Articole

(Maria Olteanu) Adevarata problemă a pădurilor României – retrocedările

foto – facebook.com/maria.olteanu
articol – Maria Olteanu – facebook.com/maria.olteanu

Maria Olteanu - foto  -facebook.com/maria.olteanu

Maria Olteanu – foto -facebook.com/maria.olteanu

Padurea este un bun colectiv – al nostru, al tuturor – Adevarul pe care nu ti-l va spune niciunul din “activistii” pt salvarea padurilor.

Ieri scriam despre adevarata problema a padurilor – nu ca se taie, pentru ca datele chiar arata ca suprafata de padure a crescut fata de cea din 1989 (e o discutie larga despre taierile de paduri si despre ce manipulari au fost facute in ultima perioada sa ne faca sa credem contrariul, pentru a scapa de Romsilva si de ce a mai ramas din proprietatatea de stat asupra padurii, prin destructurarea Romsilva si a ITRSV-urilor). Problema reala este ca, intr-adevar, suprafetele de padure administrate de stat sunt din ce in ce mai mici. De exemplu, in Brasov, avem doar 15% padure administrata de Romsilva (fata de 49% la nivel national). Astept date despre Covasa si Harghita, principalul loc de actiune al lui Hans Hedrich, care a facut o campanie super-agresiva de discreditare a Romsilva si a ITRSV (institutiile de stat). Sunt sigura ca datele legate de structura proprietatii arata similar si acolo.

Cel mai mult se taie, cum spunea si Cristian Tudor Popescu si o spun multi, inclusiv oameni din sistem, din padurile proprietate privata.

Statul, asa cum este el, a incercat, cat de cat, sa isi faca datoria si a incercat sa mai salveze cate ceva, pe ici, pe colo. Bineinteles, cum in 25 de ani am fost facuti sa credem ca statul e cel mai prost administrator pentru orice, resurse naturale, intrepreinderi strategice, a venit vremea padurilor – din ce in ce mai valoroase in noua scehma globala a mecanismelor de comert cu CO2, the next big thing pentru sistemul financiar global -. Si da, fondurile de investitii vor sa puna mana ca pe tot ce e padure in Romania. Inclusiv pe Obsti, composesorate.

Episodul 9 mai, episodul Retezat si episodul 7 iunie sunt toate menite sa ajute la desavarsirea acestui plan de acaparare a padurilor Romaniei de catre fondurile de investitii, care sunt in spatele intregii pleiade de asa-zise ONG-uri de mediu, plus Cosa Nostra Silva.

Acesta este adevarul care nu trebuie sa ajunga la voi, sa va faca sa va puneti problemele si intrebarile esentiale, dandu-ne momeli de genul Schweighofer, Romsilva=mafia (vezi poza lui Hans Hedrich de profil si toate actiunile lui Agent Green, Claudia Apostol etc. de discreditare masiva a Romsilva) – Padurea este un bun colectiv si trebuie sa ramana asa!

Si ca sa vedeti ca nu e deloc un slogan comunist, Polonia, una din tarile cele mai neoliberale din Europa (aproape la fel de neoliberala ca Romania, dar…nu la resurse), a realizat ca nu isi poate da padurea privatilor. In acest moment 81% din paduri sunt administrate de stat si suprafata padurilor creste! (Ca sa nu mai zic ca Polonia nu a pierdut niciodata monopolul asupra resurselor de minereuri si hidrocarburi, cum a facut-o Romania).

‪#‎padureaeanoastra‬ ‪#‎padureaeunbuncolectiv‬ ‪#‎stopretrocedarilor‬ ‪#‎stopmanipularii‬

articol preluat de pe https://www.facebook.com/maria.olteanu

(Maria Olteanu) Agent Green in Retezat. Inside job? sau: Incercare dejucata de manipulare

foto – agentgreen.ro
articol – Maria Olteanu – facebook.com/maria.olteanu

Maria Olteanu - foto  -facebook.com/maria.olteanu

Maria Olteanu – foto -facebook.com/maria.olteanu

Din ce in ce mai multi oameni vor sa inteleaga si sa investigheze sa investigheze ce s-a intamplat cu adevarat in Retezat. Mai multe publicatii locale au inceput sa semnaleze problemele legate de cum a fost spusa povestea si au inceput sa investigheze cine sunt cei doi insotitori ai lui Agent Green si sa gaseasca multiple hibe ale povestii.

Ca si in cazul protestelor din 9 iunie,cand lupul (Nostra Silva aka bursa lemnului fordaq.com) a strigat hotii, ei fiind, mai mult decat Holzindustrie Schweighofer vinovati pentru raderea si vanzarea padurilor. La pregatirea terenului au participat Antena 3, Realitatea TV si ProTv – care s-au coordonat foarte bine in a prezenta imagini apocaliptice din padurile Romaniei, singurul vinovat aratat cu degetul fiind Holzindustrie Schweighofer (care, apropo, nu taie padurile…ci doar le proceseaza).

La doua saptamani de la eveniment, istoria continua, cu un alt actor in rol principal: Agent Green, care ajung sa devina victime in prime-time, la toate posturile de televiziune. Dupa analiza filmelor, lucrurile par sa nu stea deloc asa cum a fost prezentata initial varianta lor. Noile detalii arata clar cine sunt adevarati agresori, care, ca si in epsiodul 9 mai, striga cat ii tin rarunchii, “Agresorii!”, aratand cu degetul catre cei pe terenul carora patrund.

Stiind ca deja au capital simbolic castigat anterior, dupa ce Agent Green isi castigase deja statutul de sex-simbol al salvarii padurilor, si cu ajutorul, din nou, al televiziunilor si al colegilor “ONG-isti” (toti cei care au facut front comun in apararea Nostra Silva inainte si dupa 9 mai), baietii incearca sa o puna de o mini-revolutie in Retazat (loc simbolic, la ultimul rau virgin din Carpati romanesti). Ea este menita sa pregateasca o macro-revolutie pregatita pentru data de 7 iunie.

Revolutia trebuie cultivata, nu-i asa? Si cum parea ca dupa 9 mai, si in urma dezvaluirilor noastre legate de NostraSilva si procesul total nedemocratic de elaborare a asa-ziselor revendicari ale strazii, energia de protest scazuse, era evident ca e nevoie de ceva care sa mai anime oamenii sa iasa in strada pe 7 mai.

Numai ca baietii astia, mana in mana cu fondurile de investitii si finanta mondiala (nu, nu e un termen conspirativ, asa se numeste), au subestimat rezilienta romanilor si mai ales inteligenta lor. Au mizat pe spiritul de turma si pe faptul ca pun botul la manipulare (cum a fost, din pacate, la prezidentiale) fara sa se intrebe ce s-a intamplat cu adevarat.

Agent Green si cei din jurul lor, mai sus amintiti, sunt atacatorii in aceasta poveste, acaparatorii, cei care vor sa destructureze ce-a mai ramas din proprietatea de stat asupra padurii si sa o dea pe mana fondurilor de investitii (deja implantate profund in inima padurilor din Romania) si ale ONG-urilor asa-zise de mediu, mana inverzita (dupa cum am aratat si vom mai arata), a finantei mondiale. (Nu va vine sa credeti, cautati sa vedeti ce face wwf prin lumea intreaga cu adevarat si ce abordare mercantilista, de piata, are asupra padurii). Aceasta inregistrare pusa chiar de ei arata clar ce au facut – au trecut peste proprietar cu masina – minutul 0:31, tipa spune “you ran over him” (l-ai calcat). Da, planul lor initial nu a fost sa il calce, normal, doar ca cineva acolo sus nu doarme…si in nebunia episodului, lucrurile nu le-au iesit asa cum planuiau de acasa: https://www.youtube.com/watch?t=33&v=6Z8vtqY9tWA

Acum avem un om care poate sa ramana paralizat pe viata, pe care nu-l arata nicio televiziune centrala, si un grup de indivizi cu contacte in televiziuni, care apar pe sticla la cateva ore de la accidentul in care sustin ca au fost raniti grav, desi imaginile par sa arate niste oameni care nu arata deloc atat de rau. Ce este cel mai revoltator este faptul ca acestia nu au avut macar decenta ca, atunci cand au vazut ca cerul le trimite un semn sa se opreasca din planul lor – omul peste care dadusera cu masina -, sa renunte la victimizare. Nu, au continuat cu planul initial, strigand “agresorul!” cat ii tineau rarunchii, cocotati pe un val de simpatie deja creata de massmedia.

Cei doi indivizi care erau cu Agent Green, care au fost implicati in altercatie apar ca instigatori. Mai mult, se pare ca ei chiar nu au un “cazier” deloc curat prin zona, fiind implicati in diferite conflicte si altercatii in zona Retezatului.

Inca o data se arata faptul ca presa centrala este puternic aservita intereselor corporatiste, si ca doar presa locala mai e capabila, pe ici pe colo, sa ne arate adevarul.

Culmea, tocmai cei care striga sus si tare ca padurea este proprietate privata si proprietarul are drepturi depline (Nostra Silva, aliatii lor naturali si Coalitia de Mediu), in aceasta situatie uita de principiul pe care l-au tot luat in brate, ei aflandu-se pe proprietatea personala a celui care facea proiectul – nu spun ca proiectul este bun, departe de mine acest gand!.

