Proteste noiembrie 2015
foto: Vlad Petri
articol: ActiveWatch
5 noiembrie 2015
ActiveWatch solicită Președintelui României și partidelor politice parlamentare să nu deturneze revolta societății adresate clasei politice și corupției sistemice prin organizarea de alegeri parlamentare anticipate.
În opinia noastră, alegerile anticipate ar consolida statu-quoul politic și ar elimina șansa candidaturii partidelor noi, respectiv a reprezentanților societății nereprezentate acum politic, care, în virtutea recentelor modificări ale legii partidelor, ar putea să participe la viitoarele alegeri parlamentare. Având în vedere că legea partidelor a fost modificată în acest an (în luna mai), procesul de formare al acestor partide nu este încă încheiat.
Considerăm propunerea Partidului Național Liberal ca fiind cinică și contrară solicitărilor pieței: acest partid folosește revolta populară ca temei pentru alegerile anticipate pentru a bloca tocmai șansa reformării clasei politice.
Din 2003 am pus viața a mii de oameni în pericol. Weekend de weekend. Și câte odata și în timpul săptamânii.
Poate, să-mi cumpăr un G-Klasse, poate că mai mult de atât nu m-a dus capul să fac … Am terminat o facultate tehnică, aș fi putut fi un bun inginer pentru patrie … M-am eșuat în “meseria” asta de cârcimar. Mi-am asumat cunoașterea în amănunt a tuturor legilor. Chiar daca eu ar fi trebuit, dupa calificarea mea să văd câți amperi sunt in tabloul de siguranțe și dacă poate să ia foc vreun cablu. Nici măcar asta n-am facut suficient de bine. Am avut destule “avarii” electrice in aștia 14 ani. Și multe imporvizații …
Cred că alături de Fire si Club A suntem cei mai vechi care încă mai funcționăm în București.
Sunt prieten cu unul din patronii de la Colectiv. Știu ca o sa facă mulți ani de pușcarie. Ar fi trebuit să mă ia și pe mine.
Chiar dacă, pâna la experiența actuală, cred că am făcut aproape tot ce mă ducea capul.
În alt context am facut un bilanț al taxelor pe care le-am plătit statului român doar în ultimii 5 ani – 2.700.000 lei
Ce p**a mea a făcut statul cu banii aștia? Banii aștia sunt banii plățiti de fiecare care a băut o bere prin Expirat …
Am funcționat pe “propria răspunedere” de 14 ani…
Ne-a “tras cineva de urechi” în anii ăștia?
Știu și văd că funcționarii statului stau pe salarii de 2 lei și ar trebui să-și asume multe. Știți care e paradoxul – clădirea în care e Expiratul și Energiea este construită in 1913 ca o investiție privată de un doctor – Leonte Anastasievici. Este numele străzii pe care am parcat mașina la al 4-leal spital căutându-l pe Rugină – Spitalulul Municipal. Vă dați seama “câți bani făcea” un medic acum 100 de ani?
Știti cum se obține autorizația de funcționare de la primărie? Depui în ianuarie un teanc de acte, pe care oricum le ai – CUI, contract de închiriere, contract de gunoi, de dezinsectie, o taxă etc. Și prin aprilie se elibereză autorizația. Credeți-mă că un om cu 12 clase în maxim 20 minute poate să analizeze și sa dea o autorizație pe baza actelor cerute. Treabă de 20 minute în 4 luni …
Nimeni nu își asumă responsabilități.
Și mă repet și mă pun în capul listei.
Vrem demisii și așa ar trebui să facă niște oameni normali la cap.
Încă nu conștientizâm conceptul de demisia de onoare.
Nu implică asumarea vinovăției, ci asumarea unui sistem în care ești și care nu funcționează cum trebuie, nu neapărat din vina ta. Dar în care, la un anumit dat nu a funcționat.
Eu îmi dau demisia.
Expirat-ul din București se închide.
De astazi nu mai pot să-mi asum vieți. Sau poate pot. Om vedea.
P.S. A venit mult anunțatul control de la ponta. 20 de uniforme de la Poliția locala. O singură domnișoară de la ISU. Luni dimineața, înainte să merg la Rugină o sa trec sa văd dacă am greșit in “declarația pe propria raspundre”. Eu zic că nu. Nu a murit/ sau nu a pățit nimeni nimic grav in acești ani.
Din partea politiei locale, după toate actele cerute am primit amenda 1000 lei ca mai aveam terasa deschisa (afara erau 8-10 grade). Principiul românesc al oricărei autorități că trebuie să dăm oricum amendă.
P.S.2 În sectorul 4 primarul zice că nu stie și nu iși poate asuma nici-o vină. În sectorul 5, nu mai avem primar – cred că știți …
P.S.3 Din păcate statul este dușmanul “de clasă” al oricărui “mic/ mediu” comerciant. Ăla mare are lobby, noi suntem “mici/medii șpăgari”
Pardon!!! Bre… Ar trebui să ne fie partener … dar asta e o altă discuție.
