Ultimul cuvânt al părintelui Matei Boilă

Matei Zaharia Boilă (n. 17 aprilie 1926, Blaj – d. 27 august 2015, Cluj) senator român, deținut politic în timpul regimului comunist, preot greco-catolic
foto – ziuanews.ro
articol – taranista.wordpress.com

29 august 2015

În dimineaţa zilei de 27 august 2015 a plecat la Cer Părintele Matei Boilă. Membru marcant al PNŢ, fost senator al PNŢCD, preotul Matei Boilă s-a numărat printre anticomuniştii activi – lucru pentru care a plătit cu ani grei de temniţă. Cu două zile înainte de a pleca la Ceruri, preotul Matei Boilă a lăsat lumii ultimul său cuvânt. Vă prezint mai jos ultima luare de poziţie publică a părintelui. Îi mulţumesc domnului Liviu Petrina, senator PNŢCD, pentru amabilitatea de a mi-o fi pus la dispoziţie.
Cristina Andrei

Sa-i iubim din toata inima pe toti pacatosii, incercand sa-i ajutam sa scape de pacatele lor, nu sa le oferim compromisuri care sa-i pastreze in pacat (Matei Boilă)

FORUMUL CIVIC CREŞTIN

Doamne, fa sa gasesti printre noi si credinta adevarata cand vei veni a doua oara pe pamant !

Auzind hotararea Curtii Supreme de Justitie din Statele Unite ale Americii, prin care se impune tuturor statelor americane recunoasterea si protectia juridica a asa-ziselor casatorii gay, mi-am dat seama ca structura politica si juridica a acestor state, in ciuda unor declaratii contrare, a rupt definitiv si in profunzime cu crestinismul, cu credinta in Isus Cristos.

Sa ne lamurim: impunerea prin autoritatea statala a unor reglementari izvorate din si respectand integral morala crestina a fericirilor nu mai este un obiectiv urmarit de o politica crestina in civilizatia euro-atlantica, S-a ajuns la intelegerea ca autoritatea statala nu este chemata si nici nu poate sa reglementeze politic realizarea unei societati integral subordonate exigentelor crestine. Sunt domenii care nu pot si nici nu trebuie reglementate prin autoritatea statala in aceasta materie. De exemplu, incercarea de a impune legal adoptarea unor conceptii de viata, chiar crestine, folosind autoritatea publica, este o incercare care s-a dovedit gresita. Sunt domenii care nu pot fi reglementate integral prin lege si care trebuie sa ajunga la un adevar si la un comportament adecvat, in libertate fata de autoritatea statala.

Aceasta nu insemneaza insa ca nu trebuie recunoscuta, pentru un stat crestin, existenta unor conceptii si a unui comportament bun, chiar plecand de la premisa ca aceste trairi crestine nu trebuie impuse prin autoritatea statala. Aceasta nu insemneaza deci ca nu exista astfel de valori si ca nu trebuie incurajate intr-un stat crestin. Este nepermis sa obligi oamenii sa-si insuseasca un comportament vadit neadevarat si necrestin.

Chiar daca se recunoaste inoportunitatea stabilirii prin autoritatea statala a legaturilor matrimoniale impuse tuturor cetatenilor , indiferent de credinta lor, aceasta nu insemneaza ca nu exista modalitati imorale (in materia unor legaturi de natura matrimoniala) profund daunatoare omului ca fiinta spirituala si care pentru un stat crestin nu pot fi protejate si incurajate legal. A proclama de exemplu prin reglementari statale cuplurile gay legitime este o politica profund gresita, imorala si bineinteles anticrestina.

Casatoria este pentru crestini o taina de o importanta mare, ca toate tainele privind destinul etern al omului. Ea este pentru un crestin legatura voita de Dumnezeu in vederea intemeierii unei familii, avand vocatia procrearii, a perpetuarii speciei si ajutorului reciproc al sotilor intru realizarea destinului lor spiritual etern.

A proclama si sprijini juridic, in orice fel, cuplurile ce prin natura lor nu pot fi taine cu menirea aratata mai sus este a renunta la a fi un stat crestin. Se considera de pe aceasta pozitie ca ratiunea umana singura si nesupusa niciunei autoritati superioare este capabila si trebuie sa reglementeze toate situatiile din societate. Aceasta pseudolibertate, consecinta desacralizarii totale a societatii, conduce cu necesitate la adoptarea principiului: tendinta de a face din placerile posibil de obtinut prin tehnica cea mai performanta unicul criteriu al tuturor reglementarilor sociale. Hotararile recente ale Curtii Supreme de Justitie din SUA sunt atat de triste pentru ca demonstreaza ca pentru majoritatea oamenilor procesul de desacralizare a mentalitatilor si convingerilor este desavarsit.

Dazastrul moral si spiritual al societatii care stabileste prin autoritatea juridica suprema pozitia fata de asa-zisele casatorii gay nu sta in primul rand in aceasta pozitie, oricat de aberanta si de imorala este ea.

