Evenimentele Zilei de 30 aprilie în Istorie

Rămășițele exploziei supernovei SN 1006 (30 aprilie)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

30 aprilie este a 120-a zi a calendarului gregorian și ziua a 121-a în anii bisecți. Mai sunt 245 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbătorile Zilei de 30 aprilie

(BOR) Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu

Sfântul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari și a fost frate cu Sf. Apostol Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu.

A fost unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie „de la vânarea peștilor”.

A fost supranumit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu) și de Apostolul cu același nume dintre Cei Șaptezeci, Sf. Iacov cel Drept (primul Episcop al Ierusalimului) supranumit Iacov cel Mic sau Iacov Fratele Domnului.

Sf. Iacov este primul mucenic dintre Cei 12 Apostoli, fiind ucis în anul 44, la ordinul lui Irod Agripa (Fapte 12-1;2).

Biserica îl pomenește pe Iacov al lui Zevedeu la 30 aprilie și la 30 iunie (împreună cu ceilalți Apostoli).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Iacob, (cel mare), fratele Sf. apostol Ioan, apostol, martir († 42)

 

(BRC) Sf. Pius al V-lea, papă; Sf. Iosif Cottolengo, preot

Papa Pius al V-lea (nume civil, Antonio Ghislieri, n. 17 ianuarie 1504 -d. 1 mai 1572), a fost un papă al Romei (7 ianuarie 1566 – mai 1572).

 

Ziua internaţională a jazzului (UNESCO)

În noiembrie 2011, UNESCO a proclamat data de 30 aprilie Ziua internaţională a jazzului.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Ziua Infanteriei Române

Ziua Infanteriei Române este sărbătorită la 30 aprilie, aceasta fiind data la care în anul 1830, a luat naştere Infanteria ca armă modernă a Principatelor Române, potrivit portalului www.rumaniamilitary.ro.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Ziua cooperării civili-militari

Ziua cooperării civili-militari este sărbătorită, în fiecare an, la 30 aprilie, dată la care a fost înfiinţată, în anul 1997, prima structură cooperarea civili-militari (CIMIC) din Armata României.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Ziua Logisticii Militare

La 30 aprilie, Armata României sărbătoreşte Ziua Logisticii Militare

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Ziua națională a Regatului Țărilor de Jos. Ziua Reginei (Olanda)

 

Astăzi în istorie pentru 30 aprilie

 

Evenimentele Zilei de 30 aprilie în Istorie:

- 30 aprilie 1006 – SN 1006, cea mai strălucitoare supernovă din istorie, a apărut pe cer în constelația Lupus și a fost observată în Elveția, China și Egipt.

- 30 aprilie 1803 – Statele Unite au cumpărat de la Franța teritoriul Louisiana.

- 30 aprilie 1848 – A avut loc la Blaj prima adunare politică a românilor din Transilvania, pe Câmpia Libertăţii;

- 30 aprilie 1857 – Bucuresti, primul oras din lume iluminat public cu lampi cu petrol lampant;

- 30 aprilie 1896 – S-a adoptat Legea învățământului primar și normal–primar (Legea Poni);

- 30 aprilie 1937 – În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota;

- 30 aprilie 1945 – În timp ce trupele sovietice se apropiau de Berlin, Adolf Hitler s-a sinucis împreună cu Eva Braun.

 

30 aprilie 65 - S-a sinucis poetul roman Marcus Annaeus Lucanus (n. 3 noiembrie 39), mai bine cunoscut ca Lucan.

În ciuda scurtei sale vieți, el este privit ca una dintre figurile remarcabile din perioada clasică latină.

Lucanus a scris mai multe poeme violente contra împăratului Nero. În anul 65 se descoperă conspiratia lui Piso, împotriva lui Nero.

Pe 30 aprilie 65, în urma acuzațiilor că ar fi participat la aceasta conspirație, Lucan primește ordinul imperial de a se sinucide.

Poetul oferă un banchet strălucit prietenilor săi, apoi poruncește medicului personal să-i taie venele în baie.

Moare recitând versurile din Farsalia ,care descriu moartea asemănătoare a unui soldat.

 

30 aprilie 313 - Împăratul roman Licinius unifică Imperiul Roman de Răsărit sub conducerea sa.

Flavius Licinius s-a născut în Moesia Superior, într-o familie de țărani originari din Dacia.

A îmbrățișat cariera militară și a ajuns să fie un favorit al imparatului Galeriu, iar după moartea lui Galerius ( in anul 311), Licinius ocupă proviincile danubiano-balcanice până la Hellespont.

În 312 se apropie de Constantin cel Mare, alianță întărită prin căsătoria lui cu Flavia Iulia Constanția, sora acestuia, în martie 313.

În urma întrevederii de la Mediolanum (februarie-martie 313) a celor doi împărați, se promulgă edictul prin care creștinismul este recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu.

Victorios în războiul cu Maximinus Daia (313), Licinius ocupă toate provinciile orientale deținute de acesta, devenind stăpân al întregului Orient.

În anul 324 imparatul Constantin, ii declara razboi lui Licinius.si il nfrânge în două mari bătălii, la Adrianopol (iulie) și Chrysopolis în Asia Mica (septembrie).

Cu flota distrusă de Crispus, fiul lui Constantin, Licinius cade prizonier și este executat în anul următor la Tesalonic.

 

30 aprilie 534/535 - A murit regina ostrogotilor Amalasuntha (n. cca. 495).

