Într-un moment în care societatea civilă aștepta semnale de reformă și integritate, ultimele decizii de la vârful Ministerului Public par să consfințească un sistem bazat pe tranzacționism politic și inacțiune. Sub lupa emisiunii „Judecata de Acum”, analizăm astăzi ce înseamnă pentru viitorul justiției numirea procuroarei Cristina Chiriac în funcția de Procuror General, în ciuda unui trecut marcat de controverse majore.
Sub pilonul Verticalitate, platforma Uniți Schimbăm analizează deciziile care definesc statul de drept în 2026. Analiza de astăzi se bazează pe investigațiile jurnaliștilor Vlad Toicescu și Ovidiu Vanghele, care demontează mecanismele prin care figuri respinse de forurile profesionale ajung să gestioneze destinele justiției române.
Acest episod din „Judecata de Acum”, moderat de Vlad Stoicescu și Ovidiu Vanghele, analizează în profunzime numirile recente la vârful parchetelor din România, cu un accent critic asupra desemnării procuroarei Cristina Chiriac în funcția de Procuror General. Jurnaliștii demontează argumentele oficiale folosite pentru a justifica această numire, raportându-le la fapte documentate anterior în investigațiile „Să fie lumină”.
Iată principalele puncte de analiză și reperele cronologice ale discuției:
1. Cazul Episcopului de Huși și rolul procuroarei Cristina Chiriac
Nucleul emisiunii este critica modului în care procuroarea Chiriac a gestionat dosarul de șantaj al fostului episcop Corneliu Onilă în 2017, la DNA Iași.
Ignorarea probelor de abuz: Jurnaliștii susțin că, deși procuroarea a ridicat la percheziții probe foto și video clare care indicau infracțiuni sexuale (inclusiv cu minori), aceasta s-a limitat strict la instrumentarea șantajului [06:19].
Consecințe grave: Din cauza necomunicării acestor probe către parchetul competent, investigarea abuzurilor sexuale a fost întârziată cu peste doi ani, unele fapte ajungând să se prescrie [51:01].
Redeschiderea dosarului: Dosarul care a dus în final la condamnarea episcopului la 8 ani de închisoare a fost redeschis abia în 2019, după ce investigația jurnalistică a scos la iveală existența probelor „uitate” în sertarele DNA Iași [54:02].
2. Demontarea apărării președintelui Nicușor Dan
Toicescu și Vanghele analizează discursul președintelui, care a susținut că numirea procuroarei este legitimă.
Argumentul „fără minori/agresiuni”: Președintele a afirmat că probele nu conțineau agresiuni sau minori. Jurnaliștii contrazic acest lucru, amintind de condamnările definitive bazate pe exact acele probe care includeau viol în formă continuată și victime care erau minore la momentul începerii abuzurilor [55:49].
Argumentul „trimiterii la instanță”: Președintele a susținut că probele nu au fost ascunse deoarece au fost trimise la instanță în dosarul de șantaj. Jurnaliștii explică faptul că un judecător de șantaj nu are atribuția legală de a extinde din oficiu ancheta pe infracțiuni sexuale; aceasta era obligația procurorului prin procedura disjungerii [01:03:45].
3. Alte numiri controversate și contextul politic
Discuția se extinde și asupra altor figuri cheie din sistemul judiciar:
Marius Voineag și Alex Florența: Deși criticați anterior de președinte, aceștia au fost numiți în funcții de adjuncți. Jurnaliștii văd în acest gest o „logică tranzacțională” politică [05:14].
Eșecul „României Oneste”: Autorii emisiunii concluzionează că aceste numiri reprezintă sfârșitul speranței într-o reformă reală a justiției, considerând că președintele a ales să valideze un sistem bazat pe inacțiune și compromis [01:52:06].
4. Concluzii asupra sistemului de selecție
Jurnaliștii subliniază caracterul „viciat” al procedurii, unde candidați respinși de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) cu voturi zdrobitoare (precum Cristina Chiriac, respinsă cu 5 la 1) ajung totuși să fie propuși și numiți de factorul politic [01:40:14].
Episodul se încheie cu un avertisment privind descurajarea magistraților integri din sistem, care văd cum promovările sunt dictate de criterii care nu au legătură cu meritocrația sau verticalitatea profesională [01:50:34].
Concluzie: Sfârșitul unei speranțe de reformă?
Pentru noi, cei care urmărim pilonul Identitate și ne dorim o Românie clădită pe meritocrație, aceste numiri reprezintă un semnal de alarmă. Când „verticalitatea” este pedepsită prin marginalizarea magistraților integri, iar „inacțiunea” este răsplătită cu funcții de conducere, însăși esența democrației este fragilizată.
Pe platforma Uniți Schimbăm, rămânem vigilenți. Justiția nu poate fi un obiect de negociere politică, iar memoria victimelor abuzurilor nu poate fi ignorată de dragul unui echilibru fragil de putere. România onestă nu se construiește cu oameni care au „uitat” probele în sertare, ci cu aceia care au curajul să înfrunte sistemul pentru Adevăr.
Nota Editorială: Acest material reprezintă o sinteză a analizei oferite de jurnaliștii Vlad Stoicescu și Ovidiu Vanghele în emisiunea „Judecata de Acum” (ediția din aprilie 2026). Conținutul a fost adaptat pentru platforma Uniți Schimbăm cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, respectând principiile de verticalitate și demnitate publică.
Credit Foto: Captură de ecran: Ministerul Justiției / „Interviul Doamnei Cristina CHIRIAC pentru ocuparea funcției de procuror general” (Sursă Primară)
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
Numirea șefilor din parchete
Sincer, mă așteptam să se folosească de avizul negativ al CSM și de propriile declarații anterioare despre procurorul general și procurorii șefi în funcție ca să respingă o parte din propuneri. Nu mă așteptam să le respingă pe toate, e clar că el merge pe un anumit compromis cu PSD-ul, ca să mențină o guvernare stabilă până la parlamentarele din 2028. Însă faptul că a acceptat toate propunerile, mai puțin una și insistența lui că el are informații de 100 de ori mai exacte, lucru destul de logic pentru un șef al statului, mă face să mă întreb ce balauri ieșiseră la încălzire dacă această garnitură de candidați, era să scriu candidoze, ar fi fost respinsă.
Este nevoie totuși de o mai bună comunicare cu publicul și, mai ales, cu susținătorii, care în cazul actualului președinte sunt departe de masele fără multă gândire critică care au suflat vânt în pupa principalilor contracandidați la alegerile din noiembrie 2024 și mai 2025 ( Nicușor Dan nu a candidat în noiembrie 2024, dar a candidat Elena Lasconi cu același electorat). Nu ajunge de pe jilțul prezidențial sau de la poarta Palatului Cotroceni să fim asigurați că președintele, care are pe masă rapoartele serviciilor secrete, știe mai bine și nu e deloc de acord cu social media pe acest subiect și nici că a făcut zeci de ore de discuții de detaliu cu zeci de procurori. Ar trebui totuși oferite niște argumente cu mai mult conținut în susținerea tezei că broasca râioasă oferită de ministrul justiției Radu Marinescu trebuia înghițită vie, pe stomacul gol.