Ba, mai mult, desi fusese deja clar cine este Nostra Silva si cum a ajuns ea sa acapareze vreo 800.000 de ha de padure sub un singur acoperis (numai noi am gasit vreo 20 de articole care vorbesc de cum a acaparat abuziv presedintele Bogdan Tudoran si complicii sai paduri prin toata tara, cu dosare penale multiple, dar…nicio condamanare), Agent Green, pe numele sau natural Gabriel Paun, si-l ia de avocat pe cine altul decat Bogdan Tudoran (sau Bogdan Tudor Tudoran, Bogdan Ioan Tudoran, tot felul de variatiuni, pt pierderea urmei), presedintele Nostra Silva, personajul principal al manipularii din 9 mai. Alti avocati nici ca se mai gaseau pe piata…

Baietii astia nici nu se chinuie sa isi ascunda legaturile cat se poate de puternice intre ei si actiunea conjugata. V-ati putea intreba de ce ar actiona impreuna, ca au interesterese divergente: Nostra Silva sa acapareze si mai multe paduri, pe care sa le taie, cum a aratat si pana acum (si sa primeasca subventii integrale pe padurile protejate – vezi celebrul punct 8 al asa-ziselor revendicari ale societatii civile) si ale ONG-urilor de mediu (sa preia controlul padurilor protejate, al rezervatiilor, in detrimentul Romsilva (vezi lista de revendicari paralelea propusa de Agent Green, culmea tot la punctul 8).

Practic, cele doua tabere dorescu un singur lucru – schimbarea status-quo-ului actual privind administrarea padurilor,fonduri pentru “padurile” pe care ni le conserva, doar daca li se platesc bani muult din bugetul de stat (cum ni se spune, aproape nonsalantin explicatia despre punctul 8, pe pagina Romania Curata), bani pe care Guvernul refuza, pe buna dreptate, sa ii plateasca, fiind constienti de abuzurile facute la retrocedari.

Bineinteles, varianta “oficiala” este sprijinita de toti actorii pe care i-am nominalizat mai devreme, inclusiv Mihai Gotiu si Romania Curata, care s-a murdarit, cu aceasta ocazie, cum nu se poate mai tare.

Daca oamenii vor alege sa mearga in Retezat, tinta nu trebuie sa fie, sub nicio forma, Ocolul Silvic, ci trebuie sa se faca un cerc de aparare in jurul Raului Alb, cu un potential simbolic enorm.
In Retezat se merge doar ca sa se apere adevarul si Raul Alb, nu manipulatorii.

P.S: Am urmarit toata aceasta mega-manipulare a protestulelor confiscate pentru paduri si am scris si scriu toate aceste lucruri pentru ca nu mai vreau ca alta revolutie sa va fie furata. Nu stiu daca vom reusi sa oprim valul acesta, pe care ei si-au propus sa il declanseze (care este cat se poate de posibil sa ne aduca un guvern format din “liderii pietei”, pe care Realitatea ni-i va arata ca nste oameni curati, fara interese, care de 3 ani jumate stau doar in strada, model de abnegatie.

Fiind in mijlocul lor si observand tot, am vazut cat de murdar a fost totul in povestea padurilor, ceea ce m-a ajutat sa inteleg si alte episoade de manipulare ale asa-zisei miscari de mediu, nimic altceva decat o opozitie controlata, prin fire vazute (urmariti banii) si nevazute (dar intuibile usor). Nu, nu as putea dormi sa stiu ca in fata vor fi scosi si vanduti romanilor ca imaculati o echipa de oameni care sunt cat se poate de maculati, cu interese personale.

P.P.S: Nu, la nivel global este un val al trezirii oamenilor simpli, cei 99% care devin, dintr-o data eroii colectivi, iar Romania nu are dreptul sa piarda acest val, lasandu-si confiscata iar revolutia. Nu mai putem accepta o alta revolutie furata, dupa 1989, 2012, noiembrie 2014. Eroul colectiv de pe meleagurile astea binecuvantate nu merita asa ceva. E prea frumos pentru asta!

Cei care sunt curati din cei luati de valul manipularii se vor trezi, mai devreme sau mai tarziu, sunt sigura de asta, si vor realiza ce li s-a intamplat si cat au fost de manipulati. Cert e ca trebuie sa impiedicam ca acest sa fie, iar, prea tarziu.
‪#‎agentgreenexpus‬ ‪#‎lupinpieledeoaie‬ ‪#‎retezatinsidejob‬ ‪#‎nunefuratirevolutia‬

articol preluat de pe https://facebook.com/maria.olteanu

Dezastrul de la Beba Veche şi Dudeştii Vechi: Apă contaminată cu arsen şi autorităţi care muşamalizează

foto – Maria Olteanu (Epoch Times România)
articol – Matei Dobrovie – Epoch Times România

Pe fondul agravării problemei contaminării apei din Beba Veche, semnalată iniţial în 2011, atunci când apa a devenit inflamabilă, mai multe ONG-uri s-au adresat la 11 instituţii cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului şi sănătăţii publice. În prezent, nivelul de arsen al apei din satul Beba Veche depăşeşte de trei ori maximul stipulat în lege, şi de patru ori în satele Podreanu şi Cherestur, din aceeaşi comună. La Dudeştii Vechi, nivelul de arsen este de cinci ori mai mare decât limita legală, iar primarul a ascuns locuitorilor buletinul de analiză care arăta acest fapt. Activista pentru mediu Maria Olteanu, preşedintele Asociaţiei T.E.S.L.A (Tranziţie Energetică Sustenabilă, Locală, Autonomă), a arătat, în cadrul unei emisiuni speciale Epoch Times, ce răspunsuri au dat diferite autorităţi locale şi naţionale referitor la această situaţie şi cum încearcă s-o muşamalizeze şi să-şi paseze responsabilitatea într-o problemă gravă, care ţine de sănătatea şi siguranţa publică.

În primul rând toate autorităţile întrebate resping orice legătură dintre contaminarea apei cu arsen şi exploatările de petrol şi gaz din zonă. Maria Olteanu a citat însă un studiu care arată că într-o zonă extinsă din statul Texas, 30% din puţurile analizate aveau o concentraţie a arsenului mult mai mare decât limita acceptată în Statele Unite, care este aceeaşi ca în Europa, de 10 micrograme la litru. Aceste puţuri se aflau în apropierea sondelor de fracturare hidraulică, spre deosebire de cele unde concentraţia de arsen era mai redusă, aflate la distanţe considerabile de acestea.

“Aveam nişte instituţii care se spală pe mâini de orice responsabilitate pentru rezolvarea problemei, ba mai mult există o tendinţă de muşamalizare a oricărei bănuieli legate de natura antropică a contaminării – exploatările de petrol şi gaze.”

Pe de altă parte, activista de mediu a reamintit că în 2011, în urma unor lucrări de foraj, a intrat petrol în pânza freatică a satului Podreanu, din comuna Beba Veche, iar primarul Ioan Bohâncanu (PNL) a declarat la vremea respectivă pentru EVZ că ”Petrom face exploatări neraţionale în zonă. La noi sunt foarte multe schele de petrol. Problema este că, după ani şi ani de exploatare, nu se mai poate scoate aşa de uşor ţiţeiul, care este tot mai puţin, iar ei au început să facă un fel de injecţii în sol. Apoi ne-am trezit cu problema aceasta”.

”De curând, activiştii din Beba Veche şi Dudeştii Vechi au discutat cu angajaţii OMV Petrom din zonă care le-au spus, sub protecţia anonimatului, că în toamna trecută au avut loc nişte lucrări de modernizare la sonde, care de fapt sunt lucrări de stimulare a zăcământului, adică de fracţionare hidraulică. Tot aceştia au afirmat că s-a folosit arsen pentru a neutraliza acţiunea corozivă a acidului sulfuric asupra tubulaturii sondei”, a explicat Maria Olteanu pentru Epoch Times.

Activista a mai arătat că în ciuda informaţiilor primite de la angajaţii OMV Petrom, ”Garda de Mediu a răspuns că a verificat posibilitatea de contaminare a apei din Beba Veche cu arsen ca urmare a lucrărilor de reabilitare a sondelor, iar în urma analizării fişelor de securitate a substanţelor chimice a rezultat că niciuna nu conţine arsen”. În mod paradoxal, aceeaşi Gardă de Mediu a aplicat două amenzi în anul 2011 unei companii care exploatează în zonă, căreia a refuzat să-i divulge numele, pentru scurgeri de hidrocarburi pe sol şi spărturi la conducte fără îndepărtarea solului poluat de pe amplasament, ceea ce nu ar avea însă legătură cu apa contaminată din Beba Veche.

La rândul ei, Prefectura Timiş infirmă în răspunsul dat ONG-urilor caracterul antropic al contaminării apei cu arsen şi mai susţine că aceasta nu se datorează exploatării gazelor de şist, ci că ”fenomenele sunt naturale, nefiind vorba de o poluare”.

Răspunsurile contradictorii ale autorităţilor

Asociaţia Neuer Weg, cu sprijinul Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului Înconjurător şi Asociaţia Pro Mediu Timiş, dar şi al grupurilor de acţiune civică împotriva fracturării hidraulice de la Beba Veche şi de la Dudeştii Vechi, a solicitat Ministerului Mediului, Gărzii de Mediu, Agenţia de Protecţie a Mediului, Serviciul de Sănătate Publică şi Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, un set complex de documente, prin care autorităţile să arate modul în care au gestionat problema apei contaminate de la Beba Veche şi Dudeştii Vechi.

”Concluzia a fost că aveam nişte instituţii care se spală pe mâini de orice responsabilitate pentru rezolvarea problemei, ba mai mult există o tendinţă de muşamalizare a oricărei bănuieli legate de natura antropică a contaminării – exploatările de petrol şi gaze”, a subliniat Maria Olteanu.

Activista pentru mediu a mai acuzat faptul că ”deşi contaminarea apei cu arsen are consecinţe grave pentru sănătatea oamenilor precum cancer de piele, la rinichi, al ficatului sau diabet, autorităţile locale n-au făcut absolut nimic pentru rezolvarea problemei, ba mai mult, programul de analiză a apei, realizat de Administraţia bazinală de apă Banat, nu conţinea, până în 2015, parametrul arsen.” Instituţia a răspuns activiştilor de mediu că nu are nicio dată comparabilă istoric despre cum a evoluat măsurarea nivelului de arsen din apă. Ca urmare, autorităţile nu au cum să susţină cu certitudine care este natura contaminării cu arsen în apă.

