Mă uit uimit cum toată lumea plînge, mai prefăcut, mai pe față, moartea presei libere, acum că anaf-ul a dat termen de evacuare a clădirii din care emiteau televiziunile lui voiculescu. Da, voiculescu, individul care, dincolo de sentinta de securist care a făcut poliție politică, are un trecut suficient de tulbure încît să îi lege afacerile de banii furați de ceaușescu din averea publică națională. Și românii se grăbesc să le plîngă pe umeri acestor indivizi care au făcut avere colportînd știri ambigue, dacă nu false, promovînd comportamente și atitudini mizerabile și contribuind din plin de atmosfera de cloacă din spațiul public, mediatic și politic.
Dacă ar fi să personalizăm televiziunile lui voiculescu, ar trebui să ne gîndim la un interlop scandalagiu, în maiou, slipi și șlapi, ieșit dintr-un bemveu ultimul tip ca să fuiere după o pitzipoancă, în timp ce altă pitzipoancă îl apostrofeaza drăgăstos că i-a promis să nu mai fumeze în mașină.
Sigur, românii au o înclinație specială pentru a fi victimele sindromului Stockholm oricărui terorist mediatic dornic să îi ia ostatici, indiferent că e gîdea, badea, diaconescu sau,pe vremuri, paul everac și pastilele lui ridicole. Iar sindromul ăsta le intunecăși capacitatea de a gîndi clar.
Păi, cînd a dispărut Tele7abc, cum a fost? Cînd ProTV a virat în buzunarele lui năstase, cînd realitatea a căzut victima mizeriilor altui pușcăriaș celebru, atunci nu a murit presa liberă? Mai exact, cînd a fost liberă presa asta? Cînd le dictau miniștrii pesede ce să scrie, contra publicitate guvernamentală? Sau cînd le spunea nutzi a lui băse ce să scrie, contra contracte și prietenie?
Nimeni nu a plîns prea tare atunci. Nimeni nu s-a dat de ceasul morții că televiziunile nu se chinuiau să își plăteasca taxele la stat, sau măcar angajații. Și, de fapt, ce nu observă lumea, este că presa a fost cîinele de pază al democrației ținut în lanț de politicienii la comanda cărora scria. Libertatea presei a murit cînd indivizi cu afaceri dubioase și relații politice au început să își cumpere ziare și televiziuni pe care le-au transformat în gazete personale. Și cu care au făcut diverse jocuri politice și economice, care mai de care mai murdare.
Nu, nu anaful sau cioloș omoară libertatea presei azi. Libertatea presei la care se referă bocitoarele de azi a murit cînd proprietarii au decis să nu își plătească taxele sau să se implice în infracțiuni. Și faptul că televiziunile securistului pușcăriaș sînt obligate să se mute nu e o tragedie. NU au fost arestați jurnaliști, nu a murit nimeni. Diaconescu emitea dintr-o bucătărie, Turcescu emite dintr-o garsonieră confort unu. Cine vrea să facă jurnaism o să găsească mereu o cale.
Problema e că gîdea, badea și gașca lor nu vor să facă jurnalism. Ei vor scandal. Și pariez că îl vor face. Doar că acum trebuie să plătească și, ca orice securist serios, voiculescu nu vrea să scoată banii din buzunar fără un pic de circ.
5 februarie 2016: Liderul unioniștilor, George Simion, intră în greva foamei în vama Sculeni pentru a protesta contra măsurii autorităților de la Chișinău de a-i impune interdicție de intrare pe teritoriul Republicii Moldova
foto: infoprut.ro
articol: Iulia Modiga – infoprut.ro
Iulia Modiga – foto: facebook.com
5 februarie 2016
„Am ajuns la vama Sculeni și nici aici nu se oprește acest abuz îndreptat împotriva mea (fără să fiu anunțat de nimeni mi s-a anulat dreptul la libera circulație) și a ideii Unirii. Voi intra aici pe loc în greva foamei până voi putea merge acasă, în Basarabia. Gândurile și rugăciunile voastre vă rog să fie cu mine. Sunt cu prietenul meu Marius Benchea de la Crucea Roșie care îmi va oferi asistență medicală. Sunt alături și de alți prieteni aici, la Sculeni. UNIREA FACE PUTEREA!”, a scris pe Facebook președintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012.
foto: /infoprut.ro
Vineri dimineață, liderul unioniștilor, George Simion, a aflat că are din nou interdicție de intrare pe teritoriul Republicii Moldova.
„O nouă interdicție. Pusă pe 6 ianuarie. Nu știu să-mi zică mai multe detalii, nu am voie să intru în Republica Moldova. La ora 12:00 trebuia să fiu la Teleradio Moldova să înmânez premiile la concursul Ars Adolescentina”, a comentat președintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012. Totodată, acesta a spus că a primit un document în care este specificat faptul că este „inadmisibil în sistemul informatic”.
Mișcarea Civică Tinerii Moldovei, Blocul Unității Naționale și Diaspora unionistă au lansat deja apeluri publice către autoritățile Republicii Moldova, în care solicită anularea de urgență a măsurii interdicției impuse cetățeanului român George Simion, și către autoritățile de la București, cărora le cer să sancționeze politic și diplomatic măsurile abuzive impuse de conducerea Republicii Moldova.
Proteste dupa vot, Chisinau ianuarie 2016
foto: infoprut.ro
articol: Liviu G. Stan
Liviu G. Stan – foto – facebook.com
24 ianuarie 2016
Orice cititor neavizat din România vede în protestele de la Chişinău din aceste zile doar un haos de sensuri. Şi pe bună dreptate. Cum se poate face ordine în aceste sensuri disparate? Să ne orientăm după ceea ce ne oferă strada.
Organizatorii protestelor din stradă sunt: Igor Dodon, politician pro-rus, lider al Partidului Socialiştilor; Renato Usatîi, liderul Partidului Nostru, personaj cu afaceri în zona crimei organizate şi cu relaţii strânse în zona serviciilor secrete ruseşti; Platforma DA, condusă de avocatul Andrei Năstase, în trecut procuror pe un dosar penal deschis în perioada guvernării comuniste omului de afaceri Victor Ţopa, la ora actuală fin de cununie al aceluiaşi Victor Ţopa, împletire de rudenie din care Andrei Năstase s-a ales cu o locuinţă în Frankfurt cumpărată de Ţopa.