Președintele, ca și ceilalți politicieni care reprezintă cel puțin în teorie partea bună a istoriei, nu ar trebui să uite că trăim vremuri din ce în ce mai turbate (apropo, nici nu a început bine armistițiul din Golf, că Netanyahu și gașca de extremiști sioniști cu care guvernează Israelul l-a făcut țăndări, iar Strâmtoarea Hormuz e iar blocată). Și că recentele gesturi de tipul “să-i dăm Trump-ului ce este al Trump-ului” (că tot suntem în Săptămâna Mare) nu garantează că în 2030 nu vom avea la București un JD Vance plin de greutatea Americii care să facă campanie deșănțată vreunui CeGeu, Simion sau altui moroi din ăsta putinist. Meciurile electorale din 2028 și 2030 deja se joacă, iar noi avem nevoie ca de aer de reforme adevărate (actualele tăieri contabile și restructurări după ureche, fără audituri prealabile nu reprezintă așa ceva) și de consolidare democratică și instituțională. Întârzierea în continuare a reformelor și toleranța față de justiția lui Lia în asociere cu comunicarea deficitară ar putea demobiliza complet alegătorii care au salvat România în mai 2025 și ar putea aduce o victorie complet nemeritată unei opoziții “suveraniste”, care, cu un număr de notabile excepții, este ineptă și delirantă. Ceea ce, în plan mai larg, ar înseamna că ceea ce nu a reușit Iliescu în decembrie 1989, când a încercat să cheme Armata Roșie în “ajutor” și au mârâit armata română și revoluționarii de pe străzi, s-ar îndeplini acum, pe mâna “dreptei”.
Următorul meci se joacă la 20 aprilie. Dacă nu se amână iar. Oare va fi pe bune, sau va fi blat?
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
22 martie 2026
Înțelegerea cu Zelenski (12 martie 2026) – Prima reușită a Președintelui Nicușor Dan
Până acum, exceptând însăși foarte salutara câștigare a alegerilor prezidențiale care a barat cursa spre Cotroceni a lui Iurie Roșca de București sau a hahalerei mezozoice scoase din diorama de la Muzeul “Antipa” de sordidele grupuri de interese care au băgat România cu deficitul în gard, președintele Nicușor Dan nu a avut, la vedere cel puțin, prea mari succese. O parte a electoratului lui e chiar destul de (legitim) supărat pentru ceea ce a transmis până acum pe subiectul justiției, altă parte pe încă neacceptarea ofertei franceze privind umbrela nucleară, iar unii, mult mai puțini și mai puțin relevanți decât se cred ei, sunt enervați că funcția l-a dezinhibat un pic pe conservatorul interior al președintelui, ce părea să fi intrat în comă indusă de vreo 20 de ani, din motive de bună vecinătate cu unii colegi din societarea civilă, lucru care a devenit vizibil cu vizitele la Sâmbăta de Sus și la Arsenie Boca și cu respingerea repetată a legii Vexler (și în mai mică măsură cu declarația din iunie 2025 privind unirea cu Republica Moldova; aceasta nu însă neapărat o temă conservatoare).
Dar ieri (12 martie 2026 n.r.), prin semnarea acordului de parteneriat strategic cu Ucraina, președintele a punctat la modul istoric. Unii o să sară în sus cu marotele propagandei rusești din România sau pur și simplu în baza antipatiei tradiționale dintre români și ucraineni, dar realitatea este că acordul semnat ieri are greutatea unui eveniment istoric cu consecințe profunde. Spun asta deoarece:
1. Ucraina și România sunt destinate să fie vecine pentru totdeauna, așa că au nevoie de o bună vecinătate. Ironic, acesta e un argument rostogolit de propaganda rusă și de idioții utili ai Rusiei în cap cu “guru” Georgescu pentru raportul dintre România și Rusia. Dar în realitate Rusia se îndepărtează de România pe măsură ce imperiul său se topește. Să nu uităm că până în 1792-1793 Nistrul era un râu între Moldova și Polonia, respectiv Hanatul tătar al Crimeii/Imperiul Otoman (un râu interior ar fi spus otomanii). Că prima descindere a muscalilor (adică a moscoviților) pe pământ românesc a fost în 1711. Și că primele relații diplomatice, însoțite de niște căsătorii politice, între Țările Române (Moldova mai precis) și Cnezatul Moscovei s-au petrecut în domnia lui Ștefan cel Mare. Mai devreme vorbim doar de relații cu vikingii de la Kiev, de la care și-a luat numele Rusia și cu cnezatele ulterioare ale rutenilor/rusinilor, adică ale ucrainenilor (care și ei și-au luat numele inițiale de la vikingii din Kiev), așadar nimic pe relația cu slavii din pădurile de la marginea de răsărit a Europei.
2. Pentru prima dată avem semnătura Ucrainei pe un acord care consacră clar drepturile numeroase minorități românești: păstrarea școlilor și liceelor cu predare în limba română, dreptul la folosirea limbii române și la exprimarea culturii române, introducerea Zilei Limbii Române la 31 august (oficială în Republica Moldova din 1990 și în România din 2011), dreptul la serviciu religios în limba română. După recenta excludere a limbii “moldovenești” de pe lista limbilor minoritare vorbite în Ucraina, acesta e un pas major, de-a dreptul istoric. Sigur că rămân probleme de rezolvat legate de folosirea limbii române în administrație și justiție, de reprezentarea parlamentară, de dubla cetățenie, de înregistrarea legală a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina (aici acordul semnat ieri sugerează BOR că ar cam fi cazul să recunoască biserica ortodoxă ucraineană autocefală, deja recunoscută de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, patriarhia mamă a întregii ortodoxii provenite din Imperiul Roman de Răsărit, pentru ca înființarea filialei sale din Ucraina să nu mai fie șicanată), de proprietățile comunității românești preluate abuziv de statul sovietic, dar s-a făcut un mare pas înainte. Anterior, promisiunea verbală a președintelui Volodimir Zelenski în fața Parlamentului României că statutul minorității române va fi agreat împreună cu România fusese urmată de fapte mai degrabă contrare, mai ales la nivel local. Acum însă, vorbim de un instrument juridic cu forță obligatorie.
