preluat de pe en.wikipedia.org

William II drawn by Matthew Paris – foto preluat de pe en.wikipedia.org

William al II-lea “Rufus” (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 – 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-şi puterea asupra Ducelui Normandiei şi având destulă influenţă în Regatul Scoţiei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1377 - În Bătălia de pe râul Pyana dintre Hoarda Albastra a hanului Arapsha şi trupele ruse reunite sub comanda kneazului Ivan Dmitriyevich de Suzdal, soldatii rusi beti au fost macelariti de tatari.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Bătălia de pe râul Pyana (2 august 1377) - foto preluat de pe familypedia.wikia.com

Bătălia de pe râul Pyana (2 august 1377) – foto preluat de pe familypedia.wikia.com

 

2 august 1589 - A murit regele Henric al III-lea al Franţei; (n. 1551).

Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 - 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois - in imagine, Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet - foto: ro.wikipedia.org

Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet – foto: ro.wikipedia.org

Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 – 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois.

Înainte de urca pe tronul Franței în 1574, Henric a servit ca lider al armatei regale în Războaiele religioase din perioada 1562-1598 împotriva hughenoților și a luat parte la victoriile din Bătălia de la Jarnac (martie 1569) și Bătălia de la Moncontour (octombrie 1569).

În timp ce era încă Duce de Anjou, el a devenit, de asemenea, implicat în complotul din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 1572.

Deși Henric nu a participat direct, istoricul Thierry Wanegffelen îl vede ca membrul familiei regale cel mai responsabil pentru masacru, care a implicat uciderea a mii de hughenoți.

Domnia lui Henric al III-lea ca rege al Franței, ca și cele ale fraților săi mai mari Francisc al II-lea și Carol al IX-lea, pune Franța în criză constantă de religie.

Henric a continuat să aibă un rol activ în războaiele religioase franceze și în 1572/1573 a condus asediul de la La Rochelle, un atac militar masiv asupra orașului hughenot.

La sfârșitul lunii mai 1573, Henric a aflat că szlachta poloneză l-a ales ca rege al Poloniei, o țară cu o mare minoritate protestantă și considerațiile politice l-au obligat să negocieze sfârșitul asediului.

Negociatorii au ajuns la un acord la 24 iunie 1573 și trupele catolice au încheiat asediul la 6 iulie 1573.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 august 1589 - Henri de Navara devine rege al Franței sub numele Henric al IV-lea.

Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și "regele nostru Henric" (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon - foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV-lea al Franței - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și “regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon.

Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara.

Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 august 1674 - S-a născut Filip al II-lea, Duce de Orléans, regent al Franţei pentru Ludovic al XV-lea din 1715 pana in 1723 ; (d. 23.12.1723).

Filip al II-lea, Duce de Orléans (n. 2 august 1674 - d. 23 decembrie 1723) regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea din 1715 până în 1723 - foto - ro.wikipedia.org

Filip al II-lea, Duce de Orléans – foto – ro.wikipedia.org

Filip al II-lea, Duce de Orléans (n. 2 august 1674 – d. 23 decembrie 1723) a fost regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea din 1715 până în 1723.

S-a născut la Saint-Cloud, ca fiul lui Filip al Franței, duce de Orléans și al celei de-a doua soții, Charlotte Elisabeth, Prințesă Palatină.

A fost nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.

În timpul tinereții sale, era numit Filip Charles, Duce de Chartres, pentru a-l diferenția de tatăl său care avea același nume.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 august 1776 - A fost semnata Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii

Pictură faimoasă a lui John Trumbull, adesea identificată ca o reprezentare a semnării Declarației, dar arată, de fapt, comitetul de redactare care prezintă lucrările sale Congresului - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pictură faimoasă a lui John Trumbull, adesea identificată ca o reprezentare a semnării Declarației, dar arată, de fapt, comitetul de redactare care prezintă lucrările sale Congresului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.

Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776.

Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din capitala Statelor Unite, Washington, D.C..

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 august 1788 - A murit pictorul Thomas Gainsborough, renumit portretist si peisagist englez ;(n. 14.05.1727).

A fost membru fondator al Academiei Regale britanice (înființată pe 10 decembrie 1768).

 

2 august 1799 - A încetat din viaţă Etienne Jacques de Montgolfier, inventator alături de fratele său Michel Joseph, al balonului cu aer cald. La 5.06.1783, Etienne Jacques a reusit sa atinga o altitudine de 1800 m, cu un balon construit din stofa de lana si hartie ; (n. 6.01.1745).

 

2 august 1812 - Tarul Rusiei, Alexandru I, promulgă Legea privind „Înfiinţarea administraţiei provizorii în oblastia Basarabiei” prin care acorda Basarabiei (apartinand de facto Moldovei Transprutiene), un regim autonom în cadrul Imperiului Rus.

Harta Basarabiei ţariste 1826-1878 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Harta Basarabiei ţariste 1826-1878 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Provincia nou creată și încorporată imperiului avea în frunte un guvernator de origine românească (boierul Scarlat Sturdza), limba română fiind folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste.

Conform legii din 2 august 1812 toate problemele administraţiei interne a Basarabiei stăteau în grija guvernatorului civil, iar ispravnicii judeţeni puteau fi numai români care au jurat credinţă Rusiei, nu şi colonişti.

Despre legea din 2 august 1812, Vighel arăta că însărcinarea de a o concepe i-a fost dată lui Capodistria şi nu unui rus, „fiindcă Rusia n-a avut atunci timpul necesar ca să-şi bată capul cu organizarea unui petec de pămînt de curînd dobîndit.” Caracteristicile acestei legi erau astfel evidenţiate de Nolde:

„1) Administraţia era supusă cu totul legilor moldoveneşti, nu numai în ce priveşte dreptul civil, dar şi cel public, şi

2) Organul administrativ suprem era compus din persoane oficiale, luate în majoritate dintre proprietarii locali.

Guvernul rus, nedorind să se amestece în administraţia însăşi a provinciei, a lăsat totul să meargă ca în trecut.”

Iar Krupenski concluziona: „Anexînd Basarabia, împăratul Alexandru I a încercat în administraţia ei principiile ieşite din condiţiunile istorice ale ţării. Guvernul provizoriu al provinciei a fost obligat să lase Basarabiei legile ei. Regulamentul din 1812 le dădea basarabenilor o largă parte în administraţie. Guvernatorul nu era decît preşedintele unor instituţii în care elementele locale predominau. Autorităţile ruseşti îndrumau administraţia, nu se amestecau însă în detalii şi în modul de aplicare.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 august 1820 - S-a născut fizicianul irlandez John Tyndall; (d. 1893).

 

2 august 1827 - A încetat din viaţă William Blake, poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor. (“Cântecele experinţei “, “Revoluţia franceză”, “Europa: carte profetică”); (n. 28 noiembrie 1757).

 

2 august 1829 - Împăratul Braziliei, Pedro I, se căsătorește prin procura la Munchen, cu frumoasa printesa Amelie de Leuchtenberg .

Marriage of Pedro I to Amélie of Leuchtenberg. Next to him, in order of precedence, are his children with Maria Leopoldina: Pedro, Januária, Paula and Francisca - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Marriage of Pedro I to Amélie of Leuchtenberg. Next to him, in order of precedence, are his children with Maria Leopoldina: Pedro, Januária, Paula and Francisca – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Veritabila ceremonie nuptiala a avut loc la 17 octombrie la Rio de Janeiro,in Brazilia.

Amélia de Leuchtenberg , Ducesă de Leuchtenberg, ( n.31 iulie 1812 – d. 26 ianuarie 1873), împărăteasă a Braziliei prin căsătoria cu împăratul Pedro I, a fost nepoata împărătesei Franței Josephine de Beauharnais.

Tatăl ei, Eugene de Beauharnais , a fost singurul fiu al împărătesei Josephine și a primului ei soț, Alexandre de Beauharnais și fiu vitreg al lui Napoleon Bonaparte.

Mama împărătesei Amélie a fost Printesa Augusta Amelia, fiica lui Maximilian I, rege al Bavariei.

 

2 august 1830 - Carol al X-lea al Franței abdică în favoarea nepotului său Henri, Duce de Bordeaux.

Totuși, Camera Deputaților controlată de liberali a refuzat să-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței.

 

2 august 1858 - S-a născut Emma de Waldeck și Pyrmont, regină a Țărilor de Jos (d. 1934)

Emma de Waldeck și Pyrmont (2 august 1858 – 20 martie 1934) a doua soție a regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos - foto - ro.wikipedia.org

Emma de Waldeck și Pyrmont (2 august 1858 – 20 martie 1934) a doua soție a regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos – foto – ro.wikipedia.org

Emma de Waldeck și Pyrmont (2 august 1858 – 20 martie 1934) a fost a doua soție a regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos.

A fost regentă (1890–1898) și regină mamă (1890–1934) a Țărilor de Jos.

A fost numită după bunica ei, Prințesa Emma de Anhalt-Bernburg-Schaumburg.

 

2 august 1868 - S-a născut Regele Constantin I al Greciei; (d. 11.01.1923).

Constantin I (n. 2 august 1868; d. 11 ianuarie 1923) rege al Greciei din 1913 până în 1917 și din 1920 până în 1922 - foto - ro.wikipedia.org

Constantin I (n. 2 august 1868; d. 11 ianuarie 1923) rege al Greciei din 1913 până în 1917 și din 1920 până în 1922 – foto – ro.wikipedia.org

A fost rege al Greciei din 18 martie 1913, dupa asasinarea tatalui sau, până în 1917 și din 1920 până în 1922.

A comandat armata elena în timpul războiului greco-turc din 1897 și a condus forțele grecești în timpul razboaielor balcanice din 1912-1913, în urma carora Grecia a câștigat Salonicul și și-a dublat populația și suprafața.

 

2 august 1870 - Una dintre cele mai vechi linii ferate subterane din lume a fost deschisă în Tower Subway, un tunel de sub râul Tamisa din Londra.

Desen al interiorului metroului Tower - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Desen al interiorului metroului Tower – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Metroul Tower este un tunel sub râul Tamisa din centrul Londrei, între Tower Hill, pe malul nordic al râului, și Vine Lane (de lângă strada Tooley ), pe sud.

În 1869, un tunel circular lung de 410 m a fost săpat prin argila londoneză folosind un scut circular din fontă, inventat și construit independent de James Henry Greathead, similar unei idei care fusese brevetată în 1864 de Peter W. Barlow , dar care nu a fost niciodată construită.

O cale ferată cu ecartament îngust, de 762 mm (2 ft 6 in), a fost amplasată în tunel, iar din august 1870, un vagon de lemn tractat cu cablu a transportat pasagerii de la un capăt la altul.

Totuși, acesta nu a fost un succes financiar, iar compania a dat faliment până la sfârșitul anului.

Tunelul a fost transformat în uz pietonal, iar un milion de oameni pe an îl traversau pe sub râu, plătind o taxă de ha’penny.

Deschiderea podului Tower Bridge, fără taxă , din apropiere, în 1894, a cauzat o scădere a veniturilor, iar tunelul s-a închis în 1898, după ce a fost vândut către London Hydraulic Power Company.

Astăzi, tunelul este utilizat pentru conducte de apă și cabluri de telecomunicații.

Aceeași metodă de construcție cu scut a fost utilizată în 1890 pentru a săpa tunelurile căii ferate City and South London , prima cale ferată electrificată de tip „ tub ” din Londra și prima cale ferată subterană electrificată din lume.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1891 - S-a născut Mihail Jora, compozitor, dirijor si pianist român, membru titular al Academiei Române, profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti; (d. 10 mai 1971).

Şi-a numit cele peste o sută de partituri “Cântece”, pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului german, reprezentat în special de cmpoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms.

Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti “Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora”.

Numele lui Mihail Jora îl poartă şi Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din România.

 

2 august 1893 - S-a născut Alfred Alessandrescu, compozitor, dirijor, pianist şi muzicolog român; (d. 1959).

 

2 august 1902 - S-a năpscut actrița Myrna Loy; (“Fiica ambasadorului”, “Zbor de noapte”, “Cei mai frumosi ani ai vietii noastre”); (d.14.12.1993).