P.S. 999 Atâtea astea am vorbit atat de des cu Rugina pentru că am știut/ văzut/ criticat/ dezbătut degeaba la un șpritț…
foto: danteca1.wordpress.com
articol: Dan Teca – danteca1.wordpress.com
22 octombrie 2015
Anatomia unui eşec – M10 (ep.4)
După o îndelungată absenţă, reuşesc în sfârşit, cu mare, mare dificultate, să mă smulg din starea călduţă, de linişte, uitare şi nepăsare faţă de tot ce are legătură cu civismul sau politica.
Implicarea extrem de puternică, timp de aproape un an, şi, mai ales, finalul dezastruos al acestei „aventuri” politice au fost epuizante. Am mai continuat o vreme să alerg în acest „maraton” şi după ce am fost „descalificat”, doar din inerţie. Dar odată ce m-am oprit şi mi-am îndreptat atenţia către problemele personale şi profesionale, prea mult neglijate în toată această perioadă, mi-a fost aproape imposibil să mai pornesc din nou. O vacanţă prelungită cu cortul, departe de lumea dezlănțuită, a adâncit încă şi mai mult această stare de detaşare.
Îi înţeleg perfect pe cei care, după ce au trecut printr-o experienţă asemănătoare, n-au mai vrut nici să audă de politică, cu atât mai puţin să povestească prin ce-au trecut.
Ca să relatezi corect, trebuie să rememorezi totul, cât mai detaliat posibil. Iar asta e foarte dureros, acum când ştii cât de-n zadar te-ai implicat. Când ştii că totul n-a fost decât o farsă.
Mă simt însă dator, mai ales faţă de aceia care continuă să fie atraşi spre această Fata Morgana, să merg mai departe cu „anatomia” (deşi, poate că mai potrivit ar fi termenul „autopsie”) pe care am început-o, oricât de dureros ar fi.
Nu pot să renunţ şi să stau deoparte, să-mi văd liniştit şi confortabil de ale mele. Tentaţia e uriaşă, dar nu ar fi moral să fac asta. Mai ales când văd în ce lumină frumoasă prezintă Doamna M această organizaţie. Când ştiu cât de mare e discrepanţa între vorbe şi fapte.
GRUPUL DE INIŢIATIVĂ
7 noiembrie 2014– Chiar în noaptea dinaintea declaraţiei de la Cluj, lansez pe mail următoarea invitaţie adresată coordonatorilor de voluntari judeţeni din campanie: „Dragi prieteni coordonatori, Ca urmare a deciziei Monicăi Macovei de a ne organiza într-un partid nou, vă invit să vă alăturaţi şi voi grupului închis https://www.facebook.com/groups/forum.macovei/ în care dezbatem idei şi propuneri despre cum vrem să arate viitorul nostru partid (organizare internă, principii, statut, viziune)”
Aşa lua naştere primul (şi singurul, după ştiinţa mea) Grup de iniţiativă dedicat exclusiv construcţiei partidului ce urma să se formeze în jurulvalorilor şi viziuniireprezentate de Doamna M (ci NU „Partidul Doamnei M”, cum l-au numit unii).
Grupul acesta avea să reprezinte un autentic exemplu de (încercare de) construire de la firul ierbii a unei formaţiuni politice.
9 noiembrie 2014 – Are loc prima întâlnire în lumea reală a membrilor din Bucureşti ai acestui grup .
Deşi numărul participanţilor a fost relativ restrâns, întâlnirea aceasta a constituit punctul de pornire pentru o dezbatere democratică şi constructivă, ce avea să se încheie definitiv abia 5 luni mai târziu, din motive pe care le voi prezenta în ultimul episod din această serie.
11 noiembrie 2014 – Pentru a fi consecvenţi cu principiile pe care le susţineam, am considerat că se impune lărgirea Grupului nostru de iniţiativă, aşa încât să poată participa toţi cei care o susţinuseră pe Doamna M în campanie şi doreau să se implice în continuare.
Prin urmare, le scriu din nou coordonatorilor de voluntari: „….Aşa cum (majoritatea dintre voi) ştiţi deja, am postat ce s-a discutat la întâlnirea de duminică din Bucureşti, iar ideile extraordinare care s-au conturat acolo sunt dezbătute şi dezvoltate pe forum chiar în timp ce vă scriu acest email. Pentru a fi în concordanţă cu ideile democratice care s-au desprins din dezbatere, am decis să deschid acest grup tuturor macoviştilor……..”
Grupul se extinde, discuţiile se aprind, ideile încep să capete consistenţă.
13 noiembrie 2014 – Fiind într-o fază suficient de avansată cu dezbaterea în interiorul grupului, şi cu câteva principii de bază destul de bine conturate, decidem că a sosit momentul s-o invităm la dialog pe Doamna M, ca să ne lămurim dacă, şi în ce măsură, ne împărtăşeşte ideile. Să ştim dacă, mai departe, putem merge împreună cu acest proiect.