Marele dezastru moral si spiritual al unor astfel de decizii consta in faptul ca ele desavarsesc desacralizarea si ruperea fata de o autoritate spirituala suprema a civilizatiei umane. Agravant este ca cei care au luat astfel de decizii, dintre care unii se declara crestini, nici nu-si dau seama de dezastrul moral pe care astfel de decizii il presupun. Ele izvorasc si certifica atitudinea anticrestina a refuzarii subordonarii fata de o Fiinta spirituala suprema considerand ca justificarea reglementarilor sociale trebuie facuta strict cu ajutorul ratiunii umane, eliberata de orice autoritate exterioara.

Repede, chiar impotriva declaratiilor celor vizati, se ajunge de pe aceasta pozitie la justificarea ca unic criteriu obtinerea de maxima placere. In fond, se ajunge la absolutizarea, vrand sau nevrand, a principiului hedonistic.

Conform celor care adopta aceasta conceptie, urmarirea prin ratiunea umana ajutata de o tehnica performanta duce nu numai la maxima placere, ci la implinirea personalitatii si la maximalizarea vietii omului.

In realitate, aceasta goana exclusiva dupa placere duce de fapt la dezabuzare si chiar la sinucidere.

Pentru crestini, oamenii sunt chemati, prin scanteia divina din sufletul lor, sa participe de multe ori impotriva obtinerii de maxima placere, la o ordine spirituala superioara. Istoria omenirii si a unei gandiri de profunzime demonstreaza fara tagada ca o politica subordonata exclusiv placerii nu duce la maximalizarea ei ci, dimpotriva, la diminuarea pana la totala dezumanizare a omului. Iata de unde suferinta vazand hotararile recente ale Curtii Supreme de Justitie din SUA. Eroarea unei hotarari juridice poate fi eventual indreptata. Mai greu este sa schimbi mentalitatea si convingerile profund anticrestine pe care recentele hotarari le demonstreaza. Aproape doresc ca aceste pozitii sa fie efectul in primul rand al ignorantei pentru ca oricum ignoranta poate eventual fi corectata in viitor mai usor.

*

Sa lamurim acum o eroare care are consecintele cele mai triste, mai ales ca e facuta uneori nu numai de crestini (cel putin asa se declara), dar chiar de ierarhi ai Bisericii (in ce masura astfel de oameni sunt ai lui Cristos numai Dumnezeu poate sti). In numele dragostei care trebuie sa-i cuprinda pe toti oamenii, in primul rand pe pacatosi, se realizeaza o asa-zisa cuprindere a tuturor, chiar a celor care se declara membri ai minoritatilor sexuale , in structurile vazute ale Bisericii.

Se cere o maxima toleranta fata de perversiuni de tot felul, incercand astfel sa mareasca numarul celor care se declara ca facand parte din Biserica si care in realitate sunt doar membri cotizanti intr-o structura politica.

Toleranta fata de pacat, nu fata de pacatosi, care este modelul a ceea ce in numele unor aparente castiguri de oameni pentru Cristos se practica, demoleaza din radacini o falsa biserica a lui Cristos. Daca vrem sa practicam dragostea, mila si toleranta pentru toti pacatosii, trebuie sa ne intoarcem si sa facem ceea ce Isus a facut. Vindecand pe paraliticul care de 38 de ani zacea in neputinta, Isus ii spune: Iata, te-ai facut sanatos de boala ta. Mergi in pace si fereste-te sa mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie mai rau decat ti-a fost in 38 de ani de patimire. Iar orbului caruia i-a redat vederea, Isus ii spune: Mergi in pace si sa nu mai pacatuiesti.

Toleranta fata de pacat, gasind compromisuri care sa permita intrarea pacatosilor in comuniunea Bisericii, fara ca in prealabil sa renunte la pacatele lor, nu este dragoste si mila, ci cea mai negativa atitudine pentru un pacatos, lasat mai departe in noroiul si mocirla pacatului.

Castigurile de oameni care se lasa numarati intre crestini, in urma tolerantei fata de pacatul lor de catre structurile Bisericii noastre, sunt in realitate renuntarea totala la dragostea si mila lui Cristos.

Sa-i iubim din toata inima pe toti pacatosii, incercand sa-i ajutam sa scape de pacatele lor, nu sa le oferim compromisuri care sa-i pastreze in pacat.

Cluj-Napoca , 25 August 2015

Pr. Matei BOILA Fondatorul si Presedintele Forumului Civic Crestin

articol preluat de pe https://taranista.wordpress.com

Matei Zaharia Boilă (n. 17 aprilie 1926, Blaj – d. 27 august 2015, Cluj) a fost un senator român, deținut politic în timpul regimului comunist, preot greco-catolic. A fost fiul profesorului Zaharia Boilă (în perioada interbelică titular al catedrei de Drept Constituțional la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj) și al Clarei Popa, fiica surorii lui Iuliu Maniu.

Matei Boilă a fost membru PNȚ din 1945. În 1952 a fost arestat în lotul foștilor țărăniști, condamnat la 10 ani de închisoare și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Între 1992-2000 a fost senator de Cluj din partea PNȚCD.
S-a făcut remarcat prin inițiativa legislativă nr. 243/1996 privind reglementarea folosirii lăcașelor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma. Proiectul senatorului Boilă prevedea folosirea în comun de către comunitățile ortodoxe și greco-catolice a bisericilor greco-catolice în localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Această inițiativă a fost completată de senatorul Corneliu Turianu și adoptată de Senat în data de 12 iunie 1997, fapt care a dus la o reacție aprinsă din partea episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, reacție amplificată de parlamentarii PUNR. Legea Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25 septembrie 2001, în noua legislatură dominată de PDSR (devenit PSD în iunie 2001).

articol preluat de pe https://ro.wikipedia.org

(Liana Gota) In memoriam Matei Boilă

O emisiune document despre personalitatea părintelui Matei Boilă realizata de Liana Gota.
o producție TVR Cluj

sursa – https://www.youtube.com

Părintele Matei Boilă a plecat la Cer

articol – taranista.wordpress.com

29 august 2015

În dimineaţa zilei de 27 august 2015 a plecat la Cer Părintele Matei Boilă. Membru marcant al PNŢ, fost senator al PNŢCD, preotul Matei Boilă s-a numărat printre anticomuniştii activi – lucru pentru care a plătit cu ani grei de temniţă.
Mai jos vă prezint necrologul dedicat preotului luptător pentru neam şi ţară, primit de la Casa Românească (La Maison Roumaine) din Paris:
Cristina Andrei

La Maison Roumaine : Decesul parintelui Matei Boila

La Maison Roumaine anunţă cu mare tristeţe decesul la Cluj (România), pe 27 august 2015, al preotului greco-catolic Matei Boilă, una dintre personalităţile marcante ale vieţii spirituale şi ale rezistenţei anticomuniste româneşti.

Matei-Zaharia-BoilăMatei Boilă s-a născut pe 17 aprilie 1926 la Blaj, ca fiu al jurnalistului, directorului ziarelor Patria şi România Nouă şi omului politic Zaharia Boilă, şi nepot al marelui Iuliu Maniu. Şi-a urmat studiile la Sibiu şi Cluj, pentru a deveni, în 1951, licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Cluj, iar din 1945 se implică în viaţa politică, în calitate de membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) din România, cel mai mare partid democratic românesc; activează ca secretar al Organizaţiei de Tineret din Cluj a partidului.

În 1952, imediat după terminarea studiilor, este arestat; urmează încă două arestări – ultima în 1956, în urma căreia urma să petreacă 10 ani în sinistrele temniţe româneşti: Canalul Dunăre-Marea Neagră, Jilava etc. Aici îl va întâlni pe Monseniorul Vladimir Ghica, ce a jucat un rol determinant, după cum va afirma el, în descoperirea credinţei şi misiunii sale de a servi Biserica. După ieşirea sa din închisoare, în 1964, exercită diferite meserii pentru a supravieţui: tehnician, pedagog, funcţionar şi în cele din urmă economist într-o mare întreprindere (1968-1990). În 1977 este hirotonisit preot greco-catolic, în clandestinitate.

După căderea regimului comunist, Matei Boilă este ales senator, în două legislaturi (1992-2000), pe listele PNŢ, la renaşterea căruia a contribuit activ. Duce o luptă hotărâtă pentru ca Biserica Greco-Catolică, ieşită din clandestinitate, să-şi recupereze drepturile şi bunurile, precum şi pentru construirea unei societăţi bazate pe valorile creştin-democrate în România.

Ţinând seama de starea în care se găseşte societatea românească distrusă de comunism şi intrată într-o tranziţie în care moralitatea şi etica sunt ignorate şi chiar dispreţuite, Matei Boilă consideră că principala sa datorie este aceea de a lăsa mărturie. Ceea ce va face cu brio, fiind alături de fratele său, medicul Ioan Boilă, una ditnre personalităţile cele mai respectate pentru devotamentul faţă de morala creştină şi marile valori europene. El va aborda o gamă largă de subiecte şi va vorbi: despre România antebelică, pe care o cunoştea foarte bine, având privilegiul de a fi frecventat, graţie originii sale, marile personalităţi politice ale vremii; despre comunism şi ororile acestuia; despre România de după ’89 şi despre soluţiile pe care le vedea pentru ieşirea din impas. În viziunea sa, numai morala creştină putea salva Ţara.

Odată cu Matei Boilă dispare unul dintre ultimii supravieţuitori ale unei elite româneşti care a ştiut a se sacrifica pentru apărarea identităţii naţionale, a credinţei creştine şi a valorilor universale. Odihnească-se în pace. Casa Românească prezintă cele mai sincere condoleanţe familiei sale, fratelui său Ioan Boilă şi nepoatelor sale Emanuela şi Paula Boilă, membre ale asociaţiei noastre.

Alexandru Herlea

Paris, 28 august 2015

traducere Cristina Andrei

articol preluat de pe https://taranista.wordpress.com