3. Stabilirea parteneriatului strategic între cele două cele mai mari țări din regiunea Europei de Sud Est (cu excepția Turciei, care însă e geografic mai mult în Asia) este un eveniment major pentru întreaga regiune. Sigur, pică prost Rusiei și se creează o mare breșă în politica acesteia de divide et impera, desparte și cucerește. Așa că se vor isteriza alde Diana Șoșoacă, Dumitru Coarnă și alții ca ei, familiarizați cu atmosfera din toaletele de la Ambasada Rusiei.
4. Deloc de neglijat este că România își asigură accesul la tehnologia dronelor ieftine și eficiente pe care ucrainenii au dezvoltat-o și inovat-o sub presiunea celor patru ani de război total purtat de Rusia împotriva sa și că acestea vor fi fabricate la noi. Sigur că unii vor urla că Rusia ar privi asta drept un gest ostil și ar putea retalia, organiza sabotaje etc. Dar adevărul este că Rusiei oricum îi stăm în drum și în gât și că va găsi motive să ne saboteze și că la orice ocazie se va prăvăli peste noi, cum a mai făcut-o de 13 ori în ultimii 300 de ani. Tocmai ca să ne putem apăra de Rusia și să meźnținem pacea prin intimidare avem nevoie să ne consolidăm militar și să obținem ce au bun vecinii în materie.
Primirea Președintelui Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, la Palatul Cotroceni, cu ocazia vizitei oficiale în România (12 martie 2026) – foto preluat de pe www.presidency.ro
Este un pas cu adevărat istoric și dacă ținem seama și de cum au decurs relațiile cu acest vecin important cam de pe când s-a născut pe Nipru conceptul de Ucraina, în ciuda unor momente luminoase cum au fost participarea unor români la formarea formațiunii cazacilor zaporojenj, epopeea lui Ioan Vodă cel Cumplit sau marea operă culturală și educațională a Sfântului Petru Movilă, Mitropolitul Kievului:
I. Hatmanul cazacilor de pe Nipru, Bogdan Hmelnițki, care în 1648 a câștigat efemer independența Ucrainei, a invadat Moldova și a devastat Iașiul ca să-l oblige pe Ieremia Movilă să i-o dea de soție pe frumoasa domniță Ruxandra.
II. Între 1786 și 1848 Bucovina a fost alipită de austrieci Galiției ceea ce a dăunat populației românești.
III. La 22 ianuarie 1918 Republica Democratică Ucraina și-a declarat independența revendicând Basarabia printre guberniile sale, ceea ce a precipitat declarația de independență a Republicii Democratice Moldovenești la 24 ianuarie. Ulterior, militari ucraineni aveau să efectueze o incursiune la Noua Suliță.
IV. În noiembrie 1918, haidamacii din Republica Populară a Ucrainei de Vest (din Galiția/Halici și Volînia) au avansat în Bucovina, pe care o revendica (existând și o adunare rutenească la care s-a cerut alipirea Bucovinei la Ucraina de Vest). Aceasta a determinat intrarea armatei române în provincie și retragerea ucrainenilor (la acel moment, Ucraina de Vest începea un război cu Polonia, ce avea să fie pierdut în ciuda declarației de unire a celor două state ucrainene și a implicării militare și a guvernului atamanului Simon Petliura).
V. În ianuarie 1919 dinspre Podolia are loc un atac peste Nistru, în regiunea Hotinului, unde exista o concentrare de populație ucraineană. O parte a populației locale ucrainene pactizează cu invadatorii, motiv pentru care episodul este cunoscut și drept revolta de la Hotin. Atacul își are originile în planul lui Cristian Rakovski, bolșevicul bulgaro-român care conducea comitetul bolșevic din Odesa, al unui dublu atac asupra României, dinspre Ucraina și dinspre Ungaria Sovietică. Așadar este o acțiune preponderent bolșevică, dar totuși, deși Ucraina și Rusia Sovietică se află în război (parte a războiului civil rus), în incursiune se implică și haidamacii ucraineni. Cele două forțe, bolșevici și naționaliști ucraineni, nu se vor coordona, ceea ce va fi în avantajul armatei române. Totuși, o conducere inițială incompetentă a trupelor române va rezulta într-o retragere neinspirată din orașul Hotin, care va fi ocupat de bolșevici pentru câteva zile, iar în cursul ripostei va fi ucis și un general român, Stan Poteraș. Armata română va prevala la capătul celor câteva zile ale așa-zisei revolte. Din păcate, generalul vinovat de retragerea neinspirată din orașul Hotin, într-un exces de zel menit să-l reabiliteze în ochii Bucureștiului, a comis excese de brutalitate și crime în mai multe sate ucrainene din nordul Basarabiei, ceea ce a îngreunat eforturile României la Conferința de pace de la Paris pentru recunoașterea internațională a actului Unirii de la 27 martie 1918.
VI. În septembrie 1924, agenții sovietici infiltrați în sudul Basarabiei și coordonați de la Odesa au reușit să instige o parte a populației minoritare din localitatea Tatar Bunar (în special ucraineni, bulgari și găgăuzi) să se revolte împotriva autorităților române. Contrar așteptărilor sovietice, rebeliunea nu s-a extins și, mai ales, nu a inflamat populația majoritară românească. Acest eșec avea să ducă la o schimbare de strategie la Moscova și la crearea RASS Moldovenești în Transnistria.
VII. Dacă faptele dintre 1940 și 1941, respectiv dintre 1944 și 1991 în teritoriile românești adjudecate RSS Ucrainene sunt ale URSS, care până la urmă era un avatar al imperialismului rusesc, cele petrecute între 1941 și 1944 în Transnistria au fost răspunderea statului și armatei române, care preluase guvernarea ținutului dintre Nistru și Bug. Deși Mihai Antonescu s-a exprimat într-un celebru discurs pentru epurarea ucrainenilor, ca și a evreilor, în realitate populația ucraineană nu a fost supusă acelorași persecuții. Totuși, au existat abuzuri, mai ales ale unor militari români, așa că ocupația românească nu a lăsat multe amintiri plăcute.
VIII. În 1990, Ucraina cu aspirații deja de independență s-a aflat în spatele naufragiului deliberat al navei “Rostok” pentru a bloca brațul Sulina, principala cale de navigație de la gurile Dunării, pentru a determinat mutarea traficului pe brațul Chilia, mult mai avantajos pentru Kiev.
IX. Războiul de pe Nistru din anul 1992, menit să blocheze iminenta, la acel moment, reunificare a Republicii Moldova cu România, a fost prima agresiune prin care Federația Rusă a dat semnalul că dorește să continue tradiția hegemonică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice și că spațiul ex-sovietic continuă să-i aparțină. Dar Ucraina s-a implicat și ea de partea separatiștilor. Voluntarii ucraineni au avut conflicte cu rușii, dar au participat la lupte de partea lor. La acel moment Ucraina se temea mai mult de revendicările teritoriale ale unei Românii reunificate decât de expansionismul Rusiei.