I-am scris direct pe adresa personală de email: „Comunităţile online «Forumul susţinătorilor Monicăi Macovei» şi «Oameni politicoşi» vă invită la o dezbatere liberă despre cum ar trebui să fie o organizaţie civică sau politică pentru a reprezenta o alternativă reală la cele existente. Întâlnirea, denumită de noi Cafeneaua politică, este programată pentru sâmbătă 15 noiembrie, la ora 11:00, în strada … Ne-am bucura foarte mult să vă avem în mijlocul nostru. Dacă, totuși, programul nu vă permite, am putea muta întâlnirea la o oră care vă este mai convenabilă. Aşteptăm cu maxim interes răspunsul dumneavoastră, Cristian D… – reprezentant „Oameni politicoşi” https://oamenipoliticosi.org/ Dan Ţeca – reprezentant „Forumul susţinătorilor Monicăi Macovei”https://www.facebook.com/groups/forum.macovei/ ” Ne-a răspuns imediat: „Multumesc mult. Sigur ca vreau sa vin, in primul rind sa va multumesc si apoi sa discutam despre ce ati scris in mail. DAR pe 15 noiembrie nu sunt in tara, asa ca va rog mult sa o mutati.”
Am reuşit să ne punem în acord cu programul Doamnei M pentru o viitoare ediţie aCafenelei politice din data de 21 noiembrie.
Dar nu am anulat Cafeneaua de pe 15, am lăsat-o aşa cum fusese programată. Această a doua întâlnire a grupului nostru de iniţiativă era o bună ocazie să ne cristalizăm mai bine ideile discutate pe Forum, înainte de a i le prezenta Doamnei M.
15 noiembrie 2014 – După două întâlniri în lumea reală şi nesfârşite discuţii online, cu argumente puternice de ambele părţi, se desprinsese destul de clar opţiunea majoritară (~80%) a Grupului nostru de iniţiativă: „…Participanţii au căzut de acord că, fie şi cu un număr redus de voturi în sondajul lansat pe forum, opinia membrilor Forumului este favorabilă unei organizări mai apropiate de Democraţia Directă decât de cea Reprezentativă …” https://www.facebook.com/groups/forum.macovei/permalink/354064844754745/
Am considerat totuşi că e cazul să abordăm cât mai echilibrat această discuţie cu Doamna M, pentru a le da şansa, şi celor ce susţineau un model de democraţie internă de tip reprezentativ, să-şi prezinte argumentele, şi să vedem pentru ce variantă ar opta Doamna M.
18 noiembrie 2014 – Lansăm pe grupul nostru de Facebook invitaţia (adresată tuturor membrilor) pentru „Cafeneaua politică 3” şi temele ce urmau să fie dezbătute, solicitându-le celor care nu vor putea participa fizic, să îşi spună opiniile în mediul virtual, pentru a fi transmise mai departe Doamnei M.
Însă nu am anunţat explicit participarea Doamnei M la Cafenea. Am vrut să ne asigurăm că vin la întâlnire doar cei care au ceva de spus pe aceste subiecte, altfel riscam ca dezbaterea să derapeze şi să se transforme în cu totul altceva.
În urma feedback-ului de pe grup am mai ajustat un pic lista cu temele dezbaterii, şi a doua zi i-am trimis-o şi Doamnei M: „1. Care sunt mecanismele din partide care generează corupţie? 2. Zero cost politics – cum ne putem apropia de acest deziderat într-un partid? 3. Ce decizii ar trebui luate doar de cei din conducere, chiar şi într-un partid bazat pe Democraţie Directă? 4. Democraţia Open Source – cum ar putea fi valorificată inteligenţa colectivă într-un partid? 5. În afara avantajelor materiale, ce i-ar putea atrage pe oameni să se alăture unui partid sau unei organizaţii civice? 6. Se poate construi un partid bazat pe Democraţie Directă Digitală? Cum? 7. Cum ar fi primită de români ideea extinderii Democraţiei Directe la nivelul întregii societăţi? 8. Care sunt pericolele ce stau în faţa inițiativelor noi din politică şi cum ar putea fi evitate? 9. Cum se poate porni efectiv un proces de înfiinţare a unei noi construcţii politice maximizând momentul de entuziasm?”
Mai erau doar 3 zile până la întâlnirea aceea, extrem de importantă pentru noi, şi aveam mari emoţii.
Nu ştiam cum va reacţiona Doamna M la propunerile noastre reformiste, care, odată aplicate, ar fi diminuat substanţial puterea de decizie a liderilor (inclusiv Doamna M!) în viitoarea organizaţie politică.
Eram totuşi optimist. Îmi aminteam cuvânt cu cuvânt ce scrisese pe Forum prietenul meu George din Germania, fost disident (acum demisionat) din Noua Republică: „MM promite «democraţie internă în partid şi asociaţie, şi maximă transparenţă». Democratie interna si maxima transparenta suna deja bine. Doar in MM am incredere ca ar implementa asa ceva.”
Îi dădeam dreptate, desigur. Doar participasem împreună, în 2013, alături de alţi zece oameni, la acea tentativă eşuată de a iniţia o reformă în Partidul Noua Republică şi (nedeclarat) a facilita venirea Doamna M la conducerea acestui partid.