Amalasuntha (sau Amalasuentha, Amalaswintha, Amalasuintha, Amalswinthe, Amalasontha) (n. cca. 495 – d. 30 aprilie 534/535) a fost o regină a ostrogoților între 526 și 534.

Fiică a regelui Theodoric cel Mare, Amalasuntha a fost căsătorită în 515 cu Eutharic (c. 480 – 522), un nobil ostrogot, care anterior locuise în Hispania vizigotă.

Acesta era fiul lui Widerich (n. cca. 450), nepotul lui Berismund (n. cca. 410) și strănepotul lui Thorismund (d. după 400), rege al ostrogoților în jurul anului 400.

Soțul ei a murit, se pare în primii ani ai căsniciei, lăsând-o pe Amalasuntha cu doi copii, Athalaric și Matasuntha (n. cca. 517 – d. după 550), soție din cca. 550 a vărului împăratului Iustinian I, Germanus.

La moartea tatălui său din 526, succesiunea a trecut asupra fiului ei, însă puterea i-a revenit Amalasunthei, ca regentă pentru Athalaric.

Puternic influențată de vechea cultură romană, ea i-a oferit fiului ei o educație rafinată și o puternică înclinație pentru literatură.

Conștientă de lipsa sa de popularitate, ea a surghiunit, iar apoi a condamnat la moarte trei nobili goți pe care îi suspecta de intrigi și în același timp a deschis negocieri cu împăratul Iustinian, cu intenția de a se muta, alături de tezaurul goților, la Constantinopol.

Moartea fiului ei din 534 nu a schimbat prea multe din această politică.

Devenită regină, Amalasuntha l-a numit pe vărul ei Theodahad ca partener la tron (iar nu, așa cum se afirmă uneori, soț al ei, dat fiind că soția acestuia era încă în viață), cu intenția de a-și întări poziția.

Alegerea nu a fost fericită, dat fiind că Theodahad a profitat de nemulțumirile din rândul goților și, fie din propriul lui ordin sau doar cu permisiunea sa, Amalasuntha a fost capturată și închisă pe insula Martana din lacul Bolsena (Toscana), unde în 30 aprilie a fost asasinată în baie.

Scrisorile lui Cassiodorus, ministru important și confident în domeniul literaturii al Amalasunthei, ca și istoriile lui Procopius din Cezareea și Iordanes, oferă principalele informații referitoare la personalitatea Amalasunthei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

30 aprilie 1006 - SN 1006, cea mai strălucitoare supernovă din istorie, a apărut pe cer în constelația Lupus și a fost observată în Elveția, China și Egipt.

SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.;

Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea.

A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5.

Apărut la început în constelația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveția și posibil din America de Nord.

Rămășița de supernovă a acestei explozii a fost identificată abia în 1965, când Doug Milne și Frank Gardner au utilizat radiotelescopul de la Observatorul Parkes pentru a demonstra că ceea ce era anterior cunoscut drept sursa radio PKS 1459-41, din apropierea stelei Beta Lupi, părea a fi un înveliș circular de 30 de arcminute.

De-a lungul următorilor ani, au fost detectate atât emisiile de raze X cât și cele de lumină vizibilă ale acestei rămășițe, iar în 2010, H.E.S.S. observatorul de raze gamma a anunțat detectarea unei emisii de radiații gamma de la rămășiță.

Rămășița cu diametrul de ~0,5° al SN 1006 se află la o distanță estimată de 2,2 kiloparseci de Pământ, diametrul său liniar fiind de circa 20 de parseci.

Așa cum este de așteptat de la rămășița unei supernove de tip Ia, nu s-a observat în centrul ei nicio stea neutronică sau gaură neagră.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

30 aprilie 1245 - S-a născut regele Frantei Filip al III-lea, din dinastia Capetienilor.

I-a succedat tatălui său Ludovic al IX-lea (cel Sfant) și a domnit din 1270 pana in anul 1285. A decedat la 5 octombrie 1285.

L-a urmat pe tatăl său în Cruciada a opta, în Tunisia în anul 1270 in timpul careia acesta a murit si a fost declarat rege la vârsta de 25 de ani.

A fost al cincilea rege francez care a participat la Cruciade.

A adăugat pământurilor regale franceze ținutul Champagne, ca urmare a căsătoriei fiului său cu moștenitoarea acestui ținut.

 

3 aprilie 1310 - S-a născut regele Cazimir al III-lea al Poloniei, ultimul rege polonez din dinastia Piast; (d.5 noiembrie 1370).

Cazimir al III-lea cel Mare (n. 30 aprilie 1310 – d. 5 noiembrie 1370), ultimul rege al Poloniei din dinastia Piast (1333–1370), a fost fiul regelui Władysław I Cot Mare și al lui Hedwig de Kalisz.

După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele XII-XIII a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în timpul domniei lui Cazimir al III-lea.

Cazimir este singurul rege polonez care a primit și a păstrat titlul de ‘cel Mare” în istoria poloneză.

Când a venit la tron, vecinii săi nu i-au recunoscut titlul său, numind-l ‘Rege al Cracoviei”.

Economia tarii era distrusă, iar regatul fusese depopulat și epuizat războaie.

La moartea sa, Cazimir a lăsat regatul său dublat teritorial.

Deși era descris ca un rege pașnic, el a purtat mai multe războaie victorioase.

