Criza apei – o realitate din ce în ce mai acută la nivel global
articol tradus din limba engleză de Maria Olteanu, sursa: The Guardian
Seceta de săptămâna trecută din São Paulo a fost atât de puternică, încât locuitorii au încercat să foreze prin podea, ca să dea de pânza freatică. Odată cu uscarea acviferelor la nivel global, un miliarde de oameni nu mai au acces la apă potabilă sigură. Urmează raționarea apei și o luptă pentru controlul asupra aprovizionării cu apă.
Apa reprezintă forța motrice a naturii, spunea Leonardo da Vinci. Din nefericire pentru planeta noastră, resursa de apă seacă pe zi ce trece – cu o viteză alarmantă. Populația lumii continuă să crească, însă creșterea populației nu a fost urmată de o creștere a resurselor de apă dulce.
Consecințele se dovedesc a fi profunde. Peste tot pe glob, rapoartele relevă suprafețe imense aflate în criză de apă, datorită secării acviferelor. Peste un miliard de oameni, 1 din 7 oameni de pe planetă – nu are acces la apă potabilă sigură.
Săptămâna trecută, în orașul brazilian São Paulo, cu o populație de 20 de milioane de locuitori, cândva cunoscut ca Orașul Burniței, seceta a devenit atât de puternică încât locuitorii au început să foreze prin podele și în parcări pentru a ajunge la apă. Autoritățile au anunțat că în curând va urma raționarea aprovizionării cu apă. Cetățenii vor avea acces la apă doar două săptămâni, au adăugat aceștia.
În statul american California, autoritățile au relevat faptul că statul a intrat în cel de-al patrulea an de secetă, cu luna ianuarie 2015 fiind cea mai secetoasă de când au început măsurătorile meteorologice. În același timp, consumul de apă pe cap de locuitor a continuat să crească (și datorită fracturării hidraulice, care a și contaminat cantități enorme de apă în statul California – n. red.).
În Orientul Mijlociu, zone rurale întregi s-au transformat în deșert datorită folosirii în exces a apei. Iranul este cel mai puternic afectat. Supraconsumul, alături de precipitațiile reduse, au făcut ravagii asupra resurselor de apă ale Iranului și asupra producției agricole. În mod similar, Emiratele Arabe Unite investesc în uzine de desalinare a apei și în facilități de tratare a apei, datorită lipsei acute de apă cu care se confruntă. Însuși prințul moștenitor, șeicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan admite: “Pentru noi, apa a devenit mai importantă decât petrolul.”
Ilustrație: Giulio Frigieri (Sursa: The Guardian)
Natura globală a crizei este subliniată de rapoarte similare din alte reiuni. În Asia de Sud, de exemplu, au avut loc pierderi masive ale apei subterane, care a fost pompată cu o lipsă inconștientă a oricărui control în ultimele decenii. Aproximativ 600 milioane de oameni trăiesc în suprafața de 2000 de km care se extinde din estul Pakistanului, peste podișul cald și arid al Indiei de Nord și în Bangladesh, iar această zonă este cea mai intens irigată din lume. Până la 75% din fermieri se bazează pe apa pompată din acvifere pentru a își iriga recoltele, consumul de apă fiind în creștere, în timp ce imaginile satelitare arată o scădere alarmantă a rezervelor de apă.
Natura problemei este relevată de cifrele Institutului de Geologie al SUA, care indică faptul că rezerva de apă dulce la nivel global este de 2.551.100 mile cubice. Comprimată într-o singură picătură, aceasta va produce o sferă cu un diametru de 170 de mile. Însă cea mai mare parte a acestei cantități (99%) este reprezentată de apa subterană, din care o mare parte nu este accesibilă. În contrast, volumul total de apă din lacuri și râuri, sursa principală de apă a umanității, poate fi comprimată într-o sferă cu diamentrul de doar….35 mile! Această mică picătură de apă susține mare parte a vieții pe Pământ – iar ea este din ce în ce mai în pericol odată cu încălzirea globală.
