Articole

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea votului prin corespondenţă

Administrația prezidențială

Comunicat de presă
(19 noiembrie 2015)

Decret semnat de Președintele României, domnul Klaus Iohannis

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat joi, 19 noiembrie a.c., decretul pentru promulgarea Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Legea votului prin corespondenţă a fost un obiectiv pe care Preşedintele Klaus Iohannis şi l-a asumat încă de la începutul mandatului. Acest act normativ este unul aşteptat de întreaga societate şi asigură premisele respectării dreptului fundamental la vot pentru toţi românii, oriunde s-ar afla ei în lume.

Departamentul Comunicare Publică
19 Noiembrie 2015

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea votului prin corespondenţă

foto si articol: facebook.com

Klaus Iohannis - foto: facebook.com

Klaus Iohannis – foto: facebook.com

“Încă de la începutul mandatului meu, am spus foarte clar că este inadmisibil ca românilor, oriunde s-ar afla ei, să le fie îngrădit dreptul la vot. Legea privind votul prin corespondență, pe care am promulgat-o în această după-amiază, a fost aşteptată de întreaga societate şi asigură premisele respectării dreptului fundamental la vot pentru toţi românii, oriunde s-ar afla ei în lume.”

Klaus Iohannis
19 noiembrie 2015

articol preluat de pe: facebook.com

(digi24.ro) CCR: Votul prin corespondență, constituțional

articol: digi24.ro
foto: bn24.ro

18 noiembrie 2015

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis miercuri, cu unanimitate, că este constituțională legea privind votul prin corespondență. Astfel, românii din străinătate vor putea vota prin corespondenţă începând cu viitoarele alegeri parlamentare.

CCR a respins obiecțiile de neconstituționalitate formulate față de Legea privind votul prin corespondență, precum și modificarea și completarea Legii 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, dar și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Legea privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, a fost adoptată, în 28 octombrie, de Camera Deputaţilor, forul decizional.

Pe 19 septembrie, şi Senatul a adoptat proiectul de lege.

În 3 noiembrie, ALDE a anunţat că grupul său parlamentar de la Senat, alături de grupul UDMR, senatori de la UNPR şi PSD, respectiv, un senator independent au depus la Curtea Constituţională o contestaţie la legea votului prin corespondenţă.

Camera Deputaţilor a adoptat legea în forma propusă de Comisia de cod electoral, fiind prevăzut ca acest tip de vot să fie aplicat doar la alegerile parlamentare.

Proiectul de lege adoptat de Senat stabilea că votul prin corespondenţă se aplica şi pentru alegerile prezidenţiale şi europarlamentare, dar reprezentanţii PSD au propus ca acest vot să fie doar pentru alegerile parlamentare, în timp ce UDMR dorea ca acest tip de vot să fie valabil doar pentru scrutinul prezidenţial.

articol preluat de pe: digi24.ro

(Politică fără Bariere) Amicus Curiae: Votul prin corespondență pentru toți

foto si articol: politicafarabariere.wordpress.com

Astăzi Curtea Constituțională decide asupra sesizărilor de neconstituționalitate legate de votul prin corespondență….

Posted by Funky Citizens on 18 Noiembrie 2015

politica fara bariere

17 noiembrie 2015

AMICUS CURIAE referitor la dosarul nr. 1590A/2015 al Curții Constituționale, cu termen de judecată la 18 noiembrie,
depus sub numărul de înregistrare 6301/17.11.2015, de următoarele organizații membre ale CampanieiPolitică fără Bariere:
ActiveWatch
Asociația E-Civis
Asociația Civitas ’99
Asociația Funky Citizens,
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni – ANBCC
Asociația România Vie
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale – CENTRAS
Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul pentru Studii de Dezvoltare și Cooperare Internațională
Comunitatea Uniți Salvăm
Grupul pentru Democrație Participativă – Plenum
Rezistența Urbană
Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală

*

Organizațiile semnatare cunosc faptul că, din punct de vedere procedural, nu au calitatea de intervenient (parte) în acest contencios constituțional.

Tocmai de aceea, formulează prezentul amicus curiae, instituție juridică distinctă de cea a intervenției, recunoscută ca atare de instanțele din sistemele de drept de tip common law, dar și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Prin amicus curiae le este permis celor care au expertiză într-un anumit domeniu să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței,” furnizând, cu rol consultativ, informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

Curtea Constituțională a României, prin propria sa jurisprudență, a recunoscut și consacrat instituția juridică amicus curiae, prin Decizia CCR 447/2013.