Aşa încât, în aşteptarea acelei întâlniri decisive, îmi tot repetam în gând: Doar în MM am încredere că ar implementa așa ceva. Doar în MM am încredere că ar implementa așa ceva …
Concert Morrissey la Bucuresti
foto: muzica.metropotam.ro
articol: Iulian Tănase
Iulian Tănase – foto: facebook.com
15 octombrie 2015
Mi-a plăcut concertul de aseară al lui Morrissey, am și dansat pe vreo două melodii, ca pe vremuri, în Club A. Ce nu mi-a plăcut, dar absolut deloc, e că Morrissey a ținut neapărat să ne vîre în ochi niște imagini de prin abatoare, cu animale sacrificate în fel și chip, pentru ca la sfîrșit să apară mesajul: „Tu ce scuză ai? Carnea e crimă“. Personal, nu am mers la concertul lui Morrissey ca să aflu că el e vegetarian. De altfel, și știam asta, și mă lasă complet rece acest aspect. M-am dus la concert pentru muzica lui, pentru vocea lui, adică pentru ce îi iese din gură, nu pentru ce bagă sau nu bagă în gură. Mai rămîne ca Morrissey să meargă în sălbăticie pentru a convinge leii, tigrii și alte carnivore să renunțe, naibii, la carne. Activismele astea mă plictisesc îngrozitor. Eu n-am plătit 150 de lei pe bilet pentru că Morrissey e vegetarian de la 11 ani, ci pentru că îmi place muzica lui. Așadar, m-am dus la concertul unui muzician, nu la delirul sîngeros al unui vegetarian, în fine, cam asta e ideea. După concert, mi-am cumpărat o șaorma, ca să mă liniștesc.
Pleased to meat you, Mr. Morrissey!
IICCMER : Simpozionul « Paul Goma – 80 de ani » – stranii neconcordante
Intre comunicatul de presa care anunta simpozionul si cel care relateaza desfasurarea lui sunt diferente de fond. Primul precizeaza : «Lucrarile Simpozionului se concentreaza pe evocarea personalitatii si operei lui Paul Goma in contextul exilului românesc si al vietii societàtii românesti in postcomunism» : clar simplu si corect (n.n. comunicatul îl găsiți aici - link actualizat 30 martie 2020). Cel de al doilea afirma insa: «Momentul aniversar a tintit asadar activitatea sàrbàtoritului de dinaintea càderii regimului Ceausescu. In acest context, polemicile din postcomunism generate de o personalitate complexà nu au facut obiectul evenimentului organizat de IICCMER» (citiți comunicatul aici).
Asociatia «La Maison Roumaine», a carui membru este Paul Goma, considera de datoria ei sa atraga atentia asupra acestei neconcordante. Ce se ascunde in spatele ei: lipsa de profesionalism, cautarea unui compromis sau mai degraba o incercare de manipulare ? Fiind vorba de o aniversare este inacceptabil, ca sa nu spun jignitor, ca opera si activitatea cuiva sa fie prezentate trunchiat, selectiv si sa se mai si sublinieze acest lucru. Paul Goma, cu care am vorbit astazi, nu stia nimic. Cum explica IICCMER ca in cadrul simpozionului aniversar nu s-a vorbit si de opera lui Paul Goma scrisa dupa decembrie 1989, de ce a fost ea cenzurata? Sa fie din cauza legii 217 cunoscuta sub numle de lege antilegionara ; nu a fost ea oare catalogata de Presedintele executiv al IICCMER, Radu Preda, drept lege stalinista ? De ce nu s-a dorit ca atitudinea lui Paul Goma fata de detinatorii puteri reale de dupa decembrie ‘89, aceiasi care o detineau si in epoca comunista, sa fie cunoscuta? Raspunsul este evident ; probabil ca IICCMER, organism guvernamental, trebuie sa respecte indicatile primite si sà se incadreze in anumite limite. Trist constat, el caracterizeaza situatia din Romania de astazi, in totalitatea ei.
Alexandru Herlea,
Președintele Asociației La Maison Roumaine,
Paris, 28 septembrie 2015
_______________
ACTUALIZARE la 30 martie 2020:
Primul comunicat, cel care anunţa simpozionul, a dispărut între timp de pe site-ul IICCMER (în mod cu totul nesurprinzător, de altfel). În prezent am mai găsit comunicatul citat pe Internet doar pe site-urile Historia, Ziare live, şi Active News.
Matei Zaharia Boilă (n. 17 aprilie 1926, Blaj – d. 27 august 2015, Cluj) senator român, deținut politic în timpul regimului comunist, preot greco-catolic
foto – ziuanews.ro
articol – taranista.wordpress.com
29 august 2015
În dimineaţa zilei de 27 august 2015 a plecat la Cer Părintele Matei Boilă. Membru marcant al PNŢ, fost senator al PNŢCD, preotul Matei Boilă s-a numărat printre anticomuniştii activi – lucru pentru care a plătit cu ani grei de temniţă. Cu două zile înainte de a pleca la Ceruri, preotul Matei Boilă a lăsat lumii ultimul său cuvânt. Vă prezint mai jos ultima luare de poziţie publică a părintelui. Îi mulţumesc domnului Liviu Petrina, senator PNŢCD, pentru amabilitatea de a mi-o fi pus la dispoziţie.