X. Între 1991 și 2022 Ucraina independentă a folosit fiecare pretext ca să ucrainizeze școlile românești, unele funcționând de pe vremea Principatului Moldovei, precum și pe cele mixte, ba chiar în 2018 a adoptat o legislație care ar fi urmat să ducă la o ucrainizare totală până în 2020, termen prorogat pentru 2022 și abandonat apoi din cauza războiului. Au fost blocate la graniță donațiile de carte românească și activiștii în domeniul minorităților au primit adesea interdicție de intrare în țară. Legea limbilor minoritare și regioale adoptată în 2013 a fost prima lege abrogată în 2014, după victoria Euro-Maidanului.
XI. Tratatul bilateral din 1997 a lăsat deschise o serie de dosare grele, cum ar fi cel legat de împărțirea zonelor economice exclusive din Marea Neagră, o dispută încă de pe vremea URSS și a RSR, adăugând doar agrementul celor două țări de a se adresa în lipsa unei soluții negociate Curții Internaționale de Justiție de la Haga. Iar euroregiunile prevăzute în tratat nu au funcționat cam deloc. În cele din urmă, chestiunea s-a tranșat în februarie 2009 la Haga, 80% în favoarea României. Înainte de asta au avut loc tentative ale Ucrainei de a “coloniza” Insula Șerpilor și de a obține pentru ea statutul de teritoriu locuit, ceea ce ar fi mărit substanțial felia Ucrainei din zona disputată.
XII. În 2005 Ucraina a efectuat lucrări de dragare pe canalul Bâstroe, în aceeași idee de a deschide brațul Chilia pentru mai multă navigație. Lucrările au încălcat statutul Deltei Dunării de rezervație a biosferei și au violat teritoriul românesc. Aceste lucrări au provocat opoziția României. În 2022-2023 s-a încercat o reactivare a acestei crize în relațiile bilaterale.
XIII. După declanșarea războiului cu Rusia în 2014 au avut loc în comunitatea românească din regiunile Cernăuți și Transcarpatia tulburări legate de politica de recrutări a statului ucrainean, percepută ca în defavoarea etnicilor români, în timp ce bărbați de vârstă recrutabilă din Donbas erau aduși ca refugiați în Ucraina de Vest. Indiscutabil Rusia, inclusiv prin unii preoți români subordonați Patriarhiei Moscovei, a jucat un rol în aceste proteste.
XIV. După 24 februarie 2022, când a început războiul total, în ciuda sprijinului oferit de România și promisiunii președintelui Zelenski, au apărut noi inițiative pentru comasarea și ucrainizarea liceelor românești, au început presiunile pentru mutarea parohiilor și mânăstirilor românești de la Patriarhia Moscovei la autocefalia ucraineană, cu trecerea serviciului religios la limba ucraineană (ceea ce a fost speculat de Rusia pentru a trezi emoții și sentimente antiucrainene local, dar și în România) și s-a blocat înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, supusă păstoriei Patriarhiei de la București. S-a ajuns chiar ca gloate înarmate cu bâte să ia cu asalt lăcașe de cult, așa cum s-a întâmplat la Catedrala din Cernăuți, de drept lăcaș de cult al comunității românești.
Acum se deschide calea ca această relație eminamente negativă să-și deschidă calea spre un curs istoric viitor predominant pozitiv.
Vizita Președintelui României, Nicușor Dan în Republica Moldova (10 iunie 2025)
Primirea de către Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, la Președinția Republicii Moldova
Nicușor Dan: Mă bucur să mă aflu astăzi la #Chișinău, în prima mea vizită oficială în calitate de Președinte al României.
Sunt aici să reconfirm sprijinul cuprinzător, sincer și constant al României pentru Republica Moldova, într-moment crucial al parcursului său european, al consolidării stabilității și rezilienței sale.
Mesajul meu pentru cetățenii este acesta – Republica Moldova este parte a familiei europene, iar România va fi mereu alături de voi!
Conferința de presă comună a Președintelui României cu Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu
Vizita Președintelui României, Nicușor Dan în Republica Moldova (10 iunie 2025) – foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro
Vă prezentăm în continuare transcrierea conferinței de presă:
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu:
Stimate domnule Președinte Nicușor Dan,
Bine ați venit la Chișinău!
Permiteți-mi, mai întâi, să vă felicit din toată inima pentru victoria în alegerile prezidențiale.
Mă bucur că, în fruntea României, avem un partener ferm, un om care respectă Republica Moldova și ne este prieten.
Azi suntem aici pentru că cetățenii noștri și-au adunat vot cu vot, matematic, puterea și au învins în fața unui pericol imens.
Avem de mers împreună pe un drum greu. Război în vecinătatea noastră, incertitudine. Trei ani de atacuri cu rachete și agresiune cu tancuri împotriva Ucrainei. Rusia a ales războiul și crima împotriva unei națiuni – o tragedie care ne amintește că pacea îți poate fi, pur și simplu, furată într-o noapte, că nu este un dat și că trebuie apărată zi de zi.
Acest război nu e doar cu arme. E și un război care ne intoxică mințile și sufletele – un război al manipulării, al dezinformării, al fricii și dezbinării. E un atac sistematic asupra democrațiilor, asupra țărilor, ca ale noastre, care aleg calea libertății. Un atac care exploatează și abuzează chiar principiile democratice, pentru a submina democrația și unitatea din interior.
Este și o ofensivă împotriva celor care susțin Ucraina, menită să slăbească acest sprijin și, în final, să contribuie la slăbirea Uniunii Europene ca proiect de pace și prosperitate.
Atât Republica Moldova, cât și România știu ce înseamnă această amenințare. Am fost ținta unor atacuri grave, menite să ne slăbească și să ne dezbine – să ne rupă în tabere opuse, între adevăr și minciună, să ne erodeze încrederea unii în alții și să ne împiedice să construim, împreună, un viitor pașnic.
Dar noi rezistăm. Aici, în Republica Moldova, am câștigat alegerile prezidențiale, am câștigat referendumul, am fost alături de România în lupta sa.
Am demonstrat că știm să ne unim în momente de cumpănă. Știm să ne protejăm pacea și democrația. Știm să ne apărăm votul.
Pericolul nu a dispărut. Dimpotrivă – se transformă, se adaptează și continuă să pândească, așteptând momentul potrivit să lovească din nou.
De aceea, trebuie să rămânem vigilenți. Să învățăm unii de la alții. Să investim în educație. Să fim uniți, să ne apărăm reciproc. Ca parteneri. Ca prieteni. Ca frați și surori.
Istoria ne-a arătat, cu o durere greu de pus în cuvinte, ce se poate întâmpla atunci când nu reușim să ne apărăm de rău.