Prezentul amicus curiae este formulat în sprijinul uneia dintre excepțiile de neconstituționalitate care au fost formulate de 31 de senatori, respectiv 50 de deputați, asupra Legii privind votul prin corespondență, precum și modificarea și completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente. Argumentele pe care le aducem în sprijinul acestei excepții sunt diferite de cele ale parlamentarilor, după cum și finalitatea demersului nostru este diferită. Față de celelalte excepții invocate de cei 31 de senatori și 50 de deputați din Parlamentul României, nu ne pronunțăm prin acest amicus curiae.

Cei 31 de senatori și cei 50 de deputați invocă, printre altele, neconstituționalitatea prevederilor din art. 2, lit. b) și următoarele din Legea privind votul prin corespondență, arătând că, prin acea definiție, se limitează dreptul de exercitare a votului prin corespondență numai pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate, respectiv că această limitare contravine prevederilor din art. 2 alin. 1art. 16, alin. 1 și art. 62, alin. 1 din Constituție, potrivit cărora:

  • Art. 2 – (1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.
  • Art. 16 – (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
  • Art. 62 – (1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale.

Această cauză are o importanță substanțială pentru respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
În speță, se pune problema exercitării dreptului de vot (art. 36 din Constituție) în condiții egale, de către toți cetățenii români, indiferent dacă au domiciliul sau reședința în străinătate ori în țară.

În mod normal, Parlamentul avea obligația ca, din proprie inițiativă, să reglementeze exercitarea votului prin corespondență în condiții egale pentru toți cetățenii cu drept de vot, în concordanță cu Constituția.

Așa cum am arătat în cadrul dezbaterii din 8 iulie 2015, chiar și cetățenii români cu domiciliul sau reședința în țară se pot găsi în situația de-a nu putea fi prezenți în persoană la secțiile de votare, în ziua alegerilor. Pentru acești cetățeni, considerând că au dreptul constituțional de a-și alege reprezentanții, este nevoie ca statul să le poată asigura modalitatea de exercitare a votului prin corespondență.

Observând că există mai multe țări europene în care votul prin corespondență este reglementat în mod egal, pentru toți cetățenii, documentul tehnic din 17 septembrie 2015 conținea propuneri de amendamente în sensul respectării art. 62 din Constituție.

Prin contrast, Legea adoptată de Parlament și supusă acum controlului de constituționalitate este aplicabilă doar cetățenilor români de peste hotare, dacă au domiciliul sau reședința acolo, dacă se înregistrează fizic în Registrul Electoral și numai pentru alegerile parlamentare. Astfel, concurența acestor 4 condiții (cumulative și simultane) ar putea exclude aproximativ 3 milioane de cetățeni români de la posibilitatea de a-și exercita dreptul de vot.

Mai mult, un cetățean român cu domiciliul în țară, care în ziua votului se află în străinătate, se poate decide să meargă să voteze la oricare din secțiile de vot din ambasada sau oficiile consulare din țara de reședință, chiar dacă nu s-a înregistrat în prealabil. Dimpotrivă, un cetățean român care în ziua votului se află în alt județ decât cel de domiciliu nu poate vota decât dacă a făcut cerere cu 45 de zile înainte.

Așadar, toți cetățenii români aflați în altă localitate din țară decât cea de domiciliu au o dificultate în plus față de unii din cetățenii români aflați în afara țării, motiv pentru care ar fi îndreptățiți, odată în plus, să dispună de o modalitate alternativă de exercitare a dreptului la vot.

Toate aceste limitări constituie o discriminare inacceptabilă, în condițiile prevederilor constituționale deja invocate.
Eliminarea situației discriminatorii ar trebui să ia în considerare extinderea modalității de exercitare prin corespondență a dreptului de vot, pentru toți cetățenii români care anunță, în termenul prevăzut de lege, că nu se vor putea prezenta în persoană la secțiile de votare în ziua alegerilor.

*

Conform motivelor expuse, organizațiile semnatare consideră că există temeiuri de fapt și de drept pentru admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de 31 de senatori și 50 de deputați din Parlamentul României cu privire la Legea privind votul prin corespondență, întrucât definiția din art. 2 lit. b) și dispozițiile următoare din Lege discriminează cetățenii români, încălcând art. 2 alin. 1, art. 16, alin. 1 și art. 62, alin. 1 din Constituție.