Cristina Andrei
Sa-i iubim din toata inima pe toti pacatosii, incercand sa-i ajutam sa scape de pacatele lor, nu sa le oferim compromisuri care sa-i pastreze in pacat (Matei Boilă)
FORUMUL CIVIC CREŞTIN
Doamne, fa sa gasesti printre noi si credinta adevarata cand vei veni a doua oara pe pamant !
Auzind hotararea Curtii Supreme de Justitie din Statele Unite ale Americii, prin care se impune tuturor statelor americane recunoasterea si protectia juridica a asa-ziselor casatorii gay, mi-am dat seama ca structura politica si juridica a acestor state, in ciuda unor declaratii contrare, a rupt definitiv si in profunzime cu crestinismul, cu credinta in Isus Cristos.
Sa ne lamurim: impunerea prin autoritatea statala a unor reglementari izvorate din si respectand integral morala crestina a fericirilor nu mai este un obiectiv urmarit de o politica crestina in civilizatia euro-atlantica, S-a ajuns la intelegerea ca autoritatea statala nu este chemata si nici nu poate sa reglementeze politic realizarea unei societati integral subordonate exigentelor crestine. Sunt domenii care nu pot si nici nu trebuie reglementate prin autoritatea statala in aceasta materie. De exemplu, incercarea de a impune legal adoptarea unor conceptii de viata, chiar crestine, folosind autoritatea publica, este o incercare care s-a dovedit gresita. Sunt domenii care nu pot fi reglementate integral prin lege si care trebuie sa ajunga la un adevar si la un comportament adecvat, in libertate fata de autoritatea statala.
Aceasta nu insemneaza insa ca nu trebuie recunoscuta, pentru un stat crestin, existenta unor conceptii si a unui comportament bun, chiar plecand de la premisa ca aceste trairi crestine nu trebuie impuse prin autoritatea statala. Aceasta nu insemneaza deci ca nu exista astfel de valori si ca nu trebuie incurajate intr-un stat crestin. Este nepermis sa obligi oamenii sa-si insuseasca un comportament vadit neadevarat si necrestin.
Chiar daca se recunoaste inoportunitatea stabilirii prin autoritatea statala a legaturilor matrimoniale impuse tuturor cetatenilor , indiferent de credinta lor, aceasta nu insemneaza ca nu exista modalitati imorale (in materia unor legaturi de natura matrimoniala) profund daunatoare omului ca fiinta spirituala si care pentru un stat crestin nu pot fi protejate si incurajate legal. A proclama de exemplu prin reglementari statale cuplurile gay legitime este o politica profund gresita, imorala si bineinteles anticrestina.
Casatoria este pentru crestini o taina de o importanta mare, ca toate tainele privind destinul etern al omului. Ea este pentru un crestin legatura voita de Dumnezeu in vederea intemeierii unei familii, avand vocatia procrearii, a perpetuarii speciei si ajutorului reciproc al sotilor intru realizarea destinului lor spiritual etern.
A proclama si sprijini juridic, in orice fel, cuplurile ce prin natura lor nu pot fi taine cu menirea aratata mai sus este a renunta la a fi un stat crestin. Se considera de pe aceasta pozitie ca ratiunea umana singura si nesupusa niciunei autoritati superioare este capabila si trebuie sa reglementeze toate situatiile din societate. Aceasta pseudolibertate, consecinta desacralizarii totale a societatii, conduce cu necesitate la adoptarea principiului: tendinta de a face din placerile posibil de obtinut prin tehnica cea mai performanta unicul criteriu al tuturor reglementarilor sociale. Hotararile recente ale Curtii Supreme de Justitie din SUA sunt atat de triste pentru ca demonstreaza ca pentru majoritatea oamenilor procesul de desacralizare a mentalitatilor si convingerilor este desavarsit.
Dazastrul moral si spiritual al societatii care stabileste prin autoritatea juridica suprema pozitia fata de asa-zisele casatorii gay nu sta in primul rand in aceasta pozitie, oricat de aberanta si de imorala este ea.
Marele dezastru moral si spiritual al unor astfel de decizii consta in faptul ca ele desavarsesc desacralizarea si ruperea fata de o autoritate spirituala suprema a civilizatiei umane. Agravant este ca cei care au luat astfel de decizii, dintre care unii se declara crestini, nici nu-si dau seama de dezastrul moral pe care astfel de decizii il presupun. Ele izvorasc si certifica atitudinea anticrestina a refuzarii subordonarii fata de o Fiinta spirituala suprema considerand ca justificarea reglementarilor sociale trebuie facuta strict cu ajutorul ratiunii umane, eliberata de orice autoritate exterioara.
Repede, chiar impotriva declaratiilor celor vizati, se ajunge de pe aceasta pozitie la justificarea ca unic criteriu obtinerea de maxima placere. In fond, se ajunge la absolutizarea, vrand sau nevrand, a principiului hedonistic.