Pe de altă parte, nici Direcţia de Sănătate Publică Timiş n-a făcut niciun studiu privind impactul arsenului din apă asupra sănătăţii populaţiei. În răspunsul dat ONG-urilor, aceasta arată că ”nu are aparatura necesară pentru a măsura parametrii toxici şi chimici din reţeaua de apă – benzen, mercur, plumb, nickel, arsen, etc. pe care trebuie să-i monitorizeze conform Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile”. ”Instituţia care ar trebui să măsoare aceşti parametri se disculpă că nu are instrumentele necesare să-şi facă treaba”, a arătat activista de mediu. Mai mult, Maria Olteanu a prezentat un document de analiză a apei din 2011 care arată că lipsesc tocmai indicatorii care ar putea determina contaminarea antropică a apei.

Cinism şi neglijenţă penală

Localnicii din Beba Veche şi Dudeştii Vechi n-au fost informaţi în legătură cu contaminarea apei şi cu pericolele care decurg din ingerarea arsenului, potrivit activiştilor din zonă. Mai grav, autorităţile au încercat să muşamalizeze problema. ”La Beba Veche, primarul este aparent de partea oamenilor şi a făcut nişte demersuri la Consiliul Judeţean şi la Prefectură, a avut o întâlnire cu Inspectoratul Situaţiilor de Urgenţă la sfârşitul lui ianuarie. Soluţiile propuse au fost fie înlocuirea sursei de apă – forarea unui alt puţ, fie instalarea unui filtru de arsen”, a explicat Maria Olteanu.

La Dudeştii Vechi însă situaţia este mult mai gravă. Administraţia Bazinală Banat a realizat în luna noiembrie 2014 la solicitarea primarului comunei o analiză a apei din care rezultă că la apa din reţeaua din comună concentraţia de arsen este de 5,3 ori mai mare decât concentraţia acceptată prin lege. Acest buletin de analiză a apei a fost ascuns cetăţenilor de primarul de la Dudeştii Vechi. Deşi a avut rezultatul încă de la începutul lunii decembrie 2014, edilul nu l-a făcut public, în ciuda solicitărilor multiple ale cetăţenilor, deja alertaţi de situaţia de la Beba Veche. Mai mult, la sfârşitul lui 2014, el le-a prezentat cetăţenilor analize în care indicatorul arsen nu era deloc prezent, deşi avea în sertar buletinul de analiză cu rezultatele alarmante. Abia la sfârşitul lunii februarie 2015, primarul Gheorghe Nacov, la insistenţele localnicilor, le-a pus acestora la dispoziţie buletinul de analiză a apei.

”Primarul ar trebui să aibă o răspundere penală pentru că n-a depus absolut niciun efort pentru a informa oamenii în legătură cu prezenţa arsenului în apă şi pentru a demara o anchetă. Problema de la Dudeşti, deşi mult mai gravă, este băgată sub preş de domnul primar care spunea foarte relaxat într-un interviu acordat Radio Timişoara luna trecută că, dacă tot au consumat oamenii până acum apă contaminată, se gândeşte să treacă reţeaua de apă către Aquatim, operatorul regional de apă – Regia Autonomă de apă din Timiş, care s-a privatizat în 2007, pentru ca să rezolve ei problema. Interesant este că în toamna lui 2014 (deci după apariţia buletinelor de analiză a apei în comuna vecină, care ar fi trebuit să constituie un semnal de alarmă şi pentru el), la Dudeşti, primarul care declanşase procedura de insolvenţă şi primeşte 200 şi ceva de mii de euro ajutor de la guvern, a decis să folosească aceşti bani pentru instalaţia de nocturnă a stadionului din comună”, a mai spus Maria Olteanu în interviul acordat Epoch Times.

Ea a arătat că primăria ar fi putut investi 100.000 de euro într-un filtru de epurare a apei pentru un sat, dar a avut alte priorităţi. Ca urmare, oamenii se alimentează în continuare şi la Dudeştii Vechi şi la Beba Veche cu apa contaminată. Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă n-a mai luat în 2014-2015 măsura de a aduce apă cu cisterna din localităţi vecine ca în 2011 la Beba Veche, atunci când apa conţinea nămol şi nu putea fi consumată deloc.

În acest context, mai mulţi activişti au decis să-i ajute pe localnici să-l dea în judecată pe primarul din Dudeştii Vechi. ”El trebuie să răspundă penal pentru că a deţinut informaţii extrem de importante şi de grave pentru sănătatea publică pe care le-a ascuns, iar atunci când au devenit publice, n-a luat nicio măsură”, a concluzionat Maria Olteanu.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com
inregistrare video http://epochtimes-romania.com/news/exclusiv-dezastrul-de-la-beba-veche-si-dudestii-vechi-apa-contaminata-cu-arsen-si-autoritati-care-musamalizeaza-video—233140

Comisia Europeană mimează dialogul cu societatea civilă pe subiectul fracturării hidraulice

foto – Activisti antifracturare protesteaza in cadrul evenimentului de lansare al Retelei de Studiu a Hidrocarburilor Neconventionale, Bruxelles, 23 februarie – farafracturare.ro
articol – Sinteza realizată de Mihaela Popescu, Agora for Life, Belgia
Adnotari: Maria Olteanu, Asociatia T.E.S.L.A (Tranzitie Energetica, Sustenabila, Locala, Autonoma)

Corporate Europe Observatory si Friends of the Earth Europe au dat publicitatii un raport care analizeaza componenta noului grup de lucru la nivel de CE, grup infiintat in vara anului trecut si intitulat pompos European Science and Technology Network on Unconventional Hydrocarbon Extraction.

Raportul evidentiaza ceea ce am sustinut si noi, cei care am participat la aceste intalniri: faptul ca raportul de forte intre societatea civila si lobby-ul extrem de puternic al industriei de petrol si gaze este total inegal. Daca la prima intalnire, de anul trecut, erau prezente cca 400 de persoane, dintre care doar 5 erau din partea societatii civile ( ceea ce avea sa contureze deja imaginea a ceea ce urma sa insemna acest grup consultativ), intalnirea pe grupurile de lucru, care a avut loc la sfarsitul lunii februarie nu a mai lasat loc de indoieli: reteaua este clar dominata de reprezentatnti ai industriei de profil, aceasta nefiind, in fapt, decat un alt grup de lobby pentru fracturarea hidraulica.

De la piedicile puse in calea celor care au vrut sa participe la intalniri (nealocarea unui fond minim pentru reprezentantii societatii civile, necesar acoperirii cheltuielilor de deplasare, ceea ce face ca activistii sa faca eforturi insemnate pentru a fi prezenti la intalniri), pana la numirea reprezentantilor industriei drept coordonatori ai grupurilor de lucru, atitudinea organizatorilor acestei retele a fost clar partinitoare.

„Reteaua este compusa din 74 membri, dintre care 14 sunt din partea CE. Din cei 60 membri, mai putin de 10% privin din societatea civila, mai mult de 70% au interese financiare legate strans de industria de fracturare, doua treimi din organizatiile si cercetatorii inscrisi au legaturi cu industria de profil. Toate cele cinci grupuri de lucru au drept coordonatori sustinatori ai fracturarii, unii dintre ei militand in trecut impotriva masurilor de siguranta in domeniu.”

Asa cum subliniaza si raportul, acest lucru submineaza increderea (daca mai exista vreun pic de incredere) cetatenilor in capacitatea si intentia Comisiei de a pune interesul cetatenilor UE mai presus de interesul industriei.

Grupurile principale de lucru sunt:

“Exploration, demonstration and production projects in the EU”

“Emerging technologies for well stimulation”

Fiecare având subgrupuri de lucru, organizate tematic, pe teme agreate de proponenții fracturării, fără a lua în considerare sugestiile societății civile, propuse la prima întâlnire a rețelei, din data de 23 februarie.

Scopul cu care aceasta retea a plecat la drum a fost acela de a culege informatii despre fracturarea hidraulica in Europa si de a analiza si prioritiza cele mai atractive tehnologii de fracturare, adaptate continentului european. Unul dintre grupuri si-a propus chiar, drept scop, „crearea unei atitudini prietenoase fata de combustibilii fosili”, in conditiile existentei strategiei Europa 2020, dar si a multiplelor studii care spun clar ca omenirea are nevoie sa ase peste 80% din hidrocarburile fosile pentru a evita cresterea temperaturii globale cu peste 4 grade Celsius pana la finalul secolului.

Reteaua, constutuita sub egida Comisiei Europene, „beneficiaza” de participarea mai multor Directorate Generale: DG Environment, DG Energy, DG Clima, DG Research, DG Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs, Joint Research Centre.

Ca si procente, 40% din cei 70% sunt chiar reprezentanti ai marilor companii petroliere: Shell, Total, ExxonMobile, GDF Suez, PGNiG, Encana, Cuadrilla, companii care fac presiuni extrem de puternice pentru extinderea fracturarii in Europa, mizele financiare fiind foarte mari. Cat despre reprezentantii mediului stiintific, acestia sunt in strabnsa legatura cu industria: Nicolae Anastasiu, de la Univ Bucuresti, vesnic insotitor al delegatiilor Chevron la diverse intalniri, Stanislas Nagy (Universitatea de Stiinte si Tehnologie din Cracovia) si Juan Llamas (Universitatea Politehnica din Madrid) au colaborat cu platforma de lobby Shale Gas Europe, deci „impartialitatea” lor este, cu siguranta, mai presus de orice dubiu!

