Articole

Asociația Magic: CAPUL SUS, sunteți nespus de frumoase!

foto si articol preluate de pe www.facebook.com/asociatiamagic

18 martie 2024

 

Asociația Magic: CAPUL SUS, sunteți nespus de frumoase!

Pentru că:

De-a lungul timpului, am putut observa la fetițele și adolescentele cu diagnostice oncologice, pe care le ajutăm la Asociația Magic, cât de profunde și traumatice sunt implicațiile psiho-emoționale, cauzate de pierderea părului în urma chimioterapiei.

Pentru că:

Părul este asociat, în mod special la sexul frumos, cu feminitatea și frumusețea.

În momentul în care fetele își pierd părul, chiar dacă sunt încă la vârsta poveștilor, își pierd echilibrul emoțional – sub presiunea imaginii pe care societatea o proiectează asupra lor și, implicit, a imaginii pe care ele însele o proiectează despre sine.

Pentru că:

Pentru copii, pierderea părului e încă și mai traumatizantă decât pentru adulți: sunt izolați de către grupurile de copii sănătoși – cei mici neavând capacitatea de a înțelege singuri cancerul și efectele tratamentelor, iar educația în această direcție lipsind cu desăvârșire în societatea noastră.

Astfel, pierderea părului izolează fetițele și adolescentele, creându-le probleme suplimentare, deloc de neglijat, pe lângă lupta cu diagnosticul propriu-zis, acutizându-le anxietatea și depresia și îngreunându-le vindecarea.

Pentru că:

Suntem țara din UE care nu compensează nici măcar o parte din perucile medicale – sunt considerate produse de înfrumusețare, când ele sunt, de fapt, dispozitive medicale.

Pentru că:

O perucă, în cazurile oncologice, de arsuri, de boli rare, de boli dermatologice, reduce considerabil anxietatea socială – deosebit de traumatizantă, cu atât mai mult în cazul copiilor/adolescenților.

Pentru că:

Revenirea la imaginea de dinainte de boală este parte din procesul de vindecare – la pacienții mari și mici, deopotrivă.
Iar o perucă îi ajută foarte mult în perioada de tranziție.

Pentru că:

Perucile medicale nu sunt deloc totuna cu cele comerciale. Sunt mult mai scumpe, pentru că trebuie să fie cât mai ușoare și aerisite, preferabil din păr natural, inserat pe suport din materiale cât mai naturale, care să lase scalpul să respire – dat fiind că o perucă medicală este purtată o perioadă lungă de timp.

Pentru că:

Luna martie (renașterea și triumful luminii) este asociată cu elogiul feminității.

Pentru toate motivele enumerate mai sus, în fiecare lună martie, avem campania ” !”- destinată fetițelor și adolescentelor cu diagnostice oncologice.

Campania se va desfășura până la finalul lunii martie, iar scopurile ei sunt de conștientizare a traumei pierderii părului, post-chimioterapie, și de strângere de fonduri pentru peruci medicale, pentru fetițele și adolescentele diagnosticate oncologic.

Vrem să le spunem, împreună:

CAPUL SUS, sunteți nespus de frumoase!

Împreună înseamnă, pe lângă partenerii care ne vin in întâmpinare, cu ce pot oferi fiecare, bunuri sau servicii (vom avea, și anul acesta, tombole cu premii pentru toate gusturile), și toți cei care veți dori să vă alăturați campaniei: cu un gând bun, cu împărtășirea propriilor experiențe sau participând la tombolele din perioada următoare.

Fiecare donație înseamnă încredere pentru fetele cu afecțiuni oncologice și o șansă de câștiga premiul de pe pagina la care faceți donația.

cititi mai mult pe asociatiamagic.ro

Asociația Dăruiește Viață: Continuăm cu a doua clădire pentru a construi primul campus medical din România

foto si articole preluate de pe www.daruiesteviata.ro

 

Am terminat Spitalul! Ce spun copiii?

În 2018, spuneam #NoiFacemUnSpital și turnam fundația primului Spital de Copii. Astăzi Spitalul este gata, iar copiii îl vizitează pentru prima data.

Tu ești unul din #Noi. Unul dintre cei 350.000 de Dăruitori care au avut încredere și voință. Împreună am arătat că se poate. Mulțumim pentru generozitate.

Dar nu ne oprim aici.

Continuăm cu a doua clădire pentru a construi primul campus medical din România

Asociația Dăruiește Viață

București, 25.11.2023.

Dăruiește Viață a anunțat finalizarea Spitalului, în cadrul unui eveniment dedicat sponsorilor, donatorilor, susținătorilor, cadrelor medicale și reprezentanților mass-media. Evenimentul a putut fi urmărit și live pe pagina de Facebook a Asociației, vineri, 24 noiembrie. Totodată, Dăruiește Viață transmite că va continua proiectul cu a doua clădire pentru a crea un adevărat campus medical la Spitalul Marie Curie, cu aceleași condiții de tratament pentru toți copiii, indiferent de afecțiune, spații de cercetare, de training, locuri de cazare pentru părinți etc.

Pentru a marca momentul, Dăruiește Viață a aprins simbolic luminile în interiorul Spitalului și a evidențiat, printr-o proiecție de lumini, spațiul pe care va fi construită cea de-a doua clădire a campusului medical. Luminile au fost aprinse de Vlădut, unul dintre copiii-veterani, care a făcut parte din campaniile de strângere de fonduri ale Asociației.

Pe lângă spectacolul de lumini și proiecția multimedia, participanții au avut șansa să facă un tur ghidat al Spitalului și să asiste la un live performance din partea artistului Dan Perjovschi, care a folosit ca suport peretele care va uni cele două clădiri construite de Dăruiește Viață cu susținerea societății civile. Primii parteneri care au anunțat deja că se alătură pentru ridicarea celei de-a doua clădiri sunt ENGIE, OMNIASIG, Raiffeisen Bank.

„Mulțumim tuturor celor care au avut încredere în #Noi. Sunt peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de companii care au arătat că se poate. Le mulțumim celor care au fost alături de noi la eveniment: Paula Herlo, Alex Dima și Tudor Chirilă, tuturor ambasadorilor proiectului, donatorilor, sponsorilor, dar și celor care ne-au urmărit live pe Facebook. Sperăm să continuăm împreună.” – Oana Gheorghiu, fondatoare Dăruiește Viață

„Noi Am Făcut Un Spital. Dar nu ne putem opri aici. Continuăm proiectul cu a doua clădire pentru a construi un adevărat campus medical unde toți copiii vor putea fi tratați în aceleași condiții moderne. Le mulțumim tuturor și îi invităm să ne susțină în continuare printr-o sponsorizare, folosind facilitatea fiscală Declarația 177 până pe 25 decembrie, detalii pe www.daruiesteviata.ro, sau printr-o donație de 4 euro lunar, dacă trimit SMS cu textul SPITAL la 8864.” – Carmen Uscatu, fondatoare Dăruiește Viață

Inițiativa #NoiFacemUnSpital a însemnat până în acest moment o investiție de 53 milioane de euro, fonduri strânse exclusiv din donații de la persoane fizice și din sponsorizări. Spitalul este gata – urmează relocarea secțiilor din actualul Spital Marie Curie și tratarea pacienților aici, în primele luni ale anului 2024. Pentru prima dată în ultimii 34 de ani, în România, Dăruiește Viață a construit un Spital de Copii pentru a le oferi pacienților condiții de tratament la standarde vestice. Inițial gândit ca o clinică de trei etaje, proiectul s-a transformat într-un Spital cu o suprafață de 12.000mp, 9 niveluri și +140 paturi. În iunie 2018, a fost turnată fundația Spitalului, iar în noiembrie 2023 au fost finalizate: prima clădire, o centrală termică și o stație de ozonare.