În timpul domniei sale, Polonia a început să se extindă spre est iar printr-o serie de campanii militare între 1340 și 1366, Cazimir a anexat zona Halici-Volodimir. Orașului Lvov i-a acordat drepturi municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez catolic în mijlocul unei populații ortodoxe.

Susținut de Ungaria, a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin.

Cazimir nu a avut nici un fiu legitim si din dorinta de a stabili o linie clară de succesiune și pentru a evita incertitudinea dinastică, a aranjat pentru nepotul său, Ludovic I al Ungariei, să-i fie succesor în Polonia.

Ludovic a fost proclamat rege la moartea lui Cazimir în 1370, iar sora lui Cazimir, Elisabeta (mama lui Ludovic) s-a bucurat de o mare parte putere până la moartea ei în 1380.

 

30 aprilie 1638 - Patriarhul Chiril Lukaris sfințește Mănăstirea Podgoria Copou din Iași, ctitorie a domnului Vasile Lupu.

În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac.

Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri.

În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor și pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră.

Biserica aceasta a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos.

Ea a fost sfințită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului.

Pisania în limba slavonă a fost tradusă de către episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: “Cu voința Tatălui, cu conlucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu rob stăpânului meu Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Treimei închinător, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Țării Moldovei și prea iubita Doamna noastră Teodosia și cu prea iubiții copii Ioan Voievod și Maria și Ruxanda, voi și zidi această sfântă rugă în numele sfântului părintelui nostru Atanasie cel mare, Arhiepiscopul Alexandriei. În anul 7146 (=1638), Aprilie 30. Și s-a sfințit cu mâna preasfântului Patriarh Kiril“.

După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă și dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaște nimic din stilul bisericii originare.

 

30 aprilie 1777 - S-a născut matematicianul si astronomul german Carl Friedrich Gauss; (d. 1855).

 

30 aprilie 1789 - George Washington a devenit primul presedinte american, dupa depunerea juramantului pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, la New York.

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland⁠(d), Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon⁠(d), Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown⁠(d) (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii.

În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi.

Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

Colegiul electoral l-a ales în unanimitate pe George Washington președinte în 1789 și apoi în alegerile din 1792, Washington rămâne până azi singurul președinte care a luat 100% din voturile electorale.

La inaugurarea sa a insistat să se servească rom de Barbados. John Adams a fost ales vicepreședinte. George Washington a depus jurământul ca prim președinte conform constituției Statelor Unite ale Americii în 30 Aprilie, 1789 la Federal Hall⁠(d) în New York cu toate că, la început nu-și dorea această funcție.

Primul Congres al Statelor Unite a votat să-i plătească lui Washington un salariu de 25000 de dolari pe an, o sumă foarte mare pentru 1789. Washington, deja bogat, refuză salariul deoarece prețuia foarte mult imaginea sa ca funcționar public dezinteresat.

La insistența Congresului, totuși, acceptă în cele din urmă plata, pentru a evita un precedent în care postul de președinte ar fi perceput ca accesibil numai pentru persoanele bogate care își permiteau să servească țara fără salariu.

Washington a participat cu mare atenție la pompa și ceremonia postului, având grijă ca titlurile și vestimentația să fie republicane și nu a imitat niciodată curțile regale europene.

Până la sfârșit a preferat apelativul de ,,Domnule Președinte” altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate. Washington s-a dovedit a fi un bun administrator.

Bun în a delega sarcini și bun judecător al talentului și caracterului personal, Washington ținea regulat ședințe ale cabinetului pentru a dezbate problemele înainte de a lua o decizie.

În privința sarcinilor de rutină era ordonat, energic, respectuos cu privire la opinia altora dar hotărât, urmărind obiective generale dar și consistența acțiunilor particulare în atingerea primelor.

Washington a servit al doilea termen ca președinte fără entuziasm.

A refuzat să candideze pentru al treilea, stabilind astfel obiceiul de maximum două termene ca președinte care mai târziu va deveni lege prin amendamentul 22 la Constituție.

 

30 aprilie 1803 - SUA a cumparat de la Franta teritoriul Louisiana in schimbul sumei de 80 milioane franci-aur.

Louisiana a fost denumită după Ludovic al XIV-lea, rege al Franței în perioada 1643-1715. Când René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle a declarat ținutul străbătut de fluviul Mississippi ca teritoriu francez, l-a numit La Louisiane, însemând „Țara lui Louis”.

Ca parte a Imperiului colonial francez, teritoriul Louisianei se întindea de la New Orleans până în nord la actuala frontieră a Canadei.

Când Statele Unite și-au câștigat independența față de Marea Britanie în 1783, preocupările majore ale federației au rămas existența unei puteri europene la frontiera de vest și accesul fără restricții la fluviul Mississippi.

Cum locuitorii americani s-au dus spre vest, au constatat că Munții Apalași constituiau o barieră în calea transportului către est. Produsele puteau fi transportate cel mai ușor cu ajutorul unor șlepuri pe râul Ohio și pe fluviul Mississippi spre portul New Orleans de unde bunurile puteau fi încărcate în nave maritime.

Problema cu această rută era că spaniolii stăpâneau ambele maluri ale fluviului Mississippi în aval de Natchez. Ambițiile lui Napoleon în Louisiana au implicat crearea unui imperiu al comerțului cu zahăr cu centrul în Caraibe.

Conform Tratatului de la Amiens din 1800, Marea Britanie i-a restituit Franței proprietatea asupra insulelor Martinica și Guadalupe. Napoleon a vrut ca Louisiana să fie un depozit pentru aceste insule producătoare de zahăr și un tampon în fața Statelor Unite.