 

2 august 1921 - A murit marele tenor italian Enrico Caruso; (n. 1873).

Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873 – d. 2 august 1921) unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei - foto - ro.wikipedia.org

Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873 – d. 2 august 1921) unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei – foto – ro.wikipedia.org

Si-a castigat faima internationala odata cu debutul sau, in 1902, pe scena Operei din Monte Carlo, in rolul Rodolpho din “Boema” de Puccini.

A cantat pe scenele celor mai importante opere din lumea intreaga.

A fost angajat, mai multe stagiuni, la Metropolitan Opera House din New York; (n. 25.02.1873).

 

2 august 1922 - A murit Alexander Graham Bell, considerat inventatorul telefonului (n. 1847).

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția - d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent - in imagine: Alexander Graham Bell vorbind la telefon foto: ro.wikipedia.org

 Alexander Graham Bell vorbind la telefon - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite.

În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent. Inca în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis, descoperise un „aparat de vorbit la distanță”, care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui.

Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorului german Johann Philipp Reis care isi si denumise aparatul „Telephon” si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861.

Bell a depus pe data de 14 Februarie 1876 cererea de patent in America, dar patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata, fapt care a dus la mari controverse.

Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray, care perfecționase aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in stare de funcționare.

Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare mult mai târziu, iar acest aparat nu era construit dupa patentul care ii fusese acordat inițial.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 august 1923 - S-a născut Șimon Peres, politician israelian, al 9-lea președinte al Israel

Șimon Peres (n. 2 august 1923 Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus) om politic social-democrat israelian - foto - ro.wikipedia.org

Șimon Peres (n. 2 august 1923 Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus) om politic social-democrat israelian – foto – ro.wikipedia.org

Șimon Peres (n. 2 august 1923 Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus) om politic social-democrat israelian.

Activ vreme de zeci de ani în mișcarea social-democrată din țara sa, colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion, Peres a fost în trecut lider al Partidului Muncii, și în această calitate, a devenit prim ministru al Israelului de două ori: 13 septembrie 1984 – 20 octombrie 1986 și 5 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996.

În anul 1994 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat.

În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al Israelului.

A fost al nouălea președinte al Statului Israel, cu mandat din 15 iulie 2007 până în 24 iulie 2014.

 

2 august 1923 - A murit Warren G. Harding, al 29-lea preşedinte al SUA, între anii 1921-1923; (n 1865).

Warren Gamaliel Harding, cunoscut mai ales ca Warren G. Harding, (n. 2 noiembrie 1865 – d. 2 august 1923) a fost un politician american și cel de-al douăzeci și nouălea președinte al Statele Unite ale Americii, servind în funcție din 1921 până în 1923 - Warren G. Harding, by Harris & Ewing - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Warren G. Harding, by Harris & Ewing – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Warren Gamaliel Harding, cunoscut mai ales ca Warren G. Harding, (n. 2 noiembrie 1865 – d. 2 august 1923) a fost un politician american și cel de-al douăzeci și nouălea președinte al Statele Unite ale Americii, servind în funcție din 1921 până în 1923.

A fost al șaselea președinte american care a decedat în decursul mandatului său prezidențial.

Republican din statul Ohio, Harding a fost un publicist influent în domeniul ziaristicii cu un bun simț al oratoriei înainte de a intra în politică, prima dată în Senatul statului Ohio (1899 – 1903), iar ulterior ca viceguvernator⁠(d), de asemenea al statului Ohio (1903 – 1905).

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1923 - Calvin Coolidge a devenit al 30-lea președinte al Statelor Unite după ce Warren G. Harding a suferit un atac de cord fatal.

Calvin Coolidge, pe numele său complet John Calvin Coolidge, Jr. (n. 4 iulie 1872 - d. 5 ianuarie 1933) a fost cel de-al douăzeci și nouălea vicepreședinte (1921 - 1923) și cel de-al treizecilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1923 - 1929) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Calvin Coolidge – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Calvin Coolidge, pe numele său complet John Calvin Coolidge, Jr. (n. 4 iulie 1872 – d. 5 ianuarie 1933) a fost cel de-al douăzeci și nouălea vicepreședinte (1921 – 1923) și cel de-al treizecilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1923 – 1929), succedând în oficiul președenției după moartea lui Warren G. Harding.

Calvin Coolidge a condus o politică foarte conservativă în domeniul economic.

Calvin Coolidge a fost gazda Reginei Maria, însoțită de doi dintre copiii săi, Ileana și Nicolae, în vizita acesteia peste ocean din octombrie 1926.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1929 - Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

 

2 august 1932 – La Institutul de Tehnologie din California, fizicianul american Carl David Anderson a dovedit existența antimateriei prin descoperirea pozitronului, pentru care avea să primească Premiul Nobel pentru Fizică în 1936.

O fotografie din camera cu nori a primului pozitron observat, realizată de C. D. Anderson, cu primul pozitron identificat vreodată (2 august 1932). O placă de plumb de 6 mm separă camera. Devierea și direcția urmei de ioni a particulei indică faptul că particula este un pozitron - foto preluat de pe en.wikipedia.org

O fotografie din camera cu nori a primului pozitron observat, realizată de C. D. Anderson, cu primul pozitron identificat vreodată (2 august 1932). O placă de plumb de 6 mm separă camera. Devierea și direcția urmei de ioni a particulei indică faptul că particula este un pozitron – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Pozitronul este antiparticula asociată electronului, în fizica nucleară un pozitron este numit și antielectron. Pozitronul are sarcina electrică +1 și spinul 1/2 și are aceeași masă ca a unui electron.

Când un pozitron cu o energie redusă ciocnește un electron de joasă energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron, generându-se doi fotoni din spectrul radiațiilor gamma.

Acest proces are loc conform principiului echivalenței masă-energie al lui Albert Einstein.

Pozitronii pot fi generați de emisia pozitronilor din dezintegrare radioactivă (o interacțiune slabă) sau prin producerea perechilor de către un foton cu suficientă energie.

Existența pozitronilor a fost prima dată postulată de către Paul Dirac în 1928, ca o consecință a ecuației Dirac.

În 1932 pozitronii au fost descoperiți de către Carl D. Anderson, cel care a și botezat această particulă. Pozitronul a fost descoperit prin trecerea de radiații cosmice prin “camera cu ceață”.

Astăzi, pozitronii creați prin dezintegrare radioactivă, sunt folosiți în tomografia cu emisie de pozitroni(TEP), în spitale și în laboratoare, fiind folosiți la experimentele de ciocnire electron-pozitron.

În cazul TEP, pozitronul arată suprafețele de activitate din creierul uman.

cititi mai mult pe: en.wikipedia.org

 

2 august 1932 - S-a născut Peter O’Toole, actor britanic de origine irlandeza; (“Clasa conducatoare”, “Omul din La Mancha”, “Noaptea generalilor”).

Peter Seamus Lorcan O'Toole (2 august 1932 - 14 decembrie 2013) actor englez de origine irlandeză, cunoscut pentru rolurile sale memorabile de film, de scenă și de voce - foto - ro.wikipedia.org

Peter Seamus Lorcan O’Toole (2 august 1932 – 14 decembrie 2013) actor englez de origine irlandeză, cunoscut pentru rolurile sale memorabile de film, de scenă și de voce – foto – ro.wikipedia.org

La varsta de 71 de ani, in 2003, a primit un Oscar de onoare, pentru intreaga sa cariera.

A decedat in data de 14 decembrie 2013.

 

2 august 1934 - Președintele Germaniei Paul von Hindenburg moare la Neudeck, Adolf Hitler își asumă titlul de Führer și Cancelar al Germaniei.

Paul von Hindenburg and Adolf Hitler on the Day of Potsdam, 21 March 1933 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Paul von Hindenburg and Adolf Hitler on the Day of Potsdam, 21 March 1933 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

2 august 1936 - La Ediţia a XI-a a Jocurilor Olimpice de la Berlin, in Germania, România a obţinut 1 medalie de argint.

 

2 august 1939 - Savantii Albert Einstein si Leo Szilard scriu o scrisoare presedintelui american Franklin D.Roosevelt prin care il indemnau sa aprobe proiectul de construire a armei nucleare (Proiectul Manhattan).

 

2 august 1940 - Stalin a semnat un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forța de Armata Roșie.

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

A fost creata de Moscova, dupa ruperea provinciei Basarabia din trupul Romaniei ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, RSS Moldoveneasca , o republica unionala in cadrul U.R.S.S. Stalin a semnat un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a acestei asa zise “republici unionale” constituita prin ruperea unur teritorii din vechea Basarabie fără județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenești (aproximativ corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei)

Este inceputul unui sir nesfarsit de umilinte si atrocitati la care sunt supusi romanii basarabeni, de catre ocupantii comunisti rusi.

 

2 august 1943 - S-a născut Stere Gulea, regizor şi scenarist român de origine aromână ; (n.Mihail Kogălniceanu, Constanţa).

 

2 august 1944 – În lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cei 2.897 de romi rămaşi în viaţă au fost exterminaţi în camerele de gazare.

La 10 iulie 2020, Preşedintele Romaniei, Klaus Iohannis a promulgat legea de instituire pe 2 august a Zilei naţionale de comemorare a Holocaustului împotriva romilor.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

2 august 1945 - A murit compozitorul şi dirijorul italian Pietro Mascagni (“Cavaleria Rusticana”); (n. 7.12.1863).

 

2 august 1945 - S-a încheiat Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945), în care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei după Al Doilea Război Mondial.

A conference session including Clement Attlee, Ernest Bevin, Vyacheslav Molotov, William D. Leahy, Joseph E. Davies, James F. Byrnes, and Harry S. Truman - foto preluat de pe en.wikipedia.org

A conference session including Clement Attlee, Ernest Bevin, Vyacheslav Molotov, William D. Leahy, Joseph E. Davies, James F. Byrnes, and Harry S. Truman – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Conferința de la Potsdam a fost o conferință ținută după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), din 17 iulie până pe 2 august 1945.

Au participat reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, cele mai mari și mai puternice forțe ale Aliaților care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial.

Delegațiile au fost conduse de șefii guvernelor celor trei națiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee și, respectiv, Președintele american, Harry S. Truman.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 august 1948 - S-a născut Cornel Dinu, fotbalist şi antrenor român; (n.Targoviste).

 

2 august 1951 - S-a născut Marcel Iureș, actor român de teatru și film.

Marcel Iureș (n. 2 august 1951, Băilești, România) este un important actor român de compoziție.

Actorul este distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Mare Cruce de către Președintele României.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

2 august 1957 – Au fost condamnaţi la moarte Ion Chiujdea, Laurian şi Gheorghe Haşu, Victor Metea şi Jean Pop, membri ai grupului de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraş, condus de Ion Gavrilă-Ogoranu.

 

2 august 1953 - A fost fondat Stadionul National din Bucuresti.

 

2 august 1969 - A început vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon, primul preşedinte american care a vizitat tara noastra (2-3 august 1969).

Vizita oficială în România a preşedintelui SUA Richard Nixon (2-3 august 1969) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Vizita oficială în România a preşedintelui SUA Richard Nixon (2-3 august 1969) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

În zilele de 2 şi 3 august 1969, a avut loc vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon, aceasta fiind prima vizită a unui preşedinte american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după cel de-al Doilea Război Mondial, se arată în volumul ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

În convorbirile avute la Bucureşti cu oficialităţile române, s-a subliniat necesitatea stabilirii unor relaţii între state având la bază principiile independenţei şi suveranităţii naţionale, eliminarea politicii de dictat şi amestec în treburile interne ale altora, instaurarea unei egalităţi depline între naţiuni.

Totodată, s-a hotărât înfiinţarea unei biblioteci americane la Bucureşti şi a unei biblioteci române la Washington, mai punctează sursa citată.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

2 august 1971 – Trupa rock engleză The Who a lansat Who’s Next, singurul lor album care a ajuns în fruntea clasamentelor din Marea Britanie.

Who’s Next este al cincilea album al trupei engleze The Who.

A fost lansat pe 31 iulie 1971 de Decca și MCA în Statele Unite și pe 25 august 1971 în Regatul Unit prin Track și Polydor.