Ca totul sa capete un caracter grotesc, la conducereea tuturor grupurilor de lucru au fost numiti reprezentanti ai industriei sau lobbisti cunoscuti, aici Comisia nemaiincercand sa pastreze aparenta de neutralitate:

– Eric Vaughan, Cuadrilla Resources

– Malcolm Rice Jones, ConocoPhillips

– Alwyn Hart, Agentia de Protectia Mediului din UK (rol important in stabilirea agendei pro-fracturare in Marea Britanie, legaturi stranse cu Cuadrilla)

– Grzegorz Pieńkowski, Institutul Geologic Polonez (sustinator asiduu al beneficiilor aduse de gazele de sist si de fracturarea hidraulica)

-François Kalaydjian, Institutul Francez de Petrol si Energii Noi (legaturi foarte stranse cu Total si Repsol)

La recomandarea Ombudsmanului European, conform caruia componenta grupurilor de lucru ar trebui sa fie echilibrata, CE a replicat ca aceasta retea nu are decat rolul de „a strange, analiza si revizui informatiile”, in conditiile in care polonezul Grzegorz Pieńkowski, conducatorul unuia dintre grupuri, sustine ca aceasta retea este un grup consultativ menit sa asigure CE datele necesare pe care sa-si intemeieze deciziile viitoare legate de resursele neconventionale.

Deja reprezentantii celor doua ONG-uri care lupta impotriva fracturarii hidraulice la Bruxelles, Friends of the Earth Europe si Food and Water Watch au anuntat ca se retrag din cadrul acestei retele, alagand sa protesteze printr-o plecare demonstrativa de la prima intalnire a retelei, desfasurata pe 23 februarie, la Bruxelles. Cele doua ONG-uri au anuntat ca vor continua demersurile impotriva Comisiei Europene prin intermediul Ombudsman-ului. Cativa reprezentanti ai ONG-urilor, printre care delegatia din Romania este cea mai numeroasa, au decis sa ramana in continuare in cadrul retelei, pentru a documenta ceea ce se intampla in cadrul sau si a furniza retelei studii pertinente care arata pericolul extrem de ridicat al fracturarii hidraulice.

In aceste conditii, putinii reprezentanti ai societatii civile au de dus o lupta extrem de dificila cu numerosii si puternicii reprezentanti ai industriei, pe de o parte si cu membrii Comisiei, pe de alta parte, reuniti de aceeasi parte a baricadei – fracturare cu orice pret. La aceasta data, reprezentantii societatii civile sunt din Romania, Lituania si Belgia.

Si cotidianul britanic The Guardian analizeaza pozitia duplicitara a Comisiei Europene intr-un articol bine documentat.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro

#‎aceeasimizerie (un articol de Maria Olteanu)

un articol de Maria Olteanu
foto si articol preluate de pe facebook.com/maria.olteanu

M-am saturat sa vad cum oamenii pica iar in capcana manipularii baietilor de pe la partide, care folosesc (si augmenteaza) o nemultumire cat se poate de legitima pentru a da o lovitura celeilalte gasti. Ca in 2012.

Oamenii (care au inteles ca e totul ‪#‎aceeasimizerie‬), care ies in strada impotriva lui Sova, sa se gandeasca bine daca vor sa puna umarul la perpetuarea aceluiasi model al schimbarii unei gasti cu alta. Pentru ca raliindu-se liberalilor impotriva lui Sova (care e un ordinar ce merita sa putezeasca in inchisoare), cad in capcana de a uita ca nu oamenii conteaza, in primul rand, ci sistemul dein spate.

Ori problema cu ce s-a intamplat ieri in cazul Sova nu e ca Sova a scapat, ci e o problema care tine de prevederea anticonstitutionala care le permite parlamentarilor sa faca zid impotriva justitiei! Sa nu uitam cati au scapat in acelasi mod ca Sova!

Sova e doar unul din rezultatele acestui sistem mizerabil creat de Parlamentari pentru a se apara de justitie!
Prevederea asta trebuie sa dispara odata pentru totdeauna si asa toti nemernicii de politicieni care calca stramb (ma intreb daca e vreunul care nu a facut-o) sa poata sa fie deferiti justitiei.
S-o va lua, da, dar trebuie sa si-o ia cu totii!

P.S: Se poate (trebuie) organiza, alternativ, un protest anti imunitate parlamentara, pentru a le da peste bot celor de la PNL care au instrumentat protestul si spera sa faca oamenii sa spumege pana vineri, cand e anuntat protestul cel mare in toata tara.

articol preluat de pe https://www.facebook.com/maria.olteanu

Schimbarile climatice, non-subiectul de presa cel mai stringent. Cum sa regandim discursul

foto si articol – activista.ro

Fiind preocupată din ce în ce ce mai tare de schimbările climatice, am ajuns, inevitabil să mă întreb ceea ce se întreabă orice om care urmărește acest subiect cu mare atenție: de ce massmedia nu consideră subiectul schimbărilor climatice un subiect demn de prima pagină? Până la urmă, scenariile zugrăvite de majoritatea oamenilor de știință care se ocupă de acest subiect sunt cât se poate de macarbe. Și cum umanitatea este în căutare de senzațional, de macabru, nu poți să nu te întrebi de ce macabrul proiectat în viitor, într-un viitor cât se poate de REAL, nu atrage nici cea mai mică atenție din partea mass-media.

Un posibil răspuns l-am primit de la un jurnalist considerat mare formator de opinie, al cărui nume prefer să-l trec sub tăcere, când i-am trimis spre publicare (cotidianul său mai îmi prelua articole) un articol despre revolta aborigenilor din Peru, care au ocupat și blocat activitățile mai multorsonde de petrol, ca urmare a unei crize ecologice fără precedent cauzate de exploatarea de petrol. Reacția sa francă și necenzurată a fost: “Ce ne …. ….. pe noi de Peru?” Mi-a fost clar că asta e judecată de jurnalist mainstream, care e incapabil să vadă dincolo de subiectele de presă care spală sistematic creierii cititorilor: un scandal de corupție, eventual o investigație (dar și astea sunt din ce în ce mai vechi), o bârfulitză, un dat cu părerea pe un subiect chipurile de mare importață pentru societate: terorismul, religia în școli, celula Elenei Udrea, haina lui Iohannis. Să intuiască conexiuni, să gândească la misiunea educativă a massmedia, de mult abandonată de jurnaliștii mainstream, mai ales în România.

În căutarea jurnalismului pierdut

Și uite așa nu avem niciun jurnalist în tot ce înseamnă media mainstream din România care să fie consacrat pe teme de mediu (adevărate, presante și privite în perspectivă globală – nu doar unii care mai scriu pe ici, pe colo, de noul Cod Silvic, sau mai aruncă un articol nedocumentat despre gazele de șist sau despre Roșia Montană), și mai ales niciunul care să își facă din a scrie despre cel mai presant subiect de mediu la ora actuală, schimbările climatice, un focus principal. Nici măcar unul secundar. De fapt, subiectul nu există pentru massmedia din România, decât, poate, atunci când mai are loc un summit climatic, dar atunci acoperirea subiectului nu este făcută decât de articole de-o șchioapă preluate de la marile agenții internaționale de știri, în care se face o sinteză cât se poate de generală a rezultatelor negocierilor, fără a merge în profunzime. Nici măcar în cea alternativă, hipsterească, care a devenit din ce mai preocupată de povești efemere și de subiecte simpliste, dar scrise creativ, cu iz pretențios, ca să se diferențieze cumva de mass-media mainstream, care abordează, în fapt, cam tot aceleași subiecte, doar că privindu-le din alt unghi.

Mass-media din România nu e decât o cutie de rezonanță a tendințelor la nivel global. Și da, nici acolo subiectul nu reușește să atragă atenția. Nici jurnaliștilor, nici cititorilor. Privind mass-media printr-o logică a pieței, exact acolo unde este ea acum, poți să te gândești că este o alegere rațională a massmedia de a lăsa acest subiect în afara subiectelor de titluri principale, întrucât, “cititorul nostru, stăpânul nostru”, nu-i așa? Iar cititorul nostru are ca primă reacție la citirea unui titlu legat de schimbările climatice: plictiseala, întoarcerea paginii. Oricât de greu ar părea pentru cineva preocupat și conștient de subiectul schimbărilor climatice, aceasta este reacția la știri legate de faptul că omenirea își sapă singură groapa, prin modelul de producție și consum total nesustenabil, pe care fiecare din noi îl susținem, mai mult sau mai puțin.

Oamenii abia discută de subiectul schimbărilor climatice peste tot în lume. În România, situația este, cred, mult mai gravă, pe fondul unui black-out total pe acest subiect, atât în mass-media scrisă, cât și în cea tv (deși la televizor, oamenii pot alege din multitudinea de canale internaționale și mai sunt câteva unde subiectul apare, din când în când, deși destul de stingher). Studiile arată faptul că majoritatea oamenilor nu au discutat acest subiect în afara familiei lor; unul din trei oameni nu a discutat vreodată de acest subiect. Atunci când li se cere să nominalizeze problemele care contează cel mai mult, votanții pun încălzirea globală la coada listei, și asta doar dacă au o listă de subiecte pe care trebuie să le clasifice (atunci când răspunsurile sunt libere, majoritatea covârșitoare nici nu s-ar gândi la schimbările climatice ca subiect de interes pentru campania electorală). Reacția oamenilor față de catastrofa climatică care ne paște este cea de catatonie. O stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. Pacienții catatonici pot sta în poziții rigide ore întregi ignorând total în decursul stării catatonice orice fel de stimuli externi.