Cine este Victor Ţopa? Un combinator putred de bogat care a făcut bani din afaceri cu diverse reţele de contrabandişti, traficanţi de droguri şi politicieni.
În jurul lui Dodon, Usatîi şi a Platformei DA sunt polarizate diverse televiziuni, ziare, bloguri şi alte piese de propagandă media care au o singură misiune în aceste mişcări de stradă: să nu lase nicio informaţie pură să transpire internaţional din Republica Moldova, să poarte campanii de linşaj mediatic şi să menţină iluzia că Dodon, Usatîi şi Platfroma DA duc o luptă de „eliberare anti-oligarhică” împotriva establishment-ului guvernamental de la Chişinău. Ţinta principală? Oligarhul Vladimir Plahotniuc, posesor de bazine cu bani, al unei potenţe financiare care îi poate garanta un joc politic autonom, fără sfori exterioare, şi care controlează mai tot ce mişcă în Republica Moldova.
Organizatorii spun că vor eliberarea statului capturat de oligarhie. Cum? Prin alegeri anticipate. Majoritatea parlamentară de la putere este făcută ţăndări ca pertinenţă politică şi susţinere electorală. Dodon şi Usatîi ştiu că, în cazul anticipatelor, au şanse mari să ajungă la manete.
Trecem peste anumite sloganuri de la tribună care incită la fapte clare de omor.
Ce se află în spatele acestui „ideal” protestatar? Dodon este un susţinător fervent al „limbii moldoveneşti”, al „moldovenismului” – toate invenţii ideologice staliniste cu germeni panslavişti îndreptate împotriva identităţii româneşti. Una dintre cele mai celebre forme de relativizare identitară care se bazează pe aceste invenţii ideologice este crearea în Republica Moldova a unei naţiuni civice, un soi de struţo-cămilă care ar trebui să termine odată şi pentru totdeauna cu identitatea românească peste Prut. În aceeaşi măsură, Dodon este şi un însetat fervent al banilor de la Kremlin, deocamdată singurul său sponsor. Un alt detaliu care îi strică nopţile liderului soicalist este Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, în care se precizează că limba română este limba de stat a Republicii Moldova. Declaraţia de Independenţă prevalează Constituţia Republicii Moldova.
Usatîi? Usatîi are năzuinţe mult mai „lumeşti”: printre alte obiective de ordin politic, cere eliberarea din închisoare a lui George Petrenco, liderul extremiştilor din gruparea teroristă Antifa, despre care vorbeşte public că ar fi un „deţinut politic”. Puneţi neapărat lângă asta şi felul în care i se vor îngrăşa conturile lui Usatîi în cazul în care protestele vor avea efectul scontat. Ideologic vorbind, Usatîi este un talmeş-balmeş, nu dă doi bani pe asemenea rigori de „etichetă”, el este adeptul acţiunii concrete de stradă, fără chestiuni de „estetică”, zbang!, capul în gură, luat cu asediu Parlamentul, spart cordoane de jandarmi şi alte grozăvii. Poate aţi văzut în fotografiile din prima zi de proteste cefele late care mutau jandarmii ca pe nişte lăzi goale. Băieţilor ălora pătraţi li se zice în slang-ul ucrainean tituşki: mercenari bine plătiţi, folosiţi la destabilizarea protestelor, specializaţi pe strivit oase şi spart cordoane de jandarmi, sunt antenaţi de obicei în grupări paramilitare coordonate de servicii secrete. Unii spun că ar fi fost aduşi de undeva din regiunea transnistreană, pregătiţi de ruşi acolo. Ce ar mai fi de menţionat aici? Ah, da! În 2014, Usatîi vorbea despre cum şi-ar dori să construiască o replică a Marelui Zid Chinezesc la graniţa dintre România şi Republica Moldova.
Şi ajungem la Platforma DA. Ce este important de reţinut în cazul acestora?
1. La fel ca şi Usatîi, şi DA cere eliberarea lui Petrenco.
2. Cei din DA caută ca, în timp ce se asociază la proteste cu Dodon şi Usatîi, să-şi parceleze însă propria lor felie de „nobleţe”. Scandează „Unire, moldoveni!”, dar asta nu are nicio treabă cu proiectul unioniştilor, ci este o altă fumigenă a „moldovenismului”, pe care o explică bine analistul Dan Dungaciu, directorul ISPRI, într-un interviu:
„În Piaţa MAN, această Platformă D.A. are cu totul şi cu totul altă agendă decât unirea cu România. ‘Unire, moldoveni!’ înseamnă unirea moldovenilor împotriva guvernului oligarhic şi lucrul acesta trebuie subliniat. Dacă vă uitaţi la discursurile liderilor D.A., discursurile lor nu conţin referiri la România. Conţin referiri la ţările baltice, la Georgia, dar nu la România. În al doilea rând, portofoliul de cântece din Piaţa MAN nu este asemănător cu ceea ce se auzea la Chişinău în anii ’90, cântece româneşti sau Doina şi Aldea Teodorovici, care cântau despre cele două maluri ale Prutului. Nu. Piaţa si-a inventat în acest moment un soi de identitate revoluţionară moldovenească, cu ‘Moldova care va renaşte’ fără legătură şi fără ajutorul României. Uitaţi-vă şi la media oamenilor din PMAN. Platforma D.A. a scos în Piaţa o populaţie cu o medie de vârstă de 50 de ani. Nu sunt tineri acolo. Nu mai sunt protestele din 2005, nici cele din 2003, cu profil identitar, nu seamănă nici măcar cu 7 aprilie. Tinerii nu sunt în stradă astăzi în R.Moldova, ci generaţia de 50 de ani, născută şi crescută în URSS, educată în URSS”.
Demn de reţinut în cazul DA este şi cât de bine i-ar merge finanţatorului principal al platformei, Victor Ţopa, fugit în Germania de frica închisorii, dacă finului său i-ar ieşi pasenţa alături de Dodon şi Usatîi.
Igor Dodon şi Renato Usatîi au două obiective majore la această oră.
Primul: câştigarea puterii pentru a eviscera din Rep. Moldova tot ceea ce România a reuşit să recupereze în ultimii ani în sfera identităţii româneşti. Cum vor ajunge la manete, va ploua cu legi anti-româneşti, va începe o veritabilă epurare juridic-constuţională: interdicţii, expulzări, abrogări de acorduri semnate între România şi Republica Moldova, eliminarea limbii române ca limbă de stat ş.a.m.d.
