(interviu) Cu Varoufakis la un chat. Proaspat, autentic. Ca noul val din politica europeana.

activista.ro

Recunosc, mă dau în vânt după stilul proaspăt al lui Varoufakis, ministrul noului guvern de la Atena. Pentru multe motive. Unul din ele este faptul că este congruent cu el însuși. Iar interviul acordat revistei germane Sternilustrează fără doar și poate această trăsătură de caracter a unui politician care ne arată că politica se poate face și altfel și că politicienii pot fi oameni normali, ca mine și ca tine, cu principii pe care nu sunt dispuși să calce de dragul puterii și pentru care dorința de putere nu este nici pe departe motivul pentru care au intrat în arena cu lei. M-am gândit să-l traduc, poate așa ajunge la mai multă lume această energie a noului tip de politician, politicianul animat de valori.

D-le Varoufakis, diplomația aceasta grăbită de shuttle-bus vă lasă timp să reflectați asupra muncii dumneavoastră?

Mi-aș dori să am mai mult timp. Suntem un guvern fără experiență și nu ni s-a dat timp să ne familiarizăm cu activitatea ministerelor noastre. Am avea nevoie de câteva săptămâni să deliberăm și să ne trasăm programul, doar că noi te uităm pe țeava puștii. Grăbindu-ne de la o îtâlnire la alta, după nopți nedormite, e o dovadă a modului sever în care criza a afectat integritate, chiar sufletul Europei.

Funcționează politica așa cum v-ați așteptat? 
Din nefericire, în cazul Europei, da. Nu am avut niciodată aștepări exaltate de la procesul politic. Mi-am aruncat pălăria în ring deoarece sunt îngrozit de starea democrației europene. Dacă există vreo lipsă în Europa asta a noastră, atunci aceea este deficitul de DEMOCRAȚIE. Transformăm instituțiile care iau decizii ce afectează viața oamenilor în zone fără democrație. Și asta este benefic pentru forțele întunecate care încearcă să submineze democrația și drepturile omului.

Ca ministru de finanțe, un singur cuvânt al dumneavoastră este de ajuns pentru a mișca piețele. Cum vă simțiți în această postură?

E  putere pe care nu vreau să o am. Puterea nu e ceva pe care să mi-l doresc, în general. Ar putea să sune ipocrit, însă o spun cu toată sinceritatea. Și lcuru acesta poate fi spus despre mulți dintre membrii cabinetului nostru. Ei preferau viața în opoziție, până la urmă este destul de confortabil să fii o minoritate de stânga (râde).

Atunci de ce ați acceptat această poziție? 
Vreme de cinci ani am criticat puterea care susținea că nu există alternative la parcursul ales de Grecia.Și într-o zi un tânăr pe nume Alexis Tsipras m-a întrebat: ‘Dacă ajungem la putere, ai vrea să încerci să-ți implementezi planurile?’ În momente ca astea, trebuie să-ți pui banii acolo unde ți-e gura (să faci ceea ce susții). Nu mai e o chestiune de a vrea sau a nu vrea, ci ține mai mult de imperativul categoric al lui Immanuel Kant. O faci pentru că trebuie.

Sunteți din mediul academic și sunteți profesor. Ce vă face să credeți că sunteți pregătit pentru jobul de politician? 
Absolut nimic. Habar n-am dacă sunt în stare de jobul ăsta. Fac tot ceea ce pot, dar nu voi spune că voi reuși. Asta m-ar face fie idiot, fie mincinos, și nu-s niciuna din astea două. Tot ceea ce pot face e să lucrez de la o zi la alta și apoi vedem (rezultatele – n. red)

Păreți ca cineva care își schimbă opiniile des: uneori cereți ajutor de la Rusia, apoi excludeți ajutorul Rusiei… 
NU e așa. Am fost mereu foarte clar în opiniile mele.