În octombrie 1801, Napoleon a trimis o importantă forță militară să cucerească insula Saint-Domingue și să reintroducă sclavia, care fusese abolită ca o consecință a revoltei din 1792-1793 și a abolirii prin lege și prin constituție a sclaviei în coloniile franceze în anul 1794.

Când armata condusă de cumnatul lui Napoleon, Leclerc, a fost învinsă de forțele care s-au opus reintroducerii sclaviei prin înrobirea celei mai mari părți a populației din Saint Domingue, Napoleon s-a hotărât să vândă Louisiana.

Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite, a fost deranjat de planurile lui Napoleon de a restabili coloniile franceze în America. Având în posesie orașul New Orleans, Napoleon ar fi putut să închidă accesul Statelor Unite la fluviul Mississippi în orice moment.

Jefferson l-a autorizat pe Robert R. Livingston, ministrul Statelor Unite în relația cu Franța, să negocieze cumpărarea orașului New Orleans, a unei părți din malul de est al fluviului Mississippi și libera navigație pe fluviu pentru navele comerciale ale Statelor Unite. Livingston a fost autorizat să plătească maximum 2 milioane de dolari.

Transferul oficial al Louisianei către Franța nu avusese încă loc, iar înțelegerea lui Napoleon cu spaniolii nu a fost un secret bine păzit.

La 18 octombrie 1802, Juan Ventura Morlaes, ca intendent al Louisianei, a făcut publică intenția Spaniei de a revoca dreptul Statelor Unite de a depozita mărfuri la New Orleans.

Închiderea acestui port vital pentru Statele Unite a produs furie și consternare. Comerțul era practic blocat în vest. Istoricii cred că revocarea dreptului de depozit a fost consecința abuzurilor americanilor, în special contrabanda, și nu a intrigilor francezilor așa cum s-a crezut la acel moment.

Președintele Jefferson a ignorat presiunea publicului care cerea un război cu Franța și l-a împuternicit pe James Monroe să ajute la obținerea orașului New Orleans pentru Statele Unite. Jefferson a autorizat mărirea cheltuielilor la 10.000.000 de dolari.

Oricum, la 11 aprilie 1803, ministrul francez de externe, Talleyrand, l-a surprins pe Livingston cu întrebarea ce preț ar plăti Statele Unite pentru întreaga Louisiana, nu doar pentru New Orleans și teritoriul din jurul acestuia (așa cum fusese autorizat Livingston).

Monroe și Livingston au fost de aceeași părere și anume că Napoleon își poate retrage oferta oricând (lăsându-i fără posibilitatea de a obține dorita zonă New Orleans) și că primirea aprobării de la președintele Jefferson poate dura câteva luni, astfel că s-au hotărât să deschidă negocierile imediat.

Până pe 30 aprilie, ei au ajuns să se înțeleagă cu francezii și să cumpere de la aceștia întreagul teritoriu al Louisianei 2.100.000 km² pentru 60 de milioane de franci (aproximativ 15.000.000 de dolari).

O parte din această sumă a fost folosită pentru compensarea unor datorii pe care Franța le avea către Statele Unite.

Plata a fost făcută în obligațiuni emise de Statele Unite, care au fost vândute de Napoleon la valoarea nominală unei companii olandeze, Hope and Company, și băncii britanice Barings, cu o reducere de 87½ pentru fiecare 100 de unități.

Ca urmare, Franța a primit numai 8.831.250 de dolari bani în numerar pentru Louisiana.

Conștiinciosul bancher englez Alexander Baring a vorbit cu Marbois în Paris, s-a deplasat în Statele Unite să ia obligațiunile, le-a dus în Marea Britanie și s-a întors în Franța cu banii pe care Napoleon i-a folosit să finanțeze războiul împotriva Angliei.

Când știrea despre cumpărare a ajuns în Statele Unite, Jefferson a fost surprins.

El autorizase cheltuirea a 10.000.000 de dolari pentru un oraș port și în schimb a primit tratate care obligau guvernul să cheltuie 15.000.000 de dolari pentru un teren care ar fi dublat suprafața țării.

Adversarii politici ai lui Jefferson din Partidul Federalist, au susținut că Louisiana cumpărată ar fi un deșert fără valoare și că este neconstituțională achiziția unor terenuri și încheierea unor tratate fără aprobarea Senatului.

Ceea ce îi speria era însă faptul că noile state, care vor fi în mod inevitabil desprinse din teritoriul Louisianei, vor întări poziția vestului și a sudului în Congres, iar în viitor vor reduce influența federaliștilor din Noua Anglie în afacerile interne.

Președintele Jefferson a fost un entuziast susținător al extinderii spre vest și a susținut cu fermitate tratatul. În ciuda obiecțiunilor federaliștilor, la 20 octombrie 1803, Senatul Statelor Unite a ratificat tratatul referitor la Louisiana.

O ceremonie oficială s-a ținut în New Orleans, la 29 noiembrie 1803, pentru a marca transferul. Cum teritoriul Louisianei nu a trecut niciodată în mod oficial din puterea Spaniei în cea a Franței, spaniolii și-au coborât drapelul, iar francezii l-au ridicat pe al lor.

În ziua următoare, generalul James Wilkinson a acceptat posesiunea Louisianei în numele Statelor Unite. O ceremonie similară a fost ținută în St. Louis la 9 martie 1804, când tricolorul francez a fost înălțat lângă râu, înlocuind drapelul spaniol.