Am fost despărțiți cu sârmă ghimpată, ni s-a interzis limba, părinții și bunicii noștri au fost deportați, familiile – destrămate, iar cultura și tradițiile – subminate. Au fost vremuri în care oamenilor li se lua dreptul de a simți, de a vorbi, de a spera.
Astăzi, metodele Kremlinului sunt altele, dar scopul rămâne același – să nu avem încredere unii în alții, să ne urâm între noi. Adică să ne distrugem, pentru că ura și neîncrederea nu au adus niciodată dezvoltare.
Dacă Moldova ar cădea pe mâna Rusiei, nu doar Chișinăul ar fi amenințat. Ci și Bucureștiul. Și Odesa. Și Europa. Mai multe trupe rusești la Nistru. Risc de destabilizare. Insecuritate.
O Moldova care rezistă înseamnă siguranța familiilor noastre, înseamnă liniștea celor 1200 de km de graniță cu Ucraina, dar și a celor 684 de km de hotar cu România.
Adevărul e că nu am putea rezista singuri. Ucraina este scutul nostru. Și al vostru. Cât Ucraina luptă pentru libertatea sa, noi putem trăi în libertatea noastră.
De aceea, fiecare ajutor oferit Ucrainei este și un ajutor pentru Moldova. Pentru că fiecare zi în care Ucraina rezistă e o zi în care Moldova rămâne liberă.
Mulțumim României pentru sprijinul oferit Ucrainei. Este un sprijin care apără nu doar Ucraina, ci și Moldova, și România. Dacă Rusia ar învinge în Ucraina, nu s-ar opri acolo.
Stimate domnule Președinte,
Republica Moldova și România construiesc un viitor comun – prin proiecte concrete care aduc beneficii cetățenilor din ambele țări. Drumuri, poduri, linii electrice, rețele de gaz – toate finanțate cu sprijin european. Toate menite să ne apropie: oameni, comunități, economii.
Energia este, astăzi, securitate. Finalizăm linia electrică Chișinău-Vulcănești care ne va conecta de România. Mai urmează două linii electrice. Din 2027, vom cumpăra gaze românești din Marea Neagră.
Și ne dorim să mergem mai departe: să încheiem un contract pentru livrarea de energie electrică din noile reactoare de la Cernavodă, odată ce acestea vor deveni operaționale.
Economiile noastre sunt deja legate, într-un mod natural și sănătos. 1700 de companii românești investesc în Moldova.
Dar și firmele din Moldova își găsesc locul în România. Chiar mai multe. Sunt în jur de 8000 de companii cu capital moldovenesc, cu o cifră de afaceri de peste 3 miliarde de euro, care asigură peste 20 de mii de locuri de muncă în România. Unele ajung chiar să lege continente – cum e cursa aeriană operată de o companie moldovenească, care leagă Bucureștiul de New York.
Și turismul ne apropie. România a fost mereu o destinație dragă pentru cetățenii noștri, iar acum tot mai mulți români din dreapta Prutului descoperă Republica Moldova.
Anul trecut, ne-au vizitat peste 45.000 de turiști din România – adică aproape două treimi din toți vizitatorii. Oamenii vin acolo unde se simt bine. Acolo unde se simt acasă.
Și totuși, cozile la vamă ne amintesc că mai avem de lucru. Am vorbit cu domnul Președinte despre nevoia de a reduce timpii de așteptare la frontieră. Prutul trebuie să fie o punte, nu o piedică.
Am vorbit azi, mai mult ca oricând, despre viitorul nostru european. Republica Moldova este în mijlocul procesului de aderare la Uniunea Europeană. România a ales acest drum mai demult și a trăit schimbări semnificative spre un trai mai bun.
Oricât s-ar strădui unele voci ale Kremlinului să strige, vedem modernizarea României în toate domeniile – de la salarii și pensii mai mari, la autostrăzi, afaceri de succes, universități moderne, și tot mai multe comunități prospere.
Pentru cei de dincolo de Prut care mai au îndoieli – uitați-vă la cât de vulnerabilă este Moldova tocmai pentru că a rămas în afara Uniunii Europene. Uitați-vă cât de mari sunt încă discrepanțele economice între cele două maluri. Și nu le putem elimina decât împreună, în interiorul aceleiași familii europene, cu sprijinul fondurilor europene – așa cum s-a întâmplat în România.
România ne este alături pe acest drum. Cu experiență, cu sprijin concret, dar mai ales cu o voce fermă la Bruxelles – o voce care ne apără interesele, care ne susține aspirațiile. Pentru asta, vă suntem recunoscători.
Vă mulțumim că ne sprijiniți. Că ne încurajați. Că vorbiți în numele nostru acolo unde, deocamdată, noi nu avem încă un loc la masă.
Dar acel loc va veni. Și nu doar pentru că avem nevoie de sprijin, dar și pentru că avem ce oferi. Moldova poate contribui la o Europă mai sigură – prin stabilitate la granițele Uniunii, prin securitate în regiunea Mării Negre, printr-o voce clară în fața amenințărilor venite din Est.
Suntem pregătiți să susținem eforturile de protecție civilă, de menținere a păcii și de consolidare a valorilor europene. Moldova nu vine doar să primească, ci vine să contribuie. Să fie parte dintr-o Europă mai puternică și mai unită – alături de România, așa cum este firesc.
Domnule Președinte, faptul că ați ales să fiți aici, la Chișinău, la început de mandat, are o mare însemnătate pentru noi.
Este un semn de încredere. Și este o promisiune pentru viitor.
Vă mulțumesc pentru asta!
Președintele României, Nicușor Dan:
Stimată doamnă Președinte,
Doamnelor și domnilor,
E o mare bucurie să fiu azi la Chișinău. E prima mea vizită oficială bilaterală ca Președinte al României și am ținut că ea să fie aici.
Evident că avem o relație specială, de suflet. Prezența mea aici este o garanție a continuării sprijinului pe care România îl acordă Republicii Moldova.
Este un moment important pe care Republica Moldova îl trăiește: începutul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Evident, împărtășim aceleași set de valori și împreună avem aceleași aspirații.
Am discutat azi mai multe chestiuni concrete. Este nevoie să consolidăm relația bilaterală în toate domeniile în care ea a început. Vorbim, cum ați spus, de domeniul energetic, proiectele de interconectare. Vorbim de infrastructură, pentru ca Republica Moldova să fie mai aproape de piața europeană, cea mai importantă. Am vorbit de vamă, bineînțeles. Am vorbit, de asemenea, de necesitatea ca companiile românești să investească mai mult în Republica Moldova și de acel fond de garantare pe care România îl promite mediului privat de mai mult timp pentru asta, de proiecte comune de educație care se continue.