Uneori doriți o tăiere a datoriei, alteori nu. 
Nu, nu. Vreme de ani de zile am spus același lucru: o datorie nesustenabilă nu poate fi rambursată, duce automat la tăierea ei. Sunt tot felul de termeni care descriu această tăiere (a datoriei – n.red), iar limba germană și cea greacă sunt limbi foarte bogate în acest sens. Ideea este că datoria Greciei u poate fi plătită curând. În 2010, am avut alt termen pentru tăierea datoriei. La vremea respectivă, Grecia devenea falimentară, dar Europa se prefăcea că nu se întâmplă asta. Plătitorii  de taxe greci au suportat povara pierderilor băncilor ca rezultat al tăierii datoriilor, după care povara a fost transferată la Bruxelles, Berlin și Frankfurt. Asta a fost cinic. Asta a fost cinic. Ceea ce ne-au împrumutat europenii nu a fost din solidaritate. Banii au mers la bănci. Dar noi vrem să schimbăm lucrul ăsta acum. Vrem să schimbăm costurile pentru plătitorii de taxe, atât în Grecia, cât și în Europa.

Ce așteptați de la Angela Merkelși de la Wolfgang Schäuble? 
Angela Merkel este de departe cel mai abil politician din Europa. Nu există îndoială în acest sens. Iar Wolfgang Schäuble, ministrul său de finanțe, este probabil singurul politician european cusubstanță intelectuală. El este un european convins și un federalist infocat.

Ați acuzat-o pe Angela Merkel de “gândire magică”.
Când a fost asta?

Acum doi ani. 
Doi ani sunt mult timp pentru politica europeană. Cred, însă, că problema centrală este cum scăpăm de criză. La momentul acela (al declanșării crizei – n. red), administrația SUA, sub conducerea lui Barack Obama a avut o politică fiscală expansionistă, dublată de o politică monetară expansionistă a Băncii Federale (Federal Reserve). În Marea Britanie au încercat puțină contracție discală și expansiune în politica monetară. În Europa am încercat contracție (în politica fiscală – n.red) și contracție (în politica monetară – n.red). Dar asta n-a funcțioat niciodată, și nu a fost fundamentată vreodată de istorie sau de teoria economică. Iar crezul în așa ceva (austeritate – n.red) înseamnă gândire magică.

Deci totul va fi bine dacă terminăm cu politica de austeritate. Dacă e așa de simplu, de ce nu a venit nimeni din Europa cu această soluție până acum? 
Ne confruntăm cu o problemă politică. Aem nevoie de mai multă deliberare și coordonare. Mulți politicieni din Europa sunt prea speriați de a ieși din turmă.

Tările își urmăresc interesele. 
Și obțin exact contrariul. Ar putea crea o balanță a intereselor, dar până la urmă e un echilibru teribil care poate duce la o mare depresie, cum a fost cea din 1930. Sau chiar la o perioadă de deflație, așa cum asistăm la ora actuală în Europa. Avem o povară grea a datoriei în Europa, în același timp există miliarde de euro care stau neatinși în sectorul financiar, la Frankfurt. Toată lumea se gândește: lasă că investesc alții, și așa nimeni nu mai investește. We have a heavy burden of debt in Europe, yet there are billions of euros sitting idle in the financial sector in Frankfurt. Situația poate fi depășită dacă punem în aplicare un New Deal, un nou acord, precum cel din SUA, din anii 1930: guvernul a mobilizat economiile care stăteau liniștite și le-a investit. Dintr-o dată, oamenii au început să vadă case și drumuri construite, muncitorii au început să aibă bani și apoi au început și ei să investească.

Deci germanii ar trebui să facă mai mult pentru beneficiul Europei și mai puțin pentru a își promova propriile interese. 
Cred că nemții sunt foarte buni europeni, poate mai mult decât francezii sau grecii. Mulți germani privesc Europa ca o modalitate de scăpa de statul național. ESste una din consecințele celui de-al Doilea Război Mondial. Dar cred că a arăta cu degetul la asta e un exercițiu stupid. În schimb, ar trebui să depășim gândirea în termeni naționali.Ar trebui să gândim ca europeni. 

Însuși dvs. ați fost afectat de criză și ati plecat din Grecia acum doi ani pentru a preda la Universitatea din Texas. 
Nu mi-am mai putut continua munca la universitate întrucât finanțarea facultății mele fusese tăiată. Când am fost numit Ministru de Finanțe, câțiva oameni au zis: consideră-te norocos. Dacă nu merge treaba în Guvern, poți să te urci oricând în avion și să ybori înapoi în Texas. Dar nu îmi doresc asta. Am renunțat la postul din Austin și în acest moment soția mea împachetează lucrurile din apartamentul de acolo.

Se spune că ați primit amenințări cu moartea. 
Asta a fost în 2011.