Albumul are la bază o operă rock realizată de Pete Townshend și numită Lifehouse.

Proiectul inițial, unul foarte complex și ambițios, nu a fost terminat și multe dintre cântecele deja înregistrate au fost incluse pe LP-ul acesta.

Who’s Next a fost la momentul lansării un mare succes, atât critic cât și comercial, fiind adesea numit cel mai bun album al trupei.

Coperta îi înfățișează pe membri formației urinând pe un bloc de ciment.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1975 – A început vizita președintelui american Gerald Ford în România (2-3 august 1975)

Vizita Lui Gerald Ford în România (2 - 3 august 1975) - foto preluat de pe historia.ro

Vizita Lui Gerald Ford în România (2 – 3 august 1975) – foto preluat de pe historia.ro

Sâmbătă, 2 august 1975, in jurul orei 16:15, avionul prezidenţial american soseşte pe Aeroportul Internaţional Bucuteşti-Otopeni, fiind primit cu mare fast şi entuziasm de către oficialităţile române şi de către poporul român.

Delegaţia oficială care l-a însoţit pe preşedintele Gerald Ford a fost alcătuită din:Henry Kissinger (secretar de stat şi asistent al preşedintelui pentru probleme de securitate naţională), Harry G. Barnes Jr. (ambasador extraordinar si plenipotenţiar al SUA în Republica Socialistă România), Robert T. Hartman (consilier) și alții.

De la frontiera României şi până la Bucureşti, avioane ale Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România au asigurat escorta de onoare a preşedintelui Gerald R. Ford, ca o masură de securitate, fapt ce s-a petrecut şi la plecarea oaspeţilor din ţară.

VIZITA GERALD FORD - ROMANIA - 1975 Descriere: Vizita in Romania a presedintelui Statelor Unite ale Americii (SUA), Gerald Ford; deplasarea coloanei oficiale prin capitala - foto preluat de pe /foto.agerpres.ro

VIZITA GERALD FORD – ROMANIA – 1975 – Descriere: Vizita in Romania a presedintelui Statelor Unite ale Americii (SUA), Gerald Ford; deplasarea coloanei oficiale prin capitala – foto preluat de pe foto.agerpres.ro

Ford şi Ceauşescu au discutat despre stadiul relaţiilor dintre cele doua ţări, precum şi despre mai multe probleme internaţionale de interes comun.

Cei doi presedinti au notat cu satisfactie faptul ca relatiile bilaterale din domeniile politic, economic, stiintific, cultural și alte arii de interes s-au dezvoltat şi diversificat in ultimii ani în spiritul principiilor înscrise în Declaraţia Comună semnata la Washington la 5 decembrie 1973“, potrivit textului.

Cei doi presedinţi au salutat “cu profunda satisfactie” incheierea acordului comercial dintre Republica Socialista Romania si Statele Unite, care a intrat in vigoare la 3 august 1975.

Ei au decis să înceapa negocierile pentru un acord pe termen lung de colaborare economica, industrială si tehnică, precum şi în domeniul agriculturii.

S-au discutat şi posibilităţile unui acord bilateral maritim.

Ceauşescu şi Ford explorează posibilitaţile unei cooperări in domeniul energiei, inclusiv a celei nucleare.

Cei doi au luat notă că, în spiritul declaraţiei din 1973, “mai multe probleme umanitare au fost rezolvate

şi au decis să acţioneze în acest domeniu.

Documentele semnate de către cei doi preşedinţi au fost:

- Comunicatul comun cu privire la vizita oficială a preşedintelui SUA, Gerald Ford şi a doamnei Elisabeth Ford în Republica Socialistă România,

- Instrumentele de ratificare a Acordului privind relaţiile comerciale dintre Republica Socialistă România şi SUA,

- Proces verbal de efectuare a schimbului instrumentelor de ratificare.

cititi mai mult pe historia.ro

 

2 august 1976 – A început vizita în URSS a lui Nicolae Ceaușescu (2-3 august 1976).

Cu această ocazie este vizitată – pentru prima dată de un șef de stat roman dupa 1944 – RSS Moldovenească.

 

2 august 1976 - A murit Fritz Lang, regizor american; (n. 05.12.1890).

 

2 august 1980 - Un atentat cu bomba a devastat gara Bologna, omorând cel puţin 75 de persoane.

Cele mai multe dintre victimele exploziei au fost italieni, dar printre cei morţi s-au numarat si turisti straini.

Mai mult de 200 de persoane au fost de asemenea ranite.

Explozia a facut ravagii in Gara Centrala din Bologna Un grup neo-fascist a sunat un ziar din Roma la trei ore după atac, ca să revendice atentatul.

 

2 august 1985 - Inaugurarea crucişătorului “Muntenia”, construit la Şantierul naval din Mangalia.

 

2 august 1985 - Zborul 191 al companiei Delta Air Lines, un Lockheed L-1011 TriStar, s-a prăbușit pe Aeroportul Internațional Dallas/Fort Worth, ucigând 137 de persoane.

Zborul 191 al companiei Delta Air Lines a fost un zbor intern regulat al companiei Delta Air Lines de la Fort Lauderdale, Florida, la Los Angeles, California, cu o escală intermediară la Aeroportul Internațional Dallas/Fort Worth (DFW).

Pe 2 august 1985, Lockheed L-1011 TriStar care opera zborul 191 a întâmpinat o microexplozie în timp ce se apropia pentru a ateriza la DFW.

Aeronava a lovit solul la puțin peste 1,6 km de pistă, a lovit o mașină în apropierea aeroportului, s-a ciocnit cu două rezervoare de apă și s-a dezintegrat.

Dintre cei 163 de ocupanți aflați la bord, 136 de persoane au murit și alte 25 au fost rănite în accident.

O persoană de la sol a murit, de asemenea.

Consiliul Național pentru Siguranța Transporturilor (NTSB) a stabilit că accidentul a fost cauzat de decizia echipajului de zbor de a zbura printr-o furtună, de lipsa procedurilor sau a instruirii pentru a evita sau a scăpa de microexplozii și de lipsa informațiilor despre pericolele de forfecare a vântului.

Prognozele privind microexploziile s-au îmbunătățit în anii următori, accidentul din 1994 al zborului USAir 1016 fiind singurul accident ulterior indus de microexplozii al unei aeronave comerciale cu aripi fixe din Statele Unite până în 2025.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1989 - Pakistanul a fost readmis în Commonwealth-ul Națiunilor după ce a restabilit democrația pentru prima dată din 1972.

Comunitatea Națiunilor, numit în mod uzual și Commonwealth și cunoscut inițial sub numele de British Commonwealth, este o organizație interguvernamentală a 53 de state membre independente.

Exceptând Rwanda și Mozambic, toate aceste țări au făcut parte inițial din Imperiul Britanic, din care acesta din urmă s-a format.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

2 august 1989 - Un masacru este comis de o forță indiană de menținere a păcii în Sri Lanka, ucigând 64 de civili de etnie tamilă.

Masacrul de la Valvettiturai din 1989 a avut loc pe 2 și 3 august 1989 în micul oraș de coastă Valvettiturai, pe peninsula Jaffna din Sri Lanka.

Șaizeci și patru de civili tamili din Sri Lanka au fost uciși de soldați ai Forțelor Indiene de Menținere a Păcii.

Masacrul a urmat unui atac asupra soldaților de către cadrele rebele ale Tigrilor de Eliberare ai Tamil Eelam.

Atacul rebelilor a lăsat șase soldați indieni morți, inclusiv un ofițer, și alți 10 răniți.

Autoritățile indiene au susținut că civilii au fost prinși în foc încrucișat.

Jurnaliști precum Rita Sebastian de la Indian Express, David Husego de la Financial Times și grupuri locale pentru drepturile omului, cum ar fi University Teachers for Human Rights, au relatat, citând relatări ale martorilor oculari, că a fost un masacru de civili.

George Fernandes , care a fost ulterior ministru al apărării din India (1998–2004), a numit masacrul „My Lai” al Indiei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1990 - Irakul a invadat Kuweitul, declanșând războiul din Golf (2 august 1990 – 28 februarie 1991).

La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și l-a anexat.

ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo comercial împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a declanșat la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea “Furtună în deșert”), grosul forțelor aeriene fiind asigurat de SUA.

În urma acestei acțiuni, Kuweitul a fost eliberat (27 februarie), dar Irakul a rămas sub un regim de sancțiuni și de control al ONU, existând indicii că autoritățile de la Bagdad fabrică în secret arme bacteriologice și chimice.

Refuzul guvernului irakian de a coopera cu echipele de control a determinat acțiunea de pedepsire americano-engleză (bombardamentele aeriene), din decembrie 1998 (Operațiunea “Vulpea deșertului”).

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1991 - Naveta spațială Atlantis a fost lansată în cadrul misiunii STS-43 pentru a plasa satelitul TDRS-5.

STS-43 , a noua misiune a navetei spațiale Atlantis, a fost o misiune de nouă zile al cărei obiectiv principal a fost lansarea satelitului TDRS-E (TDRS-5).

Zborul a testat, de asemenea, un radiator avansat cu conducte de căldură pentru o posibilă utilizare pe viitoarea stație spațială de atunci și a efectuat o varietate de investigații medicale și științifice ale materialelor.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1994 - În Romania, Președintele Ion Iliescu promulgă legea privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează după metoda MEBO.

MEBO (acronim din engleză pentru Management Employee Buyouts) este o metodă de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producție ale unității economice care se vrea privatizată, din proprietatea statului în proprietatea muncitorilor, angajaților sau salariaților.

După transformarea în societate pe acțiuni, statul oferă muncitorilor dreptul de prioritatete pentru cumpărarea acțiunilor, implicit a societății.

Prețul acțiunilor este stabilit de stat și nu reflectă valoarea reală, fiind adesea un preț simbolic, uneori acțiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate.

În schimb statul restricționează transferabilitatea titlurilor și impune condiții pentru menținerea obiectului principal de activitate, limitarea prețului activelor vândute pe o perioadă de câțiva ani, pune limite la restructurarea personalului, etc.

Metoda MEBO a fost modalitatea dominantă prin care au fost privatizate intreprinderile de stat, în timpul primilor ani de tranziție ai României postdecembriste.

Accesul la privatizările de tip MEBO era rezervat numai persoanelor din interior, excluzând posibilitatea intrării în societate a altor persoane fizice sau juridice sau a capitalului străin.

Acțiunile rămase neprivatizate au fost vândute succesiv de către stat, în diferite etape ale procesului de privatizare în masă.

Un studiu al Centrului Român de Politici Economice din 1999 arată că în perioada 1993 – 1996, 28% din privatizările din România au fost făcute prin metoda MEBO (837 din totalul de 2.905).

Același studiu arată că în perioada 1994 – 1997, profitabilitatea societăților astfel privatizate a scăzut de la 7,3% la 2,2%, în timp ce gradul de îndatorare a crescut de la 29,3% la 48,5%.

Exemple de companii privatizate prin metoda MEBO: Petrom (1993)

 

2 august 1995 - Atentat nereuşit asupra preşedintelui Georgiei, Eduard Şevarnadze.

 

2 august 1997 - La Catedrala greco-catolică “Sfânta Treime” din Blaj sunt depuse osemintele marelui iluminist român Ioan Inocenţiu Micu (Klein), personalitate marcantă a Şcolii Ardelene, aduse de la Roma după 230 de ani de la moartea sa.

Au avut loc cu acest prilej ceremonii religioase, cu participarea înalţilor prelaţi ai Bisericii greco-catolice.

Rămăşiţele pământeşti ale episcopului greco-catolic au fost reînhumate în catedrală în octombrie 1997.

 

2 august 1998 - Trupe armate din Rwanda și Uganda au pătruns pe teritoriul Republicii Democratice Congo.

 

2 august 1999 - Dezastrul feroviar de la Gaisal face 285 de victime în Assam , India.

Coliziunea trenurilor de la Gaisal a avut loc pe 2 august 1999, când două trenuri care transportau aproximativ 2.500 de persoane s-au ciocnit în stația izolată Gaisal din Bengalul de Vest, India.