De ce nu sunt schimbările climatice un subiect de prima pagină

Jurnaliștii, întrebați cum ar considera subiectul schimbărilor climatice, recunosc că merită atenție sporită, dar că e…lipsit de nerv. Luat la bani mărunți, subiectul schimbărilor climatice, nu trece testul clasic pe care îl aplică massmedia subiectelor de presă: 1. Nu e nou, transformându-se, cumva, într-un zgomot de fundal al secolului 21, și a intrat în categoria cuvintelor folosite de autoritățile din domeniul protecției mediului, împreună cu dezvoltare durabilă și alte cuvinte prețioase ale cărui înțeles nimeni nu încearcă, în mod real, să și-l internalizeze. E, deci important, dar jurnaliștii nu îl simt urgent. Cert e că nici nu își bat capul cum să îl facă să sune urgent – pentru că, până la urmă, massmedia face și desface agendele politice, atunci când își dorește.

2. Îi lipsește data limită. O să fie un summit climatic în decembrie, văzut de marea majoritate a celor care studiaza fenomenul schimbărilor climatice, drept ultima șansă a omenirii de a își mai cumpăra câtva timp până la declanșarea unei crize cu repercusiuni greu de cuantificat și de anticipat. Dar, pentru marea majoritate, COP21 Paris nu este decât un alt summit climatic.

3. Criza climatică nu are o locație specifică. Vedem semnele ei peste tot, chiar în statele dezvoltate (urganele din ce înc e mai frecvente și mai violente di SUA), deși cel mai loviți sunt tot în zonele îndepărtate de focusul massmedia, în Filipine, în Maldive.

4. E greu de explicat în câteva cuvinte, pentru că are nevoie de multe detalii pentru a fi prezentată

5. Nu are un singur responsabil, clar definit.

Privind lista asta, ajung să înțeleg și diferența dintre subiectul fracturării hidraulice versus subiectul Roșia Montană și de ce subiectul fracturării, deși mult mai grav, mai ireversibil și mai extins teritorial decât Roșia Montană nu a reușit să scoată lumea în strada în cantități similare sau chiar mult mai mare, pe măsura gravității subiectului).

Cu atâtea subiecte, care mai de care mai scandaloase, votul din diaspora, terorismul crescut acasă, în Europa, războiul din Ucraina și iminența unui război de proporții, poate chiar globale, arestările și condamnările penalilor din politică, unde să pui subiectul schimbărilor climatice și al distrugerii planetei, un subiect peren? Massmedia nu discută nici de subiecte conexe, cum ar fi problema contaminării cu arsen a apei din vestul județului Timiș, cel mai probabil având ca și cauză activitățile petroliere din zonă (fie di țară, fie din Serbia), deși acest subiect răspunde tuturor cerințelor unui subiect de presă (în fine, la categoria responsabil, autoritățile fac tot posibil să facă să dispară urmele unui responsabil, dând vina pe…mama natură).

Iar jurnaliștii din întreaga lume nu fac mai nimic să schibe acest status quo al ordinii importanței subiectului în mentalul colectiv. Însă această atitudine nu e doar una a jurnaliștilor, ține de natura umană. Psihologii numesc asta aversiune la pierdere: atunci când oamenii oamenii au de ales între un sacrificiu relativ mic acum și o pierdere incertă, dar mult mai mare pentru o generație viitoare, oamenii fac foarte rar mișcarea rațională, sacrificiul. La asta se adaugă și problema optimismului fundamental al indivizilor, tendința de a presupune că totul se termină cu bine (cultivată prin basme și apoi prin consumul de filme cu happy end), că până la urmă oamenii vor gsi ei o soluție tehnică care să ne scape și de schimbările climatice și să stabilizeze, cumva, temperatura globală. Încrederea oarbă pe care unii au dezvoltat-o în progresul științei, apabil să rezolve orice problemă a umanității, fără a chestiona critic imitele progresului tehnologic, e o altă cauză a acestui optimism fundamental și totalmente nefondat al indivizilor. Întrebați de modalități concrete legat de cum s-ar putea stopa încălzirea globală, omul de rând își declină responsabilitatea, pe motiv că este prea complex și pasează, grațios, oamenilor de știință, britanici sau germani:), povara găsirii unei soluții. Optimismul însă rămâne. Chiar și la cei care pretind că acordă mai mult timp gândind la problemele omenirii, blocajul acesta se produce aproape inevitabil.

Însă ceea ce face subiectul mai greu de vândut jurnalistic nu e doar absența unui vinovat clar definit, ci și faptul că și NOI SUNTEM PARTE A CAUZEI, prin modul în care ne construim și încălzim casele, lucrurile pe care le consumăm, joburile pe care suntem dispuși să le facem, cum ne deplasăm, cum ne petrecem timpul liber, cum ne educăm copiii. Iar asta e ceva foarte greu de vândut oamenilor – vina colectivă. Iar în cazul schimbărilor climatice, schimbarea necesară e una profundă, care ține de fiecare din noi. Ceva greu de obținut, ai ales atunci când nu există un tribunal care să prescrie ce ai voie să faci și ce nu, și care să aplice sancțiuni dacă nu te supui unor norme. Și cum omul a devenit comod, iar religia a reușit destul de mult să îi facă pe oameni să devină fataliști, iată-ne în punctul în care omenirea privește către încălzirea globală, atunci când o face, ca spre un punct asupra căruia nu poate avea nicio influență, ca un spațiu psihologic inefabil, îngrozitor, precum e moartea, pe care tot evităm să o privim în față.

Cum faci din schimbările climatice un subiect de știre

Cu toate astea, există o mișcare climatică în creștere la nivel global, care, însă, nu reușește să crească pe măsura provocării și să transmită mesaje îndeajuns de motivante pentru a reuși să atragă masa critică necesară pentru a determina factorii de decizie să ia altfel de decizii decât unele lisite de ambiție. Ea va trebui, dacă e să acceptăm că nu suntem toți fataliști și nu putem accepta acest scenariu al catastrofei climatice, să ajungă să crească la nivel global. Pentru a crește, ea are nevoie de comunicare. O comunicare eficientă și care să vizeze cât mai multe segmente ale societății. Dar cum să faci această comunicare?

Citind articolele la îndemână despre schimările climatice, nu poți să nu remarci faptul că ele sunt înțesate de date, tabele, grafice. Cititorii și consumatorii de rând de massmedia au fost învățați cu lecturi simple și cu mesaje convingătoare. Iar povestea schimbărilor climatice are nevoie de o linie narativă simplă, convingătoare, o poveste, care să meargă la inima oamenilor, nu doar către mințile lor. Odată ce inima este atinsă de mesaj, inima va transmite și creierului acțiunile necesare pentru a încerca schimbarea.

Mesajele trebuie să fie simple, precum campania The Guardian Keep it in the ground (Lăsați-le în pâmânt, – hidrocarburile, n.red.)”. Mesaj simplu și la obiect: Nu putem arde cărbune, gaz și petrol fără a ne prăji planeta.

Apoi, comunicarea subiectului schimbărilor climatice va trebui să se axeze nu doar pe diagnoză, ci și pe soluții. Dacă oamenii vor auzi doar mesaje apocaliptice de la activiștii climatici, fără să audă și soluții, ei își vor astupa urechile și vor trece mai departe, ridicâd din umeri neputincioși. Până la urmă, chiar și perdicatorii medievali care vorbeau despre apocalipsă, prezenau varianta salvării prin religie. Cartea revelatorie a lui Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism vs. Climate, este un exemplu în acest sens, oferind, pentru fiecare problemă, soluții.

Cum să determini dreapta politică să marșeze la discursul schimbărilor climatice

Tradițional și cât se poate de natural, discursul despre schimbări climatice a devenit un apanaj al stângii, la nivel global, pentru că dacă vrei să discuți serios despre schimbări climatice, nu o poți face fără să ataci actualul model de dezvoltare economică bazat pe mitul eternei creșteri, capitalismul. Chiar dacă mai moderate, criticile privind acțiunea climatică neconvingătoare a guvernelor statelor dezvoltate vin inclusiv din rândurile partidelor de centru-stânga, și ele molipsite de aceeași viziune productivistă bazată pe mitul eternei creșteri. În Senatul SUA și în Parlamentul European, poți să prevezi din start ce poziție au politicienii legat de schimbările climatice (chiar dacă nu neapărat internalizată), în funcție de partidul din care provin. Conservatorii, fie ei republicani, din UKIP, laburiști, de la CDU, vor avea mereu o atitudine cât se poate de nuanțată despre schimbăprile climatice, și asta și datorită legăturilor indisolubile pe care le-au avut de-a lungul timpului cu industria petrolieră. În România, ca și în alte domenii, diferențele între partidele care aparțin, teoretic, unuia sau altui eșicher politic, pe subiectul schimbărilor climatice, sunt insesizabile. Motivul: practic subiectul acesta nu există pentru ei, iar apariția unui partid cu adevărat ecologist, care să umple vidul politic total, întârzie încă.

Cert este, însă, că, la nivel global, acțiunea climatică necesită nu doar o parte a eșicherului politic, și anume stânga, oricât de pervertită ar fi ea peste tot prin lume (cu mici excepții, care încă așteaptă să fie confirmate din punct de vedere al atitudinii legat de schimbările climatice). Este nevoie ca toată clasa politică la nivel global, de la stânga la dreapta, în măsura în care mai există ceva diferență ideologică, să conștientizeze această problemă crucială și mai ales să găsească soluții împreună. Deși, soluția, așa cum recunoaște și Naomi Klein în This Changes Everything, presupune însăși atacarea modelului economic actual și a credințelor ce stau la baza lui. Iar dreapta politică, vajnică apăratoare a capitalismului, nu poate accepta cu ușurință că modelul pe care l-a apărat cu destoinicie vreme de 200 de ani este unul care duce omenirea spre autodistrugere.