Al doilea: câştigarea puterii pentru a anula Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb semnate între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.
Asta este „menirea” dictată de la Kremlin celor doi, indiferent de aghiotanţi pe care şi-i mai iau pe drum: să iniţieze o prigoană legislativă anti-românească şi să anuleze orice pârghie de acţiune a comunităţii europene.
Odată realizate aceste două obiective, Republica Moldova va reveni la brelocul Rusiei aşa cum îi place Rusiei: ca desfrâu comercial al crimei organizate cu brevet euroasiatic şi ca defecţiune geostrategică majoră a flancului estic. Şi nici nu trebuie să investească prea mulţi bani pentru a obţine aşa ceva.
Niciun guvern, de orice factură ar fi el, nu mai are nicio valabilitate în Republica Moldova, nu va fi decât o fugă autodistructivă în jurul cozii.
Singura opţiune de salvare este unirea cu România, alta nu mai există!
În jur de 300 de persoane s-au strâns luni în Piaţa Universităţii, pentru a aduce un omagiu eroilor Revoluţiei din Decembrie 89.
Adunaţi în faţa Teatrului Naţional într-o zi la fel de însorită şi frumoasă ca cea de acum 26 de ani, când în Capitală a început să se moară pentru eliberarea ţării de sub dictatură şi comunism, revoluţionari, urmaşi ai martirilor căzuţi pentru libertate în decembrie 89 şi trecători dornici să aducă un omagiu eroilor, au aprins lumânări şi au depus coroane de flori.
Comemorarea eroilor Revoluţiei, Piaţa Universităţii, 21 decembrie 2015. (Eugen Horoiu / Epoch Times România)
“Întotdeauna când pui piciorul în Piaţa Universităţii sau la Cimitirul Eroilor mergi cu un gând de pioşenie. Emoţia pe care ne-o provoacă acest loc nu mai poate să ne-o scoată din suflet nimeni niciodată. Ea s-a impregnat în ziua de 21 decembrie, în urmă cu 26 de ani şi va rămâne atât cât vom fi pe lume.”, a declarat Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 89, organizator al evenimentelor de comemorare a Revoluţiei organizate luni în Bucureşti.
Cum comemorarea celor ce au murit pentru ca România să iasă din comunism, din frică şi beznă se desfăşoară în acest an pe fondului închiderii dosarului Revoluţiei, Mărieş şi-a exprimat speranţa că ziua de astăzi să declanşeze în sufletele oficialilor români dorinţa de adevăr, adevăr pe care românii îl aştepată de mai bine de un sfert de veac.
“Sper ca această zi să declanşeze în sufletele oficialilor români, începând în primul rând cu preşedintele Klaus Iohannis şi până la nivelul judecătorilor şi procurorilor, ministrului de Justiţie şi aşa mai departe, doar sentimente pentru adevăr, indiferent care ar fi acesta. (…) Adevărul cred că ne va dezlega pe toţi şi ne va elibera în acelaşi timp pe toţi. (…) Avem 26 de ani de când ne batem la cel mai înalt nivel pentru că, din punctul meu de vedere, singurul om în stat cu autoritate care poate să declanşeze fenomenul aflării adevărului în sensul de recuperare a documentelor, de declasificarea acolo unde este cazul, este preşedintele României. Din păcate, preşedinţii, toţi care au ocupat această funcţie până astăzi, inclusiv domnul Klaus Iohannis care este preşedinte în acest moment, nu au făcut nimic pentru acest lucru.”, a adăugat Mărieş.
Venit cu un copil de mână să aprindă o lumânare în memoria tinerilor căzuţi în decembrie 89, un alt revoluţionar, Doru Drăghici, una dintre persoanele care în zilele de foc ale Pieţei Universităţi au făcut celebra bornă a Revoluţiei montată în Piaţa Universităţii, şi-a exprimat şi el tristeţea faţă de închiderea dosarului evenimentelor din 89.
Comemorarea eroilor Revoluţiei, Piaţa Universităţii, 21 decembrie 2015. (Eugen Horoiu / Epoch Times România)
“Vin după 26 de ani cu sentimente de tristeţe, că nu se doreşte să se facă dreptate şi să se spună adevărul despre ce a fost în 21 şi 22 decembrie. Sistemul comunist continuă şi în ziua de azi, dar românii se pare că nu s-au trezit”, a declarat Doru Drăghici.
Comemorarea din Piaţa Universităţii a culminat cu sosirea gărzii de onoare, însoţită de fanfara militară. Aliniaţi pe bulevard, între Universitate şi Inter, soldaţii îmbrăcaţi în uniforma militară au dat onorul la ceremonia ţinută în memoria celor ucişi.
Comemorarea eroilor Revoluţiei, Piaţa Universităţii, 21 decembrie 2015. (Eugen Horoiu / Epoch Times România)
Atmosfera uşor festivistă creată de soldaţii în uniforme sclipitoare perfect aliniaţi în faţa troiţei ridicată pe pământ sfinţit cu sângele celor ucişi a fost “spartă” de mesajul, strigat peste mulţime, a unui participant: “Armata, Miliţia şi Securitatea au ucis oameni!”
“Sunt foarte mulţi români ucişi în Revoluţia din 89, 14-22 decembrie 1989, ucişi şi responsabilii pentru aceste fapte nu sunt traşi nici în aceste momente la răspundere. Ce s-a întâmplat după 22 decembrie 1989 ora 20, a avut loc o contra-revoluţie organizată de ruşi şi filoruşi, trădători români din România.”, şi-a explicat, ulterior, gestul, Marius Drăghici.
“Armata, Securitatea şi Miliţia nereformate până în acest moment au tras în poporul român în 89, au ucis români şi aceşti criminali sunt menajaţi de către continuatorul partidului comunist din România, PSD”, a adăugat Drăghici, acuzând că PSD, “partid criminal” a schimbat legea, generând mii de “revoluţionari” care nu au fost răniţi şi nici nu au avut rol determinant în 1989 însă au contribuit apoi într-o mare măsură, împreună cu “criminalul de neam şi ţară Ion Iliescu, împreună cu conducerea FSN de atunci să pună mâna pe putere şi să prăduiască poporul român până în acest moment”.
