(Gabriel Ferugean) Luntriile fundului românesc (exclusiv)

Gabriel Ferugean

un articol de Gabriel Ferugean
exclusiv pentru Uniti Schimbam

Pînă acum toată lumea se plîngea de evaziunea echivalentă furtului la drumul mare din bugetul de stat pe care o practicau afaceriștii români. Principalii bănuiți de această metodă de furat fiind micii patroni de tarabe, buticuri si cîrciumi unde bonurile fiscale erau o raritate. Așa că guvernul s-a hotărît să facă ceva: cine nu dă bonuri fiscale ia amendă sau închide prăvălia. Dacă cineva mi-ar zice că, începînd de mîine, rămîn fără permis dacă nu am casă de marcat fiscalizată în portbagaj, aș face orice să îmi iau una.

Absurdă sau nu, legea trebuie respectată, nu? Dar patronii români s-au gîndit că se poate și altfel. Fără să ia în calcul faptul că numărul funcționarilor publici dispuși să își pună pielea pe băț pentru o șpagă a scăzut semnificativ de cînd DNA-ul a fost lăsat liber la arestat. Drept urmare, rezultatul a fost uluitor: nenumărate mici afaceri au fost forțate să tragă obloanele pentru că pe patroni îi doare în cot de lege.

Sigur, explicații au cu duiumul. Bune de muls lacrimile unui public cerșind să fie manipulat.
Să facem doar un rezumat: cine nu dă bon face evaziune. Adică fură din buzunarul public. Din pensia bunicii, din alocația copilului, din salariul profesorului, din tot ce e buget public. In ziua controlului cică doar 2-3 lei. Rog înmulțiți cu 300 de zile lucrătoare și cu cîteva sute de buticuri ca să aveți o idee despre dimensiunea furtului.

Pe politicieni i-au băgat la pușcărie pentru astfel de fapte. De ce ar fi altfel pentru evazioniști? Doar pentru că românii au învățat dubla măsură?