Apreciem că soluționarea situației de drept create prin această definiție se poate face numai dacă, prin decizia ce va fi pronunțată de Curtea Constituțională, se va constata nevoia de modificare a Legii, în sensul extinderii pentru toți cetățenii români a modalității de exercitare prin corespondență a dreptului de vot, în mod egal, conform art. 62, alin. 1 din Constituție.

articol preluat de pe: politicafarabariere.wordpress.com

(riseproject.ro) Iohannis a pierdut casa „fabrica-de-bani”, luata de la stat prin acte false

Curtea de Apel Brașov a respins astăzi recursul prin care Klaus Iohannis a încercat să își salveze casa pe care o deține, în coproprietate, în centrul Sibiului. E vorba de casa luată de la stat, cu acte false, al cărei parter l-a închiriat, acum 14 ani, băncii Raiffeisen – câștigând, în acest fel, aproximativ 320.000 de euro.

Citiți, în detaliu, despre această afacere: Moștenirea din spatele averii imobiliare a lui Klaus Iohannis

Cei 320.000 de euro sunt banii din care Iohannis și-a cumpărat alte trei case, după cum a povestit, în campania electorală de acum un an. (Povestea, AICI).

Decizia de astăzi a Curții de Apel Brașov stabilește același lucru ca alte trei hotărâri ale Tribunalului Brașov, din 2008, 2010 și 2014.

De la prima, din 2008, până astăzi, timpul a trecut din termen în termen de judecată, iar procesul a fost tergiversat de Iohannis (și de asociatul lui din acest litigiu) prin invocarea unor motive procedurale.

Amânările au însemnat bani în plus pentru președintele României: câte 30.000 de euro pe an, după cum scrie în contractul pe care l-a încheiat cu Raiffeisen în 2001 și 2006. (Contractul, AICI. Actul adițional, AICI).

– Cum a ajuns Iohannis coproprietar al casei de care justiția l-a deposedat astăzi?

– A cumpărat o jumătate din ea în 1999, de la o persoană care tocmai o obținuse în instanță.

Casa pe care Iohannis a deținut-o, pe jumătate, vreme de 14 ani.

Persoana respectivă, împreună cu soția și soacra lui Iohannis, indusese în eroare judecătorii susținând, prin acte false, că se află pe linia de descendență a celui de la care statul român naționalizase această casă și încă una, în anii 1960.

Citiți despre proprietarul istoric al celor două case: 
Mortul de pe urma căruia s-a îmbogățit Klaus Iohannis

În 1999, la finalul procesului lor de revendicare, purtat cu acte false, persoana respectivă, soția și soacra lui Iohannis obținuseră ambele case de la stat.

Una dintre ele intrase în proprietatea lor comună: jumătate mersese la soția și la soacra lui Iohannis, iar cealaltă jumătate, la asociatul lor. Cealaltă casă intrase doar în proprietatea asociatului lor.

Imediat după retrocedarea caselor, în iunie 1999, Iohannis a cumpărat de la persoana respectivă, la un preț simbolic, o jumătate și din aceasta a doua casă.

Astfel, imobilele au fost împărțite, în mod egal, între familia Iohannis și asociatul lor.

Citiți despre mai multe despre acest asociat și despre familia lui: Partenerii imobiliari ai soților Iohannis

Falsul prin care au fost revendicate casele a fost ulterior descoperit, iar dreptul noilor proprietari, contestat în instanță.

Așa se face că Iohannis & Co. au pierdut-o, mai întâi, pe prima. Iar apoi, astăzi, după un proces care a ținut 13 ani, pe a doua.

Din cele două case, doar aceasta, a doua, le-a adus beneficii materiale proprietarilor. În total, spun calculele făcute de RISE Project, bazate pe contractele originale de chirie, aproximativ 640.000 de euro. (Calculul, AICI).

Acești bani, intrați, timp de 14 ani, în conturile lui Iohannis și ale persoanei respective, ar fi trebuit să fie încasați de Muncipiul Sibiu – titularul dreptului de proprietate asupra parterului închiriat băncii, până la retrocedarea din 1999.