“Vreau să vă spun că din cei 25.000 de revoluţionari, nu sunt mai mult de 3000 de revoluţionari luptători curaţi, care pot susţine în faţa poporului şi a lui Dumnezeu că sunt români curajoşi şi dezinteresaţi care au acţionat acolo!”, a adăugat Drăghici, apostrofat de un domn în vârstă, purtând la piept cocarda tricoloră şi nemulţumiţi de spusele lui.
Aş dori să nu fi fost nevoie să scriu acest text. Preferam să rămână guvernul Ponta la putere încă un an, până la alegerile parlamentare din 2016, ca Piedone să fie în continuare primarul sectorului 4, dar zecile de oameni ucişi şi răniţi în incendiul de la Clubul Colectiv să fie sănătoşi şi să mai meargă la multe concerte de acum încolo. Un amestec de prostie omenească şi corupţie care ucide a făcut într-o jumătate de oră şi în zilele agonizante care au urmat şi încă urmează mai multe victime decât evenimente traumatice precum mineriada din 1991. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care nu mai sunt între noi şi să-i vindece pe cei care suferă de răni adânci, fizice şi sufleteşti.
Cele întâmplate, aşa cum se întâmplă la dezastre, au scos din oameni ce e mai bine şi ce e mai rău. Am văzut profesori de religie, preoţi sau simpli laici care se consideră drept credincioşi dovedind din plin că nu şi-au citit Cartea Sfântă, sau, dacă au făcut-o, n-au înţeles nimic din ea. Mai trist, s-a arătat putreziciunea care domneşte la vârful Bisericii, cu toate meritele de netăgăduit ale multora dintre oamenii smeriţi de la baza ei, din mânăstiri sau parohii. Încă din anii ’90, ierarhii au afirmat cu încăpăţânare că Biserica Ortodoxă Română nu are nevoie de o reformare. Ei bine, meschinăria dovedită de unii dintre ei, în frunte cu I.P.F. Patriarhul Daniel, chiar în faţa unei tragedii de asemenea proporţii, face proba faptului că reforma nu este numai necesară, este chiar urgentă.
Dar majoritare nu au fost acest gen de reacţii. Ceea ce cei mai mulţi au arătat în aceste zile, indiferent ce ar spune cultivatorii complexului naţional de inferioritate, a fost umanitate şi solidaritate, fie prin cozile de la centrele de colectare a sângelui, fie prin colectările de donaţii sau prin constituirea de grupuri de suport pentru victime, fie prin eforturile lor aproape supraomeneşti ca medici, personal medical şi pompieri, îngreunate de obişnuita ineficienţă şi incompetenţă a autorităţilor şi a actualilor politiceni, fie prin diferite alte forme de expresie a solidarităţii, cum sunt menţinerea altarului de lumânări de la intrarea în incinta fostei fabrici Pionierul sau participarea la marşurile către acest loc. Şi, din nou, au existat eroi, oameni precum Adrian Rugină şi Claudiu Petre, care scăpaţi iniţial din dezastru, şi-au dat viaţa salvându-i pe alţii.
Adrian Rugină şi Claudiu Petre – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Apoi a început revoluţia. Mă rog mini-revoluţia sau, de fapt, un nou episod într-o revoluţie care a debutat, de fapt, în ianuarie 2012, a continuat în septembrie-decembrie 2013, apoi în noiembrie 2014. Şi la capătul căreia România va trebui să aibă alţi politicieni şi o democraţie făcută din forme cu fond, nu fără, un proiect de ţară pe termen lung şi, mai ales, în care corupţia să nu mai ucidă.
Duminică, 1 noiembrie, a fost mai întâi un marş tăcut, comemorativ, de la Piaţa Universităţii la Piaţa Bucur, unde se află fabrica Pionierul şi Clubul Colectiv. Iar marţi, 3 noiembrie, 30 de mii de oameni furioşi au pornit în marş de la Piaţa Universităţii către sediile Guvernului, Ministerului de Interne, Primăriei Sectorului 4 Bucureşti, cerând demisii. Unii au ajuns şi la Patriarhie. Cincisprezece kilometri. Alte mii de oameni au ieşit în oraşele din ţară, inclusiv în unele unde aproape niciodată nu au avut loc proteste, şi în diaspora, ajungându-se în total undeva la cincizeci de mii şi, de data asta, fără să fie vorba prin provincie de organizaţii de partid, ca în 2012.
Proteste noiembrie 2015 – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Miercuri, 4 noiembrie, dimineaţa, Victor Ponta a depus mandatul guvernului. A înţeles că are de-a face cu cea mai amplă mişcare socială încă de la finalul anilor ’90, că dacă mai stă întinde coarda prea mult şi aceasta va plezni. Mai puţin capabil să înţeleagă situaţia, primarul Piedone demisionează după ce preşedintele PSD, Liviu Dragnea, întreabă retoric “Oare de câţi lideri europeni este nevoie să demisioneze, ca să demisioneze şi primarul Piedone?”
Seara însă în Piaţa Universităţii sunt 35 de mii de demonstranţi indignaţi. Cu cei din ţară, din Republica Moldova şi din diaspora numărul creşte la cel puţin 60 de mii. Căderea guvernului nu mulţumeşte. Oamenii vor altă clasă politică, sunt scârbiţi şi dezamăgiţi de toate partidele. Mass media cu simpatii mai deschise sau mai camuflate PNL-iste încearcă să acrediteze ideea că ţinta protestelor ar fi alegerile anticipate. Dar oamenii nu vor asta, nu vor rotaţia cadrelor între aceleaşi nume care fac eşicherul politic românesc de un sfert de secol. Vor şanse reale pentru partidele noi, iar până la alegerile la termen, încă un an, un guvern tehnocrat depolitizat.
Proteste noiembrie 2015 – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Joi, 5 noiembrie, şi vineri, 6 noiembrie, sunt două zile mai ciudate. Se încearcă infiltrări, unele grupuri de aşa-zişi ultraşi provoacă mici dezordini. Asociaţia 21 Decembrie, cu ajutorul Naşul TV, instalează vineri o scenă, dar aceasta este prost primită de public. Suspiciunile cauzate de aspectul profesionist al scenei sunt dublate de suspiciunile provocate de câteva vorbe neinspirate rostite de pe aceasta. După ce turbulenţii de care aminteam smulg şi fură cablurile, scena trebuie demontată. În spatele acestor fapte se află, se pare, aceleaşi personaje cu contacte lucrative în UNPR care au stat şi în spatele violenţelor din 15-16 şi 19 ianuarie 2012.