Conform celor care adopta aceasta conceptie, urmarirea prin ratiunea umana ajutata de o tehnica performanta duce nu numai la maxima placere, ci la implinirea personalitatii si la maximalizarea vietii omului.
In realitate, aceasta goana exclusiva dupa placere duce de fapt la dezabuzare si chiar la sinucidere.
Pentru crestini, oamenii sunt chemati, prin scanteia divina din sufletul lor, sa participe de multe ori impotriva obtinerii de maxima placere, la o ordine spirituala superioara. Istoria omenirii si a unei gandiri de profunzime demonstreaza fara tagada ca o politica subordonata exclusiv placerii nu duce la maximalizarea ei ci, dimpotriva, la diminuarea pana la totala dezumanizare a omului. Iata de unde suferinta vazand hotararile recente ale Curtii Supreme de Justitie din SUA. Eroarea unei hotarari juridice poate fi eventual indreptata. Mai greu este sa schimbi mentalitatea si convingerile profund anticrestine pe care recentele hotarari le demonstreaza. Aproape doresc ca aceste pozitii sa fie efectul in primul rand al ignorantei pentru ca oricum ignoranta poate eventual fi corectata in viitor mai usor.
*
Sa lamurim acum o eroare care are consecintele cele mai triste, mai ales ca e facuta uneori nu numai de crestini (cel putin asa se declara), dar chiar de ierarhi ai Bisericii (in ce masura astfel de oameni sunt ai lui Cristos numai Dumnezeu poate sti). In numele dragostei care trebuie sa-i cuprinda pe toti oamenii, in primul rand pe pacatosi, se realizeaza o asa-zisa cuprindere a tuturor, chiar a celor care se declara membri ai minoritatilor sexuale , in structurile vazute ale Bisericii.
Se cere o maxima toleranta fata de perversiuni de tot felul, incercand astfel sa mareasca numarul celor care se declara ca facand parte din Biserica si care in realitate sunt doar membri cotizanti intr-o structura politica.
Toleranta fata de pacat, nu fata de pacatosi, care este modelul a ceea ce in numele unor aparente castiguri de oameni pentru Cristos se practica, demoleaza din radacini o falsa biserica a lui Cristos. Daca vrem sa practicam dragostea, mila si toleranta pentru toti pacatosii, trebuie sa ne intoarcem si sa facem ceea ce Isus a facut. Vindecand pe paraliticul care de 38 de ani zacea in neputinta, Isus ii spune: Iata, te-ai facut sanatos de boala ta. Mergi in pace si fereste-te sa mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie mai rau decat ti-a fost in 38 de ani de patimire. Iar orbului caruia i-a redat vederea, Isus ii spune: Mergi in pace si sa nu mai pacatuiesti.
Toleranta fata de pacat, gasind compromisuri care sa permita intrarea pacatosilor in comuniunea Bisericii, fara ca in prealabil sa renunte la pacatele lor, nu este dragoste si mila, ci cea mai negativa atitudine pentru un pacatos, lasat mai departe in noroiul si mocirla pacatului.
Castigurile de oameni care se lasa numarati intre crestini, in urma tolerantei fata de pacatul lor de catre structurile Bisericii noastre, sunt in realitate renuntarea totala la dragostea si mila lui Cristos.
Sa-i iubim din toata inima pe toti pacatosii, incercand sa-i ajutam sa scape de pacatele lor, nu sa le oferim compromisuri care sa-i pastreze in pacat.
Cluj-Napoca , 25 August 2015
Pr. Matei BOILA Fondatorul si Presedintele Forumului Civic Crestin
Matei Zaharia Boilă (n. 17 aprilie 1926, Blaj – d. 27 august 2015, Cluj) a fost un senator român, deținut politic în timpul regimului comunist, preot greco-catolic. A fost fiul profesorului Zaharia Boilă (în perioada interbelică titular al catedrei de Drept Constituțional la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj) și al Clarei Popa, fiica surorii lui Iuliu Maniu.
Matei Boilă a fost membru PNȚ din 1945. În 1952 a fost arestat în lotul foștilor țărăniști, condamnat la 10 ani de închisoare și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Între 1992-2000 a fost senator de Cluj din partea PNȚCD.
S-a făcut remarcat prin inițiativa legislativă nr. 243/1996 privind reglementarea folosirii lăcașelor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma. Proiectul senatorului Boilă prevedea folosirea în comun de către comunitățile ortodoxe și greco-catolice a bisericilor greco-catolice în localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Această inițiativă a fost completată de senatorul Corneliu Turianu și adoptată de Senat în data de 12 iunie 1997, fapt care a dus la o reacție aprinsă din partea episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, reacție amplificată de parlamentarii PUNR. Legea Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25 septembrie 2001, în noua legislatură dominată de PDSR (devenit PSD în iunie 2001).
În dimineaţa zilei de 27 august 2015 a plecat la Cer Părintele Matei Boilă. Membru marcant al PNŢ, fost senator al PNŢCD, preotul Matei Boilă s-a numărat printre anticomuniştii activi – lucru pentru care a plătit cu ani grei de temniţă.