Ionuț Stănescu, Victor Ilie

Citiți despre cum a ascuns președintele, în declarațiile sale de avere, rentele obținute de pe urma casei pe care a pierdut-o azi în justiție:
Averea familiei Iohannis, rentele nedeclarate

articol preluat de pe: riseproject.ro


A trecut pe partea cealaltă a “Străzii”: la posibilii penali
Klaus Iohannis a pierdut casa luată prin uz de fals şi trebuie să dea statului 320.000 de euro

articol si foto: cotidianul.ro – 13 noiembrie 2015

(Cosmin Zaharia) UE dorește introducerea unor prevederi mai ambițioase în materie de mediu și dezvoltare durabilă în cadrul TTIP

foto: green-report.ro
articol: Cosmin Zaharia - green-report.ro

9 noiembrie 2015

Comisia Europeană a publicat propunerea sa privind includerea unui capitol referitor la comerț și la dezvoltarea durabilă, inclusiv la forța de muncă și la mediu, în cadrul actualelor negocieri comerciale dintre UE și SUA pentru Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP).

UE dorește introducerea unor prevederi mai ambițioase în materie de mediu și dezvoltare durabilă în cadrul TTIP - foto: green-report.ro

UE dorește introducerea unor prevederi mai ambițioase în materie de mediu și dezvoltare durabilă în cadrul TTIP – foto: green-report.ro

Capitolul propus, referitor la dezvoltarea durabilă în cadrul TTIP, conține cele mai ambițioase propuneri prezentate vreodată unui partener comercial cu privire la aceste aspecte. Această abordare respectă noua strategie comercială a UE, „Comerț pentru toți”, care vizează elaborarea unor politici comerciale mai responsabile, atât la nivel intern, cât și la nivel mondial.

Scopul principal al acestui capitol este de a asigura respectarea, atât în UE, cât și în SUA, a unor standarde stricte în domeniul forței de muncă și al mediului și de a permite cooperarea între părți în vederea abordării provocărilor economiei globale, cum ar fi, printre altele, munca copiilor, sănătatea și siguranța la locul de muncă, drepturile lucrătorilor și protecția mediului.

„(…) propunem, în cadrul negocierilor comerciale dintre UE și SUA, o abordare foarte ambițioasă privind dezvoltarea durabilă, care va fi respectată și pusă în aplicare imediat după semnarea acordului. Cooperarea cu SUA ne-ar permite să luptăm în mod mai eficient, la nivel mondial, pentru adoptarea unor practici mai responsabile. În același timp, am garanta că standardele noastre actuale stricte, chiar dacă sunt uneori diferite, sunt respectate atât în UE, cât și în SUA”, a declarat Cecilia Malmström, comisarul UE pentru comerț.

Propunerea privind dezvoltarea durabilă în cadrul TTIP se referă și la angajamentele asumate în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și al acordurilor multilaterale de mediu, pentru a asigura respectarea, de către ambele părți, a unui ansamblu comun de standarde și norme fundamentale privind forța de muncă și protecția mediului. În plus, textul include obligația de a nu admite derogări de la legislația națională în domeniul muncii și al protecției mediului cu scopul de a atrage schimburi comerciale sau investiții.

În același timp, Comisia Europeană prezintă, de asemenea, primul raport amănunțit de acest gen cu privire la cea mai recentă rundă de negocieri privind TTIP, care a avut loc în octombrie. Raportul sintetizează discuțiile purtate cu privire la toate cele trei domenii ale acordului, și anume accesul la piață, aspectele legate de reglementare și normele

Prevederi amănunțite referitoare la mediu, incluse în capitolul privind dezvoltarea durabilă:

Consolidarea cooperării dintre UE și SUA în vederea combaterii exploatării ilegale a pădurilor, a pescuitului ilegal sau a comerțului ilegal cu specii sălbatice pe cale de dispariție;

Elaborarea unor politici care să permită prevenirea sau minimizarea efectelor negative asupra sănătății umane și asupra mediului legate de comercializarea substanțelor chimice sau a deșeurilor;

Promovarea comerțului cu mărfuri și tehnologii ecologice și a investițiilor în acest domeniu, legate, de exemplu, de producția de energie din surse regenerabile;

Un angajament privind conservarea biodiversității și a ecosistemelor, punerea în aplicare a unor măsuri eficace pentru a asigura utilizarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, în special în domenii precum pădurile, pescuitul, fauna sălbatică, și resursele biologice.

cititi mai mult pe: green-report.ro

(stiri.tvr.ro) Autorităţile fac verificări în toate cluburile din România. Guvernul înăspreşte legea

articol: stiri.tvr.ro
foto: mvo-club.com

03 noiembrie 2015

După tragedia de la Clubul Colectiv, autorităţile au început să facă verificări în toate localurile din România. Abia 10 la sută respectă legea întocmai, spun experţii. În Centrul vechi, de exemplu, la un cutremur, ar muri mii de oameni, avertizează aceştia. Executivul reactionează: cluburile care au încălcat grav regulile vor putea fi închise direct de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sau amendate cu până la 100 de mii de lei. Decizia va fi luată marţi, în sedinţă de guvern.