Pe de altă parte, preşedintele Klaus Iohannis încearcă să se urce pe val. Anunţă că în cadrul consultărilor pentru desemnarea unui nou prim ministru nu va chema doar partidele parlamentare, cum cere Constituţia, ci şi societatea civilă organizată şi reprezentanţi ai Pieţei Universităţi. O adresă de email este pusă la dispoziţie pentru solicitări. Pe măsură însă ce trece timpul, se vede că este vorba de o manevră murdară, Piaţa Universităţii neavând cum să aleagă reprezentanţi în timp atât de scurt, provincia şi diaspora fiind complet ignorate, iar cei convocaţi fiind de fapt selectaţi de aparatul Preşedinţiei. Mai mulţi dintre invitaţi, indiferent dacă iniţial doriseră să meargă sau nu, refuză. În cele din urmă, la Palatul Cotroceni ajung câteva dintre ONG-urile abonate la astfel de întâlniri şi doar doi activişti cu un background urcând până la protestele din 2013. Unul dintre ei cel mai probabil din naivitate, celălalt… nu comentez pentru moment. Ulterior, preşedintele anunţă ceea ce trebuia să anunţe de la bun început, fără teatrul aşa-ziselor consultări: că va veni în Piaţa Universităţii să vorbească direct cu demonstranţii. Prin mesajul Regelui Mihai I către demonstranţi şi prin prezenţa Principesei Moştenitoare Margareta la Clubul Colectiv, Casa Regală a României procedează mult mai corect.
Proteste noiembrie 2015 – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Sâmbătă, 7 noiembrie, în timp ce câteva mii de protestatari blochează din nou Piaţa Universităţii, consfătuirea unui mic grup de activişti se tranformă ad hoc în primul forum perfect liber, fără balcoane sau scene unde numai unii au acces, ca în 1990, şi fără decizii comunicate pur şi simplu printr-o pagină de Facebook ori întâlniri la care nu pot asista mai mult de câteva zeci de oameni (numite plenare, apoi forumuri), ca în 2013. Este un moment istoric ratat cu brio de majoritatea televiziunilor, dar filmat în mare parte de Sergiu Brega (Curaj TV), filmare pe care o adaug mai jos. Forumul este repetat tot pe carosabil, în mijlocul Pieţei, duminică, 8 noiembrie. În aceeaşi seară, Klaus Iohannis debarcă, scurt, în Piaţa Universităţii, unde i se transmite că oamenii nu vor alegeri anticipate, că doresc un guvern tehnocrat şi eliminarea barierelor din legea electorală pentru partidele plecate acum de la firul ierbii, pe baza noilor iniţiative, multe ale unora dintre participanţii la proteste.
Începând de luni, 9 noiembrie, în Piaţa Universităţii mai vin câteva sute de oameni şi nu se mai blochează carosabilul. Mişcarea de protest se apropie de sfârşit. Deocamdată. Marţi, 10 noiembrie, preşedintele îl desemnează ca prim ministru pe Dacian Cioloş, neafiliat politic, fost ministru al agriculturii şi fost comisar european pentru agricultură, nici el lipsit de semne de întrebare, care promite să formeze primul guvern pur tehnocrat de la restabilirea unui regim democratic în urma revoluţiei anticomuniste din 1989-1990. Niciun partid nu se mai află, formal, la putere.
Proteste 6 noiembrie 2015, Bucuresti, Piata Universitatii
foto (captura video): Sergiu Nicolae Brega
articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com
Marius Vintila – foto – facebook.com
8 noiembrie 2015
De patru ani de cand merg la proteste tanjesc dupa infiintarea unei tribune unde sa vorbeasca cine vrea, ca pe vremea Pietii Universitatii din 1990. Desi balconul era un element dominator, fie si numai din punct de vedere fizic, si desi un triaj avea loc totusi, se pare ca in general cei care au ajuns acolo au avut intr-adevar ceva de spus. E adevarat ca marii intelectuali ai tarii care ar fi vorbit la o tribuna ca asta au cam facut burti, fie fizice, fie morale, deci niste spiciuri profi ar lipsi. Dar in general in orice adunare se simte nevoia canalizarii energiei spre sau de catre un vorbitor, asa ca alaltaieri s-a adus in PU o scena. Cel care a adus-o, Teodor Maries, ar fi promis initial ca nu va urca pe scena, totusi in momentul cand scena a fost instalata, dumnealui a urcat si a anuntat ca scena este adusa prin intermediul Nasul TV si este acolo pentru ca liderii pietei (wtf!?) sa poata vorbi. O greseala care a declansat niste huiduieli monumentale, mai ales din partea galeriilor. In mod legitim oamenii s-au simtit amenintati nu doar de prezenta intruziva, fie ea si indirecta, a unei institutii media in spatele protestului, dar si de ideea ca o scena profesionala nu a putut fi adusa decat cu niste cheltuieli care reclamau intrebarea “cine a platit pentru asta ?” Noi astia de aici, nu numai ca nu avem bani de inchiriat instalatii, dar chiar si folosirea unei portavoci de 1000 de lei ridica sprancene. Huiduielile nu au incetat decat peste 15 minute, cand plafonul scenei a fost coborat iar luminile, stinse. Pe de alta parte, alti protestatari vorbeau intre ei contestand reactia galeriilor si argumentand ca intr-adevar niste persoane ar trebui sa se adreseze pietei de la o tribuna, caci “nu poti sa sari si sa scandezi aceleasi lozinci din doua versuri la nesfarsit”. Sunt de acord si cu asta. Vorba lui varu-meu:”dupa patru zile nici nu stii ce sa mai strigi.”
Tot alaltaieri a avut loc acea intalnire la Cotroceni, care a actionat ca un cutit cu care presedintele a intepat abil anvelopele protestului, lasandu-l pe jante. Toate avertismentele catre cei convocati de a nu se duce caci vor discredita protestul au ramas fara raspuns, ei fiind croiti sa ii spuna in fata lui Iohannis, fara ocolisuri “la televizor pareti mai inalt”. Sau alte cuvinte esentiale pentru situatia data, gen “stiti, eu de fapt nu reprezint piata, ci propriul meu ONG”, de altfel agreat de baietii care i-au sunat etc. Este greu sa gasesti intalnirii alt scop decat acela evident, de dezamorsare a bombei PU, care in ciuda demisiei guvernului, statea sa explodeze.