Pe lângă construcție, #NoiFacemUnSpital a adus o serie de premiere în sistemul medical din România: primul Departament de Radioterapie Pediatrică dintr-un spital de copii public, primul bloc operator construit exclusiv din sticlă pentru a reduce riscul de infecții nosocomiale, saloane ATI individuale, saloane de două paturi, cu paturi pentru părinți și grupuri sanitare proprii, saloane ATI individuale, spații dedicate copiilor (locuri de joacă, cinema, studio radio, observator astronomic, sală de sport și recuperare) și spații dedicate părinților și cadrelor medicale.

Dăruiește Viață continuă printr-o campanie națională de strângere de fonduri și îi invită pe toți cei care vor să se implice în continuare sau care vor să înceapă să susțină proiectele Asociației să sponsorizeze sau să doneze prin următoarele modalități:

DONATORI PERSOANE FIZICE
• Donație online pe https://daruiesteviata.ro/investeste
• SMS la 8864 cu textul SPITAL pentru o donație lunară de 4 euro
• Donarea zilei de naștere pe www.daruiesteviata.ro/campanii
• Cadouri cu sens pe www.daruiesteviata.ro/cadouri

COMPANII:
• Folosind Declarația 177 și completând un contract de sponsorizare cu sumele rămase nealocate în 2022, dacă sponsorizările făcute anul trecut nu au atins plafonul maxim stabilit prin lege (până pe 25 dec)
• Redirecționând 20% din impozitul pe profit / venit (până pe 31 dec).
Toate detaliile pe www.daruiesteviata.ro/sponsorizeaza

Donează pentru o șansă la viață

 

Continuăm cu a doua clădire pentru a construi primul campus medical din România

În prima clădire, se vor muta doar o parte din secțiile Spitalului Marie Curie. Dar toți copiii bolnavi trebuie să fie tratați în aceleași condiții moderne. Ce urmează?

Construcția unei a doua clădiri pentru a muta aici toate celelalte specializări ale Spitalului și a oferi aceleași condiții de tratament.

Transformarea actualei clădiri a Spitalului Marie Curie în spații de cazare, spații de învățare, spații tehnice.
În premieră, vezi alături primele randări cu a doua clădire.

Implică-te. Donează.

Asociația Dăruiește Viață

Asociația Blondie

foto preluat de pe www.facebook.com/AsociatiaBlondie
articol preluat de pe www.asociatia-blondie.ro

 

Asociația Blondie

Nu lăsăm pe nimeni în urmă

De 3 ani, Asociația Blondie susține toate zborurile medicale în afara țării, pentru fiecare caz când viața depinde de asta.

 

Copiii grav bolnavi nu au timp!

Asociația Blondie ridică un avion care să îi ducă în siguranță la spitalul unde viața le poate fi salvata.

 

Ce facem?

Creăm primul serviciu de ambulanță aeriana din Romania.

Donează direct aici!

 

Blondie este despre alint. Despre iubirea pe care o dai oricărei vieți, indiferent că este lungă sau nu. Este mâna pe care o ții strâns până la ultima răsuflare.

Orice copil, indiferent de situația materială sau socială, trebuie să primească tratamentul medical adecvat și la timp!

Într-o lume în care vulnerabilitatea lor este adesea neglijată, ne-am angajat să le oferim sprijin în fiecare etapă a luptei lor.

 

Ce am făcut?

Am organizat și susținut 172 de zboruri medicale.

În lipsa unei soluții, pacienții care nu își pot permite costul zborului, încearcă, cu riscuri mari, să ajungă la spitale din afara țării cu zboruri de linie.

172 de zboruri organizate

600 000 km parcurși în total – am înconjurat pământul de 10 ori

1000 copii orfani transportati din Ucraina

6 000 000$ bani cheltuiți

 

De ce Blondie?

Blondie este despre viața unui copil pentru care nu s-a mai putut face nimic. Un copil care nu a vrut să fie abandonat. Dar a fost. Un copil care nu a vrut să fie bolnav. Dar a fost. Un copil care ar fi vrut sa mai fie. Dar a fost.

Asociația Blondie

Ei au nevoie de ajutorul tău…

Fă-ţi timp să le dai timp!

Achiziționăm împreună primul avion ambulanță

Donează direct aici!

 

 

Alianţa Civică (7 noiembrie 1990)

Marian Munteanu, la tribună

foto preluat de pe mirceaordean.blogspot.ro

 

Alianţa Civică

Alianța Civică este o organizație neguvernamentală din România, cu sediul la București, creată în anul 1990, în scopul dezvoltării societății civile din România.

Între anii 1990 – 1996 Alianța Civică a jucat un rol important în democratizarea societății românești organizând numeroase acțiuni civice ca de pildă seminarii, demonstrații, etc.

Deși nu a fost un partid politic și nu a candidat vreodată ca entitate separată în alegeri, numeroși membri ai Alianței Civice au fost propulsați în diferite funcții în stat și în administrațiile locale ca parte din decizia organizației de a se implica activ în viața politică din România.

Printre ei se numără și Emil Constantinescu ales președinte al României în anul 1996.

A fost înființată la data de 7 noiembrie 1990 prin sentința civilă nr. 2274 a judecătoriei sectorului 1. Începând cu aceea dată specialiștii Alianței Civice lucrează la Carta Alianței Civice care va fi lansată cu ocazia Convenției Naționale a Alianței Civice din 14 – 15 decembrie 1990, de la București.

Tot atunci se lansează deviza “Nu putem reuși decât împreună”. Prin statut Mandatul de președinte se exercită prin rotație.

Primul președinte ales fiind Marian Munteanu președintele Ligii Studenților din Universitatea București, aflat în greva foamei după eliberarea din detenția la Jilava.

Printre președinții Alianței Civice s-au numărat scriitoarea Ana Blandiana și Prof. Dr. Șerban Rădulescu-Zoner.

La scurt timp Marian Munteanu fiind în dezacord cu majoritatea membrilor consiliului de conducere (dominat de GDS), a demisionat din funcția de președinte și, după alte câteva luni, s-a retras din Alianța Civică

În 1991 o parte din membrii Alianței Civice au constituit Partidul Alianța Civică, condus de criticul literar Nicolae Manolescu, partid care în anul 1998 s-a unit cu Partidul Național Liberal.