Mulţi patroni de cluburi au primit autorizaţii pe propria răspundere, însă legea era respectată doar pe jumătate, spun experţii. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă confirmă că 90% dintre localuri funcţionează ilegal.
De multe ori, patronii îşi atrag clienţii cu show-uri în care sunt folosite foc şi efecte pirotehnice.

Patronul unui club din Bucuresti a anunţat pe pagina de socializare că îşi închide localul pentru că nu le poate garanta siguranţa celor care îi păşesc pragul.

Îmi cer scuze și imi asum,Din 2003 am pus viața a mii de oameni in pericol. Weekend de weekend. Și cate-odata și in…

Posted by Andrei Sosa on 1 Noiembrie 2015

Clădirile au sute de ani şi nimeni nu are de gând să le reabiliteze. Specialiştii susţin că în localurile din Centrul Capitalei ar trebui să intre un număr redus de persoane.

Sub clădirile decojite de vreme îşi deschid uşile zeci de cluburi în care vin să se distreze mii de persoane, însă aici siguranţa este opţională, siguranţa celor care vin să se distreze.

În cazul unui cutremur, specialiştii avertizează că situaţia ar fi mult mai gravă decât ce s-a întâmplat în fosta fabrică Pionierul. Autorităţile vor continua controalele şi vor închide localurile care încalca legea.

Incendiul din clubul „Colectiv” reprezintă un semnal de alarmă pentru autorităţi. Tragedia petrecută în Capitala s-ar putea repeta oricând şi în alte localuri din ţară.

La Târgu Jiu, autorităţile au aflat abia acum că în oraş nu există discoteca sau club care să aibă autorizaţie. Asta deşi funcţionează de câţiva ani.
Luni după amiază, prefectul de Gorj a dispus controale în tot judeţul şi a cerut că toate localurile să fie verificate.

Lege mai aspră după tragedia din club Şi Executivul reactionează. Cluburile care au încălcat grav regulile vor putea fi închise direct de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sau amendate cu până la 100 de mii de lei. Decizia va fi luată marţi, în sedinţă de guvern.

Legislația va fi mult înăsprită în urma tragediei din clubul bucureștean Colectiv. Până acum, Inspectoratul pentru Situații de Urgență nu avea dreptul legal de a închide localurile, fie ele cluburi, baruri, discoteci sau restaurante.
Doar primăriile le puteau ridica autorizaţia. Şi amenzile s-au dublat: de la 50 la 100 de mii de lei. Executivul ia în calcul emiterea unei ordonanțe de urgență prin care să elimine posibilitatea cluburilor de a funcționa pe baza unei declarații pe propria răspundere.

Patronii declarau că potrivit codurilor CAEN obţinute, aveau toate autorizaţiile necesare. Aşa scăpau de investiţii importante şi, implicit, de controale.

Executivul va acorda, de asemenea, în regim de urgenţă, un ajutor de înmormantare de 5.000 de lei familiilor care şi-au pierdut copiii în tragedie, şi unul special, de 10 mii de lei, pentru familia Mariei Ion.

articol preluat de pe: http://stiri.tvr.ro/

Dosarul Mineriadei

Mineriada 13-15 iunie 1990
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Motivarea începerii urmăririi penale în Dosarul Mineriadei: Iliescu a decis reprimarea violentă a manifestaţiei de la Universitate

articol: mediafax.ro

26 octombrie 2015

Procurorii militari arată, în ordonanţa de începere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei, că Ion Iliescu, împreună cu Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu-Voican Voiculescu şi alţii, a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

“În zilele de 11 – 12.06.1990, în calitate de preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), împreună cu civil Roman Petre, civil Măgureanu Virgil, civil Voiculescu Gelu-Voican, civil Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiţac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ş.a., a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în baza acestei hotărâri fiind declanşat, în dimineaţa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaţii civile, la care au participat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, atac soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea a altor trei prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 270 de persoane. Ulterior, la data de 13.06.1990, împreună cu civil Roman Petre, alţi membri ai Guvernului, lideri de sindicat şi conducători ai unor centre industriale şi bazine carbonifere din ţară, a decis organizarea deplasării la Bucureşti a peste 10.000 de muncitori care, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au continuat atacul declanşat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 asupra unei populaţii civile, provocând vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a unui număr de peste 1.000 persoane”, se arată în ordonanţa procurorilor.

Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul şef al Inspectoratului General al Poliţiei Corneliu Diamandescu sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, pentru declanşarea atacului asupra populaţiei civile, urmare a deciziei luate în 11 – 12 iunie 1990.

Procurorii au cerut aviz pentru urmărirea penală a fostului premier Petre Roman, fostului ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu, a lui Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 şi responsabil cu controlul serviciilor secrete.

Potrivit Legii 115/1999, “numai Camera Deputatilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor”.

În cazul lui Mugurel Florescu, fost procuror general adjunct al României şi şef al Direcţiei Parchetelor Militare, şi al lui Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreşedinte al FSN, a fost decisă extinderea urmăririi penale, tot pentru decizia luată în 11 – 12 iunie, se arată în ordonanţă.

Viceamiralul în rezervă Emil Dumitrescu, fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost pus sub urmărire, pentru că, în zilele de 13-15 iunie 1990, a participat în mod direct şi a coordonat atacul violent declanşat asupra populaţiei civile din Capitală.

Pentru sprijinirea acestui atac, au fost puşi sub urmărire foştii comandanţi ai unităţilor militare din Măgurele şi Băneasa, generalul în rezervă Petre Petre, fost comandant al U.M. 0575 Măgurele, şi generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al comandant al U.M. 0828 Băneasa, precum şi Cazemir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în perioada 13-15.06.1990.

cititi mai mult pe: mediafax.ro

(Ana Ion) Senator UNPR vrea să-i facă pe români fericiţi. Program redus de muncă şi salarii mai mari

Ioan Iovescu, politician român, senator în Parlamentul României din partea PPDD Timiș în mandatul 2012-2016
foto: facebook.com
articol: Ana Ion – epochtimes-romania.com

Trecut din partidul lui Dan Diaconescu în cel al lui Oprea, un senator vrea să-şi pună în operă o idee care îl munceşte din 2013: program mai scurt de muncă şi lefuri mai mari.

Senatorul UNPR de Timiş, Ioan Iovescu propune ca programul zilnic de lucru să fie redus iar salariul minim pe economie să crească.

Iovescu a declarat pentru Mediafax că intenţionează să scrie un proiect de lege în care va propune ca ziua de muncă să aibă doar şase ore iar salariul minim pe economie să fie majorat la 1.500 de lei brut. Potrivit sursei citate, Iovescu a declarat că gândul reducerii programului zilnic de lucru de la opt ore la şase ore îl “munceşte” încă din 2013, dar la momentul respectiv nu a găsit susţinere în partidul din care făcea parte atunci, PPDD.

„Ideea este veche. Din 2013 mă munceşte acest gând. E o penurie de locuri de muncă şi m-am gândit că unii oameni trag la trei schimburi în opt ore şi ce bine ar fi dacă s-ar reduce programul. În prima fază m-am gândit la cei care lucrează în trei schimburi. Am abordat în cadrul partidului această problemă, la PPDD, şi nu am găsit nicio susţinere de niciun fel. Mi s-a spus că cei de la Comunitatea Europeană nu permit aşa ceva, că pierdem investitorii că – vezi, Doamne – nu mai vin, că lucrează prea puţin muncitorii. Şi am amânat, dar acum am prins puteri, când am auzit că Suedia aplică ideea, deci treaba cu Comunitatea Europeană nu mai stă în picioare, putem face aşa ceva, doar să avem voinţă politică”, a declarat Iovescu, acum membru în partidul generalului Oprea.

Senatorul a mai adăugat că avantajele pe care le-ar aduce reducerea programului de muncă sunt multiple, declarându-se convins că randamentul oamenilor va fi mai mare dacă muncesc doar şase ore în loc de opt. Legiuitorul a mai adăugat că în administraţia publică locală oameni “stau degeaba opt ore” iar la sate, “oamenii sunt agitaţi” ar mai face ceva pe lângă case, însă nu pot că stau opt ore la serviciu.