In felul acesta am ajuns in numai patru zile de la 30 de mii la 3 mii de oameni in piata, ceea ce probabil ca le-a mai adus inima la loc politicienilor care se pregateau unii de debarcare, altii de imbarcare.
Contextul actual arata asa: 43 de morti si mai urmeaza, focul de la Colectiv numai la opt zile distanta, scandal urias fiindca autoritatile din domeniul medical incearca sa acopere esecul intregului sistem plus probabil niste serioase urme de coruptie cu pretul vietii victimelor, iar datele preliminare ale anchetei indica o coruptie generalizata in intreaga ramura a administratiei care se ocupa cu autorizarea si controlul functionarii spatiilor publice. Au fost publicate cifre de speriat, de exemplu numai 7% dintre scolile romanesti au autorizatie ISU (!!!), conform unei declaratii a premierului interimar. In conditiile astea trebuie sa fii alcatuit dintr-un material special – eventual ignifug – ca sa renunti la sansa atat de rara a unei schimbari din temelii a sistemului, si sa te aciuezi la caldurica langa promisiunea unui linistitor guvern de tehnocrati care sa te scoata in primavara unor alegeri tot dintre aia (pe modelul detinutilor care se bucura ca isi schimba hainele … intre ei). Mi se pare ca in sfarsit se poate spune ca “ne meritam soarta” din cauza unei lipse acute si cronice a memoriei si a unei inactiuni sau a unei akrasii (slabiciune a vointei) vecine cu nesimtirea. Intrebarea cea mai comuna e aceeasi: ”Si crezi ca se rezolva daca iesi la protest ?” Poate ca nu, dar daca nu iesi, SIGUR nu va face nimeni nimic.
In ciuda atmosferei molatece din ultimele doua seri, eu sper totusi ca PU se va reactiva incepand chiar de azi. Victimele focului, murind una cate una, ne reamintesc in fiecare clipa de ce trebuie sa iesim in piata iar si iar.
In urma apelului meu catre presa * nu s-a intamplat, evident, nimic, dar nu imi pare rau ca l-am facut, el fiind in acord cu gandurile multor compatrioti.
De cinci zile presa se mataie, ofteaza, jeleste, in manifestari care nu au nimic de face nici cu mila si nici cu respectul fata de durere ci mai degraba cu un bocet platit, procedeu des intalnit la tara si care are acelasi rol: de entertainment, audienta si barfa. Cei care nu se lamenteaza acuza, si uite asa au mai facut rost de un dezastru aducator de rating. Desi sunt puternic afectat (din momentul aflarii vestii imi amintesc de tragedie la fiecare cateva secunde si imi imaginez prin ce au trecut bietii oameni aflati acolo), am luat relatarile despre eveniment in doze mici, aproape numai de pe online, treaba mai usoara daca de un an si jumate nu am televizor. Cand am dat de televizor mi s-a confirmat ceea ce aflasem despre mine de cativa ani: ca nu mai stiu sa ma uit la stiri fiindca ele se desfasoara pe cel putin trei ecrane simultan, cu doua burtiere incarcate de rezultate din divizia a doua la fotbal. Ma rog, am adunat totusi o seama de aberatii pe care le consider cele mai grave din cele pe care le-am intalnit si vi le redau aici:
– Reporter TV catre cardinalul Robu: “Ce i-ati spus lui D-zeu cand ati ingenunchiat ?”
– Un intelept de pe un site ortodox:”Pai cum, vor spune unii, cum sa ii pomenim daca nu stim ca au credinta in Dumnezeu…. Da, atât de „nebună” e iubirea Lui (Dumnezeu) încât, cu siguranță, îi cuprinde și pe rockerii din Colectiv”- condescedenta nu e iubire, ortodoxu’ tatii !
– Ministrul Sanatatii Banicioiu (despre sectia de arsi de 8,5 mil. de euro inaugurata de el acum sapte luni – facuta prin participarea la licitatie a unei singure firme, a unui prieten al lui Oprescu – dar care nu are personal si nu a functionat nici o zi): “Sectia este IN STARE A FI functionala”.
– Primarul sectorului 4: “Nu am nimic sa imi reprosez.”
– Prietena a doua fete ucise de flacari care a oferit pentru Realitatea TV un necrolog “super”: “erau persoane super, ne intelegeam superbine, ieseam in fiecare zi impreuna, erau superdragute …”
– Daniel, CEO la BOR SRL: “Nu invatati voi biserica ce rol are ea …”
Sigur ca nu doar fatucile sau baietii de pe teren sau din studiourile tv-urilor de stiri, din care majoritatea nu sunt in stare sa lege doua propozitii coerente, au comis-o, ci chiar si jurnalisti considerati seriosi – de exemplu o discutie la care participau Tolontan si Moise a luat-o pe aratura ajungand la “cine organizeaza baluri ale bobocilor in licee”. Pe bune ? Da. Pentru ca atunci cand se vorbeste mult e foarte greu sa mentii linia fina care delimiteaza banalul de esential, sau in cazul nostru discursul cotidian de cel de doliu national.
Cand faceam apel catre presa sa se abtina de la multe ore de tratat subiectul ma gandeam mai ales la doua aspecte: unul, ca in momentul in care se vorbeste foarte mult, este inevitabil sa se spuna si multe prostii, in special amanunte care arunca in derizoriu durerea oamenilor implicati direct in groaznicul eveniment, si al doilea, ca mintea umana suporta doar o anumita cantitate de informatie legata de un subiect si cu cat mai intensa e tocarea marunta a incendiului, cu atat subiectul va muri mai repede. Strict din punctul de vedere al mintii umane si al capacitatii ei innascute de a uita pentru a merge mai departe, acesta e un proces normal. Si fiindca cred ca de data asta nu mai avem voie sa uitam, sa trecem peste, sa musamalizam sau sa stingem, a insista pe toate amanuntele comune nelegate sau chiar legate de incendiul din club nu este benefic. Dimpotriva, fiindca abia acum incepe suferinta pentru cei ce au pierdut pe cineva sau pentru cei care vor supravietui (recuperarea cu arsuri este un iad), avem datoria sa mentinem flacara furiei care sa ne permita schimbari radicale.