Mai jos vă prezint necrologul dedicat preotului luptător pentru neam şi ţară, primit de la Casa Românească (La Maison Roumaine) din Paris:
Cristina Andrei
foto – taranista.wordpress.com
La Maison Roumaine : Decesul parintelui Matei Boila
La Maison Roumaine anunţă cu mare tristeţe decesul la Cluj (România), pe 27 august 2015, al preotului greco-catolic Matei Boilă, una dintre personalităţile marcante ale vieţii spirituale şi ale rezistenţei anticomuniste româneşti.
Matei-Zaharia-BoilăMatei Boilă s-a născut pe 17 aprilie 1926 la Blaj, ca fiu al jurnalistului, directorului ziarelor Patria şi România Nouă şi omului politic Zaharia Boilă, şi nepot al marelui Iuliu Maniu. Şi-a urmat studiile la Sibiu şi Cluj, pentru a deveni, în 1951, licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Cluj, iar din 1945 se implică în viaţa politică, în calitate de membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) din România, cel mai mare partid democratic românesc; activează ca secretar al Organizaţiei de Tineret din Cluj a partidului.
În 1952, imediat după terminarea studiilor, este arestat; urmează încă două arestări – ultima în 1956, în urma căreia urma să petreacă 10 ani în sinistrele temniţe româneşti: Canalul Dunăre-Marea Neagră, Jilava etc. Aici îl va întâlni pe Monseniorul Vladimir Ghica, ce a jucat un rol determinant, după cum va afirma el, în descoperirea credinţei şi misiunii sale de a servi Biserica. După ieşirea sa din închisoare, în 1964, exercită diferite meserii pentru a supravieţui: tehnician, pedagog, funcţionar şi în cele din urmă economist într-o mare întreprindere (1968-1990). În 1977 este hirotonisit preot greco-catolic, în clandestinitate.
După căderea regimului comunist, Matei Boilă este ales senator, în două legislaturi (1992-2000), pe listele PNŢ, la renaşterea căruia a contribuit activ. Duce o luptă hotărâtă pentru ca Biserica Greco-Catolică, ieşită din clandestinitate, să-şi recupereze drepturile şi bunurile, precum şi pentru construirea unei societăţi bazate pe valorile creştin-democrate în România.
Ţinând seama de starea în care se găseşte societatea românească distrusă de comunism şi intrată într-o tranziţie în care moralitatea şi etica sunt ignorate şi chiar dispreţuite, Matei Boilă consideră că principala sa datorie este aceea de a lăsa mărturie. Ceea ce va face cu brio, fiind alături de fratele său, medicul Ioan Boilă, una ditnre personalităţile cele mai respectate pentru devotamentul faţă de morala creştină şi marile valori europene. El va aborda o gamă largă de subiecte şi va vorbi: despre România antebelică, pe care o cunoştea foarte bine, având privilegiul de a fi frecventat, graţie originii sale, marile personalităţi politice ale vremii; despre comunism şi ororile acestuia; despre România de după ’89 şi despre soluţiile pe care le vedea pentru ieşirea din impas. În viziunea sa, numai morala creştină putea salva Ţara.
Odată cu Matei Boilă dispare unul dintre ultimii supravieţuitori ale unei elite româneşti care a ştiut a se sacrifica pentru apărarea identităţii naţionale, a credinţei creştine şi a valorilor universale. Odihnească-se în pace. Casa Românească prezintă cele mai sincere condoleanţe familiei sale, fratelui său Ioan Boilă şi nepoatelor sale Emanuela şi Paula Boilă, membre ale asociaţiei noastre.
articol – Gheorghe Piperea
foto – romanialibera.ro
Gheorghe Piperea – foto – facebook.com
29 august 2015
Intrucit marti reincepe sezonul, vreau sa va spun cite ceva despre capitalismul banditesc si despre troli, adica despre armatele de avocati si consultanti ai overlorzilor si ai acestor banditi capitalisti.
Ambele sintagme se regasesc in Pretul inegalitatii de J E Stiglitz si, desi se refera la SUA post – nine – eleven, se potrivesc manusa Romaniei post – criza.
Cele de mai jos sunt concluzii ale mele rezultate din comparatia acestor “modele” cu realitatile faptice romanesti cu care m-am confruntat incepind cu 2010.
Un sistem judiciar finantat de partile litigiului este in mod evident inegal si deci inechitabil. Corporatia abuziva poate sa isi angajeze avocati scumpi, troli care ar face orice sa cistige – PR, lobby, “cursuri” de specializare a judecatorilor, sponsorizari de campanii electorale, aliante cu autoritatile de control si supravghere sau chiar, la nevoie, ar face ceea ce trebuie pt anexarea acestora.
Chiar si trecerea timpului le este favorabila acestor corporatii si trolilor lor bine platiti. Nu toti opozantii lor au nervii si rabdarea sa lupte pina la sfirsit. Cei mai multi vor renunta, pentru mici despagubiri sau favoruri oferite de puternicul lor adversar.