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

 

Declaratia de Principii

Societatea românească se zbate într-o criză gravă din care nu poate ieşi decât printr-un efort al nostru, al tuturor. Alianţa Civică se adresează tuturor celor ce se consideră la fel de răspunzători de viitorul României ca şi cei ce se află la putere.

România se găseşte prinsă într-un angrenaj putând duce la catastrofă dacă grupurile, personalităţile, persoanele care au dovedit ataşament pentru democraţie şi valorile civilizaţiei europene nu întreprind o largă acţiune în cadrul societăţii civile. Viitorul nu depinde decât de hotărârea noastră de a ne dedica în întregime redresării naţionale.

Alianţa Civică îşi propune să acţioneze energic pentru sprijinirea procesului de dezvoltare a unei societăţi civile, singura în măsură să asigure exercitarea libertăţilor cetăţeneşti.

Alianţa Civică consideră ca factori agravanţi multiplele forme de intoleranţă, mistificare, ură, corupţie, egoism, rea-voinţă.

Alianţa Civică militează pentru eradicarea tuturor acestora şi susţine că avem nevoie de adevăr ca de pâine.

Fără o reînviere grabnică a valorilor morale afirmate în revoluţie, poporul nostru este în pericolul de a se scufunda în haos şi barbarie.

Suntem conştienţi că protecţia cetăţeanului nu se poate realiza decât într-o Românie liberă. Suntem săraci într-o ţară bogată. Singura ieşire o reprezintă inserarea economiei româneşti în circuitul mondial, prin trecerea la o economie de piaţă.

Alianţa Civică sprijină o reformă radicală şi realistă, ca singura ieşire din situaţia în care ne aflăm, dar şi luarea concomitent a tuturor măsurilor de protecţie socială, mai ales a păturilor sărace şi dezavantajate.

Susţinem că reforma economiei româneşti nu se poate face decât în strânsă legătură cu democratizarea deplină a vieţii politice şi sociale.

Ne pronunţăm pentru o constituţie care să garanteze toate libertăţile din democraţiile tradiţionale. Respectul pluralismului, al dreptului de asociere, asigurarea drepturilor omului, libertatea presei sunt valori în afara cărora societatea civilă şi statul de drept nu pot exista.

Alianţa Civică respinge orice formă de cenzură şi de limitare a libertăţii de expresie a cetăţenilor.

Alianţa Civică afirmă că numai o informare corectă, completă şi la timp poate feri societatea de abuzuri şi de încălcări ale regulilor democraţiei şi duce la formarea unui cetăţean implicat conştient în viaţa politică şi socială.

Alianţa Civică susţine dreptul fiecărui cetăţean de a avea acces la sursele de informare, precum şi la documentele administraţiei locale şi centrale, ca în toate societăţile civilizate.

Astfel, alegătorul îşi va putea exercita controlul permanent asupra Puterii pe care el însuşi a delegat-o să-i apere interesele.

Alianţa Civică apără fără rezerve valorile europene, cărora prin origine, mentalitate şi tradiţie le aparţinem.

Românii trăiesc astăzi pe toate continentele.

Fie ca unirea tuturor eforturilor noastre să asigure patriei un viitor!

Alianţa Civică susţine că este nevoie mai mult ca oricând de acţiuni energice şi largi de protecţie a cetăţeanului.

În acest cadru, Alianţa Civică apără revendicările muncitorilor pentru bunăstare, pentru o viaţă mai demnă şi în deplină libertate, pentru drepturile izvorâte din munca lor.

Alianţa Civică militează pentru împroprietărirea cu pământ a ţăranilor.

Alianţa Civică se manifestă împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv ameninţarea cu folosirea ei.

Alianţa Civică cheamă Biserica să sprijine eforturile de reînviere a societăţii civile şi să-şi asume răspunderile ce-i revin.

Alianţa Civică îi invită pe cetăţeni să adere la declaraţia noastră şi să-i aducă îmbunătăţiri.

NU PUTEM REUŞI DECÂT ÎMPREUNĂ !

Bucureşti, 6 noiembrie 1990.

articol preluat de pe: aliantadreptei.wordpress.com

 

Piata Universitatii (1990)

Piata Universitatii (1990)

 

20 de ani de când a luat fiinţă Alianţa Civică

articol preluat de pe revista22.ro (22 PLUS, nr. 311)
07 dcembrie 2010

 

GABRIEL ANDREESCU

Alianţa Civică.

(…) Alianţa Civică s-a născut, într-adevăr, dintr-o ameninţare.

Şi atunci nu este deloc ciudat că ideea ei s-a înfiripat la sfârşitul lui iunie, luna în care cohortele de falşi sau adevăraţi mineri au invadat Bucureştiul într-o izbucnire de ură şi violenţă pe care Europa nu le-a mai cunoscut, într-o astfel de formă, de pe vremea nazismului.

În luna iunie au avut loc întâlnirile cu cei ameninţaţi: asociaţiile şi grupările independente; ziarele incomode; liderii partidelor de opoziţie.

De la Pro Europa din Târgu Mureş până la Agora din Iaşi. De la PNŢCD până la ecologişti. S-a testat ceea ce era sau putea fi credibil în lumea noastră invadată de suspiciune.

În august devenise evident că miza de fond era societatea civilă.

Pluripartidismul nu are autenticitatea decât pe terenul ei. Strategiile politice artificial legate de jocul de putere pot chiar să impieteze.

În septembrie, organizaţiile hotărâte să participe la constituirea Alianţei se puseseră de acord.

Octombrie a fost luna statutelor, a organizării, a precizărilor de fond.

Între 26 şi 28 octombrie s-a ţinut, la Timişoara, Conferinţa internaţională asupra Democraţiei şi Drepturilor Omului.

După o zi întreagă de dezbateri, seara, se punea la punct, împreună cu iniţiatorii din Bucureşti, Iaşi şi Braşov, experimentul unei conlucrări timişorene.

Aşa s-a născut, prin implicarea puternicelor structuri civice din oraş, „macheta“ unei filiale. Timişoara era, încă o dată, oraşul pilot.

Ştiam cu toţii că timpul nu mai aştepta.

Pe 7 noiembrie s-a anunţat, cu o publicitate ce ar fi putut părea vanitoasă, constituirea.

Pe 9, conferinţa de presă nu eliminase, probabil, unele neclarităţi.

Dar pe 15 noiembrie, Alianţa Civică arătase deja că reprezintă ultima şansă a societăţii româneşti.
*
În decembrie am ieşit, de sub comunism, extenuaţi. A trecut aproape un an.

Extenuării i se adaugă sentimentul că am ratat. La lipsa de speranţă se răspunde cu hemoragia continuă de valori.

În faţă, o catastrofă economică şi ruşinea pentru ceea ce am făcut cu noi înşine.

Este un moment în care ar trebui să ne întrebăm: de unde venim, unde ne ducem?

Va mai fi în stare o mişcare de genul Alianţei Civice să ne salveze?

Solidaritatea în bine poate fi, în astfel de condiţii, cheia filozofică şi metafizică a existenţei unui popor.