Miracole sunt posibile. S-o luăm, de exemplu, pe AngelaMerkel, exponentă de marcă a dreptei conservatoare europene, care are o poziție cât se poate de tranșantă vizavi de schimbprile climatice – nu însă și de soluții (urmează un nou articol pe care îl voi dedica politicii cu iz de fata morgana practicată în Germania, odată cu conversia energetică, care nu a mers, însă, până la rădăcina problemelor). Însă designul unei campanii de dreapta privind necesitatea luptei climatice este un subiect, care, momentan, mă depășește. Probabil că narativa cea mai eficientă care poate funcționa la nivelul publicului conservator este cea bazată pe valorile conservatoare: familie, patrimoniu local.

Într-o astfel de abordare, povestea schimbărilor climatice ar fi prezentată în cheia datoriei intergeneraționale a fiecăruia, de a nu lăsa copiilor o povară creată de acțiunile necugetate și iresponsabile ale generației noastre. Iar în locul abordării globale a problemei, focusul ar cădea, pentru conservatori, asupra conservării peisajului local, adică pe conservaționism (și aici iar remarc instrumentarul de dreapta al campaniei pentru salvarea Rosiei Montane, mult mai de dreapta, chiar dacă nu neapărat cu voia echipei de activiști, care s-a adresat unui public românesc care a fost socializat mai degrabă în valorile de dreapta, în ultimele decenii), în detrimentul abordării globaliste. Adică s-ar reduce, până la urmă, la abordarea de tip NIMBY (Not in my backyard – nu în curtea mea).

Pentru a funcționa și a produce efecte necesare, o asemenea logică ar trebui extinsă, totuși, la nivel global, ea necesitând, astfel, o opoziție vizavi de proiecte cu impact sever asupra mediului și schimbărilor climatice, peste tot în lume. Dacă fiecare loc din lume ar avea apărători ai locului, precum Eugen David (al cărui discurs, oricum l-ai percepe, nu se potrivește într-un discurs al stângii) chiar și fără perspectiva capabilă de proiecție globalistă și altruistă, a stângii, practic guvernele și companiile care au proiecte destructive pentru mediu și cu impact masiv asupra încălzirii globale, nu ar mai avea spațiu de manevră.

Cert e că viziunea de tip NIMBY nu poate produce schimbările dramatice necesare la nivel global, însă poate să mai închidă din portițele expansiunii productiviste a doctrinei neoliberale pe ici, pe colo. Deși pare un compromis dubios și fără multe șanse de reușită, un lucru este cert: atitudinile și predispozițiile (progresist versus conservator, altruist versus egoist) adânc înrădăcinate în oameni, care determină și propesiunea pentru a vota pentru stânga sau dreapta, sunt lucruri pe care orice discurs despre schimbările climatice, oricât ar fi de bine meșteșugit, nu le poate mătura peste noapte și că o singură narativă nu poate să împace și publicul de stânga, și pe cel de dreapta.

În căutarea unui răspuns pentru această criză de comunicare a subiectului extrem de grav al schimbărilor climtice, poate singurul cu adevărat important, dincolo de cel legat de război, recomand tuturor Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism versus Climate (Asta schimbă totul. Capitalism versus Climă) care ar trebui să devină biblia oricărui om de stânga în secolul 21 (care este, inevitabil, VERDE), așa cum până acum a fost, poate, Capitalul lui Marx.

Pentru cei care nu își pot procura cartea, The Guardian, singurul cotidian mainstream din Europa și din lume care pare să înțeleagă gravitatea și urgența subiectului, publică, zi de zi, capitole din cartea lui Naomi Klein. Aici este primul articol, care vă va duce către toate celelalte articole publicate. Vă recomand asta în așteptarea unei traduceri a cărții ei în limba română, care sper să vină în timp util, alimentând, în sfârșit, începerea unei discuții atât de necesare pe acest subiect și în România.

articol preluat de pe http://activista.ro

Criza apei – o realitate din ce în ce mai acută la nivel global

articol tradus din limba engleză de Maria Olteanu, sursa: The Guardian

Seceta de săptămâna trecută din São Paulo a fost atât de puternică, încât locuitorii au încercat să foreze prin podea, ca să dea de pânza freatică. Odată cu uscarea acviferelor la nivel global, un miliarde de oameni nu mai au acces la apă potabilă sigură. Urmează raționarea apei și o luptă pentru controlul asupra aprovizionării cu apă.

Apa reprezintă forța motrice a naturii, spunea Leonardo da Vinci. Din nefericire pentru planeta noastră, resursa de apă seacă pe zi ce trece – cu o viteză alarmantă. Populația lumii continuă să crească, însă creșterea populației nu a fost urmată de o creștere a resurselor de apă dulce.

Consecințele se dovedesc a fi profunde. Peste tot pe glob, rapoartele relevă suprafețe imense aflate în criză de apă, datorită secării acviferelor. Peste un miliard de oameni, 1 din 7 oameni de pe planetă – nu are acces la apă potabilă sigură.

Săptămâna trecută, în orașul brazilian São Paulo, cu o populație de 20 de milioane de locuitori, cândva cunoscut ca Orașul Burniței, seceta a devenit atât de puternică încât locuitorii au început să foreze prin podele și în parcări pentru a ajunge la apă. Autoritățile au anunțat că în curând va urma raționarea aprovizionării cu apă. Cetățenii vor avea acces la apă doar două săptămâni, au adăugat aceștia.

În statul american California, autoritățile au relevat faptul că statul a intrat în cel de-al patrulea an de secetă, cu luna ianuarie 2015 fiind cea mai secetoasă de când au început măsurătorile meteorologice. În același timp, consumul de apă pe cap de locuitor a continuat să crească (și datorită fracturării hidraulice, care a și contaminat cantități enorme de apă în statul California – n. red.).

În Orientul Mijlociu, zone rurale întregi s-au transformat în deșert datorită folosirii în exces a apei. Iranul este cel mai puternic afectat. Supraconsumul, alături de precipitațiile reduse, au făcut ravagii asupra resurselor de apă ale Iranului și asupra producției agricole. În mod similar, Emiratele Arabe Unite investesc în uzine de desalinare a apei și în facilități de tratare a apei, datorită lipsei acute de apă cu care se confruntă. Însuși prințul moștenitor, șeicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan admite: “Pentru noi, apa a devenit mai importantă decât petrolul.”

Water stress and climate change

Criza apei și schimbările climatice. Click aici pentru imginea full size. Ilustrație: Giulio Frigieri (Sursa: The Guardian)

Natura globală a crizei este subliniată de rapoarte similare din alte reiuni. În Asia de Sud, de exemplu, au avut loc pierderi masive ale apei subterane, care a fost pompată cu o lipsă inconștientă a oricărui control în ultimele decenii. Aproximativ 600 milioane de oameni trăiesc în suprafața de 2000 de km care se extinde din estul Pakistanului, peste podișul cald și arid al Indiei de Nord și în Bangladesh, iar această zonă este cea mai intens irigată din lume. Până la 75% din fermieri se bazează pe apa pompată din acvifere pentru a își iriga recoltele, consumul de apă fiind în creștere, în timp ce imaginile satelitare arată o scădere alarmantă a rezervelor de apă.

Natura problemei este relevată de cifrele Institutului de Geologie al SUA, care indică faptul că rezerva de apă dulce la nivel global este de 2.551.100 mile cubice. Comprimată într-o singură picătură, aceasta va produce o sferă cu un diametru de 170 de mile. Însă cea mai mare parte a acestei cantități (99%) este reprezentată de apa subterană, din care o mare parte nu este accesibilă. În contrast, volumul total de apă din lacuri și râuri, sursa principală de apă a umanității, poate fi comprimată într-o sferă cu diamentrul de doar….35 mile! Această mică picătură de apă susține mare parte a vieții pe Pământ – iar ea este din ce în ce mai în pericol odată cu încălzirea globală.

Schimbarea precipitatiilor și topirea yăpezii și a gheții schimbă deja sisteme hidrologice în multe regiuni. Ghețarii continuă să scadă peste tot în lume, afectând localitățile din aval. Rezultatul, conform IPCC (Grupul Interguvernamental al Experților în Încălzirea Globală, din cadrul ONU), este acela că proporția populației globale care suferă datorită crizei apei va crește în cursul acestui secol. Din ce în ce mai mult, oamenii și statele vor trebui să intre într-o competiție pentru resurse. Disputa internațională între Egipt și Etiopia, privind planurile Etiopiei de a construi un baraj pe NIl au fost rezolvate de curând. Pe viitor, conflicte mult mai serioase vor fi declanșate, pe măsură ce planeta rămâne fără resursa vitală. Chiar și la altitudini mai ridicate, singura regiune unde precipitațiile se vor intensifica în anii următori, schimbările climatice vor reduce calitatea apei și va presupune riscuri datorită unui număr de factori: temperaturile în creștere; creșterea nivelului de sedimente, nutrienți și poluanți puși în mișcare de ploaia abundentă; perturbarea facilităților de tratare a apei pe perioadele de inundații.

Omenirea se află în fața unei crize a apei care va atinge toate părțile planetei, lucru subliniat de Jean Chrétien, ex-premier al Canadei și co-director al InterAction Council. “Viitorul impact politic al crizei apei poate fi devastator. Folosirea apei în modul în care am făcut-o până acum nu poate susține viitorul umanității.”