„Suedezii spun că în acest fel oamenii sunt mai fericiţi, de ce nu am fi şi noi mai fericiţi? Să poată oamenii să aibă împărtăşire în cadrul familiei, să poată să se întâlnească, să stea mai mult cu copiii, să le dea educaţie”, şi-a expus senatorul motivaţiile.

Şi, cum să stai mai mult acasă fără să ai bani să-i cheltui nu pare ceva să-i facă pe români fericiţi, senatorul se gândeşte şi la mărirea salariul minim pe economie până la 1.500 de lei brut.

„Am avut o întâlnire cu domnul Gabriel Oprea şi mi-a spus că o să discutăm în cadrul partidului”, a declarat Iovescu, precizând că în noul act normativ vor trebui clarificate şi „incompatibilităţile”, căci, odată cu reducerea programului de lucru unii vor putea să lucreze cu jumătate de normă la al doilea job şi există riscul să apară incompatibilităţi.

„De exemplu, mie mi se pare o mare scăpare a legii ca parlamentarii să poată să pledeze în instanţă contra statului român. Mi se pare o mare incompatibilitate. Eu am lucrat ca instructor auto. Legea din 1966 era foarte simplă (Codul Rutier – n.r.). Aşa vreau să fie legile şi acum”, a adăugat Iovescu.

articol preluat de pe: http://epochtimes-romania.com/

(Cătălina Mănoiu) Senatul a adoptat legea propusă de Liviu Dragnea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup (video)

foto: mediafax.ro
articol: Cătălina Mănoiu – mediafax.ro

7 octombrie 2015

Senatul a adoptat, miercuri, Legea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, înscrisă la Senat de preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, cu 52 de voturi “pentru”, 23 de voturi “împotrivă” şi 3 abţineri

Potrivit deciziei Senatului, defăimarea socială s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 100.000 lei, dacă vizează un grup social, o creştere aproape dublă faţă de valoarea maximă a amenzii de 60.000 lei stabilită de iniţiator.

(…)

Propunerea vizează înfiinţarea unui departament special în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi obligaţia ca radioul şi televiziunea publică să includă programe de promovare a toleranţei, profesorii să urmeze cursuri pe această temă, iar unităţile de învăţământ să adopte un “plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării”.

Persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, arată iniţiativa legislativă.

Potrivit proiectului iniţiat de social-democratul Liviu Dragnea, prin defăimarea socială se înţelege fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SISA”.

Iniţiativa legislativă prevede ca Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuzune să includă în grila de programe emisiuni pentru promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, ce vor reprezenta minim 1% din totalul timpului de emisie, al fiecărui post de televiziune sau de radio pe care îl au în administrare.

Liviu Dragnea propune, în proiectul de lege depus la Senat, ca masterul didactic pentru formarea iniţială în vederea ocupării funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar să cuprindă cel puţin un curs obligatoriu privind principiile pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup prin activittea educaţională şi regulile de soluţionare a cazurilor de discriminare, iar fişa de evaluare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar să includă cel puţin un criteriu de performanţă privind promovarea demnităţii umane şi a toleranţei în activitatea didactică.

De asemenea, programa de examen pentru cadrele didactice titulare ar urma să includă, dacă legea va fi adoptată, însuşirea cunoştinţelor despre legislaţia privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

Unităţile de învăţământ vor fi obligate să adopte un plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar manualele şcolare şi materialele didactice aprobate de MECS vor urma să fie avizate în prealabil de Departamnetul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, a cărui înfiinţare este prevăzută în proiectul de lege depus la Senat

cititi mai ult pe mediafax.ro

(Bogdan Manolea) Ce decide Curtea Europeană de Justiție în domeniul datelor personale?

Parlamentul European – Strasbourg
foto preluat de pe eurojust.ro
articol: Bogdan Manolea – legi-internet.ro

6 octombrie 2015

foto: legi-internet.ro

foto: legi-internet.ro

Ultima săptămână a însemnat trei decizii majore pe care Curtea Europeană de Justiție (CEJ) le-a dat pentru domeniul protecției datelor cu caracter personal. Unii le-ar putea interpreta ca fiind o lovitură dată industriei, SUA sau instituțiilor publice. Noi le-am considera doar o reîntoarcere la normalul considerării dreptului la viață privată ca un drept fundamental și o răsturnare a deciziilor naționare, europene sau internaționale care desconsideră acest aspect.