(fragment din editorialul Alianţa Civică, revista 22, nr. 45, 23 noiembrie 1990)

 

LUCIA HOSSU-LONGIN

De veghe

În 16 decembrie 1991, la comemorarea martirilor revoluţiei de la Timişoara, Ana Blandiana vorbea despre continuarea revoluţiei, paşnic, dar ferm, până la victoria deplină. Ce înseamnă această victorie?

Iată câteva precepte: epurarea guvernului, justiţiei şi procuraturii de cadrele nomenclaturii comuniste.

Urmărirea în justiţie a celor vinovaţi din Ministerul de Interne şi MApN pentru represiunea din decembrie 1989.

După doleanţa timişorenilor, „Vrem dreptate pentru morţi, nu fotolii pentru hoţi“, democraţia nu se putea instala în România fără respectarea drepturilor omului şi fără libertatea mediilor de informare, fără adevărul despre revoluţie; pledoaria ca la funcţia de preşedinte al ţării să nu mai aspire foştii activişti comunişti, pentru c㠄preşedintele României trebuie să fie simbolul despărţirii noastre de comunism“.

Era o idee politică extraordinară continuarea spiritului Timişoarei, din decembrie 1989, idee care se va regăsi în toate documentele Alianţei.

La primul miting al AC din 21 decembrie 1990, din Piaţa Universităţii, noi, participanţii, am fost rugaţi să purtăm îmbrăcăminte cernită, brasarde negre, flori şi lumânări aprinse.

Ce deplângeam noi? Idealurile revoluţiei trădate. „Tineretul a murit, javrele s-au pricopsit“, „Păcat, păcat de sângele vărsat“.
Atunci s-a dat publicităţii Carta Alianţei Civice, programul în 24 de puncte al acestui organism reprezentativ al societăţii româneşti.

Atunci s-a născut deviza Alianţei – „Nu putem reuşi decât împreună“. Valabilă ieri, azi şi mâine.

Un an mai târziu, în 12 aprilie, în Piaţa Revoluţiei, Alianţa demonstrează pentru libertate şi adevăr la Televiziunea publică, învinovăţită pentru daune incalculabile aduse moralei şi conştiinţei publice.

Să ne amintim că, în urmă cu câteva zile, postul naţional de televiziune îi făcea elogiu lui Constantin Pârvulescu, părintele comunismului românesc, nu pentru atitudinea sa rebelă de la Congresul al XIII-lea, ci pentru consecvenţa cu care şi-a slujit idealurile.

Aş vrea să mai evoc o altă comemorare, aceea din 21 decembrie 1993 din Piaţa Universităţii, la care au luat parte nu numai Alianţa Civică, ci şi Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti, asociaţiile de revoluţionari din Bucureşti, foştii deţinuţi politici.

A fost o manifestare de neuitat, cu acelaşi deziderat obsesiv: adevărul despre represiunea din decembrie 1989.
Cât timp Ana Blandiana a condus Alianţa Civică, această organizaţie n-a putut fi manevrată, ea a sancţionat orice atentat la democraţie, s-a aflat în stradă ori de câte ori viaţa politică o vira spre totalitarism, îndemnând la unire, solidaritate şi veghe.

Deşi în 30 ianuarie 1990, când s-a retras din Consiliul Frontului Salvării Naţionale, Blandiana socotea că locul unui scriitor nu poate fi decât la „masa lui de scris, o masă care seamănă de mult şi va fi nevoită să semene mult timp cu o baricadă“, totuşi nu a părăsit meterezele luptei active.

Trecutul rămâne încă actual în România, spunea Le Figaro în anii postdecembrişti. Aserţiune încă viabilă şi astăzi. România nu are încă în spate suportul solid al adevăratelor reforme în economie, în legislaţie, în justiţie, în drepturile omului.

Deşi defilăm în fiecare decembrie sub Arcul de Triumf, după 20 de ani nu prea avem biruinţe, triumfuri.

E nevoie mai mult ca oricând de continuarea revoluţiei.

Poate, de o luptă cu armele spiritului, o necapitulare în faţa puterii.

Orice fel de putere ar fi.

Avem nevoie să rămânem de veghe, aşa cum Alianţa Civică a stat la temelia democraţiei două decenii.

 

MIHAI ŞORA

Ne va salva doar adevărul

(…) Câtă vreme cei ce se află la cârma ţării vor măslui adevărul – în primul rând adevărul ultimului an, începând cu sfârşitul lui decembrie şi trecând prin ianuarie, prin februarie, prin martie, prin aprilie şi mai, şi mai ales prin mijlocul lui iunie –, tot răul care s-a înâmplat până acum se va putea întâmpla şi de aici înainte.

Oricând, dorinţa societăţii de a dialoga cu puterea şi, în ultimă instanţă, de a o controla, aşa cum e legitim, va putea fi etichetată drept tentativă de destabilizare şi reprimată ca atare. Iată de ce avem atâta nevoie de adevăr şi de transparenţă. Şi iată de ce avem nevoie şi de o societate civilă bine articulată, coerentă şi unită, care să-şi poată impune punctul de vedere fără a recurge la violenţă, pur şi simplu pentru că punctul ei de vedere coincide cu interesul general.

Primul obiectiv al Alianţei noastre Civice este să trezim şi să stimulăm capacitatea de dăruire pentru binele public a tot ce este competenţă în ţara românească. Facem aşadar apel la milioanele de compatrioţi, atât de înzestraţi de la bunul Dumnezeu, să-şi pună toată priceperea în serviciul binelui tuturora, cu convingerea că numai în felul acesta va putea fi realizat binele fiecăruia în parte.

De această alianţă a tuturor competenţelor la nivelul societăţii civile este absolută nevoie la acest viraj, plin de greutăţi neprevăzute, pe care ţara întreagă trebuie să-l ia cu minimum posibil de pierderi, în drumul ei spre economia de piaţă, în vederea asigurării unui trai omenesc pentru toţi împreună şi pentru fiecare în parte – şi asta într-un viitor destul de apropiat ca să ne putem bucura şi noi, cei de faţă, nu numai urmaşii noştri, măcar de unele din roadele lui.
(fragment din articolul apărut în revista 22, nr. 45, 23 noiembrie 1990)

 

PETRE MIHAI BĂCANU

Consolidarea societăţii civile

Alianţa Civică a apărut într-o perioadă în care societatea românească traversa o criză gravă (poate nu atât de primejdioasă ca cea de acum). Îmi amintesc de acele cozi lungi formate la înscriere, în holul casei lui Remus Mistreanu, din Eremia Grigorescu 10. În sfârşit, speranţele puteau fi coagulate întru consolidarea societăţii civile şi a statului de drept. Era o implicare curăţitoare într-un moment în care rinocerizarea era în toi. A fost o însufleţire spre limpezirea confuziei organizate.

În 1990 recunoşteam că în tot ceea ce făceam era şi politică, dar Alianţa trebuia să rămână de natură civică. „Numai în condiţiile în care nu există o alternativă ne vom asuma răspunderi politice“ – declaram în 1990. Marea greşeală a fost crearea Partidului Alianţei Civice în 1991.