Schimbarea precipitatiilor și topirea yăpezii și a gheții schimbă deja sisteme hidrologice în multe regiuni. Ghețarii continuă să scadă peste tot în lume, afectând localitățile din aval. Rezultatul, conform IPCC (Grupul Interguvernamental al Experților în Încălzirea Globală, din cadrul ONU), este acela că proporția populației globale care suferă datorită crizei apei va crește în cursul acestui secol. Din ce în ce mai mult, oamenii și statele vor trebui să intre într-o competiție pentru resurse. Disputa internațională între Egipt și Etiopia, privind planurile Etiopiei de a construi un baraj pe NIl au fost rezolvate de curând. Pe viitor, conflicte mult mai serioase vor fi declanșate, pe măsură ce planeta rămâne fără resursa vitală. Chiar și la altitudini mai ridicate, singura regiune unde precipitațiile se vor intensifica în anii următori, schimbările climatice vor reduce calitatea apei și va presupune riscuri datorită unui număr de factori: temperaturile în creștere; creșterea nivelului de sedimente, nutrienți și poluanți puși în mișcare de ploaia abundentă; perturbarea facilităților de tratare a apei pe perioadele de inundații.
Omenirea se află în fața unei crize a apei care va atinge toate părțile planetei, lucru subliniat de Jean Chrétien, ex-premier al Canadei și co-director al InterAction Council. “Viitorul impact politic al crizei apei poate fi devastator. Folosirea apei în modul în care am făcut-o până acum nu poate susține viitorul umanității.”
Comentariul traducătorului:
În acest context, cu toate avertismentele legate de încălzirea globală și legătura directă cu extracția de hidrocarburi fosile, la nivel global, foarte multe state se avântă în proiecte de extracție a hidrocarburilor neconvenționale (petrol și gaze de șist, petrol din șisturi bituminoase, gaze din stratele de cărbuni), toate mari consumatoare de apă, care contaminează, în același timp, cantități uriașe de apă, contaminare care nu mai poate fi controlată, odată ce este declanșată, devenind astfel ireversibilă. Chiar și fără extragerea hidrocarburilor neconvenționale omenirea se află în planul dezastrului, iar insitența celei mai mari părți a liderilor globali legată de extragerea hidrocarburilor dovedește o inconștiență greu de calificat. Toate semnalele ne spun același lucru: Secolul 21 va fi secolul trezirii oamenilor, sau nu va mai fi deloc.
Și în România, în toimp ce scriu aceste rânduri, mai multe localități din vestul județului Timiș (Beba Veche, Dudeștii Vechi, Cenad), se confruntă cu o criză a apei. Motivul: apa este contaminată cu arsen (posibil și alte substanțe, însă autoritățile nu fac măsurători, acuzând lipsa aparaturii de monitorizare a apei, conform normelor în vigoare la nivel european). Autoritățile refuză să ia măsuriși, mai grav, nu au informat populația din zonă. La fel de grav este faptul că ele încearcă mușamalizarea acestei situații și mai ales a cauzelor contaminării cu apă, susținând, fără niciun fel de probe, faptul că este o poluare naturală, ele însele recunoscând, în același timp, că nu au făcut determinări de arsen în apă până în vara lui 2014, când un cetățean s-a sesizat și a testat apa și pentru elementul arsen, moment când s-au descoperit cantități de peste 3-4 și chiar 5 ori mai mari decât cantitatea legală acceptată.
Pe fondul unei crize care amenință să se acutizeze la nivel global, atitudinea indolentă a autorităților din Timiș și ale tuturor autorităților (întrucât problema este cunoscută, mai multe ONG-uri făcând cunoscută această situație la nivelul Guvernului și al Președenției) pare să condamne, astfel, toată populația României la însetare, deoarece episodul din Timiș se poate repeta oricând (în țară sunt deja mai multe locuri unde apa a devenit nepotabilă datorită activităților petroliere, în special).
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/