Comentariul traducătorului:

În acest context, cu toate avertismentele legate de încălzirea globală și legătura directă cu extracția de hidrocarburi fosile, la nivel global, foarte multe state se avântă în proiecte de extracție a hidrocarburilor neconvenționale (petrol și gaze de șist, petrol din șisturi bituminoase, gaze din stratele de cărbuni), toate mari consumatoare de apă, care contaminează, în același timp, cantități uriașe de apă, contaminare care nu mai poate fi controlată, odată ce este declanșată, devenind astfel ireversibilă. Chiar și fără extragerea hidrocarburilor neconvenționale omenirea se află în planul dezastrului, iar insitența celei mai mari părți a liderilor globali legată de extragerea hidrocarburilor dovedește o inconștiență greu de calificat. Toate semnalele ne spun același lucru: Secolul 21 va fi secolul trezirii oamenilor, sau nu va mai fi deloc.

Și în România, în toimp ce scriu aceste rânduri, mai multe localități din vestul județului Timiș (Beba Veche, Dudeștii Vechi, Cenad), se confruntă cu o criză a apei. Motivul: apa este contaminată cu arsen (posibil și alte substanțe, însă autoritățile nu fac măsurători, acuzând lipsa aparaturii de monitorizare a apei, conform normelor în vigoare la nivel european). Autoritățile refuză să ia măsuriși, mai grav, nu au informat populația din zonă. La fel de grav este faptul că ele încearcă mușamalizarea acestei situații și mai ales a cauzelor contaminării cu apă, susținând, fără niciun fel de probe, faptul că este o poluare naturală, ele însele recunoscând, în același timp, că nu au făcut determinări de arsen în apă până în vara lui 2014, când un cetățean s-a sesizat și a testat apa și pentru elementul arsen, moment când s-au descoperit cantități de peste 3-4 și chiar 5 ori mai mari decât cantitatea legală acceptată.

Pe fondul unei crize care amenință să se acutizeze la nivel global, atitudinea indolentă a autorităților din Timiș și ale tuturor autorităților (întrucât problema este cunoscută, mai multe ONG-uri făcând cunoscută această situație la nivelul Guvernului și al Președenției) pare să condamne, astfel, toată populația României la însetare, deoarece episodul din Timiș se poate repeta oricând (în țară sunt deja mai multe locuri unde apa a devenit nepotabilă datorită activităților petroliere, în special).

articol preluat de pe http://farafracturare.ro/

(interviu) Cu Varoufakis la un chat. Proaspat, autentic. Ca noul val din politica europeana.

activista.ro

Recunosc, mă dau în vânt după stilul proaspăt al lui Varoufakis, ministrul noului guvern de la Atena. Pentru multe motive. Unul din ele este faptul că este congruent cu el însuși. Iar interviul acordat revistei germane Sternilustrează fără doar și poate această trăsătură de caracter a unui politician care ne arată că politica se poate face și altfel și că politicienii pot fi oameni normali, ca mine și ca tine, cu principii pe care nu sunt dispuși să calce de dragul puterii și pentru care dorința de putere nu este nici pe departe motivul pentru care au intrat în arena cu lei. M-am gândit să-l traduc, poate așa ajunge la mai multă lume această energie a noului tip de politician, politicianul animat de valori.

D-le Varoufakis, diplomația aceasta grăbită de shuttle-bus vă lasă timp să reflectați asupra muncii dumneavoastră?

Mi-aș dori să am mai mult timp. Suntem un guvern fără experiență și nu ni s-a dat timp să ne familiarizăm cu activitatea ministerelor noastre. Am avea nevoie de câteva săptămâni să deliberăm și să ne trasăm programul, doar că noi te uităm pe țeava puștii. Grăbindu-ne de la o îtâlnire la alta, după nopți nedormite, e o dovadă a modului sever în care criza a afectat integritate, chiar sufletul Europei.

Funcționează politica așa cum v-ați așteptat? 
Din nefericire, în cazul Europei, da. Nu am avut niciodată aștepări exaltate de la procesul politic. Mi-am aruncat pălăria în ring deoarece sunt îngrozit de starea democrației europene. Dacă există vreo lipsă în Europa asta a noastră, atunci aceea este deficitul de DEMOCRAȚIE. Transformăm instituțiile care iau decizii ce afectează viața oamenilor în zone fără democrație. Și asta este benefic pentru forțele întunecate care încearcă să submineze democrația și drepturile omului.

Ca ministru de finanțe, un singur cuvânt al dumneavoastră este de ajuns pentru a mișca piețele. Cum vă simțiți în această postură?

E  putere pe care nu vreau să o am. Puterea nu e ceva pe care să mi-l doresc, în general. Ar putea să sune ipocrit, însă o spun cu toată sinceritatea. Și lcuru acesta poate fi spus despre mulți dintre membrii cabinetului nostru. Ei preferau viața în opoziție, până la urmă este destul de confortabil să fii o minoritate de stânga (râde).

Atunci de ce ați acceptat această poziție? 
Vreme de cinci ani am criticat puterea care susținea că nu există alternative la parcursul ales de Grecia.Și într-o zi un tânăr pe nume Alexis Tsipras m-a întrebat: ‘Dacă ajungem la putere, ai vrea să încerci să-ți implementezi planurile?’ În momente ca astea, trebuie să-ți pui banii acolo unde ți-e gura (să faci ceea ce susții). Nu mai e o chestiune de a vrea sau a nu vrea, ci ține mai mult de imperativul categoric al lui Immanuel Kant. O faci pentru că trebuie.

Sunteți din mediul academic și sunteți profesor. Ce vă face să credeți că sunteți pregătit pentru jobul de politician? 
Absolut nimic. Habar n-am dacă sunt în stare de jobul ăsta. Fac tot ceea ce pot, dar nu voi spune că voi reuși. Asta m-ar face fie idiot, fie mincinos, și nu-s niciuna din astea două. Tot ceea ce pot face e să lucrez de la o zi la alta și apoi vedem (rezultatele – n. red)

Păreți ca cineva care își schimbă opiniile des: uneori cereți ajutor de la Rusia, apoi excludeți ajutorul Rusiei… 
NU e așa. Am fost mereu foarte clar în opiniile mele.

Uneori doriți o tăiere a datoriei, alteori nu. 
Nu, nu. Vreme de ani de zile am spus același lucru: o datorie nesustenabilă nu poate fi rambursată, duce automat la tăierea ei. Sunt tot felul de termeni care descriu această tăiere (a datoriei – n.red), iar limba germană și cea greacă sunt limbi foarte bogate în acest sens. Ideea este că datoria Greciei u poate fi plătită curând. În 2010, am avut alt termen pentru tăierea datoriei. La vremea respectivă, Grecia devenea falimentară, dar Europa se prefăcea că nu se întâmplă asta. Plătitorii  de taxe greci au suportat povara pierderilor băncilor ca rezultat al tăierii datoriilor, după care povara a fost transferată la Bruxelles, Berlin și Frankfurt. Asta a fost cinic. Asta a fost cinic. Ceea ce ne-au împrumutat europenii nu a fost din solidaritate. Banii au mers la bănci. Dar noi vrem să schimbăm lucrul ăsta acum. Vrem să schimbăm costurile pentru plătitorii de taxe, atât în Grecia, cât și în Europa.

Ce așteptați de la Angela Merkelși de la Wolfgang Schäuble
Angela Merkel este de departe cel mai abil politician din Europa. Nu există îndoială în acest sens. Iar Wolfgang Schäuble, ministrul său de finanțe, este probabil singurul politician european cusubstanță intelectuală. El este un european convins și un federalist infocat.

Ați acuzat-o pe Angela Merkel de “gândire magică”.
Când a fost asta?

Acum doi ani. 
Doi ani sunt mult timp pentru politica europeană. Cred, însă, că problema centrală este cum scăpăm de criză. La momentul acela (al declanșării crizei – n. red), administrația SUA, sub conducerea lui Barack Obama a avut o politică fiscală expansionistă, dublată de o politică monetară expansionistă a Băncii Federale (Federal Reserve). În Marea Britanie au încercat puțină contracție discală și expansiune în politica monetară. În Europa am încercat contracție (în politica fiscală – n.red) și contracție (în politica monetară – n.red). Dar asta n-a funcțioat niciodată, și nu a fost fundamentată vreodată de istorie sau de teoria economică. Iar crezul în așa ceva (austeritate – n.red) înseamnă gândire magică.

Deci totul va fi bine dacă terminăm cu politica de austeritate. Dacă e așa de simplu, de ce nu a venit nimeni din Europa cu această soluție până acum? 
Ne confruntăm cu o problemă politică. Aem nevoie de mai multă deliberare și coordonare. Mulți politicieni din Europa sunt prea speriați de a ieși din turmă.

Tările își urmăresc interesele. 
Și obțin exact contrariul. Ar putea crea o balanță a intereselor, dar până la urmă e un echilibru teribil care poate duce la o mare depresie, cum a fost cea din 1930. Sau chiar la o perioadă de deflație, așa cum asistăm la ora actuală în Europa. Avem o povară grea a datoriei în Europa, în același timp există miliarde de euro care stau neatinși în sectorul financiar, la Frankfurt. Toată lumea se gândește: lasă că investesc alții, și așa nimeni nu mai investește. We have a heavy burden of debt in Europe, yet there are billions of euros sitting idle in the financial sector in Frankfurt. Situația poate fi depășită dacă punem în aplicare un New Deal, un nou acord, precum cel din SUA, din anii 1930: guvernul a mobilizat economiile care stăteau liniștite și le-a investit. Dintr-o dată, oamenii au început să vadă case și drumuri construite, muncitorii au început să aibă bani și apoi au început și ei să investească.

Deci germanii ar trebui să facă mai mult pentru beneficiul Europei și mai puțin pentru a își promova propriile interese. 
Cred că nemții sunt foarte buni europeni, poate mai mult decât francezii sau grecii. Mulți germani privesc Europa ca o modalitate de scăpa de statul național. ESste una din consecințele celui de-al Doilea Război Mondial. Dar cred că a arăta cu degetul la asta e un exercițiu stupid. În schimb, ar trebui să depășim gândirea în termeni naționali.Ar trebui să gândim ca europeni. 