Organizaţia-mamă a intrat în divergenţă cu copilul său. PAC nu avea să devin㠄un moment istoric“ – cum apărea în unele declaraţii. Apoi am trăit cu convingerea că partidele democratice pot avea strategii comune. Nu făceam opoziţie deghizată, nu eram apolitici, ne luptam cu determinare. Arma Alianţei Civice era denunţarea încetinelii reformelor, denunţarea corupţiei şi abuzurilor. Ne împotriveam celor care împiedicau lustraţia.

Cu toate decepţiile, n-am să regret niciodată că m-am implicat în AC. Marea sa realizare a fost alternanţa la guvernare, cu toate că CDR urma să devină campioana ocaziilor pierdute. Nu era nici o solidaritate exaltată. Am încercat să echilibrăm spectrul politic, am derulat o sumedenie de programe de educaţie civică.

La un moment dat, ne-am confruntat cu un discurs în pustiu. Aveam impresia că eram pe post de cârje. Când bolnavul s-a mai înzdrăvenit – le-a aruncat. Se spune că AC a pierdut. Poate. Important a fost că n-a abandonat niciodată atitudinea combativă. Când îmi amintesc de miile de acţiuni ale AC, din aceşti 20 de ani, pot spune că AC n-a pierdut.

La 20 de ani de la înfiinţarea AC, societatea civilă este tot neconsolidată. Aud aceleaşi acuzaţii, cu „lovitura de stat“, ca la recentul miting sindical. Mă întreb cum poate fi acum consolidată societatea civilă. Ce mai poate deveni nădejdea românilor atinşi de sărăcie endemică?

Acum s-a intrat într-o altă fază: acceptarea la rezistenţă. Poate mai mult ca în 1990, forţele guvernamentale trebuie supuse supravegherii critice din partea societăţii civile. Acum, când România se află nu numai în criză economică, ci stagnează, regresează. Poate apare o altă Alianţă Civică.

 

NICOLAE CONSTANTINESCU

Alianţa Civică – între vis şi realitate

Alianţa Civică a apărut din nevoia pe care am simţit-o în mod acut de a fi împreună pentru încercarea Don Quijote, adică de a ne lupta şi a birui un sistem care ne alterase şi ne strivise demnitatea, pe care-l consideram de nezdruncinat, care-şi crease nenumărate pârghii de autoalimentare. La scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, a fost clară pentru toată lumea confiscarea momentului de graţie care ne unise în mod miraculos şi înlocuirea acestei stări cu răzbunare, cu umilire, cu denigrare.

Dac㠄întinarea idealurilor socialiste“ a făcut-o Ceauşescu, zbuciumul social din primăvara şi vara lui 1990 „întinase“ idealurile „democraţiei originale“ oferită ţării de acelaşi Ion Iliescu. Or, această atitudine nepartizană cu politica „luminat㓠a CPUN-FSN o arătase Piaţa Universităţii, prima manifestare publică de proporţii care satirizase comunismul şi pe slujitorii lui într-un fel nemaiîntâlnit până atunci: prin cântece, cu zâmbetul pe buze, cu faţa destinsă, cu oameni necunoscuţi care se îmbrăţişau cerând cu toţii revenirea la normalitate: stat de drept, televiziune liberă, respectul individului.

Era prea mult! Paharul răbdării se umpluse! Şi atunci, de la tovarăşul miliţian devenit domn poliţist până la tovarăşul prim-secretar devenit domnul preşedinte, s-a pornit cu o ură sălbatică mineriada din 13-15 iunie 1990. „Democraţia original㓠fusese o mascaradă!

Desfăşurarea alegerilor din mai şi mineriadele ne-au demonstrat că forţa şi mecanismele de represiune erau intacte, doar decidentul se schimbase. Şi atunci, când, în locul unei mâini întinse, puterea trimisese un pumn, câţiva oameni s-au gândit că nu este totul pierdut şi au hotărât să se întâlnească în casa lui Remus Mistreanu, lângă Grădina Icoanei, unde, după puţin timp, s-a constituit nucleul viitoarei Alianţe Civice.

Adeziunea şi entuziasmul primelor săptămâni şi luni la cumpăna anilor 1990-1991 au fost peste aşteptări. Elementul esenţial al logisticii pe care s-a bazat AC a fost dăruirea acelor români care înregistraseră şi înainte, şi după 1989 preţul real pe care au trebuit să-l plătească orânduirii comuniste.

Nici o formaţiune politică nu reuşise să adune atâţia oameni veniţi de bunăvoie şi cu speranţa schimbării ca Alianţa Civică. În aceste condiţii, ţinând cont şi de slăbiciunile opoziţiei parlamentare, un grup de membri ai AC a hotărât, în iulie 1991, să înfiinţeze un partid al Alianţei Civice, care să preia programul de acţiuni al AC şi să-l susţină prin acţiuni ferme în parlament. Din păcate, conducerea PAC a abandonat destul de repede programul propus de AC, a urmat o politică neoliberală şi s-a dizolvat în PNL.

Privind retrospectiv aceşti ultimi 20 de ani, consider că principala greşeală pe care am făcut-o a fost uşurinţa cu care am abandonat principiile, scontând pe nişte victorii pasagere, lipsite de soliditate.

Oricum, faptul că astăzi putem judeca, aprecia şi învăţa din evenimente petrecute acum 20 de ani se datorează şi Alianţei Civice şi neobosiţilor ei voluntari, care au încercat să se lupte cu un sistem represiv pe care, chiar dacă nu l-au biruit, cel puţin l-au zdruncinat.

 

NICOLAE PRELIPCEANU

Credeam

Credeam că lumea se va transforma în bine. Că n-o să mai auzim niciodată de regimul comunist ca de o fericire pierdută.
Credeam că toţi cetăţenii României sunt, dacă nu fericiţi, măcar mulţumiţi să fie liberi şi să poată alege singuri pe cine cred ei că trebuie să ne guverneze.

Credeam că n-o să mai trebuiască să-i explici cuiva, şi acesta să nu creadă, că e mai bine să nu ai un dictator-tătuc deasupra capului. Nu, pardon, deasupra capului e sabia lui, cu care capul plecat nu-l taie. El şi ai lui sunt pe gâtul tău, cocoţaţi şi ţinându-te bine cu capul în jos. Într-o poziţie din care nu poţi să vezi nici ce zăreau înlănţuiţii ăia ai lui Platon, în peştera celebră. Că, dacă eşti cu capul aproape lipit de pământ, ochii tăi nu mai disting nici umbrele.

Credeam că n-o să mai auzim „noi muncim, nu gândim“ şi când „gândeau“, să fie cu gura altora, care le „implementaser㓠„ideea“ „moarte intelectualilor“ sau „ideea“ c㠄ei s-au demascat singuri“ şi câte şi mai câte asemenea „idei“ înălţătoare – nu-i aşa? – cam ca discursurile dictatorului de care credeam că scăpasem.

Credeam că societatea românească o să nască o adevărată societate civilă, care să reacţioneze la toate încercările politicienilor de a mai ciupi din drepturile cetăţenilor.