Pentru ca nu e cinstit ca in focul de la Colectiv sa fi fost prinsi doar nevinovati, el trebuie sa ii arda si pe cei responsabili, de la patroni la primar, inspectori, ministri. Altfel, nevinovatii vor fi devenit inca un sir de victime in zadar. Insa acesta e doar primul pas. Nu ar fi cinstit sa uitam nici responsabilitatea fiecaruia dintre noi si sa ne amintim ca inainte sa cerem altora sa respecte regulile, suntem datori sa le respectam noi insine. Fiindca schimbarea incepe cu tine si cu mine si cu cei 30 000 de oameni din Bucuresti care au cerut aseara schimbarea asumandu-si-o intai pe cea proprie. Fiindca asa cum spun versurile piesei “The Day We Die” a trupei Goodbye To Gravity, pe care nimeni (nici eu) nu a avut curiozitatea sa le citeasca: “We’re not numbers, we’re free, we’re so alive /And the day we give in is the day we die.”
(“Nu suntem numere, ci liberi si-atat de vii / Iar ziua cand cedam e ziua cand vom muri.”)
Aseara s-a intamplat cel mai tragic accident din istoria recenta a Romaniei de la prabusirea acelui avion de pasageri la Balotesti in 1995. Va rog din suflet, in numele durerii celor care au pierdut pe cineva aseara si in numele urmelor de decenta si de profesionalism ramase in breasla noastra, sa nu transformati si aceasta tragedie in manea. Opriti bufferele cu muzica plangareata, breiching niuzurile care tin cu orele, parerologii pe care familiile ii vad mai des la televizor decat acasa ! Abtineti-va de la speculatiile privind vinovatii criminali sau ancheta Parchetului si nu difuzati declaratiile formale si obligatorii ale politicienilor zilei ! Nu mai faceti topuri ale nenorocirilor petrecute in diverse cluburi din lume dupa numarul de victime ! Nu asa ne aratam respectul pentru cei carora le-a murit un copil sau un frate in incendiul de azi noapte. Nu tratati aceasta tragedie ca pe un subiect de presa asa cum este el inteles in jurnalismul pervertit al secolului 21. Nu este o inmormantare preschimbata in eveniment monden sau disparitia Elodiei devenita entertainment de chiosc. Avem nevoie sa transmiteti empatie, nu sa transformati catastrofalul in senzational !
“Merge şi aşa!” versus ” Aşa nu mai merge!” – a fost tema dezbaterii la emisiunea moderate de Liviu Mihaiu. I s-a alăturat jurnalistul Dragoş Pătraru. Luni, 2 noiembrie, ora 21.00, la TVR 1, TVR2 și TVR+.
Liviu Mihaiu revine cu o ediţie specială Între bine şi rău la TVR 1. „Diseară voi realiza în mod excepţional emisiunea mea: Între Bine şi Rău. Tema este: Merge şi-aşa! versus Aşa nu mai merge!. Despre tragedia colectivă prin care trecem. Despre tragedia ca-n filme a unei generaţii… Fără circ cu imagini şocante. Fără flecari de rating. Fără ură şi răzbunare. Fără menajamente. Cu oameni responsabili, psihologi, cu tineri, despre noi, românii, la greu. O să mă ajute şi colegul de front, Dragoş Pătraru, care şi-a suspendat emisiunea de la 22.00”, a anunţat Liviu Mihaiu.
Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost clasat de Parchetul instanţei supreme
articol: stiri.tvr.ro
23 octombrie 2015
Dosarul Revoluţiei din 1989 a fost închis, potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Asta înseamnă că nimeni nu va fi găsit vinovat în acest caz. Reprezentanţii asociaţiilor de revoluţionari au anunţat deja că vor contesta această decizie. Procurorii militari au clasat dosarul Revoluţiei inclusiv pentru infracţiunile împotriva umanităţii, genocid, tratamente neomenoase sau omor. Parchetul susţine că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze. Iar altele s-ar fi prescris.
Parchetul Militar a închis dosarul Revoluţiei din 1989. Procurorii spun că, pentru unele fapte, există condamnări în alte cauze. Iar altele s-au prescis. În ordonanţa de clasare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte arată că, din cauza oboselii şi a stresului, unii militari s-au împuşcat între ei. Iar oamenii din dispozitivele militare, civile sau mixte au deschis “cu uşurinţă” focul spre imobile sau spre maşini care nu opreau la filtre. Este o nouă crimă, spun revoluţionarii, care vor să conteste decizia procurorilor.
Printre motivele de închidere a dosarului Revoluţiei se află faptul că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, există autoritate de lucru judecat, faptele nu există sau nu sunt prevăzute de legea penală, a intervenit amnistia.
Ordonanţa de clasare poate fi contestată la procurorul şef al Parchetului Militar şi apoi la instanţă.
Potrivit comunicatului, în raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14.10.2015 s-a dispus:
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
- clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
- clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia;
Imigranti in Ungaria
foto: economica.net
articol: mrvintila.wordpress.com
Marius Vintila – foto – facebook.com
24 septembrie 2015
M-am ferit pana acum sa ies la rampa cu subiectul asta dintr-o retinere provocata mai intai de faptul ca nu aveam suficienta informatie si nu am avut nici timp sa ma documentez. Pe de alta parte, ma inhiba cascada de opinii, articole, stiri, filmulete si guri cascate care se starneste indata ce apare un nou subiect pe marginea caruia se pot bate campii. (Va reamintesc ca a fost necesar un intreg val de refugiati ca sa fie dat uitarii violul vasluian). In fine, apropo de batut campii … aseara, dezbatere Frontline despre refugiati. Cu streaming live. Nimeni nu are intrebari, ci doar pareri. Tata zicea ca fiecare are o parere si o gaura in cur. Adica, respect, mosule, fiecare tine la parerea lui, e unica si conteaza, deci o comunica cu glas tare fara sa ii mai asculte pe ceilalti sau fara macar sa gandeasca inainte sa deschida gura. Dogma si alta nu ! O singura persoana are o nisa de expertiza si pare foarte bine pregatita, restul, cand nu o intrerup pe persoana bine pregatita, se aventureaza in elucubratii care incep in Urukul lui Ghilgames si se incheie in Voluntari, unde e sediul unei asociatii a sirienilor din Romania. Pana si cei care au venit exclusiv pentru scandal (un baiat care-si scosese noua frizura si noua dreapta la sosea si un grup pe care l-am suspectat de ultraortodoxism capitalist cu valente isterice) isi dau seama ca nu au de unde sa apuce discutia pentru a da cu ea de pamant, fiindca nu ii asculta nimeni. Prietena mea Raluca Feher, unic importator al ONG-ului Frontline, indeamna la dialog, dar deja e pentalog, hexalog, orice altceva decat o discutie de la care sa pleci si cu ceva concluzii, nu doar cu senzatia ca ai participat la un talkshow de televiziune de stiri.
