Cartea românească interzisă în Moldova

foto – deschide.md
articol – Alexandru Vakulovski – deschide.md

Alexandru Vakulovski – foto – facebook.com

31 august 2015

Avem un fost președinte suspect că a furat direct din bancă, avem un fost prim-ministru cu porecla Contrabandistul, țigările de la Tutun CTC apar mai des în piețele ilegale românești decât în Moldova, avem „di tăti” când e vorba de rău, de hoție, tâlhărie și jafuri. Dar sunt și multe lucruri de care ne plângem că nu le avem. Cine e de vină? Păi tot ăia care au. De exemplu în Moldova lipsa cărții românești este o mare problemă. Micile edituri de la noi, toate împreună, cred că nu produc măcar câte o carte pe an pentru fiecare cetățean. Și alea editate sunt ori manuale (un alt business), ori sunt legate de creșterea porcilor și prepararea mâncării.

Lipsa cărților românești din Moldova e acoperită în ultima vreme de donațiile de carte din România. Acțiunea 2012 a adus, de exemplu, în Moldova biblioteci întregi. Nu cred că a fost ușor, iar rezultatul se vede – George Simion, liderul platformei unioniste, a fost expulzat cu poliția din țară.

Dacă ai întreba orice basarabean care citește în perioada asta ce e Salonul Internațional de Carte – va ști, pentru că e cel mai important eveniment cultural din Moldova. Doar că vameșii moldoveni nu fac parte, probabil, din categoria alfabetizată a basarabenilor. De ei cartea românească nu trece. Chiar dacă e vorba de donații.

Dar să ajung la miezul problemei: cu ocazia Salonului Internațional de Carte, Muzeul Literaturii Române din București a vrut să doneze Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova 5000 de cărți. Cei de la muzeu probabil că auziseră de cretinismul funcționarilor moldoveni, așa că și-au făcut acte pe donație: scrisoare de la Ministerul Culturii din România; aviz de predare de la Muzeul Literaturii și primire de la Biblioteca Națională, cu ștampilă de la Primăria Municipiului Chișinău. OK, să nu pomenesc de ștampilele din România, dar semnăturile și ștampilele de la Biblioteca Națională și de la Primăria Municipiului Chișinău nu sunt destule pentru vameșii moldoveni? Ei bine, nu.

Donația de carte românească de la Muzeul Literaturii din București a fost trimisă înapoi. Cică ar mai fi trebuit o scrisoare de la Ministerul Culturii din Moldova și alta de la Ministerul Culturii din România pentru vamă. De când vameșii au devenit așa mari amatori ai stilului epistolar? Apoi, ar mai fi trebuit să apară în Monitorul Oficial un text despre donație. Păi cel care donează nu vrea să se sinucidă, ce-i cu adunătura asta de hârțogăraie? Parcă milioanele de euro le primiți fără multe scrisorele. Să nu mai spun de aberația vameșilor cum că o instituție nu poate dona, însă o persoană fizică autorizată (PFA) – da!

Voronin a fost un dușman al cărții românești în Moldova, asta știe toată lumea. Dar, ăștia, “iuropenii”, ce au cu cartea românească? Eu cred că România n-ar trebui să mai doneze nici o carte. Și nici un euro, atâta timp cât cartea românească e interzisă în Moldova. Vreți euro? Atunci n-ai voie să oprești nici o carte românească la vamă.

Dacă legislația e proastă – schimbați-o. Dacă vameșii sunt proști – schimbați-i. Nu ne privați pe noi de cărți, când oricum altceva nu avem, că ați furat tot.

PS: Nu știam că analfabeții de politicieni și vameși din Moldova urăsc atât de mult cartea. Poate li-e frică să nu ne deșteptăm?

PPS: Oare Ponta a discutat cu Streleț problema cărții românești din Basarabia?

articol preluat de pe http://deschide.md/