A doua zi, căpitanul Amos Stoddard și-a condus compania de artilerie în oraș și a înălțat drapelul american pe catargul fortului.

Terioriul Louisianei a fost predat oficial guvernului Statelor Unite reprezentat de Meriwether Lewis.

Teritoriul Louisianei, cumpărat pentru mai puțin de 3 cenți pe acru (aproximativ 8 cenți/ha), a dublat mărimea Statelor Unite peste noapte, fără nici un război și fără ca nici un american să își piardă viața, și a stabilit un precedent pentru cumpărarea de teritorii.

A deschis o cale pentru o viitoare expansiune a Statelor Unite peste continent către Pacific.

 

30 aprilie 1835  - Împăratul rus Nicolae I sancţionează decizia Consiliului de Miniştri de a permite duhoborilor (membri a două secte creştine apărute în Rusia la începutul secolului XVIII-lea), care au locuit în Delta Dunării şi se înapoiau în Rusia, să se stabilească printre coreligionarii lor din Basarabia ţaristă.

 

30 aprilie 1844 - Alexandru Ioan Cuza s-a casatorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai Rosetti, nascuta Sturdza.

Cu acest prilej, Cuza a refuzat sa primeasca tiganii robi trecuti in lista dotala a sotiei, fiind astfel primii care au acceptat hotararea Adunarii Obstesti din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a tiganilor.

Împlinind cincisprezece ani, Elena s-a stabilit la Iaşi unde a fost introdusă în înalta societate. Aici îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza cu care se va căsători la Iaşi în ziua de 30 aprilie 1844.

Rar se întâlnesc două făpturi mai deosebite.

Crescută de o mamă aprigă şi autoritară, Elena avea o fire cu totul opusă soţului ei: domoală, retrasă, cumpătată, cam stângace şi puţin timidă, lipsită de încredere în forţele proprii era stăpânită în societate de puternice complexe de inferioritate.

Deşi, căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un soţ prea statornic, între ei s-au păstrat, totuşi, întotdeauna relaţii de respect.

 

30 aprilie 1848 - A avut loc la Blaj prima adunare politică a românilor din Transilvania, pe Cîmpia Libertăţii – Adunarea din duminica Tomii.

La 18 -30 aprilie 1848 are loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din Duminica Tomii), la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a unei adunări populare.

 

30 aprilie 1857 - S-a introdus in Bucuresti iluminatul public cu lampi cu petrol lampant, capitala Romaniei fiind primul oras din lume luminat astfel.

La 30 aprilie 1857 s-a introdus in Bucuresti iluminatul public cu lampi cu petrol lampant, capitala Romaniei fiind primul oras din lume luminat astfel.

Iluminatul străzilor oraşului de pe Dâmboviţa a fost aproape inexistent până la jumătatea sec. XIX, când, din loc în loc, au început să apară felinarele.

În 1857, Bucureştiul a devenit primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant. Până atunci, bezna de pe străzi era de nepătruns. Doar razele Lunii, atunci când nu era ascunsă printre nori, erau binevenite să lumineze calea drumeţilor.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 aprilie 1860 - În Moldova (Principatele Unite) se formeaza un nou guvern în frunte cu Mihail Kogălniceanu.

La 30 aprilie 1860, stil vechi (12 mai 1860, stil nou), în Moldova vine un nou guvern în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Guvernul va activa pînă pe 17 ianuarie 1861, stil vechi (29 ianuarie 1861, stil nou).

 

30 aprilie 1870 - S-a născut compozitorul austriac Franz Lehár ; (d. 1948).

 

30 aprilie 1881 - Se constituie Partidul Naţional Român (P.N.R.) prin unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria cu Partidul Naţional din Transilvania

La 30 aprilie 1881, stil vechi (12 mai 1881, stil nou) se constituie Partidul Naţional Român (P.N.R.) prin unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria cu Partidul Naţional din Transilvania.

Crearea partidului şi adoptarea programului său au grupat pentru prima dată toate elementele politice din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, pe baza unei platforme programatice şi de acţiune comune.

Partidul Naţional Român a avut un rol important în înfăptuirea actului unirii Transilvaniei cu România şi în pregătirea, împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania, a Adunării Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918). În februarie 1923, P.N.R. a fuzionat cu foştii membri ai Partidului Conservator-Democrat, iar în 1925, cu Partidul Naţionalist al Poporului.

În octombrie 1926, P.N.R. a fuzionat cu Partidul Ţărănesc, punîndu-se astfel bazele Partidului Naţional-Ţărănesc. Preşedinţi ai Partidului Naţional Român au fost: Nicolae Popea (1881-1882), Patenie Cozma (1882-1883), Gheorghe Bariţiu (1884-1888), Ioan Raţiu Băseşti (1903-1918), Iuliu Maniu (1919-1926). Partidul publică ziarele Tribuna (1884-1903), Lupta (1906-1910), Românul (1911-1916, oct.-dec. 1918), Patria (1919-1926).

 

30 aprilie 1883 - S-a născut prozatorul ceh Jaroslav Hašek; (d. 1923).

 

30 aprilie 1883 - A murit pictorul francez Edouard Manet; (n. 1832).

 

30 aprilie 1893 - S-a nascut Joachim von Ribbentrop, diplomat nazist, fost ministru de externe al celui de-al III-lea Reich german; (d. 1946).