De ce? 
La momentul respectiv ajutam niște jurnaliști în investigațiile lor în diferite scandaluri bancare. Într-o noapte, am primit un telefon și cineva m-a întrebat dacă fiul meu a venit acasă. După aceea, persoana a descris ruta fiului meu și mi-a spus: dacă vreți să se întoarcă acasă, încetați să investigai sectorul bancar. Acesta a fost un alt motiv pentru care ne-am mutat în Texas.

Cine a fost în spatele acestor amenințări? 
Habar nu am. Nu am fost niciodată speriat, dar atunci când fiul tău devine o țintă, ai datoria morală de a răspunde.

Băncile din Grecia sunt partea unei elite super-bogate care a beneficiat de pe urma crizei. 
Da, dar le vom sparge.

Cum?
Nu știu încă, însă îi vom opri. Nom avea nevoie de ajutor de la Germania. Suntem primul guvern din Grecia care își dorește cu adevărat să spargă cartelurile din tara noastră.

Însă Grecia nu a reuși nici măcar să stabilească o adminitsrație fiscală funcțională. 
Guvernul anterior doar s-a prefăcut că este interesat de reformă. Uitați-vă la legile fiscale. Erau taxați cei care aveau imunitate fiscală. E ca și cum ai întreba curcanul dacă vrea să fie tăiat de Crăciun.

Cum intenționați să schimbați asta? Acum avem o bază de date foarte bună și știm cu exactitate cât capital este transferat din Grecia și depozitat în conturi europene și din alte părți ale lumii. Cel puțin asta îmi spun angajații din ministerul condus de mine. Aș ști și sumele exacte dacă nu aș fi obligat să îmi petrec tot timpul călătorind prin Europa pentru a mai cere ceva timp. Există cazuri în care persoane au transferat 1,5 miliarde de euro în conturi străine, în timp ce acasă au declarat taxe anuale pe sume de doar 5000 de euro. Cum se poate așa ceva? Aceste liste au existat dar nu au fost niciodată folosite.

Vă referiți la informațiile din lista pe care Christine Lagarde, directorul FMI, a trimis-o la Atena?
Lista Lagarde a implicat doar o bancă. Avem o listă cu toate băncile și toate transferurile. Dar angajații ministerului meu îmi spun că au fost împiedicați să se ocupe de aceste cazuri de către superiori.

Apăreți drept opusul arhetipului politicianului. Zburați la clasa economy și mergeți cu motocicleta. Acest simbolism nu distrage atenția de la problemele reale? 
N-are nimic de-a face cu simbolismul. Acum câteva zile, pe când eram în Roma, a fost însoțiți de o escortă a poliției. Asta mă face să vărs, nici nu eram în întârziere! Mai aveam o oră până la întâlnirea cu ministrul de finanțe italian. Ideea că suntem speciali și că cineva trebuie să întrerupă traficul pentru noi, asta mă face nefericit. Vreau să îmi duc viața ca și până acum. Vreau să mă urc pe motocicleta mea și să merg pe jos până acasă, dacă vreau. Trebuie să fiu neferict dacă sunt ministru? Unii oameni mă intrebă de ce mă îmbrac așa. M-am îmbrăcat așa mereu! De ce m-aș schimba?

În primele zile de mandat, v-am văzut mereu cu geaca de piele. Acum nu o mai purtați. De ce? 
Dacă aș fi în Greca, aș purta-o și acum. N-am purtat cravată în viața mea. Nici când am ținut un discurs la Camera Lorzilor. Ar trebui să încep să port cravată doar pentru că sunt ministru? Dacă ați pune pe cineva să poarte o uniformă romană, s-ar simți neconfortabil și ar începe să gândească diferit. Nu vreau să mă simt inconfortabil și cu siguranță nu vreau să încep să gândesc diferit.

Acum ceva vreme, ați spus pe blogul dvs. că nu vreți să vă transformați într-un politician. De ce? 
Prețuiesc dezbaterile și dialectica socratică. Ideea unei dezateri este să înveți de la celălalt. Dar uitați-vă cum dezbat politicienii în parlament sau la televizor – e doar vorba despre cum să-ți anihilezi adversarii. Dacă mi se va întâmpla asta, atunci cineva ar trebui să mă împuște.

articol preluat de pe http://activista.ro/