În primul rând, cred că este foarte important să vă felicităm pentru determinarea în a reforma statul și în felul ăsta de a accede la Uniunea Europeană, o garanție și pentru prosperitate, și pentru o predictibilitate instituțională, și pentru securitatea însăși a Republicii Moldova.
Și, așa cum am spus, România susține eforturile dumneavoastră, atât în mod diplomatic, în raport cu partenerii noștri, cât și concret, în măsura în care, pe anumite domenii, este nevoie de expertiza noastră, asta însemnând și toate greșelile pe care le-am făcut de-a lungul timpului, sunt incluse în expertiză.
Cea mai mare amenințare a prezentului, evident, e Federația Rusă. Dincolo de războiul din Ucraina, care generează insecuritate în toată zona, trebuie să fim foarte atenți și să avem mijloace comune de răspuns la războiul hibrid, și am vorbit azi de colaborarea în această direcție.
Așa cum am spus, proiectul cel mai important al Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană, aveți aici sprijinul nostru. Urmează o etapă importantă, 28 septembrie. Sunt foarte optimist că, așa cum au făcut-o de câteva ori în perioada recentă, cetățenii Republicii Moldova vor avea spiritul civic necesar pentru a păstra direcția europeană pe care Republica Moldova și-a construit-o.
Închei prin a vă mulțumi pentru dialogul pe care l-am avut și, în avans, pentru colaborarea viitoare, și vă mulțumesc pentru primirea pe care ne-ați făcut-o și vă invit data viitoare la București.
cititi in continuare Sesiunea de întrebări și răspunsuri pe www.presidency.ro
Alocuțiunea susținută de Președintele României, Nicușor Dan, cu prilejul participării, alături de Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, la evenimentul „Viitorul european comun al României si Republicii Moldova”
Președintele României, Nicușor Dan, a participat marți, 10 iunie 2025, alături de Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, la evenimentul „Viitorul european comun al României si Republicii Moldova”, care a avut loc la Sala cu Orgă din Chișinău, Republica Moldova.
Vă prezentăm în continuare transcrierea alocuțiunii susținute de Președintele României în cadrul evenimentului:
Bună seara!
Este și o mare bucurie, și o mare onoare să fiu cu dumneavoastră în seara asta! S-au întâmplat niște lucruri în România acum trei săptămâni, dar s-au întâmplat câteva săptămâni înainte în multe locuri, și vreau să vă mulțumesc pentru asta!
Mă bucur să fiu în prima vizită oficială la Chișinău, este un gest simbolic care spune că România va continua să fie alături de Republica Moldova.
Este o relație firească, sufletească, de inimă, pe care trebuie să o consolidăm și, mai ales, o relație pe care trebuie să o facem cât mai pragmatică cu putință.
România trebuie să fie alături de Republica Moldova, trebuie să ne mobilizăm cu toții în următoarele luni și, dacă trecem peste hopul acesta, perspectiva europeană rezolvă mare parte din probleme, și chestiunea de securitate, și chestiunea economică, și dă o direcție de prosperitate și o direcție de colaborare cât mai bună între România și Republica Moldova.
Vă mulțumesc încă o dată și, încă o dată, sunt foarte bucuros că sunt aici!
Duminică, 18 mai, votez Nicușor Dan, Președintele României!
Pentru o societate condusă de o politică a bunului-simț, implicării, competenței, recompensei și răspunderii pe măsură, duminică, 18 mai, votez Nicușor Dan, Președintele României!
Nicușor Dan – Candidat Independent la Președinția României
Avem trei probleme mari în România.
1. Instituții nefuncționale
Instituțiile statului sunt capturate de grupuri de interese. Competența a fost înlocuită de pila de partid. Reforma trebuie să cuprindă partidele politice și toate instituțiile.
2. Țara nu are direcție
România nu are o direcție clară. Legi și strategii se bat cap în cap. Nimeni nu știe încotro ne îndreptăm ca țară.
3. Lipsă de încredere între noi
Suntem divizați, nu mai vedem interesul comun. Preocupările legitime ale diverselor categorii de români au fost ignorate de clasa politică. Am ajuns de disperare să ne vărsăm frustrarea și umilința în propuneri suveraniste, falimentare din toate punctele de vedere.
Alegeri prezidențiale în România 2025/ Vineri – prima zi de vot în diaspora
Vineri este prima zi de vot în diaspora la alegerile prezidențiale din acest an.
Prima secție de votare din străinătate s-a deschis la ora locală 7:00 (joi seara, ora 22:00, ora României) la Auckland în Noua Zeelandă.
În diaspora votul se desfășoară pe parcursul a trei zile:
* vineri, 2 mai, între orele 7:00 și 21:00 (orele locale);
* sâmbătă, 3 mai, între orele 7:00 și 21:00 (orele locale);
* duminică, 4 mai, între 7:00 (ora locală) și 21:00 (ora locală a României).
În cele 965 de secții de votare din diaspora organizate pentru alegerile prezidențiale din acest an pot vota cetățenii români care se află în străinătate în ziua scrutinului, indiferent dacă au sau nu domiciliul ori reședința în afara țării.
Cele mai multe secții de votare sunt în Italia și Malta – 161, Spania – 147, Marea Britanie – 108, Franța și Principatul Monaco – 69, Republica Moldova – 64, SUA – 50, Belgia – 29, Țările de Jos – 23.
Comparativ cu localitățile în care au fost organizate secții de votare în străinătate la alegerile prezidențiale și parlamentare din anul 2024, pentru alegerile din acest an, 29 de secții au fost relocate în localități sau zone apropiate, fie ca urmare a consultărilor cu reprezentanții comunităților de cetățeni români, fie pentru o mai bună acoperire a comunităților din diverse zone, în scopul facilitării accesului acestora la secțiile de votare, arată Ministerul Afacerilor Externe.
MAE precizează că în cazul a cinci secții de votare din Franța, Marea Britanie și Spania vor fi utilizate adrese diferite între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale. Totodată, Ministerul Afacerilor Externe menționează că, la fel ca în cazul alegerilor din 2024, din motive obiective, nu vor fi organizate secții de votare în următoarele zone: Afganistan (militarii români au fost retrași din teatrele de operațiuni), Rostov-pe-Don (oficiu consular închis), Odesa (activitatea oficiului consular este suspendată temporar), Sudan (activitatea misiunii este preluată de AR Addis Abeba), Venezuela (misiune închisă), Libia (misiunea este relocată la Tunis) și Phenian (activitatea misiunii este temporar suspendată).
Nicușor Dan: Domnul Crin Antonescu cere documentele pe care de altfel i le-am arătat în dezbaterea de luni. Le fac publice și vă invit să judecați singuri.