Particularii nu au aceleasi mijoace si arme pentru un proces judiciar. Multi renunta la lupta inainte de a incepe, altii renunta pe parcurs – costurile legale sunt mari, sansele de a cistiga, invaluite in ceata, puterea celor cu care se lupta, mult prea mare si mult prea afisata (cam asa cum isi arata cocalarii lanturile, tatuajele, piercing-urile si “mertzan”-ele).
Statul, inclusiv ANPC, dispune de resurse financiare, logistice si de resurse umane limitate pentru a se lupta cu acesti troli in favoarea cetatenilor si a nevinovatilor.
Singura modalitate eficienta de lupta ar fi fost procesele colective – costurile legale initiale ar fi fost mult reduse, fiind deplasate catre onorariile de succes final. Armele judiciare s-ar fi egalizat, atit ca forta mediatica si de lobby, cit si ca reprezentare prin avocati – acestia din urma ar fi putut face fata trolilor corporatiilor.
De aceea a fost atit de esential ca aceste initiative sa fie eliminate. De aceea au fost atit de insistent descurajate. In Romania judiciara a lui 2015 cam asta a fost marea miza a trolilor (il includ aici, la virful piramidei, pe dl Isarescu, “lectorul” principal al seminarului de Sinaia din 28-29 aprilie).
In mare parte, trolii au reusit. Nu mai sunt procese colective noi contra bancilor.
Si nici nu vor mai fi.
Din doua motive :
- avocatii – pesti sanitari care s-au hranit cu ideile balenei pentru a-si face clienti printre consumatori au ajuns la concluzia ca procesele individuale sunt mai eficiente;
- din o mie de reclamanti in procesele colective contra Volksbank, 900 au acceptat oferta Iceberg (in conditii mult mai defavorabile decit cele care ar fi rezultat din proces sau din negocierea imaginata de noi); mai putin de 20 dintre cei 900 au considerat ca s-ar cuveni un onorariu de succes celor care au facut posibil acest “cadou” din partea bancii; in aceste conditii, singura noastra motivatie a ramas satisfactia de a fi determinat acest “cadou”; nici macar un “multumesc” din partea celor 880 de fosti aliati ai nostri nu am primit, desi ar fi fost suficient; dimpotriva, am primit amenintari cu procese; culmea ironiei este ca printre cei 880 de fosti aliati sunt si preoti, politisti, invatatori etc., oameni care ar fi trebuit sa stie sensul cuvintelor alianta si multumesc.
Le urez fostilor mei aliati viata lunga si prospera, insa era proceselor colective contra bancilor s-a terminat.
Asociația 21 Decembrie – foto – asociatia21decembrie.ro
Asociația 21 Decembrie 1989 saluta inițiativa ministrului Justiției din Estonia deînființare a unui tribunal internațional pentru investigarea crimelor comunismului în cadrul Conferințe de comemorare a 76 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.
Asociația 21 Decembrie 1989 a luat act cu satisfacție că Miniștrii Justiției din Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Georgia au și semnat un acord în acest sens.
Asociația 21 Decembrie 1989 cere Guvernului României să semneze Acordul pentru înființarea acestui tribunal internațional, fiind un act de dreptate așteptat încă din secolul trecut, zădărnicit de oficinele de propagandă filosovietice și de agenții Moscovei din statele est-europene și cheamă societatea civilă și toate forțele politice democratice din România, din Uniunea Europeană, din Ukraina, Rep. Moldova, Serbia, Macedonia, Albania și Federația Rusă să susțină constituirea Tribunalului internațional pentru investigarea crimelor comunismului.
Asociația 21 Decembrie 1989 considera că opinia publică mondială trebuie să știe despre suferințele prin care au trecut milioane de oameni în urma rezultatelor crimelor nazismului și comunismului. Dacă după procesul de la Nuremberg, crimele naziste au fost condamnate legal, la nivel internațional, crimele regimului comunist nu au fost condamnate încă în acest mod.
După deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul dosarelor Revoluției și Mineriadei. Care privesc perioada infracțională Decembrie 1989 — Iunie 1990 și care a constituit începutul căderii regimului comunist în România și, ulterior, al dezmembrării URSS, Asociația 21 Decembrie apreciază că, tratamentele inumane, degradante, cruzimile și crimele comunismului pe plan internațional trebuie să fie condamnate deopotrivă.
Asociația 21 Decembrie 1989 considera că este profund nedrept și grav ca până în prezent crimele regimurilor comuniste nu sunt încă de competența tribunalelor internaționale.
Astfel, în consonanță cu inițiativa forțelor democratice și anticomuniste din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Georgia, Asociația 21 Decembrie 1989 susține încheierea unui acord interstatal prin care să fie instituit un tribunal internațional care să ancheteze crimele comunismului la fel ca pe acelea ale nazismului, memoria victimelor comunismului făcând necesară o asemenea abordare, iar noua generație de europeni trebuie să-și asume responsabilitatea de a veghea la recunoașterea crimelor comunismului.
