Bătălia de la râul Vorskla (12 august 1399)

Bătălia de pe Râul Vorskla (12 august 1399) Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată. „Și îndepărtat, judecătore, dacă eu sunt mai în vârstă decât tine și tu ești mai tânăr decât mine, atunci se cuvine să fiu tatăl tău, iar tu să fii fiul meu, să-mi dai în fiecare an tribut și datorie din toată domnia ta. , și în toată domnia voastră bateți semnul Hoardei mele pe bani." Vitovt Keistutovich, auzind astfel de cuvinte, s-a înfuriat, a strigat și a ordonat armatei sale să se pregătească de luptă." - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la râul Vorskla (12 august 1399)

Bătălia de pe Râul Vorskla a avut loc pe 12 august 1399, între o coaliţie formată din lituanieni, polonezi, teutoni, moldoveni, valahi şi tătari răsculaţi conduşi de Vitold şi armata Hoardei de Aur condusă de hanul Timur Kutlug.

Aceasta, una din cele mai sângeroase bătălii ale secolului al XIV-lea din Europa de Est, s-a încheiat cu înfrângerea decisivă a coaliţiei creştine.

Bătălia de pe Râul Vorskla (12 august 1399) Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată. „Și îndepărtat, judecătore, dacă eu sunt mai în vârstă decât tine și tu ești mai tânăr decât mine, atunci se cuvine să fiu tatăl tău, iar tu să fii fiul meu, să-mi dai în fiecare an tribut și datorie din toată domnia ta. , și în toată domnia voastră bateți semnul Hoardei mele pe bani." Vitovt Keistutovich, auzind astfel de cuvinte, s-a înfuriat, a strigat și a ordonat armatei sale să se pregătească de luptă." - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de pe Râul Vorskla (12 august 1399) Miniatura secolului al XVI-lea. din Cronica Luminată. „Și îndepărtat, judecătore, dacă eu sunt mai în vârstă decât tine și tu ești mai tânăr decât mine, atunci se cuvine să fiu tatăl tău, iar tu să fii fiul meu, să-mi dai în fiecare an tribut și datorie din toată domnia ta. , și în toată domnia voastră bateți semnul Hoardei mele pe bani.” Vitovt Keistutovich, auzind astfel de cuvinte, s-a înfuriat, a strigat și a ordonat armatei sale să se pregătească de luptă.” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Context

În 1398 hanul Tohtamâş, care lupta pentru unificarea Hoardei de Aur sub autoritatea sa unică, se confrunta cu un adversar puternic şi periculos, Timur Kutlug.

Tohtamîş, fiind învins de Timur Kutlug, fuge împreună cu familia sa la Vitold în Kiev.

Vitold a văzut în Tohtamâş un instrument al politicii expansioniste, prin care a dorit să supună Hoarda de Aur şi să-i influenţeze politica (acţiunile anterioare, în special, campaniile din 1397 şi 1398 au fost de succes, însă nu au adus mari câştiguri politice marelui ducat).

Aflând că Tohtamîş este la Kiev, Timur Kutlug a trimis emisarii săi, cerând să-i fie predat fugarul, dar Vitold a refuzat.

În plus, ducele l-a ameninţat pe han cu o nouă campanie, care şi aşa era printre planurile marelui ducat.

Vitold a adunat trupele în 1399 şi şi-a aşezat armata pe râul Vorskla.

Timur Kutlug s-a speriat de armata lituaniană mare şi bine echipată, şi a mers la negocieri.

Cursul ulterior al evenimentelor a fost întrerupt de sosirea emirului Edigu, care l-a convins pe Timur Kutlug să rupă tratativele cu Vitold şi să se pregătească pentru luptă.

 

Bătălia

Armata unită a lui Vitold a început să se adune în Kiev, în primăvara anului 1399.

A ieşit din Kiev pe 8 august, şi peste câteva zile a ajuns la râul Vorskla, locul viitor al câmpului de luptă, unde a venit, de asemenea, şi armata tătară.

Hanul, văzând puterea şi numărul mare de trupe lituaniene a început negocierile pentru pace.

Vitold avea cerinţe de câştigător, şi emirul Edigu a refuzat să negocieze cu el.

Bătălia a început pe 12 august.

După lupta dintre un morza tătar şi cavalerul lituanian Syrykomla, încheiată cu victoria celui din urmă, armata lituaniană a început traversarea râului.

Tătarii au întâmpinat-o cu un atac frontal, iar o parte a cavaleriei lor a lovit flancurile, închizând rândurile şi despărţind armata lituaniană de cea poloneză.

În ciuda numărului mare de trupe şi a echipamentului lituanian superior (inclusiv artilerie, a cărei utilizare a fost însă ineficientă împotriva călăreţilor, muschetelor şi arbaletelor), armata lui Vitold nu a putut rezista, şi a fost învinsă.

Hoarda a urmărit resturile trupelor lui Vitold până la Kiev.

Cei mai mulţi dintre comandanţi (circa 50) au fost ucişi; Vitold însuşi a fost rănit şi a scăpat cu greu.

Vitold, Tohtamâş, precum şi aliaţii germani au fugit de pe câmpul de luptă.

Urmărind inamicul în retragere, tătarii au devastat teritoriile lituaniene, iar Kievul, cu o recompensă uriaşă (3.000 de grivne lituaniene), a reuşit să se achite de atacul tătarilor, care ameninţau să distrugă oraşul.

 

cititi mai mult despre si pe en.wikipedia.org