Ce dovedesc ele? Că domnul Antonescu a semnat, ca ministru, transferul unor terenuri către BTT, companie din subordinea ministerului pe care îl conducea. Și că mai apoi acele terenuri au ajuns la dezvoltatori imobiliari. Decizii ale Justiției arată clar că au fost ilegalități în aceste transferuri.
În cazul terenurilor din Herăstrău certificatul de atestare a proprietății terenului a fost anulat în instanță.
În cazul bazei BTT Pantelimon Înalta Curte de casație și Justiție a confirmat că certificatul de atestare a proprietății a fost emis cu încălcarea grosolană nu doar a legii ci chiar a unor expertize și a unor decizii de instanță definitive.
APEL: Un vot pentru România europeană, fără corupție și extremism
România se află într-o criză politică gravă, din care ieșirea nu va fi simplă. Știm că alegerile prezidențiale în sine nu reprezintă soluția la problemele țării. Totuși, alegerea unui președinte onest, credibil, implicat, cu o viziune decentă, rațională și pro-europeană, înclinat spre reforme substanțiale, care să nu fie dator partidelor corupte sau extremiste, este primul pas spre ieșirea din criză.
România traversează înainte de toate o criză de încredere. Societatea românească și-a pierdut încrederea în politică. La aceasta au contribuit mediocritatea și iresponsabilitatea guvernării Ciolacu, cârdășia premierului și a unor înalți demnitari ai PSD cu personaje dubioase implicate în scandalul Nordis, indolența și pasivitatea fostului președinte, Klaus Iohannis, clientelismul partidelor parlamentare, corupția sistemului politico-administrativ, peste care s-a suprapus războiul hibrid al Rusiei, cu tehnici de manipulare și destabilizare prin rețelele sociale.
În acest moment, România nu are multe opțiuni rezonabile pentru ieșirea din criză. Votul pentru politicieni izolaționiști sau antioccidentali precum George Simion sau Victor Ponta, care acționează constant împotriva intereselor României, iese de la început din discuție în cadrul acestui Apel, chiar dacă sondajele spun că George Simion va ocupa unul din locurile din finală.
Pentru votul din 4 mai există, de fapt, doi candidați care își dispută calificarea în finală: Nicușor Dan și Crin Antonescu. Ambii au în jur de 22%, fiind practic la egalitate. Ceilalți candidați vor înregistra, după toate sondajele, scoruri mici și foarte mici.
Pe scurt, opțiunea pentru Crin Antonescu, candidatul puterii, înseamnă menținerea premierului Ciolacu și întărirea centrului de putere creat în jurul PSD. Aceasta înseamnă stagnare și lipsa oricăror reforme. Deficitul bugetar excesiv, ascuns sub preș de guvernul Ciolacu din considerente electorale, se va transforma după alegeri în creșteri de taxe și impozite, sau în măsuri de austeritate.
Opțiunea Nicușor Dan înseamnă o șansă dată României oneste și schimbarea lui Marcel Ciolacu cu un premier responsabil și reformist. Ar putea fi negociată o nouă coaliție PNL-USR-UDMR-PSD, în urma demisiei premierului actual, în jurul unui program cu adevărat angajat pe linia schimbărilor necesare.
În aceste ultime zile înaintea votului crucial din 4 mai, facem un apel pentru un vot responsabil acordat viitorului european al României.
Noi, inițiatorii acestui apel, neînregistrați politic în niciun partid, dar preocupați de soarta țării, vă îndemnăm să reflectați la semnificațiile acestor candidaturi și la consecințele alegerii Dumneavoastră.
Europa nu este o opțiune externă, ci spațiul nostru natural de apartenență – o ancoră de stabilitate, prosperitate și siguranță într-o lume tot mai nesigură. În fața tentațiilor autoritare și a discursurilor antieuropene, este esențial să ne reafirmăm convingerea în valorile care ne definesc: democrația, libertatea, statul de drept și apartenența la comunitatea occidentală.
Într-un moment de răscruce, votul din 4 mai poate marca fie scufundarea și mai adâncă a României în criză și în neîncredere, fie salvarea opțiunii responsabile – către o Românie onestă, demnă și europeană în fapte, nu doar în discurs.
Avem încă posibilitatea să dăm o șansă României europene, României oneste, României care înțelege să facă reformele politice necesare, sancționând în același timp partidele corupte și guvernul Ciolacu.
Fiecare vot contează.
24 aprilie 2025
Inițiatorii Apelului:
Andrei Pleșu, scriitor, București
Ana Blandiana, scriitoare, București
Valentin Naumescu, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Adrian Papahagi, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Teodor Baconschi, scriitor, București
Theodor Paleologu, profesor, Casa Paleologu, București
Corneliu Bjola, profesor universitar, Universitatea Oxford
Mircea Mihăieș, profesor universitar, Universitatea de Vest, Timișoara
Dennis Deletant, istoric, Londra
Sever Voinescu, redactor șef „Dilema”
Andrei Cornea, profesor universitar, Universitatea din București
Radu Filipescu, inginer, fost deținut politic, București
Nae Caranfil, regizor de film, București
Armand Goșu, conferențiar universitar, Universitatea din București
Aurelian Crăiuțu, profesor, Indiana University, Bloomington, SUA
Dragoș Calma, profesor universitar, University College Dublin
Cristian Preda, profesor universitar, Universitatea din București
Cătălin Avramescu, profesor universitar, Universitatea din București
Claudiu Mesaroș, profesor universitar, Universitatea de Vest, Timișoara
Alin Fumurescu, Profesor Asociat, Universitatea Houston, SUA
Gabriel Mursa, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Codrin Liviu Cuțitaru, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
George Volceanov, scriitor, Uniunea Scriitorilor din România, București
Cristian Pătrășconiu, scriitor și publicist, București
Lucian Leuștean, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Sergiu Mișcoiu, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Smaranda Vultur, scriitoare, Timișoara
Mihai Maci, lector universitar, Universitatea din Oradea
Laura Ghibu, medic, Malmö, Suedia
Alexandru-Florin Platon, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Călin Morar, antreprenor, Cluj
Cristian Chelariu, profesor universitar, Suffolk University, Boston
Nicușor Dan – Candidat Independent la Președinția României
Avem trei probleme mari în România.
1. Instituții nefuncționale
Instituțiile statului sunt capturate de grupuri de interese. Competența a fost înlocuită de pila de partid. Reforma trebuie să cuprindă partidele politice și toate instituțiile.
2. Țara nu are direcție
România nu are o direcție clară. Legi și strategii se bat cap în cap. Nimeni nu știe încotro ne îndreptăm ca țară.
3. Lipsă de încredere între noi
Suntem divizați, nu mai vedem interesul comun. Preocupările legitime ale diverselor categorii de români au fost ignorate de clasa politică. Am ajuns de disperare să ne vărsăm frustrarea și umilința în propuneri suveraniste, falimentare din toate punctele de vedere.