Deși la noi a fost comentat mai ales cazul Bara vs. CNAS (pentru ca era un român implicat) trebuie să subliniem că toate cazurile au aceiași importanță practică fiind interpretări oficiale ale dreptului european.

1. Cazul Schrems vs Ireland Data Protection Commissioner – C 362/14 este probabil cazul cu cele mai profunde implicații la nivel internațional – pentru că a declarat invalidă Decizia Comisiei Europene prin care se considera că SUA au un regim adecvat de protecție a datelor personale (cunoscută sub numele de Safe Harbour).

Safe Harbour a fost intotdeauna în lumea specialiștilor (dar inlcusiv înrapoartele Comisiei) ca fiind o glumă proastă. Deși în cazul altor țări s-a făcut o analiză atentă a legislației pentru protecția datelor personale și a aspectelor practice pentru a beneficia de acest nivel de “regim adecvat de protecție”, in cazul SUA s-a accepta un fel de auto-certificare, neverificată de nimeni. Adică, zice Facebook că respectă principiile protecției datelor personale? Atunci să-l credem pe cuvânt.

CEJ nu a putut decât să constate că un astfel de sistem, care permitea accesul neîngrădit al autorităților din SUA la datele personale stocate de firme americane și unde drepturile europenilor de acces sau rectificare a datelor erau recunoscute ca fiind de fapt iluzorii, “aduce atingere substanței dreptului fundamental la respectarea vieții private”.

Decizia aruncă în aer și deci lipsește de bază juridică orice transfer de date personale dinspre UE către SUA. La cald, unii juriști consideră că soluția ar putea fi niște modele de clauze contractuale, în vreme ce alții punctează că doar o modificare a legislației din SUA ar putea să rezolve problema, de vreme ce contractul nu poate sa contravină legilor americane care permit accesul autoritătilor competente în mod direct la datele respective.

În fine trebuie remarcată frumusețea dreptului în care un tânăr jurist, Max Schrems, inarmat cu argumentele corecte și cu princiipile solide despre drepturile omului, dar și cu nervi și bani ca să-și permită procesul, poate sa câștige în fața uneia dintre cele mai mari firme din lume, a unei decizii a Comisie Europene și a unei Autorități publice ce ar trebui să fie competentă, dar e ineptă (e vorba de Autoritatea pt protecția datelor din Irlanda).

2. Cazul Bara vs CNAS – C 201/2014 precizează faptul că legislația privind protecția datelor cu caracter personal nu poate fi încălcată printr-un simplu protocol între 2 autorități publice (este vorba de CNAS și ANAF în cazul supus judecății).

Ne chinuim de câțiva ani să explicăm instituțiilor publice românești (ultima dată în cazul SIET) că datele personale nu pot fi transferate de la una la alta doar pentru că tehnic este posibil – ci trebuie analizat dacă acest schimb de date personale este necesar într-o societate democratică și care sunt garanțiile acordate pentru evitarea arbitrariului. Lucrurile trebuie analizate așezat și văzute de la caz la caz.

Și în cazul ăsta au apărut titluri pompieristice care consideră că orice transfer de date între autorități ar fi ilegal și că astfel infractorii ar fi protejați. De fapt situația este mult mai complexă și noi nu știm ce baze de date ar fi accesat ANAF și in ce condiții. Cert este insă că legea 677/2001 are suficiente excepții și interpetări care permit transferul de date între terți, dacă se respectă principiile protecției datelor cu caracter personal.

3. Cazul Weltimmo s.r.o. vs Nemzeti C 230/14 confirmă faptul că legea națională de protecție a datelor poate fi aplicață operatorilor care au o activitate – fie ea și minimală – legată de teritoriul respectiv, chiar dacă este o firmă străină.

Aceasta reconfirmare a principiului din cazul Google Spania vine să confirme situațiile în care mari firme (cum ar fi Facebook, Google sau Apple) refuză să aplice legislația națională pentru protecția datelor (și vă trimit în Irlanda, cum a fost cazul Schrems de mai sus), dar în schimb desfășoară o activitate comercială reală în țara respectivă – de la vândut reclame și până la recuperat creanțe.

articol preluat de pe: http://legi-internet.ro/