Din cauza unei erori de semnalizare, ambele trenuri circulau pe aceeași linie într-o zi în care trei dintre cele patru șine de pe linie erau închise pentru întreținere.

Vitezele lor combinate erau atât de mari încât trenurile au explodat la impact, ucigând cel puțin 285 de persoane.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 1999 - Banca Nationala a Romaniei (BNR) a pus in circulatie, incepand cu aceasta data, bancnota din plastic cu valoare nominala de 2000 lei. BNR a vrut sa marcheze in acest fel, eclipsa de soare din 11 august 1999 si intrarea in anul 2000.

A fost prima bancnota din polimeri emisa in Romania si in Europa.

 

2 august 2005Zborul 358 al Air France aterizează pe Aeroportul Internațional Pearson din Toronto și iese de pe pistă, provocând incendiul avionului, soldat cu 12 răniți.

Zborul 358 al Air France a fost un zbor internațional regulat de la Aeroportul Charles de Gaulle din Paris, Franța, la Aeroportul Internațional Toronto Pearson din Ontario, Canada.

În după-amiaza zilei de 2 august 2005, în timp ce ateriza pe aeroportul Pearson, Airbus A340-313E care opera pe acea rută a depășit pista și s-a prăbușit în pârâul Etobicoke din apropiere, la aproximativ 300 m (1.000 ft) dincolo de capătul pistei.

Toți cei 309 pasageri și membri ai echipajului aflați la bordul Airbus-ului au supraviețuit, dar 12 persoane au suferit răni grave.

Accidentul a evidențiat rolul vital jucat de însoțitorii de bord înalt calificați în timpul unei situații de urgență.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 2007 – Raúl Iturriaga, fost director adjunct al poliției secrete chiliene, a fost capturat în Viña del Mar, după ce fusese fugar în urma unei condamnări pentru răpire.

Raúl Eduardo Iturriaga Neumann (născut pe 23 ianuarie 1938) este un general al armatei chiliene și fost membru al Departamentului de Afaceri Externe al DINA, poliția secretă chiliană din timpul dictaturii militare a lui Augusto Pinochet, ca analist și în unitatea de informații socio-economice a agenției, numită „Brigada Purén”.

Între 1975 și 1977, a studiat masteratul în economie la Universitatea din Chile, în 1981 a fost atașat militar al Chile în Franța , ulterior servind ca guvernator al provinciei Valdivia și apoi al provinciei Parinacota.

În 1991, s-a retras din armată.

În iunie 2007, Iturriaga s-a ascuns pentru a scăpa de o pedeapsă de 10 ani de închisoare pronunțată de judecătorul Alejandro Solís (redusă la cinci ani de Curtea Supremă din Chile) pentru dispariția forțată a membrului Mișcării Stângii Revoluționare Luis San Martín.

În cele din urmă, a fost capturat în august 2007 în Viña del Mar.

(…)

Pe 2 august 2007, Iturriaga a fost capturat în orașul Viña del Mar de pe coasta Pacificului .

Judecătorul Alejandro Solis a explicat că nu va fi deschisă nicio anchetă privind dispariția sa, deoarece dispariția atunci când cineva este eliberat condiționat nu este considerată o infracțiune în legislația chiliană, ceea ce Iturriaga a fost până în iunie 2007.

El a fost trimis la închisoarea Penal Cordillera din regiunea Valparaíso , situată într-o proprietate militară.

Deputați de stânga ai Concertación , precum Carlos Montes ( PS ) și Denisse Pascal (PS), au solicitat transferul său la închisoarea Punta Peuco, considerată mai bine păzită și unde personalul militar condamnat s-ar bucura de mai puțină libertate de acțiune decât în închisoarea militară.

Adriana Muñoz a comparat închisoarea Cordilierei Penale cu „Triunghiul Bermudelor”, deoarece de acolo oamenii dispăreau exact ca și cum ar fi fost răpiți de OZN-uri .

Francisco Encina (PS) a considerat ciudat faptul că unul dintre apărătorii lui Iturriaga, senatorul UDI și fostul șef de stat major al Marinei Chiliene, Jorge Arancibia , era un reprezentant al regiunii Valparaíso, unde a fost deținut Iturriaga.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 2014 – Cel puțin 146 de persoane au fost ucise și peste 114 rănite într-o explozie la o fabrică din Kunshan, Jiangsu, China.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 august 2020La Ordinea Zilei

 

2 august 2024 – Nicu Covaci, liderul formației rock Phoenix, a murit la vârsta de 77 de ani.

Nicolae Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara, România – d. 2 august 2024, Timișoara, România), mai cunoscut ca Nicu Covaci, a fost un compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, cunoscut ca fondator și lider al formației Phoenix.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Calendar Ortodox 2 august 2025

articole preluate de pe: calendar-ortodox.ro; basilica.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 2 august 2025


 

Aducerea moaștelor Sf. întâi Mc. și Arhid. Ștefan;

Dreptul Gamaliel;

Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare

 

Sinaxar 2 August


 

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea aducerii moastelor Sfântului întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan.

Istorisirea acestei aduceri a moastelor Sfântului Arhidiacon Stefan este aceasta:

Trecând multa vreme dupa mucenicia ce a luat sfântul pentru Hristos, si fiind împarat întâiul între împaratii crestinesti, Sfântul Constantin, daca s-a umplut toata lumea de liniste si de pace, s-a aratat comoara cea scumpa a moastelor întâiului mucenic.

Caci un om oarecare din satul unde erau ascunse în pamânt moastele întâiului mucenic, batrân la vârsta si cu vrednicia preot, si cucernic cu viata, anume Luchian, a vazut vedenie, în care i se arata de trei ori întâiul mucenic.

Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care, umplându-se de bucurie si mergând la locul acela cu clerul cetatii, si sapând, au aflat racla în care erau sfintele moaste.

Si îndata s-a facut cutremur si a iesit buna mireasma, care a umplut pe cei ce erau acolo; iar glasuri de îngeri ziceau:

Slava întru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamânt pace întru oameni bunavoire“.

Îndata patriarhul Ierusalimului cu alti doi episcopi si cu clerul si cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaste, le-au asezat în sfântul Sion, cu lumini si cu cântari si tamâieri, si cu cinstea ce se cadea.

Dupa aceea s-a zidit sfântului o biserica în aceeasi cetate de un oarecare Alexandru, boier de sfat, care rugând foarte mult pe arhiereu a luat moastele sfântului si le-a pus acolo cu toata cinstea.

Dar înca nu trecusera cinci ani dupa mutarea aceea, si îmbolnavindu-se boierul acela spre moarte, si-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfântului, si punându-l lânga acela, când a raposat a fost pus în el.

Martiriul Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (Secolul I) - foto preluat de pe doxologia.ro

Martiriul Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (Secolul I) – foto preluat de pe doxologia.ro

Dupa aceea, peste opt ani dupa moartea lui Alexandru, fiind împarat crestinilor sfântul si marele Constantin, si patriarh Constantinopolei Mitrofan, femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind îndemnata de multi ca sa se marite iarasi, din pricina averii si frumusetii ei, ca sa nu ajunga sa faca una ca aceasta, s-a gândit sa ia trupul barbatului ei si sa se duca în patria ei si la tatal sau la Constantinopol.

Dar, fiind cuprinsa de oarecare pronie dumnezeiasca a lasat sicriul barbatului ei si, varsând multe lacrimi, a luat racla sfântului. Si punând racla cu sfintele moaste pe un pat si încarcându-l pe un asin, si-a facut calea ei.

Si toata noaptea se auzeau cântari dumnezeiesti de îngeri si locul acela se umplea de bun miros, ca si cum s-ar fi fost varsat mult mir, iar duhurile cele viclene plângând, strigau: “Vai noua, ca Stefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne”.

De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lânga mare, si aflând corabie si tocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum.

Însa este cu neputinta a scrie si a povesti pe scurt câte minuni si semne s-au facut în acea calatorie.

Iar daca au sosit la cetatea împarateasca, si a auzit împaratul aceasta, si cele despre femeia lui Alexandru, au adus-o înaintea împaratului si a spus cu amanuntul toate.

Atunci si iubitorul de Ortodoxie împarat, auzind acestea si umplându-se de bucurie si de veselie, a poruncit arhiereului sa iasa înainte cu tot clerul si cu poporul si sa aduca cu toata cinstea si evlavia pe sfântul la palatul împaratesc.

Aducerea moaștelor Sf. întâi Mc. și Arhid. Ștefan - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Aducerea moaștelor Sf. întâi Mc. și Arhid. Ștefan – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Din minunile ce s-au facut atunci vom spune una: Au tras catârii carul în care era racla cu sfintele moaste, pâna ce au sosit la locul ce se cheama Constandiane, unde s-au oprit.

Iar unul dintre catâri grai cu glas omenesc:

Pentru ce ne bateti? Ca aici trebuie sa fie asezat sfântul“.

Aceste graiuri daca le-au auzit arhiereul, si toata adunarea poporului, au dat lauda lui Dumnezeu cu mare glas.

Înca si binecredinciosul împarat auzind acestea, s-a minunat si îndata a zidit o sfânta biserica întâiului mucenic în locul acela, întru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos si a Sfântului Sau Arhidiacon Stefan.

Alte icoane de-ale sfântului întâi-mucenic si arhidiacon Stefan.

cititi si Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Gamaliel († 52 d.Hr.)

Gamaliel (ebr. גמליאל, gr. Γαμαλιήλ) a fost un învățător al Legii iudaice din secolul I d.Hr., conducător al uneia din principalele școli rabinice ale vremii (din partida fariseilor), membru de vază al Sinedriului și mentor al Sf. Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 22, 3).

Era prețuit de tot poporul, iar glasul său era respectat în Sinedriu (unii autori consideră chiar că a fost președintele acestuia).

Gamaliel este forma elenizată a numelui său, care înseamnă “răsplata lui Dumnezeu”.

Acest Gamaliel este supranumit „cel Bătrân” (tradus în grecește cu ὁ πρεσβύτερος adică „presbiterul”), pentru a fi deosebit de alți Gamaliel care i-au urmat, inclusiv fiul său cel mare, Gamaliel „cel Tânăr” (care nu s-a convertit la creștinism).

Se consideră că Gamaliel cel Bătrân a murit în jurul anului 50 d.Hr.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosului împarat Iustinian, în biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol († 565).

Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare (†565) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare (†565) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Binecredinciosul Împărat Iustinian s-a născut în anul 483 din părinți binecredincioși, în Tauresium, un sat la miazăzi de Uskub, lângă Scopje, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie și Biglenisa, părinții săi, creștinii fiind, i-au acordat o educație aleasă.

În anul 518, unchiul său, Justin a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna aprilie a anului 527, se pare că l-a înfiat pe Justinian ungându-l împărat în locul său. Se pare că a stat în preajma unchiului său încă din tinerețe, și a avut astfel posibilitatea să primească o educație deosebită, devenind un excepțional cunoscător al dreptului și istoriei Imperiului Roman, dar și un foarte bun teolog.

Împăratul Justinian a fost un sprijinitor ferm al Bisericii, astfel după ce împăratul Teodosie I proclamase creștinismul ca singura religie acceptată în stat, legislația justiniană vine cu noi întăriri, suprimând dreptul necreștinilor de a accede la funcții publice.

De asemenea, în timpul domniei sale au fost ridicate numeroase biserici, cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia, iar în anul 553 a fost convocat al V-lea sinod ecumenic la Constantinopol, fiind condamnată erezia monofizită. Opera sa legislativă (Codul justinian) și cea religioasă, reprezintă totodată o moștenire valoroasă pe care a lăsat-o posteriorității. A trecut la cele veșnice în noiembrie 565.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea aflarii moastelor Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Chindilian de la Durostorul.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Maximian, în orasul Rodostol în latura a doua a Misiei.

Deci stând ei înaintea ipatului Tarchinie, si nevrând sa jertfeasca idolilor, au fost batuti; si fiind adusi la locul ce se numeste Ozovia, li s-au taiat capetele, în ziua de 13 aprilie.

Si multi ani fiind nestiuti, s-au descoperit prin înger cinstitele lor moaste, în ziua de 2 august.

Iar acum moastele se afla în locasul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii dumnezeiestii biserici a Sfântului Maritului Apostol si Evanghelist Ioan, cuvântatorul de Dumnezeu, aproape de sfânta biserica cea mare, la Constantinopol.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977)

Lupeni, 3 august 1977

foto de Antoniu Dumitru (preluat de pe: adevarul.ro)
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977)


 

Greva minerilor din Valea Jiului care a avut loc între 1 și 3 august 1977, a fost una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă. Valea Jiului este o zonă minieră importantă a României, cu un număr mare de muncitori. Greva cea mai mare care a precedat-o pe cea din 1977 a fost Greva minerilor din Lupeni din 1929.

 

Antecedente și cauze


 

Minerii din Valea Jiului lucrau întotdeauna în condiții foarte grele.

Chiar și cu folosirea tehnologiei celei mai moderne – ceea ce nu era cazul în minele României socialiste din anii 1970 – lucrul în minele de cărbune era greu și periculos. Accidentele de mină erau destul de dese.

De exemplu, pe 2 noiembrie 1972, în urma unei explozii au murit 43 de oameni la Mina Uricani.

Anul 1977 a fost un an greu pentru economia României. Urmările crizei energetice mondiale începută în 1973-74 încă erau resimțite pe deplin, iar cutremurul din 4 martie 1977 a îngreunat și mai mult situația.

În pofida acestor greutăți, Ceaușescu nu a acceptat reducerea cifrelor de plan și insista ca toți indicatorii stabiliți anterior să fie îndepliniți.

La scurt timp după mișcarea pentru drepturile omului Charta 77 inițiată în Cehoslovacia, un protest similar a fost organizat și în România de dizidentul Paul Goma.

La 23 martie 1977, minerul din Valea Jiului Dumitru Blaj a plecat la București pentru a semna apelul lui Goma.

Nota sa adresată scriitorului a fost citită ulterior la Radio Europa Liberă, și ca urmare Blaj a fost criticat în fața colectivului de muncă, degradat pe post de vagonetar, apoi supraveghetor la un depozit de lemne.

El a murit în anii ’80 în circumstanțe dubioase.

Pe 30 iunie 1977 a fost adoptată Legea nr. 3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzice plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate (erau mulți mineri care au ieșit la pensie cu grad de invaliditate III, și mai lucrau în mină), și prevedea schimbarea limitei de vârstă de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani.

Tot în aceeași perioadă programul de lucru a fost mărit de la 6 la 8 ore.

Minerii erau nemulțumiți și de aprovizionarea proastă cu bunuri de consum, de munca prelungită peste program (inclusiv duminicile), de condițiile de locuit și trai precare.

Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache („Ispitu”) a trimis un memoriu („Spinoasa mărturisire”) la CC al PCR, Ministerului Minelor și Televiziunii Române, dar nu i s-a răspuns imediat.

A fost arestat după încetarea grevei din august, și condamnat la doi ani de închisoare pentru „instigare și ultraj la bunele moravuri.”

 

Derularea grevei


 

Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 și a fost încheiată pe 3 august 1977.

În primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur.

Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, și s-au adunat până la urmă în curtea Minei Lupeni, unde țineau discursuri revendicative.

Cifrele provenite din surse diferite referitoare la numărul participanților variază între 10 000 și 40 000 (chiar 90 000).

Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate).

Exploatarea minieră de la Aninoasa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Exploatarea minieră de la Aninoasa – cititi mai multe pe ro.wikipedia.org

Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile primilor doi.

Din București au fost trimiși să poartă tratative doi reprezentanți de frunte ai puterii: secretarul CC al PCR Ilie Verdeț, Gheorghe Pană, președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și Constantin Băbălău, ministrul minelor, petrolului și geologiei, cărora li se alătură șefi locali ai conducerii de partid și de stat, în special Clement Negruț, primarul și primul-secretar de partid din Petroșani. Primul secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu era în concediu la Karlovy Vary (Cehoslovacia).

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeț și Clement Negruț se deplasează la fața locului, dar minerii nici nu au încercat să negocieze cu ei, și au cerut să discute direct cu secretarul general. Cei doi au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni.
Conform relatărilor lui Constantin Dobre, Maniliuc i-ar fi amenințat cu moartea pe cei doi activiști superiori de partid, pe Verdeț chiar trântindu-l de perete de câteva ori.

Ilie Verdet neagă categoric episodul sechestrării: “E o prostie… Eu nu am fost bruscat, nu am fost agresat“. Ilie Verdeț a mai făcut și alte declarații importante despre începuturile grevei: “Nu a existat comitet de grevă, care să pregătească greva. Nu au fost revendicări formulate. A fost, doar, acest protest in legătură cu legea pensiilor. Comitetul de grevă s-a format în timpul desfășurarii grevei, mai ales spre sfârșit

Între timp, se infiltrează în zonă și oamenii Securității, dar sunt deocamdată pe poziție de așteptare. Autoritățile întăresc paza obiectivelor importante din zonă, în mod deosebit a depozitelor de arme.

La insistența greviștilor, Verdeț îl sună prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu își întrerupe concediul, și se deplasează mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și preia comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor de partid, care vor fi angajate în stingerea focarului protestatar.

Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublează. Atmosfera este tensionată, dar sunt totuși voci în mulțimea care la sosirea primului om al țării strigă „Ceausescu si minerii!”, dar treptat se aud lozinci din ce în ce mai ascuțite, ca „Lupeni ’29!” (aluzie la greva din 1929), „Jos burghezia proletară!”.

Constantin Dobre citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții.

Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se arată refractar, la care greviștii vociferează, se aud de câteva ori huiduieli, fluierături, se scandează chiar „Jos Ceausescu!”.

El cedează până la urmă, mai ales după ce gardul depozitului de lemne se prăbușește brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal și speriind pe cei prezenți.

Ceausescu promite să îmbunătățească condițiile de muncă și de trai ale minerilor, și în final este aplaudat.

Un miner tânăr entuziasmat (poate un om al partidului sau Securității) a propus ca lui Nicolae Ceaușescu să-i fie atribuit titlul de „miner de onoare”.

După o asemenea dezamorsare a situației, secretarul general – obosit și epuizat și el – părăsește locul în mijlocul escortei sale. Revine la Petroșani, unde s-a desfășurat un miting după moda vremii, cu urale și aplauze prelungite, în cadrul căruia nici nu s-a pomenit de greva din Lupeni.

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni - 1977) - foto: jurnalul.ro

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni – 1977) – foto: jurnalul.ro

 

Reprimarea minerilor


 

În perioada imediat următoare grevei nu au fost represalii.

S-a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia cât și salariul.

Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare și programul de lucru nu sunt îndeplinite.

După sărbătorirea Zilei Minerilor pe 8 august, vor începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă.

În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc.

Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR.

Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost desfășurate unități militare (inclusiv blindate) în preajma tuturor minelor din Valea Jiului.

Organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii, au efectuat recunoașterea minerilor care au participat în mod activ la grevă.

Au fost chemați la sediul Securității unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor filmate făcute pe ascuns a celor cu rol important în grevă.

Cel puțin 600 de greviști au fost interogați la sediul Securității din Petroșani și maltratați de mai multe ori (lovituri la cap, strângerea degetelor la ușă etc.).

Operațiunile Securității au fost conduse de generalii Emil Macri și Nicolae Pleșiță.

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş - d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş – d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Se intentează procese de drept comun, cu acuzațiile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, și în cazurile mai grave de lovire și vătămare corporală.

Au fost întocmite 150 de dosare, și în urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști:

- Constantin Ilie, Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache și Gheorghe Vitez: 2 ani pentru ultraj; Petru Daragics și Ion Toderașcu: 4 ani pentru ultraj și 1,5 ani pentru vătămare corporală;

- Alexandru Dabelea: 3 ani pentru ultraj și 1 an pentru vătămare corporală;

- Ioja Sortan: 3 ani pentru ultraj;

- Vasile Căilă: 2,5 ani pentru ultraj si apologia infracțiunilor;

- Gheorghe Maniliuc: 3,5 ani pentru ofensă adusa autorității și 3 ani pentru ultraj;

- Carol Nagy: 5 ani pentru ofensă adusă autorității;

- Cornel Silvester: 3,5 ani pentru ofensă adusă autorității, 3 ani pentru ultraj si 10 luni pentru lovire:

- Petru Petaca: 4 ani pentru ofensa adusa autorității, 3 ani pentru ultraj si 1 an pentru lovire.

Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională.

Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mută într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor. Au fost concediați între 2000-4000 de mineri.

După terminarea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității, și hărțuiți ani lungi după evenimente.

Agenți ai Securității au fost angajați ca muncitori în mine, în scop de culegere de informații, supraveghere și chiar intimidare fizică. Au fost detașați sau angajați în întreprinderile miniere din zonă foști delincvenți de drept comun.

Pentru a suplimenta lipsa de forță de muncă, au fost trimiși să lucreze la exploatările miniere și militari în termeni.

Pe termen lung, organele de partid au sporit activitatea ideologică în zonă. S-au ținut lecții de ideologie comunistă obligatorii, și diverse instituții de psihologie din București, la ordinele date de conducerea centrală, au făcut mai multe teste și sondaje în Valea Jiului.

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Consecințe politice

Greva a avut un caracter pașnic, dar protestele au fost ferme, categorice. Deși ea a prezentat un caracter revendicativ, Ceaușescu a revenit asupra prevederilor din Legea pensiilor și a regimului de lucru, promițând elaborarea unui program social și de îmbunătățire a condițiilor de viață, program care s-a făcut și în mare parte înfăptuit… După părerea mea, ca participant direct la acest măreț eveniment, greva din 1977 a reprezentat cea mai reușită manifestare a forței minerilor, care, fără jertfe, dar printr-un ridicat grad de organizare, a obținut toate revendicările.”
—Ilie Verdeț

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău - d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău – d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Greva a avut repercusiuni importante și asupra aparatului de partid și de stat. Au fost schimbați din funcție mai mulți funcționari de partid și de stat, atât la nivel local, județean, cât și în București.

Cazul a fost dezbătut de ședința Consiliului de Stat din 3 septembrie, care a hotărât primele destituiri, și apoi – inclus pe ordinea de zi la cererea explicită a comunistului ilegalist Alexandru Sencovici – de Plenara CC al PCR din 26 octombrie 1977.

Potrivit lui Ilie Verdeț, Ceaușescu a calificat greva din Valea Jiului din 1977 drept consecință a unei propagande necorespunzătoare. „La mijloc au stat probleme de conștiință. Adică muncă de propagandă slabă, nu s-au popularizat hotărârile partidului.” – ar fi declarat secretarul general al PCR.

Tot în ședința CC al PCR din 26-27 octombrie 1977, fostul ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, Bujor Almășan, care fusese demis în ianuarie 1977, a primit un vot de blam pentru “starea de lucruri” lăsată în sectorul minier.

Ilie Verdeț nu a fost făcut răspunzător pentru evenimente. În ședințele de partid care au urmat el a dat vina pe conducătorii locali pentru „unele lipsuri”, și a pledat consecvent pentru întărirea ordinii și disciplinei în sectorul mineritului, conform „indicațiilor prețioase” ale secretarului general.

La 7 martie 1978, el a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Comitetului de Stat al Planificării (după ce fostul președinte al C.S.P. Mihai Marinescu a fost epurat). La data de 29 martie 1979, Ilie Verdeț este desemnat în funcția de prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste Românie.

Gheorghe Pană pană a primit un „vot de blam” la Plenara CC al PCR din 26 octombrie, și schimbat din funcția de ministru al minelor.

Pe plan județean și local a fost schimbat primul-secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu, primii secretari orășenești și de întreprindere, atât de partid cât și de UTC, și conducătorii de la sindicate.

Clement Negruț, primarul din Petroșani a rămas în funcție, probabil datorită reușitei adunării populare organizate de el la Petroșani, imediat după terminarea grevei. Ca o altă excepție, nici conducătorii orașului Vulcan nu au fost schimbați.

 

Informarea opiniei publice despre grevă

Opinia publică internă și internațională primea știri foarte puține despre grevă. Nu au fost informați nici măcar membrii CC al PCR.