Însuși dvs. ați fost afectat de criză și ati plecat din Grecia acum doi ani pentru a preda la Universitatea din Texas. 
Nu mi-am mai putut continua munca la universitate întrucât finanțarea facultății mele fusese tăiată. Când am fost numit Ministru de Finanțe, câțiva oameni au zis: consideră-te norocos. Dacă nu merge treaba în Guvern, poți să te urci oricând în avion și să ybori înapoi în Texas. Dar nu îmi doresc asta. Am renunțat la postul din Austin și în acest moment soția mea împachetează lucrurile din apartamentul de acolo.

Se spune că ați primit amenințări cu moartea. 
Asta a fost în 2011.

De ce? 
La momentul respectiv ajutam niște jurnaliști în investigațiile lor în diferite scandaluri bancare. Într-o noapte, am primit un telefon și cineva m-a întrebat dacă fiul meu a venit acasă. După aceea, persoana a descris ruta fiului meu și mi-a spus: dacă vreți să se întoarcă acasă, încetați să investigai sectorul bancar. Acesta a fost un alt motiv pentru care ne-am mutat în Texas.

Cine a fost în spatele acestor amenințări? 
Habar nu am. Nu am fost niciodată speriat, dar atunci când fiul tău devine o țintă, ai datoria morală de a răspunde.

Băncile din Grecia sunt partea unei elite super-bogate care a beneficiat de pe urma crizei. 
Da, dar le vom sparge.

Cum?
Nu știu încă, însă îi vom opri. Nom avea nevoie de ajutor de la Germania. Suntem primul guvern din Grecia care își dorește cu adevărat să spargă cartelurile din tara noastră.

Însă Grecia nu a reuși nici măcar să stabilească o adminitsrație fiscală funcțională. 
Guvernul anterior doar s-a prefăcut că este interesat de reformă. Uitați-vă la legile fiscale. Erau taxați cei care aveau imunitate fiscală. E ca și cum ai întreba curcanul dacă vrea să fie tăiat de Crăciun.

Cum intenționați să schimbați asta? Acum avem o bază de date foarte bună și știm cu exactitate cât capital este transferat din Grecia și depozitat în conturi europene și din alte părți ale lumii. Cel puțin asta îmi spun angajații din ministerul condus de mine. Aș ști și sumele exacte dacă nu aș fi obligat să îmi petrec tot timpul călătorind prin Europa pentru a mai cere ceva timp. Există cazuri în care persoane au transferat 1,5 miliarde de euro în conturi străine, în timp ce acasă au declarat taxe anuale pe sume de doar 5000 de euro. Cum se poate așa ceva? Aceste liste au existat dar nu au fost niciodată folosite.

Vă referiți la informațiile din lista pe care Christine Lagarde, directorul FMI, a trimis-o la Atena?
Lista Lagarde a implicat doar o bancă. Avem o listă cu toate băncile și toate transferurile. Dar angajații ministerului meu îmi spun că au fost împiedicați să se ocupe de aceste cazuri de către superiori.

Apăreți drept opusul arhetipului politicianului. Zburați la clasa economy și mergeți cu motocicleta. Acest simbolism nu distrage atenția de la problemele reale? 
N-are nimic de-a face cu simbolismul. Acum câteva zile, pe când eram în Roma, a fost însoțiți de o escortă a poliției. Asta mă face să vărs, nici nu eram în întârziere! Mai aveam o oră până la întâlnirea cu ministrul de finanțe italian. Ideea că suntem speciali și că cineva trebuie să întrerupă traficul pentru noi, asta mă face nefericit. Vreau să îmi duc viața ca și până acum. Vreau să mă urc pe motocicleta mea și să merg pe jos până acasă, dacă vreau. Trebuie să fiu neferict dacă sunt ministru? Unii oameni mă intrebă de ce mă îmbrac așa. M-am îmbrăcat așa mereu! De ce m-aș schimba?

În primele zile de mandat, v-am văzut mereu cu geaca de piele. Acum nu o mai purtați. De ce? 
Dacă aș fi în Greca, aș purta-o și acum. N-am purtat cravată în viața mea. Nici când am ținut un discurs la Camera Lorzilor. Ar trebui să încep să port cravată doar pentru că sunt ministru? Dacă ați pune pe cineva să poarte o uniformă romană, s-ar simți neconfortabil și ar începe să gândească diferit. Nu vreau să mă simt inconfortabil și cu siguranță nu vreau să încep să gândesc diferit.

Acum ceva vreme, ați spus pe blogul dvs. că nu vreți să vă transformați într-un politician. De ce? 
Prețuiesc dezbaterile și dialectica socratică. Ideea unei dezateri este să înveți de la celălalt. Dar uitați-vă cum dezbat politicienii în parlament sau la televizor – e doar vorba despre cum să-ți anihilezi adversarii. Dacă mi se va întâmpla asta, atunci cineva ar trebui să mă împuște.

articol preluat de pe http://activista.ro/

Il bombardam pe Klaus Iohannis cu mesaje pentru revocarea lui MRU

Dupa cum stiti, MRU a fost numit consilier prezidential. O decizie destul de usor de intuit, de altfel, pentru cine a analizat cu atentie pe scena politicii romanesti in ultimele luni.
In calitate de oameni care ne opunem distrugerii Romaniei prin fracturare si cianurare, ar trebui sa ii cerem presedintelui, care el insusi sustinea in campania electorala ca se opune proiectelor periculoase pentru om si natura, sa il revoce pe MRU, mare sprijinitor al celor doua tehnologii care ameninta sa distruga Romania. 

Scrieti-i pe FB: 

https://www.facebook.com/klausiohannis?ref=br_tf

Pe Twitter 
https://twitter.com/klausiohannis

Sau pe pagina web: 
http://www.iohannispresedinte.ro/ro/contact/formular-de-contact

Mesajele ar trebui sa verbalizeze, in acelasi timp, si toata furia noastra legata de numirea in calitate de consilier a unui tradator al intereselor nationale.

Folosim timpul de la coada la vot informand lumea despre gazele de sist si fracturarea hidraulica

Este clar ca multi oameni din diaspora inca nu sunt informati cu privire la pericolul fracturarii hidraulice. Multi inca cred ca este vorba de ceva punctual, care are loc doar la Pungesti. Altii nu au auzit deloc.
Votul de duminica, 16 noiembrie, cand oamenii sunt mai atenti la ce se intampla in plan politic, reprezinta un moment extrem de bun pentru a ii informa.
Pentru ca tot vor fi cozi la votare in diaspora, haideti sa folosim timpul petrecut de oameni acolo pentru a ii informa in legatura cu cel mai grav subiect, pe care candidatii se feresc sa-l abordeze.

CE PUTEM FACE?
Putem sa va trimitem flyere, care sunt deja printate, din cele cu harta, o sa pun modelul in eveniment, sa vedeti despre ce este vorba.
Comandati si contactati in privat pe Maria Olteanu, indicand adresa si cantitatea necesara.

DE CE E NEVOIE:
De adresa voastra, pentru posta, si donatii pentru a putea acoperi costurile de transport.

Va fi nevoie de ceva donatii pentru a putea plati cheltuielile de posta. ne-am bucura daca ati contribui sume modice la bugetul pentru reprintare a acestor flyere. 1000 buc costa 50 lei, adica vreo 11 euro.
Ca sa ajunga la timp, comenzile trebuiesc date pana luni sau marti, cel tarziu. Avem undeva la 20.000 flyere.

Vorbiti, va rog, si cu cei din alte orase pe care ii stiti interesati de subiect si invitati-i in grup!

Deci, informam, informam, informam!

Pentru cine doreste si poate sa printeze, vor fi incarcate si modele de flyere.

Pentru cine vrea sa faca si mai mult, spe pot strange semnaturi si trimite pe adresa indicata in acest eveniment.

https://www.facebook.com/legeaantifrack

CE FACEM DACA SE IAU DE NOI CEI DE LA SECTIE?
Putem sa ne asteptam ca acest lucrur sa se intample, pentru ca, asa cum stim, ei folosesc orice metoda de a intimida si demobiliza oamenii. Raspundeti calm, invitandu-i sa parcurga, ca acest flyer este unul informativ, despre o problema de mediu, economica si sociala din Romania, care vizeaza pe toti cetatenii ei. Cum el nu contine nicio referire la niciunul dintre candidati, nu poate fi interzisa distribuirea lui in afara spatiului sectiei de votare. Mai mult, daca vor incerca sa zica ca este anticampanie, intrucat Victor Ponta e cel care s-a pozitionat foarte clar PENTRU exploatarea gazelor de sist, iar pliantul poate fi considerat anticampanie pt el, spuneti clar ca si candidatul Iohannis nu are o pozitie diferita fata de Ponta, deci problematica de fata nu face subiect de diferentiere a celor doi candidati in campanie. Este un subiect civic de interes pentru cetateni, care foslosesc astfel, un prilej “oferit cu generozitate” de autoritati pentru a face campanie de informare. In lipsa unor alte asemenea prilejuri.
NU VA LASATI INTIMIDATI DE EI, NU AU NICIUN TEMEI SA NU VA LASE SA DISTRIBUITI FLUTURASI. CA SA NU FIE PROBLEME, INCERCATI, PE CAT POSIBIL, SA NU MENTIONATI NUMELE NICIUNUIA DINTRE CANDIDATI, EVENTUAL SA FACETI CLAR OAMENILOR CA AMBII CANDIDATI AU ACEEASI POZITIE, FARA A DA VREU NUME, CA SA NU FIE PROBLEME!

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor