Nicușor Dan. Numirea șefilor din parchete

9 aprilie 2026

Autor: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

Numirea șefilor din parchete

Sincer, mă așteptam să se folosească de avizul negativ al CSM și de propriile declarații anterioare despre procurorul general și procurorii șefi în funcție ca să respingă o parte din propuneri. Nu mă așteptam să le respingă pe toate, e clar că el merge pe un anumit compromis cu PSD-ul, ca să mențină o guvernare stabilă până la parlamentarele din 2028. Însă faptul că a acceptat toate propunerile, mai puțin una și insistența lui că el are informații de 100 de ori mai exacte, lucru destul de logic pentru un șef al statului, mă face să mă întreb ce balauri ieșiseră la încălzire dacă această garnitură de candidați, era să scriu candidoze, ar fi fost respinsă.

Este nevoie totuși de o mai bună comunicare cu publicul și, mai ales, cu susținătorii, care în cazul actualului președinte sunt departe de masele fără multă gândire critică care au suflat vânt în pupa principalilor contracandidați la alegerile din noiembrie 2024 și mai 2025 ( Nicușor Dan nu a candidat în noiembrie 2024, dar a candidat Elena Lasconi cu același electorat). Nu ajunge de pe jilțul prezidențial sau de la poarta Palatului Cotroceni să fim asigurați că președintele, care are pe masă rapoartele serviciilor secrete, știe mai bine și nu e deloc de acord cu social media pe acest subiect și nici că a făcut zeci de ore de discuții de detaliu cu zeci de procurori. Ar trebui totuși oferite niște argumente cu mai mult conținut în susținerea tezei că broasca râioasă oferită de ministrul justiției Radu Marinescu trebuia înghițită vie, pe stomacul gol.

Președintele, ca și ceilalți politicieni care reprezintă cel puțin în teorie partea bună a istoriei, nu ar trebui să uite că trăim vremuri din ce în ce mai turbate (apropo, nici nu a început bine armistițiul din Golf, că Netanyahu și gașca de extremiști sioniști cu care guvernează Israelul l-a făcut țăndări, iar Strâmtoarea Hormuz e iar blocată). Și că recentele gesturi de tipul “să-i dăm Trump-ului ce este al Trump-ului” (că tot suntem în Săptămâna Mare) nu garantează că în 2030 nu vom avea la București un JD Vance plin de greutatea Americii care să facă campanie deșănțată vreunui CeGeu, Simion sau altui moroi din ăsta putinist. Meciurile electorale din 2028 și 2030 deja se joacă, iar noi avem nevoie ca de aer de reforme adevărate (actualele tăieri contabile și restructurări după ureche, fără audituri prealabile nu reprezintă așa ceva) și de consolidare democratică și instituțională. Întârzierea în continuare a reformelor și toleranța față de justiția lui Lia în asociere cu comunicarea deficitară ar putea demobiliza complet alegătorii care au salvat România în mai 2025 și ar putea aduce o victorie complet nemeritată unei opoziții “suveraniste”, care, cu un număr de notabile excepții, este ineptă și delirantă. Ceea ce, în plan mai larg, ar înseamna că ceea ce nu a reușit Iliescu în decembrie 1989, când a încercat să cheme Armata Roșie în “ajutor” și au mârâit armata română și revoluționarii de pe străzi, s-ar îndeplini acum, pe mâna “dreptei”.

Următorul meci se joacă la 20 aprilie. Dacă nu se amână iar. Oare va fi pe bune, sau va fi blat?

Conferința de presă susținută de Președintele României, Nicușor Dan, la Palatul Cotroceni