Am retinut totusi un punct de vedere care mi se pare definitoriu pentru acele persoane – si nu sunt putine – care au realmente intelegere si cred despre ele insele ca doresc sa traiasca in pace impreuna cu oricine vine din Orient sau din Africa trecand Mediterana pe barca, butoi sau butuc, dar au urmatoarea problema: cum ii triem pe astia de vin, cum aflam noi daca sunt ce zic, adica refugiati, cum stim ca nu-s teroristi sau imigranti. Ca sa stim o treaba. Adica cum ar veni, daca stii asta, iti dai seama imediat si ce trebuie sa faci: refugiatii – sa pofteasca, da’ sa sa stearga pe picioare, imigrantii – ne mai gandim, functie de pregatire, educatie, priviri si abibasi, restul sa se duca inapoi (!?), iar teroristii – la bulaul Guantanamo sa invete pana unde se intind drepturile omului si cine e omul ala care are drepturile.
Eu – caci am si eu o parere la care tin – cred ca problema e mai simpla decat pare si ca de fapt nici nu e loc de dezbatere. In primul rand, pe termen scurt, situatia arata cam asa: daca ne referim la Romania, din cauza guvernelor din ultimii 25 de ani si a faptului ca in tara Schengen se traieste mai omeneste putem spune ca nu se pune problema ca cineva sa vrea sa stea aici mai mult de cateva luni pana isi linge ranile. Apoi, daca ne gandim la toata UE-a: putem noi sa trimitem sute de mii de oameni inapoi, inapoi asta fiind in vreo zece tari din Orient si Africa ? Nu, este imposibil, din zeci de motive, cel mai de bun simt fiind ala ca nu stii unde sa ii trimiti. Nu ai cum sa incarci niste sute de mii de oameni si sa ii lasi la granita dintre Siria si Iraq, oricat ar regreta baiatul ala cu noua lui dreapta de aseara. In continuare – este oare posibil sa aflam povestea reala a sute de mii de oameni si in functie de asta sa ii repartizam in societate dupa criterii democratico-capitaliste ? Raspuns corect – este imposibil. Deci, teroristi, refugiati sau imigranti, vrem sau nu, in final va trebui sa ii primim, treaba la care suntem cat de cat ok (ca europeni, zic) dar mai ales sa ii integram, treaba la care nu prea ne pricepem, dovada comunitatile turcesti, algeriene etc. din Germania sau Franta.
Pe termen mediu – cativa ani – lucrurile stau, zic eu, cam asa:
Cauzele care au dus la aceasta criza majora nu vor disparea. Adica frontierele trasate cu rigla la ‘916 de puterile colonialist-imperialiste Franta si Marea Brianie vor continua sa faca brublem.
SUA si aliatii nu se vor retrage din Orient (ca acolo e petrol) si vor incerca in continuare sa impuna “democratia” cu drona (vedem peste tot ce rezultate spectaculoase are) unor popoare carora oricum modelul nu li se potriveste.
Clima nu se va imbunatati la marginea desertului deci haleala va fi din ce in ce mai putina.
ISIS va continua sa recruteze baieti fara viitor din vestul care nu a reusit sa ii integreze.
Deci in concluzie oamenii vor continua sa plece de acolo si sa vina incoace. Deci in concluzie Europa va avea doua variante: sa isi inchida granitele si sa se transforme forevar in bastion al democratiei si egalitatii (“dar nu pentru catei”, vorba fabulei) sau sa primeasca in continuare imigranti indiferent de motivele care i-au adus in tara Schengen. Da, vor fi si niste teroristi dar nu trebuie sa ne speriem, statisticile spun ca in ultimii cinci ani mai putin de 2% din atentatele teroriste din Europa au avut autori musulmani, cifre pe care mass media le ignora. Pana la urma acum nu facem altceva decat sa platim oalele sparte cu glontul si baioneta de bravii ostasi engleji, americani si frantuji de-a lungul unor secole de agresiune si ipocrizie. Ca mai intai a fost Lawrence al Arabiei si abia dupa aia Omar Bakri Mohamed al Tottenham-ului. Mai exista desigur si opinia care spune ca vin islamicii si ne distrug valorile traditionale, care or fi alea. Am petrecut o ora cautand sa vedem care sunt valorile traditionale romanesti si pe net am gasit ceva … in engleza. Intreband un viitor antropolog am aflat ca valorile ar fi ortodoxia (specific romaneasca?), identificarea cu spatiul locuit de natie (noi estem romani!) si ospitalitatea. Ori cred ca la ospitalitate deja ne lovira tare astia, fiindca 60 la suta dintre romani vor ca amaratii care au trecut marea pe gonflabile fara locuri rezervate persoanelor cu copii, sa se duca dracului inapoi. Desi eu cred ca divinitatea, oricat de ortodoxa ar fi ea, nu il va certa pe credincios daca ajuta un om la necaz.
Deci daca noi, europenii, am vazut ca ne-a venit nota de plata, poate ar fi bine sa nu dam teapa si sa ii primim frumos pe refugiati. Fiindca au nevoie, fiindca suntem si noi responsabili de ce li se intampla si fiindca in final va trebui sa traim cu ei. Si daca tot vei avea un vecin musulman, e cel putin mai profitabil (daca uiti ca e mai intai omeneste) sa te intelegi bine cu el, nu sa te porti ca rudele din Mizil cand fata lu’ Costica l-a adus acasa pe viitorul ei sot, un doctor din Nigeria. Sau ca Johannis care le-a intors spatele ca un taranoi sas din secolul 17 cand lasa rumanii in afara portilor cetatii. Sa lasi si tu, cum ar veni, loc de salaam alekum.