Numărul din 5 august 1977 al ziarului Steagul Roșu nici nu pomenea de grevă, ci scria de „vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului”.

Pentru a împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978.

Totuși, cu timpul informațiile, din păcate uneori deformate, încep să se scurgă spre lumea din exterior.

Conform propriei sale aprecieri, Buletinul de informare a românilor din exil (prescurtat: BIRE sau B.I.R.E.) a fost prima publicație care a relatat în detaliu despre greva minerilor în ediția din 16 septembrie 1977.

A doua sursă de informații a fost minerul maghiar Hosszú István, participant și el la grevă, care a subliniat lipsa oricăror tensiuni cu caracter național între minerii de diferite etnii. În 1986 el a acordat lui Neculai Constantin Munteanu un interviu, difuzat de Radio Europa Liberă și publicat de Mihnea Berindei sub titlul „La gréve des mineurs roumains en 1977. Un témoignage” (în: L’Autre Europe).

22 de mineri protestatari au reușit să trimită în numele altor 800 o scrisoare („Scrisoarea minerilor din Valea Jiului” finalizată pe 18 septembrie 1977) ziarului francez Libération, care a publicat-o în 12 octombrie 1977. O variantă prescurtată a acestei scrisori a fost publicată și în revista Lupta din 22 martie 1987.

Există și o a doua scrisoare a minerilor din Valea Jiului, apărută în 1984 în Cuvântul românesc, semnată de „grupul de ingineri și muncitori mineri din Valea Jiului” care abordează și aspecte politice (inclusiv de politică internațională).

 

Liderii grevei și soarta lor ulterioară

 

Constantin Dobre

Imediat după grevă minerii i-au păzit locuința, ca să nu fie arestat, dar până la urmă a fost mutat forțat la Craiova, și angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Reparații Auto (IRA). Mai multe surse afirmă că a fost racolat de Securitate.

Conform relatărilor lui Ilie Verdeț, în noiembrie 1977, Dobre era deja student la Academia Ștefan Gheorghiu, trimis de Inspectoratul Ministerului de Interne Craiova.

Teodor Rusu (secretar cu probleme de propagandă la Comitetul municipal de partid, responsabil pentru zona estică a Văii Jiului, pentru orașul Petrila și pentru minele Lonea și Petrila) afirma pe baza unei discuții purtate cu Gheorghe

Pană în vara anului 1978, la stațiunea Neptun, că Dobre ar fi avut o încercare nereușită de a-l vedea pe Ceaușescu, pentru a-i reproșa neîndeplinirea tuturor revendicărilor minerilor, dar a fost pasat la ministrul Muncii, Gheorghe Pană.

În anii 1980 a terminat la fără frecvență cursurile de economie ale Academiei Ștefan Gheorghiu (care pregătea activiști de partid), unde vine în contact cu Virgil Măgureanu, viitor șef al SRI.

În zilele revoluției din decembrie 1989 a încercat să se implice în desfășurarea evenimentelor, dar nu a reușit să ocupe nici o funcție importantă.

Pompiliu Prip – avocatul minerilor în procesul reabilitării celor condamnați în 1977 – a afirmat, că Dobre s-a întors în Valea Jiului după fuga dictatorului, dar a avut a primire rece din partea minerilor, și a plecat la București, unde a apărut pe 23 decembrie la televiziune, și „a vorbit în numele minerilor”.

În 1990 a fost numit casier al ambasadei României de la Londra.

În ianuarie 2007 intervine la Comisia Tismăneanu, care întocmise un raport în care era menționat decesul lui. În august 2007 sunt date publicității informații din dosarul de urmărire al lui Constantin Dobre (nume de cod „Dodu”).

În 5 decembrie 2007 Dobre a publicat o scrisoare deschisă în care respingea afirmațiile lui Miron Cozma, conform cărora cel din urmă ar fi fost unul dintre conducătorii grevei din 1977.

 

Gheorghe Maniliuc

A fost arestat și interogat de Securitate. Dosarul său enumeră și antecedentele penale, conform cărora Maniliuc mai fusese condamnat la trei luni închisoare în 1953 pentru vătămare corporală, iar în 1968, la un an și jumătate pentru furtul unei motociclete, cu care a făcut un accident, și a rămas invalid.

După grevă, a fost condamnat la trei ani și jumătate închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și ofensă adusă autorității, cu executarea pedepsei la locul de muncă.

A fost despărțit de familie, care s-a întors în județul Suceava. La terminarea pedepsei a vrut și el să se întoarcă în satul natal, dar a murit în împrejurări suspecte.

Pe lângă Dobre și Maniliuc mai sunt menționați ca lideri ai grevei: inginerul Jurcă (care după primele momente ale grevei a preferat să treacă în panul doi), și o femeie – „șefa tineretului comunist din Lupeni” – care ar fi fost și ea închisă ulterior.

În aprilie 1990, Curtea Suprema de Justiție a casat sentințele de condamnare ale minerilor pronunțate de Judecătoria Petroșani la 16 și 17 septembrie 1977.

 

cititi despre Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977) si pe en.wikipedia.org

 

Bătălia de la râul Vorskla (12 august 1399)

Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la râul Vorskla (12 august 1399)

Bătălia de pe Râul Vorskla a avut loc pe 12 august 1399, între o coaliţie formată din lituanieni, polonezi, teutoni, moldoveni, valahi şi tătari răsculaţi conduşi de Vitold şi armata Hoardei de Aur condusă de hanul Timur Kutlug.

Aceasta, una din cele mai sângeroase bătălii ale secolului al XIV-lea din Europa de Est, s-a încheiat cu înfrângerea decisivă a coaliţiei creştine.

Bătălia de pe Râul Vorskla (12 august 1399) Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată. „Și îndepărtat, judecătore, dacă eu sunt mai în vârstă decât tine și tu ești mai tânăr decât mine, atunci se cuvine să fiu tatăl tău, iar tu să fii fiul meu, să-mi dai în fiecare an tribut și datorie din toată domnia ta. , și în toată domnia voastră bateți semnul Hoardei mele pe bani." Vitovt Keistutovich, auzind astfel de cuvinte, s-a înfuriat, a strigat și a ordonat armatei sale să se pregătească de luptă." - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de pe Râul Vorskla (12 august 1399) Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată. „Și îndepărtat, judecătore, dacă eu sunt mai în vârstă decât tine și tu ești mai tânăr decât mine, atunci se cuvine să fiu tatăl tău, iar tu să fii fiul meu, să-mi dai în fiecare an tribut și datorie din toată domnia ta. , și în toată domnia voastră bateți semnul Hoardei mele pe bani.” Vitovt Keistutovich, auzind astfel de cuvinte, s-a înfuriat, a strigat și a ordonat armatei sale să se pregătească de luptă.” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Context

În 1398 hanul Tohtamâş, care lupta pentru unificarea Hoardei de Aur sub autoritatea sa unică, se confrunta cu un adversar puternic şi periculos, Timur Kutlug.

Tohtamîş, fiind învins de Timur Kutlug, fuge împreună cu familia sa la Vitold în Kiev.

Vitold a văzut în Tohtamâş un instrument al politicii expansioniste, prin care a dorit să supună Hoarda de Aur şi să-i influenţeze politica (acţiunile anterioare, în special, campaniile din 1397 şi 1398 au fost de succes, însă nu au adus mari câştiguri politice marelui ducat).

Aflând că Tohtamîş este la Kiev, Timur Kutlug a trimis emisarii săi, cerând să-i fie predat fugarul, dar Vitold a refuzat.

În plus, ducele l-a ameninţat pe han cu o nouă campanie, care şi aşa era printre planurile marelui ducat.

Vitold a adunat trupele în 1399 şi şi-a aşezat armata pe râul Vorskla.

Timur Kutlug s-a speriat de armata lituaniană mare şi bine echipată, şi a mers la negocieri.

Cursul ulterior al evenimentelor a fost întrerupt de sosirea emirului Edigu, care l-a convins pe Timur Kutlug să rupă tratativele cu Vitold şi să se pregătească pentru luptă.

 

Bătălia

Armata unită a lui Vitold a început să se adune în Kiev, în primăvara anului 1399.

A ieşit din Kiev pe 8 august, şi peste câteva zile a ajuns la râul Vorskla, locul viitor al câmpului de luptă, unde a venit, de asemenea, şi armata tătară.

Hanul, văzând puterea şi numărul mare de trupe lituaniene a început negocierile pentru pace.

Vitold avea cerinţe de câştigător, şi emirul Edigu a refuzat să negocieze cu el.

Bătălia a început pe 12 august.

După lupta dintre un morza tătar şi cavalerul lituanian Syrykomla, încheiată cu victoria celui din urmă, armata lituaniană a început traversarea râului.

Tătarii au întâmpinat-o cu un atac frontal, iar o parte a cavaleriei lor a lovit flancurile, închizând rândurile şi despărţind armata lituaniană de cea poloneză.

În ciuda numărului mare de trupe şi a echipamentului lituanian superior (inclusiv artilerie, a cărei utilizare a fost însă ineficientă împotriva călăreţilor, muschetelor şi arbaletelor), armata lui Vitold nu a putut rezista, şi a fost învinsă.

Hoarda a urmărit resturile trupelor lui Vitold până la Kiev.

Cei mai mulţi dintre comandanţi (circa 50) au fost ucişi; Vitold însuşi a fost rănit şi a scăpat cu greu.

Vitold, Tohtamâş, precum şi aliaţii germani au fugit de pe câmpul de luptă.

Urmărind inamicul în retragere, tătarii au devastat teritoriile lituaniene, iar Kievul, cu o recompensă uriaşă (3.000 de grivne lituaniene), a reuşit să se achite de atacul tătarilor, care ameninţau să distrugă oraşul.

 

cititi mai mult despre si pe en.wikipedia.org

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan (2 august 2022)

foto preluat de pe twitter.com
autor Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

03 august 2022

 

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a adus această insulă în centrul atenției mondiale, prin tensiunea apărută între SUA și China exact când un eventual front al unui nou război mondial a fost deja deschis în Europa, de Rusia, prin invazia Ucrainei. Iar ce știe probabil toată lumea despre Taiwan este probabil că acea insulă aparține Chinei din punct de vedere juridic, dar că e de fapt independentă, chiar dacă foarte puține țări o recunosc ca atare și că e una din acele țări din Asia care, ca și China, Japonia și Coreea de Sud, produce diverse lucruri, așa că mai toate țările fac comerț cu ea, fie că o recunosc și au diplomați acreditați în capitala Taipei, fie că nu.

Cine a văzut însă filmul “Formosa furată“, care a fost dat destul de des la televiziunile noastre în ultimul timp, a aflat că situația e puțin mai complicată și că există chiar un conflict istoric între o populație de chinezi veniți de pe continent și care, în film, se comportau practic ca ocupanți, și localnicii taiwanezi, care au propria limbă și doresc independența completă de China.

Într-adevăr, Taiwanul reprezintă subiectul unui conflict înghețat care în curând va împlini 80 de ani. 80 de ani de când această insulă și locuitorii săi sunt de fapt în această suspensie în care nici nu fac cu adevărat parte din China, nici nu sunt țara lor proprie pe de-a întregul. Mai precis, în 1949, când, după 4 ani de război civil încheiat cu victoria Partidului Comunist Chinez și a Armatei Roșii chineze conduse de Mao Zedong și cu proclamarea Republicii Populare Chineze la Beijing, Chang Kai Shi, conducătorul Republicii China încă de prin 1925-1926, împreună cu conducerea partidului naționalist Kuomintang și cu cea a armatei chineze, s-a retras în insula Taiwan și în câteva insule mai mici adiacente acesteia, sub protecția flotei militare americane din Pacific.

De la Taipei, până prin 1972, Chang Kai Shi, care a murit în 1975, și guvernul său au continuat să controleze locul de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU ce revenea Chinei. Guvernul de la Taipei și nu cel de la Beijing era considerat de majoritatea țărilor lumii drept guvernul legal și legitim al Chinei. Doar că, chiar dacă China nu era superputerea economică din zilele noastre, nevoia de a avea relații cu puterea care controla uriașul teritoriu continental și nu doar câteva insule din Oceanul Pacific a dus treptat la schimbarea situației. Într-un final, până și președintele american Richard Nixon a efectuat o vizită istorică la Beijing, s-a întâlnit cu Mao și a recunoscut Republica Populară Chineză.

Taiwanul însă a continuat să se considere adevărata putere legitimă din China și chiar și după moartea lui Chang și a fiului acestuia a continuat să poarte numele oficial de Republica China și să folosească drept drapel național steagul acesteia.

De la bun început însă a existat și un conflict intern, între refugiații din 1949 și taiwanezii propriu-ziși. Aceștia redeveniseră o provincie chineză după 50 de ani de ocupație japoneză, între 1895 și 1945, nu vorbeau chineza mandarină și nu se simțeau neapărat extraordinar de legați de China continentală. Regimul gomindanist a impus starea de urgență imediat după instalarea sa la Taipei și a menținut-o până în 1987. Așa că, deși teoretic era o democrație, Taiwanul a fost condus în toți acești ani ca o dictatură, în care orice protest a fost reprimat brutal iar chineza mandarină impusă cu forța. La această epocă face referire filmul “Formosa furată”.

Iar după democratizarea de la finele anilor ’80 viața politică taiwaneză s-a divizat între adepții menținerii apartenenței la China, ca guvern legitim al acesteia, și adepții independenței, care argumentează că, în definitiv, Taiwanul are propria sa istorie, propria sa limbă și propriile sale interese, iar democrația liberală a Taiwanului e incompatibilă cu regimul totalitar din China. Paradoxal, Kuomintangul și celelalte partide care sunt pentru păstrarea Republicii China sunt gând la gând cu Partidul Comunist Chinez, vechiul dușman, pentru care Taiwanul e o doar o provincie rebelă a Republicii Populare Chineze.

Istoria mai veche a Taiwanului este însă cam la fel de bizară ca și cea prezentă. Și de remarcat e că, deși insula e relativ apropiată de coastele Chinei, această istorie nu a avut nimic de-a face cu China până recent. Primii locuitori ai Taiwanului au fost triburi austroneziene, cu aspectul specific locuitorilor Oceaniei, care au colonizat insula acum cca 6000 de ani. Diversitatea lingvistică a acestor populații, care ocupă și azi o parte din regiunile muntoase ale Taiwanului, i-a făcut pe unii lingviști să considere această insulă, alături de Indochina și de Peninsula Malacca, unul din punctele de pornire a migrațiilor care au colonizat treptat numeroasele insule ale Oceanului Pacific.

Primii locuitori din China care au sosit în zonă au fost pescari care, în secolul al XIII-lea, s-au stabilit în Insulele Penghu, numite de navigatorii portguhezi și Pescadores. Pe insula principală au avut loc cel mult debarcări sporadice, ostilitatea indigenilor descurajând orice idee de colonizare.

În 1542, Taiwanul a fost “descoperit” de portughezi, care i-au dat numele de Formosa, adică “frumoasa”. A fost însă Compania Olandeză a Indiilor de Est cea care a început colonizarea insulei Formosa în secolul al XVII-lea. În schimb în 1622 au fost alungați din insulele Penghu/Pescadores de către armata Imperiului Ming din China continentală. Spaniolii, care din secolul al XVI-lea erau instalați în Filipine, au încercat și ei o colonizare în nordul Formosei. Însă până în final olandezii au preluat controlul deplin al insulei.

În 1644 evenimente ce aveau să determine soarta Taiwanului aveau loc mult mai la nord, unde dinastia Ming intra în colaps când țăranii răsculați ocupau Beijing-ul, iar generalul pus în fruntea secțiunii de est a Marelui Zid Chinezesc ordona deschiderea porților în fața călăreților seminomazi manciurieni. Aceștia cucereau rapid capitala și cea mai mare parte a Chinei, iar liderul lor se instala în Orașul Interzis, edificat de împărații Ming, și devenea primul împărat al ultimei dinastii, Qing.

Repliați în sudul Chinei, câțiva membri ai fostei familii imperiale încercau să continue dinastia Ming și să se pună în fruntea rezistenței antimanciuriene. Vor fi cunoscuți drept dinastia Ming de sud și se vor război câteva decenii cu invadatorii, până când întreaga Chină continentală se va găsi sub autoritatea dinastiei Qing. Unul din generalii Ming de sud, după multiple lupte cu armatele Qing pe coasta din dreptul Formosei, avu viziunea unei fortărețe insulare și declanșă o invazie a învecinatei insule.

Avu loc astfel unul din cele mai atipice evenimente ale perioadei. Într-un secol în care statele europene își creau colonii în cele mai felurite colțuri ale lumii luând teritoriile altora, cu un avânt de neoprit, refugiații Ming din China continentală îi alungau pe olandezi și colonizau ei insula Formosa. În scurt timp, acești refugiați deveniseră populația majoritară a insulei, în timp ce sub olandezi indigenii austronezieni constituiseră totuși etnosul majoritar.

Statul creat pe insula Formosa, redenumită Taiwan, era practic un precedent pentru Taiwanul din 1949. Era un principat care se considera o continuare a regimului legitim, adică al Imperiului Ming. El se afla în adversitate deschisă cu Imperiul Qing, care se extinsese la nivelul întregii Chine continentale.

Însă, populația sa originară de pe continent era și nu era chineză. Refugiații Ming nu fuseseră chinezi Han, ci locuitori din sudul Chinei, vorbitori nativi de limbă cantoneză. Cantoneza, vorbită în prezent inclusiv în Hong Kong și Macao, este de fapt o limbă destul de diferită de chineza mandarină vorbită de chinezii Han, adică de chinezii propriu-ziși, care făcuseră parte din China unificată a primelor două dinastii imperiale, Qin și Han, în ultimele secole ale erei precreștine și în primele secole ale erei creștine. Iar în Formosa cantoneza avea să evolueze într-un dialect local, care constituie așa-numita limbă taiwaneză de care aminteam mai devreme.

Principatul Ming din Formosa nu era însă protejat de vreo mare putere militară, capabilă să-l apere, cum e Taiwanul din zilele noastre. Așa că, după mai multe hărțuieli cu manciurienii și supușii manciurienilor, în 1683 Imperiul Qing acționa decisiv, invadând și anexând insula. De-abia din acel moment putem vorbi de provincia chineză Taiwan.

Care, așa cum am arătat mai devreme, avea să rămână chineză până la războiul sino-japonez din 1895, când avea să devină pentru 50 de ani o parte constitutivă a Imperiului Japoniei.

cititi si:

- Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a încins spiritele în China. „Mesajul clar pentru Beijing”

- Lavrov: Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan este o încercare deliberată a Statelor Unite de a înfuria China

- Vizita lui Pelosi în Taiwan: dovadă de fermitate sau gest riscant?

- Niște neserioși!

Proteste și Revendicări – 2 august 2020

Israel: Mii de manifestanţi au ieşit din nou în stradă pentru a protesta împotriva premierului Netanyahu (2 august 2020)

foto prelua de pe www.agerpres.ro

 

Israel: Mii de manifestanţi au ieşit din nou în stradă pentru a protesta împotriva premierului Netanyahu

Mii de israelieni au ieşit din nou în stradă sâmbătă pentru a cere demisia premierului Benjamin Netanyahu, acuzat de corupţie şi de o proastă gestionare a pandemiei noului coronavirus şi a crizei economice generate de aceasta, transmite AFP. Au fost organizate demonstraţii în mai multe localităţi din Israel, în intersecţii sau pe poduri, iar protestatarii purtând măşti de protecţie au afişat pancarte în care l-au acuzat pe Netanyahu de eşecul acţiunilor sale. În Tel Aviv, sute de manifestanţi au protestat împotriva şomajului şi a lipsei ajutoarelor guvernamentale, potrivit presei locale. Mai mulţi protestatari s-a adunat şi în faţa reşedinţei premierului Netanyahu din Ierusalim, unde organizatorii au raportat prezenţa a mii de oameni care i-au cerut demisia. De asemenea, israelienii au demonstrat şi în faţa reşedinţei particulare a premierului din Cezareea.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Poliţia din Israel a arestat 12 protestatari împotriva premierului Benjamin Netanyahu

Poliţia din Israel a arestat, duminică la primele ore, 12 protestatari care au refuzat să încheie un protest împotriva premierului Benjamin Netanyahu, a declarat un purtător de cuvânt, conform dpa. Un comandant adjunct din zona Ierusalimului, Ofer Schumer, a spus că poliţia a folosit o “forţă rezonabilă” împotriva câtorva protestatari care au refuzat părăsească strada din faţa reşedinţei oficiale a lui Netanyahu până duminică dimineaţă la 2 a.m. (23:00 GMT sâmbătă). Dar un protestatar, Gil Barda, a declarat pentru dpa că intervenţia poliţiei a fost excesiv de “agresivă” atunci când mulţimile care au refuzat să plece au fost împinse departe. Peste 10.000 de israelieni s-au adunat sâmbătă în faţa reşedinţei oficiale a premierului la Ierusalim, în ceea ce a fost poate cel mai masiv protest din Oraşul Sfânt din ultima perioadă. Protestul a avut loc într-o nouă zi de manifestaţii, din ce în ce mai masive, în toată ţara.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Protestele de la Berlin față de restricțiile impuse de coronavirus s-au soldat cu 18 polițiști răniți

Aproximativ 20.000 de oameni au protestat la Berlin față de restricțiile impuse de autorități pentru a împiedica răspândirea pandemiei de coronavirus. Protestele au avut loc în ziua în care Germania a înregistrat 955 de noi cazuri de Covid 19 - foto preluat de pe romania.europalibera.org

Aproximativ 20.000 de oameni au protestat la Berlin față de restricțiile impuse de autorități pentru a împiedica răspândirea pandemiei de coronavirus. Protestele au avut loc în ziua în care Germania a înregistrat 955 de noi cazuri de Covid 19 – foto preluat de pe romania.europalibera.org

Aproximativ 20.000 de oameni au protestat la Berlin față de restricțiile impuse de autorități pentru a împiedica răspândirea pandemiei de coronavirus. Protestele au avut loc în ziua în care Germania a înregistrat 955 de noi cazuri de Covid 19. Protestele de la Berlin față de restricțiile impuse pentru combaterea coronavirusului au degenerat în ciocniri violente între Poliție și manifestanți. Poliția germană a anunțat, îân această dimineață, că 18 polițiști au fost răniţi după ce au încercat să disperseze protestul organizat sâmbătă la Berlin, iar trei poliţişti au fost internaţi. Poliţia i-a obligat să coboare de pe scenă pe organizatorii evenimentului la care au participat aproximativ 20.000 de persoane pe motiv că nu au reuşit să asigure respectarea măsurilor de siguranţă. Protestele au urmat după un discurs al lui Michael Ballweg, un antreprenor și un aspirant politic care a organizat mitinguri similare la Stuttgart și care promovează teorii conspiraționiste. Protestatarii nu au purtat măști, împotriva cărora au scandat lozinci, și nici nu au respectat distanța socială.
cititi mai mult pe romania.europalibera.org

 

Protestatari bulgari blochează centrul capitalei Sofia şi autostrada spre Grecia

Protestatarii care cer de 24 de ore demisia guvernului bulgar, pe care îl acuză că este corupt, şi-au sporit presiunea duminică adăugând o nouă tabără celor două care, începând de joi, au blocat traficul în centrul capitalei Sofia şi au blocat ruta principală spre Grecia, relatează EFE. Deşi sunt instalate doar treizeci de corturi, amplasarea lor în trei centre-cheie ale oraşului continuă să determine restricţii severe de circulaţie. Protestatarii au dat asigurări că nu vor pleca până nu demisionează prim-ministrul, populistul conservator Boiko Borisov, şi procurorul general, Ivan Geshev, pe care îi acuză că servesc interesele oligarhilor puternici, şi nu pe cele ale populaţiei. În plus, un mic grup de protestatari blochează de asemenea, duminică, la Blagoevgrad, situat la aproximativ 120 de kilometri sud de Sofia, autostrada ce leagă capitala de graniţa greacă, provocând întârzieri mari în trafic. Sâmbătă seara, aproximativ 2.000 de persoane au demonstrat în centrul Sofiei, într-un marş mult mai modest decât joia trecută, când peste 25.000 de oameni s-au adunat timp de ore în piaţa unde se află sediul Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Bulgaria: Manifestanţii împotriva premierului Borisov instalează corturi de campanie la Sofia şi blochează traficul (30 iulie 2020) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Bulgaria: Manifestanţii împotriva premierului Borisov instalează corturi de campanie la Sofia şi blochează traficul (30 iulie 2020) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

La ordinea zilei – 2 august 2020

Capsula locuită SpaceX a revenit pe Pământ (2 august 2020)

Foto: (c) NASA/Bill Ingalls/Handout via REUTERS
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 2 august

Ortodoxe – Aducerea moaștelor Sf. întâi Mc. și Arhid. Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare; Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor)

Greco-catolice – Duminica 8 dR. Aducerea moaştelor Sf. m. arhid. Ştefan la Ierusalim

Romano-catolice – Duminica a 18-a de peste an; Ss. Eusebiu de Vercelli, ep.; Petru Iulian Eymard, pr.

 

Ziua europeană de comemorare a Holocaustului împotriva romilor

La 2 august este marcată Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, pentru omagierea celor 500.000 de romi, însemnând cel puţin un sfert din numărul total al populaţiei rome de la acel moment, care au fost ucişi în Europa de regimul nazist, conform https://europa.eu.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

UPDATE Magnitudinea cutremurului produs duminică a fost revizuită la 3,4 pe Richter

UPDATE ORA 14.26 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) a revizuit datele cutremurului produs duminică, la ora locală 12:46, în zona seismică Vrancea, magnitudinea fiind modificată de la 3,3 la 3,4 pe scara Richter.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 2 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 2 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 53.186 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
27.592 de pacienți au fost declarați vindecați și 4.777 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.075 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 492 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 2413 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 1.08.2020 (10:00) – 2.08.2020 (10:00) au fost înregistrate 34 de decese (22 bărbați și 12 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.530. Dintre aceștia, la ATI sunt internați 412 pacienți.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.240.273 de teste. Dintre acestea 14.215 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 8.525 în baza definiției de caz și a protocolului medical, iar 5.690 la cerere.

Situația din România - 2 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com

Situația din România – 2 august, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.555 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 123 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 189 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 1 august 2020, au fost raportate 1 728 249 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 303.181 (+880) 46.119 (+120) 1.441 (+2)
Spania 288.522 (+3.092) 28.445 (+2) 150.376 -
Italia 247.537 (+379) 35.141 (+9) 200.229 (+255)
Franţa 187.919 (+1.346) 30.265 (+11) 81.764 -
Germania 209.653 (+1.825) 9.148 (+14) 192.636 (+644)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 1 AUGUST 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

17.579.197 (+282.894) 679.505 (+6.215) 10.558.380 (+227.422)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 31 iulie – 1 august 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Coronavirus: Bilanţul pandemiei în lume (AFP)

Pandemia de COVID-19 a făcut cel puţin 685.780 de morţi în lume de când biroul OMS din China a semnalat apariţia bolii la sfârşitul lui decembrie, potrivit unui bilanţ întocmit de AFP pe baza datelor oficiale, duminică, la orele 19.00 GMT. Peste 17.896.220 de cazuri de infecţie au fost diagnosticate oficial în 196 de ţări şi teritorii de la începutul pandemiei, dintre care cel puţin 10.326.000 sunt considerate vindecate în prezent.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Capsula locuită SpaceX a revenit pe Pământ

Doi astronauţi americani de pe Staţia Spaţială Internaţională au aterizat duminică în Golful Mexic la bordul unei capsule SpaceX, încununând de succes această primă misiune demonstrativă a companiei spaţiale pentru NASA, informează France Presse. “Bine aţi venit pe Pământ şi vă mulţumesc că aţi zburat cu SpaceX“, i-a anunţat directorul de zbor pe astronauţi, care au răspuns imediat.

Capsula Dragon a aterizat în largul Pensacola, Florida, conform planului la 14.48 (18.48 GMT), potrivit imaginilor în direct, după ce a traversat aparent fără să fi fost afectată atmosfera Pământului. Patru mari paraşute au încetinit coborârea capsulei, care trebuia recuperată rapid de o navă a SpaceX.

 

Statul Islamic revendică un atac în Afganistan

Statul Islamic revendică un atac comis duminică în oraşul Jalalabad din Afganistan, transmite agenţia de presă a grupării jihadiste, Amaq, preluată de Reuters. Cel puţin trei bombe au explodat lângă o închisoare din oraşul respectiv din estul ţării, au declarat surse oficiale afgane. Prima deflagraţie, de mari proporţii, a fost a unui autovehicul capcană; au urmat două sau mai multe explozii mai mici, a afirmat un consilier local. Ulterior, forţele de poliţie au luptat cu atacatori care luaseră poziţie lângă penitenciar. Cel puţin 20 de oameni au fost răniţi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Opt militari americani sunt consideraţi morţi după un naufragiu în largul coastelor Californiei

Şapte infanterişti marini şi un marinar din forţele SUA, dispăruţi joi, sunt consideraţi morţi după un naufragiu, iar operaţiunile de căutare în largul coastelor Californiei au încetat duminică, după 40 de ore, informează Reuters.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 2 august

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Proteste și Revendicări – 2 august 2020

- Evenimentele Zilei de 2 august în Istorie

Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945)

The “Big Three” at the Potsdam Conference (17 July – 2 August 1945), Winston Churchill, Harry S. Truman and Joseph Stalin

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945)

Conferința de la Potsdam a fost o conferință ținută după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), din 17 iulie până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, cele mai mari și mai puternice forțe ale Aliaților care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegațiile au fost conduse de șefii guvernelor celor trei națiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee și, respectiv, Președintele american, Harry S. Truman.

Stalin, Churchill și Truman— și Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator în alegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiționată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinței s-au aflat și problemele ordinii internaționale postbelice, problemele tratatelor de pace și aprecierea efectelor războiului.

Conferința de la Potsdam (17 iulie - 2 august 1945) - Attlee, Truman şi Stalin la Potsdam - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) – Attlee, Truman şi Stalin la Potsdam – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Participanți

- Uniunea Sovietică, reprezentată de Iosif Vissarionovici Stalin.

El a sosit la conferință cu o zi întârziere, motivând că a fost reținut de anumite “afaceri oficiale”, care ar fi solicitat întreaga sa atenție; de fapt, se pare că a suferit un preinfarct.

- Regatul Unit, reprezentat de Winston Churchill și, mai apoi, de Clement Attlee.

Rezultatele alegerilor generale din Anglia au devenit cunoscute în timpul conferinței. Ca urmare a înfrângerii suferite de Partidul Conservator în fața Partidului Laburist, Attlee a preluat șefia delegației britanice.

- Statele Unite ale Americii, reprezentate de nou-instalatul președinte Harry S. Truman.

Stalin a propus ca Truman să fie președintele conferinței, ca singurul șef de stat prezent la întâlnire, propunere acceptată de Churchill.

A conference session including Clement Attlee, Ernest Bevin, Vyacheslav Molotov, William D. Leahy, Joseph E. Davies, James F. Byrnes, and Harry S. Truman - foto preluat de pe en.wikipedia.org

A conference session including Clement Attlee, Ernest Bevin, Vyacheslav Molotov, William D. Leahy, Joseph E. Davies, James F. Byrnes, and Harry S. Truman – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Hotărârile conferinței

- Retrocedarea tuturor anexărilor făcute de Germani după 1937 și separarea Austriei de Germania.

- Declarația obiectivelor ocupării Germaniei de către Aliați: demilitarizarea, denazificarea, democratizarea și demonopolizarea țării.

- Acordul de la Potsdam, care cerea împărțirea Germaniei și Austriei în câte patru zone de ocupație, (asupra cărora se căzuse de acord, în principiu, la Conferința de la Ialta), ca și împărțirea similară a celor două capitale, Berlin, respectiv Viena.
Acordul pentru punerea sub acuzare și judecarea criminalilor de război naziști.

- Stabilirea liniei Oder-Neisse ca frontieră a Poloniei postbelice.

- Expulzarea germanilor rămași în afara granițelor Germaniei postbelice.

- Acordul asupra reparațiilor de război. Aliații și-au estimat pierderile la 200 de miliarde de dolari SUA. La insistențele aliaților occidentali, Germania a fost obligată să plătească doar 20 de miliarde în proprietăți germane, produse industriale și forță de muncă. Până la urmă, izbucnirea Războiului Rece a împiedicat plata întregii sume.

Ca urmare a propunerii lui Stalin, Polonia nu a fost trecută pe lista beneficiarilor compensațiilor plătite de Germania, pentru că ar fi urmat să primească o parte de 15% din compensațiile cuvenite Uniunii Sovietice. Aceste sume nu au fost primite niciodată de polonezi.

- În plus, Aliații au căzut de acord asupra Declarației de la Potsdam în care erau stabiliți termenii capitulării pentru Japonia.

- Toate aceste probleme urmau să devină literă de lege prin hotărârile unei conferințe de pace care avea să fie convocată cât mai repede cu putință.

În timp ce granița dintre Polonia și Germania fusese practic determinată de transferurile forțate de populație asupra cărora se căzuse de acord la Potsdam, occidentalii au dorit ca la conferința de pace să fie confirmată linia Oder-Neisse ca un aranjament permanent. Acest aranjament nu a fost însă negociat așa cum s-a stabilit. Ca urmare, granița polono-germană a fost recunoscută prin înțelegeri bilaterale: în 1950 – între RDG și Polonia și în 1990 – între Germania (unită) și Polonia. În perioada războiului rece, acest statut de incertitudine a granițelor a dus la creșterea influenței Uniunii Sovietice asupra Poloniei și Germaniei.

Graniţele vechi şi noi ale Poloniei. Fostele teritorii germane sunt colorate în galben - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Graniţele vechi şi noi ale Poloniei. Fostele teritorii germane sunt colorate în galben – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aliații occidentali, în special Churchill, aveau mari suspiciuni în ceea ce privește motivele lui Stalin, care instalase deja guverne comuniste în statele din Europa Centrală aflate sub influența sovietică. Conferința de la Potsdam a fost ultima conferință între aliați.

În timpul conferinței, Truman i-a vorbit lui Stalin de “arme noi mai puternice” nespecificate. Stalin care, în mod ironic, știa de existența armei nucleare americane cu mult înaintea lui Truman, a încurajat folosirea oricărui mijloc care ar fi grăbit sfârșitul războiului. Spre sfârșitul conferinței, Japoniei i s-a dat un ultimatum, amenințând-o cu “distrugerea imediată și totală”, fără a menționa bomba nucleară. După ce Japonia a respins ultimatumul, americanii au lansat atacurile nucleare de la Hiroșima (6 august) și Nagasaki (9 august). Truman a luat decizia de a folosi armele atomice cât încă se mai afla la conferință.

În Comunicatul dat publicității de Conferința de la Potsdam a fost reluată problema criminalilor de război: „Criminalii de război, se spune in capitolul al III lea, Germania și indivizii care au participat la planurile sau executarea de întreprinderi naziste, tinzând sau înfăptuind atrocități sau crime de război, vor fi arestați și aduși în fața justiției. Șefii naziști, persoanele influente ale partidului și înalții demnitari ai organizațiilor și instituțiilor naziste, precum și orice alte persoane periculoase pentru ocupanții aliați sau pentru scopurile pe care ei și le propun, vor fi arestate și internate.” În acest scop, la 8 august 1945, la Londra, reprezentanții SUA, Marii Britanii, Franței și URSS au hotărât înființarea unui Tribunal Internațional pentru judecarea și pedepsirea principalilor criminali de război naziști.

 

Conferința de la Potsdam a fost precedată de

- Conferința de la Ialta, 4 februarie – 11 februarie 1945

- Conferința de la Teheran, 28 noiembrie – 1 decembrie 1943

- Conferința de la Cairo, 22 noiembrie – 26 noiembrie 1943

- Conferința de la Casablanca, 14 ianuarie – 24 ianuarie 1943

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

cititi mai mult despre Conferința de la Potsdam si pe en.wikipedia.org