Credeam că n-o să mai vedem majorităţi zdrobitoare la vot pentru foşti aparatcici comunişti.
Credeam că oamenii vor fi în stare să dialogheze calmi şi interesaţi de adevăr, că n-or să-şi mai dea în cap unii altora pentru că nu ţin toţi cu Iliescu şi ai lui.

Credeam în posibilitatea unei clase politice eliberate de „învăţăturile“ securistice şi activistice, credeam în partide curate, care să urmărească interesul naţional înainte de toate.

Credeam că nenorocirea „anilor-lumin㓠ne-a învăţat pe toţi ce să nu mai facem, ce să ocolim, pentru ca anii care urmau să nu mai semene cu cei care trecuseră, credeam noi, pentru totdeauna.

Credeam că a fost o revoluţie autentică şi că societatea românească va fi reformată din temelii, adică din mentalităţi.
Credeam multe atunci, la 15 noiembrie 1990, când peste o sută de mii de oameni au ieşit în stradă, manifestând împotriva resurecţiei securiştilor şi a activiştilor, împotriva direcţiei în care partidul lui Ion Iliescu împingea ţara, cu largul concurs al – nu-i aşa? – maselor.

Credeam că toate astea vor intra în mentalitatea oamenilor, politici sau simpli alegători, în fond tot politici şi aceştia, chiar fără voie, sau măcar în mintea celor cu care ne întâlneam la dialogurile Alianţei Civice.

 

ION MĂNUCU

Romantism şi pragmatism

În iunie 90, când trenurile cu mineri se pregăteau să vină spre Bucureşti, eu am decis să fie oprite în staţia Petroşani. Eu eram un fel de IR al CFR. Mi-au desfăcut contractul de muncă, pentru aşa-numite abateri de la siguranţa circulaţiei, dar au fost obligaţi să mă reprimească după 6 luni.

În noiembrie am participat la mitingul din Bucureşti, am luat legătura cu organizatorii, am făcut cererea de intrare în AC şi apoi am făcut o filială locală pentru Dolj. După Marian Munteanu, Consiliul de Coordonare provizoriu de atunci al AC m-a ales preşedinte, pentru o perioadă de un an-doi, până la Congres. Conducerea AC se întâlnea săptămânal la Bucureşti, puneam la punct toată activitatea pentru perioada următoare şi făceam analiza a ce s-a făcut. În felul acesta s-a organizat şi adunarea de la Sibiu.

La Craiova am avut activităţi de dezvoltare a Alianţei: aveam întâlniri în localităţile din împrejurimi – Băileşti, Calafat şi, bineînţeles, la Craiova. Problemele discutate în general erau civice, ale societăţii româneşti aşa cum ieşise după revoluţie. Era o emulaţie civică, în sensul că se căutau oameni, soluţii, formule… AC a fost puternic implicată în chestiunile politice ale ţării, mai ales că ea a făcut parte şi din Forumul Democratic Antitotalitar şi ulterior din Convenţia Democratică.
În 92 şi 96 am fost efectiv elementul de legătură dintre cele două formaţii, PNŢCD şi PNL, şi prin poziţia noastră faţă de cele două partide am reuşit să facem liste comune şi echilibrate, în Craiova mai ales, unde eram puternic implicaţi. La Craiova, din 5 senatori 2 erau ai CDR şi din 11 deputaţi cam 5 erau din Convenţie. De asemenea, am supravegheat alegerile în secţiile de votare. Am organizat câteva mitinguri ale AC în Craiova şi, mai târziu, i-am primit tot aici pe Regele Mihai şi Regina Ana.

Parţial, AC şi-a atins scopurile. Dar cred că au tras-o înapoi câteva lucruri: participarea AC în Convenţia Democratică a fost un element pozitiv, dar, odată cu intrarea la guvernare a Convenţiei, Alianţa ar fi trebuit să-şi păstreze menirea iniţială, adică cea de supraveghere a guvernării, şi, de aceea, AC ar fi trebuit să iasă imediat după ce Convenţia a câştigat alegerile.

Un alt minus al AC a fost modul de funcţionare. Alianţa trebuia să fie organizată oarecum ca un partid politic şi, din păcate, Partidul Alianţei Civice, format din AC, din întâmplare sau intenţionat, s-a rupt totalmente de AC, nemaipăstrând nici un element comun. Ar fi fost de dorit ca cele două entităţi să comunice, conducerile trebuiau să fie întrepătrunse.

Partidul era necesar, pentru că cele două partide istorice, PNŢCD şi PNL, nu umpleau necesitatea de schimbare; era nevoie ca PAC să participe la alegeri, dar numai acolo unde partidele istorice nu aveau candidaţi. Au mai fost şi minusuri individuale. De exemplu, romantismul revoluţionar durează un timp, după care eşti obligat să te ocupi de problemele tale egoiste, personale, prozaice – familie, avere, administraţie

ş.a.m.d. Pe de altă parte, aţi văzut că orice om are un preţ, care poate să fie material, de poziţie socială etc. şi atunci se produc alunecările de rigoare. Fără a da nume. Societatea noastră românească este diversă şi, spre deosebire de nemţi, mai avem zicala c㠄se poate şi aşa“.

 

MIHAI ZAMFIRESCU

Înscrieri pe calculator

Mergeam în Piaţa Universităţii şi cu copilul meu înainte să se nască şi după ce s-a născut, în mai. În Piaţa Universităţii, la început se făcea o proiecţie cu un proiector de la Ambasada Franţei sau a Germaniei. Se povestea despre Ceauşescu, despre oamenii din jurul lui. Apăreau Iliescu, Petre Roman. Iliescu, nu ştiu dacă personal, a trimis vorbă la ambasadă că nu se poate ca un stat străin să se amestece „în treburile interne“ etc. Şi au trebuit să şi-l ia. Şi atunci m-am întâlnit cu d-l Mihai Oroveanu în Piaţa Universităţii. Şi i-am zis: „Noi avem la Şcoala Germană un proiector, încă nu l-am desfăcut, puteţi să-l folosiţi o vreme“. Aşa au continuat proiecţiile.
D-l Oroveanu a avut grijă să-l ascundă în fiecare zi.

Auzisem că se ţin întâlniri la d-l Remus Mistreanu acasă şi am mers şi eu. În hol, era o masă imensă la care stăteau zeci de persoane care îşi spuneau părerea. Unii erau foarte porniţi împotriva lucrurilor care se petreceau, alţii ziceau că e bine totuşi că putem să stăm de vorbă. Alţii veneau foarte speriaţi acolo, numai băgau nasul şi fugeau.

M-am dus la Remus şi l-am întrebat cu ce să-l ajut. Şi mi-a zis: vine lume aici, are nevoie de hârtii. Am zis: bun. Şcoala Germană, la care eram director, primise din donaţii lucruri pentru bunul mers al activităţii. M-am gândit că bunul mers al şcolii înseamnă şi bunul mers al ţării, şi atunci am dus hârtie, am tras la xerox, parcă le-am dat şi un xerox.