Ce vă propun
Nicușor Dan – Candidat Independent la Președinția României – foto preluat de pe nicusordan.ro
1. Un președinte care cunoaște mecanisme administrative și juridice și poate strânge forțe sănătoase din societate pentru reforma statului.
Propun un lider care nu învață funcționarea statului din mers, ci vine cu o bună înțelegere a instituțiilor, a legislației și a sistemului administrativ. Un președinte capabil să identifice și să mobilizeze oamenii integri, profesioniști și motivați din societate – din mediul public, privat și academic – pentru a construi împreună un stat funcțional, eficient și echitabil.
2. Un președinte care să aducă împreună diferitele Românii. Să prețuiască ce avem în comun și să lupte împotriva a ceea ce le desparte.
România nu este una singură – este urbană și rurală, prosperă și vulnerabilă, tânără și în vârstă, din țară și din diaspora. Avem nevoie de un președinte care să nu divizeze, ci să unească. Care să asculte fiecare voce și să construiască punți între comunități, regiuni și generații. Să cultive solidaritatea, nu polarizarea. Să promoveze respectul, nu resentimentul.
3. Un set de valori sănătoase: onestitate, competență, muncă, curaj.
Viziunea mea se bazează pe un fundament moral clar. Onestitatea – pentru a recâștiga încrederea cetățenilor. Competența – pentru decizii corecte și bine fundamentate. Munca – o valoare care trebuie respectată și răsplătită. Curajul – de a lua poziție, de a înfrunta sistemele strâmbe, de a conduce cu fermitate, chiar și în fața presiunilor. Aceste valori nu sunt simple idealuri, ci principii pe care le voi urma în fiecare acțiune.
Am reușit de multe ori împreună. O putem face din nou!
Parlamentarii din coaliția de guvernare au respins azi-noapte amendamentele pentru o împărțire echitabilă a bugetului Bucureștiului, ignorând complet dorințele clare ale cetățenilor Capitalei. În ciuda argumentelor solide pe care le-am adus ieri în comisiile de specialitate, decizia politică a PSD, PNL și UDMR a fost de a împărți banii pe criterii politice, lăsând în urmă nevoile reale ale orașului.
Deși bugetul total al Bucureștiului este de 13 miliarde de lei, doar 4 miliarde ajung la Primăria Capitalei, în timp ce 8 miliarde sunt împărțite între cele șase sectoare.
⭕ Cum se face împărțirea?
Din cele 4 miliarde alocate Primăriei Capitalei, 2,5 miliarde se duc pentru subvențiile la transportul public și termoficare, lăsând primăria cu doar 1,5 miliarde pentru investiții esențiale în infrastructura de transport, spitale, teatre și multe altele, în timp ce primăriile de sector au acces la fonduri mult mai mari, pentru proiecte mai mici.
Este un raport complet nerealist și nejustificat!
În condițiile în care Primăria Capitalei gestionează responsabilități mult mai mari decât primăriile de sector, nu vom putea face investiții vitale în domenii esențiale pentru bucureșteni, cum ar fi sănătatea și infrastructura.
4 februarie 2025 – Nicușor Dan
Le-am explicat parlamentarilor din comisiile de administrație publică de ce este injustă alocarea bugetului Bucureștiului în forma propusă de Guvern.
1 februarie 2025 – Nicușor Dan
Un rezumat pentru cât de iresponsabilă este pentru București propunerea de lege a bugetului național. #bugetPMB2025 #iresponsabilitate #guvernulromaniei #bucuresti
foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro
31 ianuarie 2025 – Nicușor Dan:
Primăriile de sector vor primi anul acesta nu de trei ori mai mult decât Primăria Capitalei, cum s-a întâmplat anul trecut, ci de cinci ori mai mult!
În proiectul de buget pe 2025, împărțirea este așa: Primăria Capitalei primește din sumele colectate din impozitul pe venit 3,8 miliarde. După ce plătește subvențiile la termie și transportul în comun, Primăria Capitalei rămâne cu un buget de 1,5 miliarde.
Primăriile de sector primesc 4,8 miliarde de lei de la bugetul de stat, la care se adaugă alte 3 miliarde din taxe și impozite locale. Rezultă un raport real de 1,5 la 8, adică de cinci ori mai mulți bani la primăriile de sector decât la Primăria Capitalei.
Solicit Guvernului să nu blocheze dezvoltarea orașului, iar în ședința de mâine să modifice acest proiect de buget. Altfel, vom ajunge în situația în care vom avea bani doar pentru subvenții și cheltuieli curente, nu și pentru investiții.
Dacă acest lucru nu se va întâmpla, mă adresez parlamentarilor de bună credință, în special parlamentarilor de București, să susțină un amendament la Legea bugetului de stat, care să respecte votul dat la referendum de bucureșteni.
În caz contrar, le solicit să conteste Legea bugetului național la Curtea Constituțională, pentru că există două decizii ale Curții (Hotărârea nr.2/2019 și Decizia 682/2012) care spun expres că voința exprimată prin referendum este obligatorie. O lege care nu respectă un referendum este neconstituțională.
#GuvernulConfiscaBaniiBucurestenilor #PSD-PNL-UDMRSfideazaVotulBucurestenilor
31 ianuarie 2025 – Nicușor Dan:
Proiectul de buget naţional pus în dezbatere publică dovedeşte că puşculiţa de partid are întâietate în faţa românilor.
Îmi cer scuze românilor că le-am transmis speranţa că partidele de la guvernare vor înţelege ceva din alegerile din 24 noiembrie. Nu au înțeles nimic.
În urmă cu două luni, bucureștenii au votat, covârșitor, ca împărțirea banilor colectați de la bucureșteni să fie făcută de Consiliul General, nu de Parlament. Astăzi, votul lor este ignorat de coaliția PSD-PNL-UDMR, prin proiectul de buget.
Bucureștenii au votat DA la referendum pentru că au înțeles că este nefiresc ca Primăria Generală să aibă atribuții mai mari, pe chestiuni structurale – transport public, termoficare, mari lucrări de infrastructură, spitale, iar sectoarele atribuții mai mici, dar bani mai mulți.
Primăriile de sector vor primi anul acesta nu de trei ori mai mult decât Primăria Capitalei, cum s-a întâmplat anul trecut, ci de cinci ori mai mult!
31 ianuarie 2025 – Nicușor Dan:
LIVE Guvernul nu respectă voința bucureștenilor exprimată la referendumul din noiembrie 2024. În loc să crească bugetul Primăriei Municipiului București, coaliția PSD-PNL-UDMR taie din banii pentru dezvoltarea orașului.