 

30 aprilie 1895 - S-a născut poetul si traducatorul roman Ion Vinea; (d. 1964).

 

30 aprilie 1896 - Se adoptă Legea învățământului primar și normal–primar (Legea Poni).

Prin aceeași reglementare se înființează Casa Școalelor, care va avea în atribuție administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționarea mobilierului aferent.

Petru Poni (n. 4 ianuarie 1841, satul Săcărești, comuna Cucuteni, județul Iași; d. 2 aprilie 1925, Iași) a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic român, pionier al școlii românești de chimie.

A fost profesor la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române.

 

30 aprilie 1897 - Mihail Sadoveanu debuteaza in ziarul umoristic „Dracul” din Bucuresti Sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier publica schița umoristică de 40 de rânduri sub titlul „Domnișoara Mxxxx Falticeni„

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.

Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.

Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.

Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.

 

30 aprilie 1902 - A avut loc premiera operei „Pelléas si Melisande” de Claude Debussy.

Pelléas et Mélisande este o operă (dramă lirică) în 5 acte şi 19 tablouri de Claude Debussy, după un libret de Maurice Maeterlinck.

Premiera operei a avut loc la “Opéra-Comique” din Paris în ziua de 30 aprilie 1902. Durata operei: cca 3 ore. Locul de desfăşurare al acţiunii: Regatul Allemonde (loc fabulos, de basm).

 

30 aprilie 1902 - A avut loc, la Paris , premiera operei Pelleas si Melisande de Claude Debussy.

 

30 aprilie 1909 - S-a născut Regina Juliana a Olandei; (d. 2004).

 

30 aprilie 1912 - La Bender (Tighina), gubernia Basarabia, începe să apară azeta politică, socială şi comercială – „Bessarabskii telegraf”, prima publicaţie periodică din acest oraş.

 

30 aprilie 1920 - In Romania intra in vigoare Legea pentru organizarea Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, in atributiile caruia intrau: “pregatirea, aplicarea si supravegherea aplicarii legilor privitoare la asigurarile sociale”.

 

30 aprilie 1926 - S-a nascut Septimiu Sever, actor român de teatru și film.

 

30 aprilie 1933 - A decedat scriitoarea franceza de origine romana Anna de Noailles (născută Brâncoveanu); (n. 1876).

 

30 aprilie 1937 - În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota. Au putut participa doar bărbații care, în majoritate (peste 90%), au fost de acord ca femeile să se bucure de acest drept.

 

30 aprilie 1939 - Franklin D. Roosevelt este primul presedinte care a aparut pe postul de televiziune.

Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 – d. 12 aprilie 1945) a fost cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933 – 1945).

S-a remarcat ca fiind una dintre principalele figuri politice secolului XX-lea pe plan național cât și internațional, care a contribuit esențial la depășirea crizei economice mondiale și la înfrângerea Germaniei naziste în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

De asemenea, este singurul președinte din istoria Statelor Unite care a fost instituit în funcție pentru patru mandate consecutiv.

 

30 aprilie 1945 - În timp ce trupele sovietice se apropiau de Berlin, , Adolf Hitler si Eva Braun, s-au sinucis împreună, după ce au fost căsătoriți o zi. În aceeași zi, Armata Roșie arborează drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.

La 30 aprilie 1945, liderul nazist Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889) şi soţia sa Eva Braun, cu care se căsătorise cu o zi în urmă, s-au sinucis în bunkerul de sub Cancelaria Reichului din Berlin, în timp ce trupele sovietice ajunseseră la doar câteva sute de metri de ascunzătoare.

Adolf Hitler şi Eva Braun s-au sinucis în ziua de 30 aprilie 1945, la scurt timp după ora 15.30, momentul în care, după ce îşi luaseră rămas bun de la cei care le rămăseseră alături, cei doi s-au retras, potrivit relatărilor martorilor.

”Începând din acest moment, mărturiile sunt neclare şi contradictorii. Potrivit mărturiilor culese de Intelligence Service, s-a auzit un foc de armă. Apoi Goebbels şi Bormann, în momentul următor, au intrat în camera führerului.

Ei au găsit corpul lui Hitler întins pe sofa: îşi trăsese un glonţ în gură.

Eva Braun era şi ea moartă, dar nu se folosise de revolver, înghiţise cianură”, arată Jacques de Launay în cartea sa ”Ultimele zile ale fascismului în Europa” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985).

La moartea führerului, Bormann şi Goebbels, locotenenţii săi cei mai fideli, au preluat din bunker conducerea operaţiilor, aminteşte Jacques de Launay în lucrarea mai sus-menţionată.

La 1 mai 1945 Goebbels s-a sinucis şi el, împreună cu soţia sa.

Câteva zile mai târziu, capitularea necondiţionată a Germaniei semnată în noaptea de 8/9 mai 1945 la Berlin a pus capăt războiului în Europa.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

30 aprilie 1946 - S-a născut Carl al XVI–lea Gustaf, regele Suediei.

 

30 aprilie 1948 - A fost creată Organizația Statelor Americane (OSA) , o organizație internațională guvernamentală cu sediul la Washington cu 35 de state membre și 24 de observatori permanenți care are ca obiective principale securitatea continentală si soluționarea pașnică a conflictelor dintre statele membre.

 

30 aprilie 1948 - Moare Aurel Petrescu, regizor, operator, grafician si publicist, pionier al filmului de animatie .(n. 30 august 1897, București ).