Când mai primeam cafea, le duceam cafea, că acolo s-au băut tone de cafea. Când au început să se facă înscrieri în AC (era şi în România liberă un cupon), Remus mi-a dat jumătate din cupoane, aproape un sac întreg, mii de cupoane sosite. Eu am luat cupoanele, m-am dus la un prieten şi le-am trecut pe calculator. Am făcut un program,

le-am înregistrat şi rezultatele le-am transmis d-lui Romulus Rusan. Am lucrat la înregistrare două-trei săptămâni şi tot veneau oameni. Lumea era foarte entuziasmată că e o mişcare apolitică, asta le-a plăcut mai ales.

Eu cred că AC şi-a împlinit menirea, pentru că fără ea nu se făcea schimbarea în 96. Eu am lucrat şi pentru alegerile din 92, tot la calculator. Cei de la putere au acceptat să se numere în paralel voturile, în 92, şi atunci puterea fesenistă a pierdut toate primăriile în Bucureşti. Fiecare sector avea câte un calculator alături de cineva de la Alianţă, asigurându-se numărătoarea paralelă.

La primul tur au dat voie să numere în paralel, dar la al doilea tur n-au mai acceptat. A fost primul semn că lucrurile se pot schimba. În 96 mişcarea a fost şi mai puternică. Între timp veniseră calculatoare destule din străinătate şi pentru Alianţă şi s-a putut face numărătoarea paralelă.

Eu am destui prieteni în a căror părere am încredere, dar nu ştiu dacă lumea s-ar mai arunca în politică ca înainte, pentru că dezamăgirea e foarte mare. Sigur, o să pornească la un moment dat încă o mişcare civică, nu se poate fără. Cei care sunt în politică, în afară de câteva foarte mici excepţii, majoritatea se gândesc la ei, şi nu la binele celorlalţi. Şi nu există sancţiune.

 

REMUS MISTREANU

Str. Eremia Grigorescu, 10

Horia Bernea mi-a spus că urma să se facă Alianţa Civică, dar nu există loc de sediu. Eu, ca şi Horia, aveam în familii 45 de ani de condamnări de puşcărie comunistă. Ne-am gândit să facem ceva pentru cei care au stat în puşcăriile comuniste. Şi am zis: pun eu casa la dispoziţie. Şi aşa, cu Petre Mihai Băcanu, cu Ticu Dumitrescu, am „stabilit“ sediul AC la mine acasă.

Sufrageria a devenit sala de consiliu şi şedinţele se petreceau acolo, unde i-am cunoscut pe toţi. Camerele celelalte au rămas de locuit. Mai aveam un hol mare de 36 m.p., de care prima dată când au venit oamenii s-au speriat, pentru că era o barcă în hol.

Am scos barca afară, am pus o masă şi acolo se făceau înscrierile. În primele luni cred că treceau prin casă sute de persoane. Iar gestul cel mai frumos mi s-a părut când am strâns bani pentru greva de la Timişoara. S-a dat un comunicat verbal la sediu şi am anunţat că strângem bani pentru cei de acolo.

S-a strâns un milion şi ceva, imens pentru atunci, şi s-a pus problema cum trimitem banii, că fiecare avea reţineri. S-a oferit Florin Iaru, căruia i-am dat o valiză, am umplut-o cu bani şi am trimis-o la Timişoara.

Familia se restrânsese de când casa devenise sediul AC. Copiii erau la şcoală. Unul a fost exmatriculat, au fost bătuţi pe stradă pentru c㠄taică-tu umblă cu tâmpenii“. Mie mi-au desfăcut contractul de muncă imediat, că lipsesc, motivele alea vechi, conform articolului nu ştiu care, nici nu mă interesa.

AC a stat în casa mea până când s-a hotărât Nicolae Manolescu să facă Partidul Alianţa Civică. Eu le-am spus de la început să nu facem ca FSN şi să ne transformăm în partid. Ei, şi surpriza am avut-o când s-au hotărât să se transforme în partid şi atunci eu am spus că nu mai pot să dau faţă cu oamenii pentru că le-am promis că nu ne transformăm în partid.

În perioada în care a fost Marian Munteanu preşedinte al AC, el nu-şi prea dădea interesul. Dar când a fost d-l Mihai Şora, el venea ca la serviciu dimineaţa la 8 şi pleca seara târziu. Veneau persoanele şi se înscriau, cereau detalii, a venit şi ambasadorul Angliei. Primeam telefoane pentru donaţii, cu aparatură, din partea ambasadelor, a persoanelor fizice.

Era imposibil, nu puteai singur face faţă problemelor care erau. Securiştii se tot schimbau, observau tot. După ce a plecat AC de la mine, mi-au şi spus. Bineînţeles că veneau şi mulţi provocatori. A venit unul cu propunerea să facă un serviciu secret al Alianţei. I-am spus: „vezi-ţi domne de treabă“. Şi m-a întrebat: „Dar cu cât te plătesc ăştia de nu vrei?“. „Nu mă plătesc.“ „Păi, dacă ai fi la noi – zice – în Elveţia ai sta şi tu, şi familia ta în vacanţă.“
La mitingul AC din 15 noiembrie, l-am întrebat pe Băcanu: „Şi staţie…?“

„N-avem staţie.“ Au venit două microbuze din partea lui Petre Roman, care s-au oferit să ne facă sonorizarea la miting. Eu am luat legătura cu nişte băieţi care erau ingineri de sunet la formaţii de muzică uşoară. Nu ştiu ce voia Roman să facă. Să saboteze, bineînţeles.

Eram complet descoperiţi, nu aveam nimic. Cumpărasem eu pe timpuri un val de pânză pentru cearceafuri şi l-am dus ca să avem pe ce să scriem lozincile. Au tăiat-o şi au făcut lozinci băieţii care erau de la Piaţa Universităţii, enorm de mulţi.
Când au venit minerii, în iunie, Miron Mitrea a trimis şoferii, ca să vezi ce înseamnă viaţa… Mitrea era la vremea aia cu sindicatele şi era de bine.

A trimis şoferii cu basculantele ca să înconjoare casa, pentru că minerii voiau să-mi dea foc. Au fost promisiuni ca pe casa mea din Eremia Grigorescu să fie o plăcuţă pe care să scrie că acolo a fost primul sediu al AC. Dar când a ajuns d-l Constantinescu preşedinte s-a uitat tot.

articol preluat de pe: revista22.ro

 

 

 

NU PUTEM REUŞI DECÂT ÎMPREUNÓ

articol:  Romulus Rusan

Romulus Rusan foto: revista22.ro

Romulus Rusan
foto: revista22.ro

7 decembrie 2010

Mă întreb cum aş scrie acest articol dacă n-aş fi eu în cauză, dacă n-aş fi trăit perioada despre care va fi vorba ca un actor al ei. Ca un actor care şi-a petrecut clipele, orele, săptămânile şi anii luându-şi rolul atât de în serios încât, pe nesimţite, acesta i-a confiscat zilele, nopţile, duminicile şi concediile, cu viaţă cu tot. O viaţă pentru alţii, care, treptat, i-a anulat viaţa profesională, l-a despărţit de rude şi prieteni, l-a claustrat în acţiune.