Aurel Petrescu, regizor, operator, grafician si publicist. În anul 1920, Aurel Petrescu a realizat filmul de animație „Păcală în lună“ (la casa de producție Soarele a germanului Erich Pommer), care a fost prezentat în aprilie 1920, la Cinematograful militar din București.

Succesul acestui film l-a determinat să continuie, realizând noi filme despre Păcală: „Păcală amorezat“ (1925) și apoi „Păcală și Tândală la București” (1926).

Apoi între anii 1923 și 1927, realizează un ciclu de desene animate umoristice grupate sub denumirea de „D’ale zilei“.

Un număr de circa 70 de pelicule de animație ii aparțin. Unele sunt independente, altele au reprezentat reclame pentru diferite companii. A avut curajul să continue producția și în epoca sonorului.

 

30 aprilie 1949 - A fost fondat Teatrul pentru Copii si Tineri „Merlin” din Timisoara.

 

30 aprilie 1966 - Moare Gheorghe Bezviconi, important istoric literar si genealogist roman, membru al Academiei Romane, membru fondator al Societatii Scriitorilor din Basarabia.

 

30 aprilie 1970 - Presedintele Nixon anunta ca fortele Statelor Unite si ale Vietnamului de Sud vor invada Cambodgia pentru a lichida bazele fortelor comuniste.

 

30 aprilie 1975 - Armata Vietnamului de Nord comunist ocupa in totalitate Vietnamul de Sud, reunificand tara (Ziua Victoriei).

 

30 aprilie 1979 - La Bucureşti, Republica Socialistă România, s-a stins din viaţă Pantelimon Halippa, publicist şi om politic român originar din gubernia Basarabia ; (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca, Basarabia ţaristă).

Pantelimon Halippa a fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia , patriot si fruntas al luptei pentru cauza unirii Basarabiei cu Romania.

A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru Basarbia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim. În 1950 a fost arestat şi închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. A fost mutat apoi la închisoarea de la Aiud, unde a fost reţinut până în 1957.

A scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, este repus în drepturi post- mortem în 1990, dupa prabusirea regimului comunist din Romania.

 

30 aprilie 1980 - La vârsta de 42 de ani, Prințesa Beatrix devine regină a Țărilor de Jos, după abdicarea mamei sale, regina Iuliana.

Beatrix Wilhelmina Armgard de Orania-Nassau (n. 31 ianuarie 1938, Baarn) este fiica cea mare a reginei Juliana și a soțului acesteia, Prințul Bernhard.

A fost regină a Regatului Țărilor de Jos care cuprinde: Țările de Jos, Curaçao, Sint Maarten și Aruba, din 1980 până în 2013. În urma abdicării ea este numită Prințesa Beatrix.

 

30 aprilie 1983 - A murit George Balanchine, coregraf de origine rusa, unul dintre fondatorii scolii americane de balet, parintele baletului abstract; (n. 22 ianuarie 1904).

 

30 aprilie 1983 - A murit cantaretul american de blues McKinley Morganfield (n.4 aprilie 1915 ), cunoscut sub numele de Muddy Waters.

 

30 aprilie 1988 - La Dublin in Republica Irlanda, cantareata canadiana de etnie franceza Céline Dion câștigă a 33-a ediție a Eurovisionului pentru Elveția, cu piesa „Ne partez pas sans moi”.

 

30 aprilie 1990 - Deschiderea, la Lisabona, a Centrului Nord–Sud al Consiliului Europei.

 

30 aprilie 1991 - Un puternic ciclon a lovit Bangladesh-ul provocand moartea a 138.000 de oameni.

 

30 aprilie 1993 - Jucatoarea iugoslava de tenis de camp, Monica Seles, numarul 1 mondial, a fost grav ranita de un suporter fanatic al adversarei sale, Steffi Graf.

Pe 30 aprilie 1993, Monica Seleș (reprezentantă a fostei Iugoslavii) juca împotriva sportivei bulgare Magdalena Maleeva, în sferturile de finală ale turneului pe zgură de la Hamburg.

În timpul unei pauze între game-uri, un spectator german a înjunghiat-o în spate pe Monica Seleș cu un cuțit de bucătărie, provocându-i jucătoarei o rană adâncă de aproape patru centimetri.

cititi mai mult pe www.digisport.ro

 

30 aprilie 1994 - A murit George Constantin, actor de teatru si film („Domnisoara Christina”, „O vara de neuitat”, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Cuibul de viespi”, „Cu mainile curate”, „Burebista”); ( n. 3 mai 1933).

 

30 aprilie 2000 - A fost canonizata, de catre Papa Ioan Paul al II-lea, sora Faustina Kowalska, calugarita poloneza de care este legat cultul Îndurarii Divine.

Maria Faustina Kowalska, cunoscută sub numele de Sfânta Faustina, născută Helena Kowalska, (n. 25 august 1905 la Głogowiec, Polonia (atunci în Imperiul Rus) – d. 5 octombrie 1938 la Cracovia, Polonia) a fost o călugăriță mistică și vizionară poloneză. Este venerată în biserica romano catolică ca sfântă și este cunoscută ca apostol al milostivirii divine. De-a lungul vieții sale a avut numeroase viziuni și conversații cu Iisus despre care a scris în jurnalul ei, publicat mai târziu cu titlul „MIC JURNAL Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu”.

La vârsta de 20 de ani Faustina intră într-o mânăstire din Varșovia de unde va fi mai târziu transferată la Plock, și mai apoi la Vilnius unde îl întâlnește pe confesorul său Michael Sopocko care o susține în devoțiunea față de Divina mila. Faustina și Sopocko au îndrumat un artist să picteze prima imagine a milostivirii divine, bazată pe descrierile Faustinei din viziunile avute cu Iisus, pictură ce va deveni una din cele mai cunoscute icoane creștine.

Sopocko folosește imaginea la prima Liturghie din prima duminică de după Paști – care mai târziu a devenit cunoscută ca Duminica Milostivirii divine. În jurnalul său, Faustina a prezis că munca ei va fi interzisă pentru o vreme și apoi va primi din nou aprobare să continue. Devoțiunea față de Mila divină a fost oprită de către Vatican in 1959 cand papa Ioan al XXIII-lea a semnat un decret care a plasat lucrările sale în Indexul Cărților Interzise.

În 1965 Karol Wojtyla, atunci arhiepiscop al Cracoviei și mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea, a dispus o nouă investigație, intervievând martorii și în 1967 a trimis un număr de documente despre Faustina Vaticanului, cerând începerea procesului beatificării sale. Cazul a fost acceptat pentru analiză în 1968, iar Devoțiunea față de Mila divină a fost din nou îngăduită în 1978, Faustina fiind declarată primul sfânt al secolului 21 in Aprilie 2000. Devoțiunea față de Milostivirea divină este acum practicată de peste 100 de milioane de catolici.

 

30 aprilie 2001 - Milionarul american Dennis Tito, primul turist spațial, decolează pe o navetă rusească cu destinația Stația Spațială Internațională.

Dennis Tito (născut: 8 august, 1940, Queens, New York) este un multimilionar american, care și-a câștigat și statutul de celebritate prin faptul că a devenit primul turist spațial. Tito a obținut un Bachelor of science în astronautică și aeronautică la New York University în 1962 (titlul este echivalent Bacalaureatului din statele europene; adică primul grad academic (cel mai de jos), iar mai târziu a obținut și un Master of science, (specialitatea inginerie) la Rensselaer Polytechnic Institute, Troy, New York.

La 18 mai 2002 a obținut un titlu de Doctor honorific de la același Institut (Rensselaer Polytechnic Institute), care îi recunoscuse cu ani în urmă și Masteratul. Se numără printre foștii cercetători ai proiectului Jet Propulsion Laboratory de la NASA. În 1972 a fondat Wilshire Associates, o societate de asistență și consultanță financiară în Santa Monica, California. Pe 28 aprilie 2001 Tito s-a alăturat echipajului navetei Sojuz TM-32 și, timp de 7 zile, 22 de ore și 4 minute a rămas cu ei pe orbită. Pentru această călătorie a sa, Tito, a achitat suma de 20 de milioane de dolari americani.

 

30 aprilie 2002 - Un referendum în Pakistan consfințește pentru încă 5 ani regimul militar al lui Pervez Musharraf.

Pervez Musharraf (n. 11 august 1943) este un politician pakistanez, general retras din activitate, care a servit în calitate de Președinte al Pakistanului între 2001 și 2008.

 

30 aprilie 2004 - A fost observat SASSER, un «Computer worm», care doar în câteva zile a infectat o mare parte din computerele din lumea întreagă.

 

30 aprilie 2006 - A murit Jean-François Revel, filosof, scriitor si ziarist francez, membru al Academiei franceze, figura de prim rang al anticonformismului in randurile intelectualitatii franceze, virulent adversar al totalitarismului sub orice forma ; (n. 10 ianuarie 1924).

 

30 aprilie 2011 - A decedat prozatorul și romancierul latino-american Ernesto Sábato (n. 24 iulie 1911).

S-a născut în Rojas, un oraș din provincia Buenos Aires, părinții erau doi imigranți italo-albanezi, Juana María Ferrari și Francisco Sábato. La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic” e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze”, „trădând” cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag. Și-a susținut doctoratul în fizică, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști.

În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. A fost doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata. A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare – Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri. Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu romanele sale : Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. A trait 100 de ani , iar intr-una din reflectiile sale spunea: „Viaţa e atât de scurtă şi de complicată, încât atunci când începi să te deprinzi cu ea, deja urmează să mori”.

 

30 aprilie 2013 - Regina Beatrix a Olandei a abdicat, iar Willem – Alexander, Print de Orania a urcat pe tronul Tarilor de Jos ca regele Willem-Alexander al Olandei. El este primul rege al Olandei de la moartea stră-stră-bunicului său în 1890, regele Willem al III-lea.

Willem-Alexander (Willem-Alexander Claus George Ferdinand; n. 27 aprilie 1967) este, începând cu 30 aprilie 2013, actualul rege al Regatului Țărilor de Jos, care cuprinde: Țările de Jos, Curaçao, Aruba și Sint Maarten. El este Șeful Casei de Amsberg și fiul cel mare al reginei Beatrix. A servit în marina regală olandeză și a studiat istoria la Universitatea Leiden. Regele Willem-Alexander este interesat în probleme internaționale de management al apei și de sport. S-a căsătorit în 2002 cu Máxima Zorreguieta Cerruti și au împreună trei fiice: Prințesa Catharina-Amalia (n. 2003), Prințesa Alexia (n. 2005) și Prințesa Ariane (n. 2007). Prin urcarea sa pe tron, a devenit primul rege al Țărilor de Jos de la moartea stră-străbunicului său, Willem al III-lea, în 1890.

 

30 aprilie 2020 - La ordinea zilei