Când am pornit, o mână de oameni, Alianţa Civică nu aveam nicio idee despre ce va urma şi despre cât va dura. Ştiam că suntem în faţa unui mamut inform şi nedefinit, ale cărui limite nu le intuiam şi a cărui forţă ne tăia respiraţia. Ştiam doar că a furat o revoluţie, că s-a întins peste ţară cu gândul de a nu ceda nicio poziţie, că a mimat formele democratice de ochii străinătăţii, dar că sub mănuşa diplomatică poartă un „box“ de fier cu care poate lovi oricând pe neaşteptate.

Avea de partea sa poliţia, armata, serviciile secrete, justiţia, radioul şi televiziunea de stat (altele nu existau), averea uriaşă a ţării şi a partidului, pe care se jura că nu o va vinde străinilor, dar care era dată încet, dar sigur pe mâna propriilor aderenţi. Avea majoritatea ziarelor.

Avea peste o sută de partide satelite inventate peste noapte în apartamente de bloc. Avea un mecanism parlamentar care sufoca opoziţia. Avea, deocamdată, masele, pe care gustul libertăţii şi promisiunile electorale făţarnice le zăpăciseră până într-acolo încât, în mai 1990, dăduseră lui Ion Iliescu 85% din voturi, iar FSN-ului 66%.

Deşi avea de partea sa masele, FSN nu dispunea de o societate civilă structurată. Cuvântul „împreun㓠desemna mai degrabă o populaţie dezorientată decât un liant social consistent. Cele trei mineriade rostogolite peste Capitală au semănat spaimă şi incertitudine.

După zdrobirea opoziţiei, reale şi închipuite, din 14-15 iunie, „Marşul în alb“ din 13 iulie 1990, care relansa energiile Pieţei Universităţii, a însemnat şi o retrezire a speranţei. Din Piaţa Operei, trecând prin Piaţa Universităţii şi Piaţa Romană pentru a se întoarce pe Calea Victoriei, 250.000 de oameni îmbrăcaţi în alb şi purtând în mână câte o floare au defilat în tăcere, aplaudaţi pentru prima dată deschis din balcoanele blocurilor bucureştene.

Pentru moment, Bucureştiul era o redută unită, o societate deschisă spre democraţie. Solidaritatea era „superlativul libertăţii“, cum fusese definită din balconul Universităţii. A dispărut şi frica, iar fiecare vedea în cel de lângă el un aliat.

 

În chinurile luptei de clasă

Aşa a apărut după mai puţin de patru luni Alianţa Civică. Discuţiile s-au purtat întâi în redacţia României libere, iar mai la urmă, într-o casă particulară de lângă Grădina Icoanei. În acelaşi timp, s-a luat legătura cu Grupul pentru Dialog Social, Grupul Independent pentru Democraţie, cu revoluţionarii timişoreni, cu asociaţii din Iaşi şi Tg. Mureş, cu muncitorii din Braşov şi chiar cu minerii din Valea Jiului.

Din sutele, dacă nu miile, de ziare apărute imediat după revoluţie, doar 22, Româ­nia liberă, Baricada, Expres, Tinerama şi alte câteva susţineau noua formaţiune „civică şi politică“, pe care justiţia aservită se încăpăţâna să nu o înscrie, cerându-i să se declare apolitică. Controversa a durat câteva săptămâni, în statut a apărut sintagma: „civică şi apartidic㓠(pentru că, într-adevăr, nu era vorba de un partid), iar la 8 noiembrie, într-un hol al Hotelului Bucureşti, a avut loc conferinţa de presă care anunţa constituirea.

Concomitent, pe pagina întâi a României libere a apărut Declaraţia de principii care anunţa naşterea noii formaţiuni, însoţită de 216 semnături de intelectuali, artişti, ingineri şi muncitori care se constituiau în membri fondatori. Oricine se putea alătura, decupând din ziar un cupon de înscriere pentru a-l trimite pe adresa din strada Eremia Grigorescu.

Într-o săptămână s-au primit peste 100.000 de înscrieri. Pentru tinerii de azi, trebuie spus că în acel timp nu exista e-mail-ul, sms-ul, telefonul mobil, iar faxul abia fusese inventat. Comunicarea se făcea printr-un singur telefon sau prin telefoanele, ascultate, de acasă. Dar asta este o altă poveste…

Deviza noii formaţiuni, „Nu putem reuşi decât împreună“, sugera prin această dublă negaţie o afirmaţie: imperativul solidarităţii.

Lovitura a fost primită de FSN şi de ziarele lui cu o ostilitate care amintea vremurile cele mai rele ale luptei de clasă. Pentru intimidare, Alianţa era etichetată drept fascistă, iar purtătorul de cuvânt al Guvernului Roman, pe nume Bogdan Baltazar (înţeleptul consultant financiar de azi), nu scăpa un prilej să nu-i veştejească la TVR „Liber㓠pe „arhanghelii străzii“ (aluzie la „legionarismul“ lor), fără ca Alianţei să i se permită vreun drept la replică.

Ziua de 15 noiembrie a marcat totuşi un triumf absolut, un miting care aniversa trei ani de la mişcările de la Braşov reuşind să mobilizeze în Bucureşti o jumătate de milion de participanţi, precum şi alte zeci şi sute de mii în marile oraşe din provincie. De astă dată, Televiziunea „Liber㓠a trebuit să fie într-adevăr echidistantă, transmiţând marea tălăzuitoare de manifestanţi, din simplul motiv că Bucureştiul era monitorizat în acele zile de o delegaţie a Consiliului Europei.

În schimb, atacurile s-au reluat cu aceeaşi virulenţă stalinistă după sărbătorirea, la Ateneul Român, a 72 de ani de la Marea Unire (la Alba Iulia, acelaşi eveniment a fost pângărit de huiduielile la comandă adresate, în timp ce vorbeau, lui Corneliu Coposu şi altor membri ai opoziţiei).

Hărţuirea Alianţei Civice atingea cote inimaginabile. Primul ministru i-a refuzat un sediu, indicând secretariatului său „să nu li se dea nici măcar un chioşc de îngheţată!“. Unii membri ai Alianţei erau ameninţaţi cu darea afară din serviciu. Cancelariile occidentale erau intoxicate cu ştiri potrivit cărora Alianţa Civică ar fi extremistă.

Convenţia de constituire publică a Alianţei a avut loc în zilele de 14 şi 15 decembrie. Încă înainte de a se şti ce va fi, presa fesenistă a explodat de indignare. O colegă cercetătoare a găsit zilele trecute, în colecţiile Bibliotecii Universitare, câteva mostre de stalinism tip 1990, care ar trebui, măcar azi, să facă să le crape obrazul de ruşine autorilor.

Pe pagina I a Adevărului a apărut o scrisoare primită de la „un grup de patrioţi“ în care se vorbea, pe puncte, despre o lovitură de stat plănuită de Alianţă! În numărul următor, relatarea primei zile a lucrărilor abunda în incriminări şi imprecaţii penibile. În ce îl priveşte pe Silviu Brucan, se străduia cel puţin să pară mai teoretizant, vorbind de „opoziţia celor ce protestează cu orice preţ“.

Dar influenţa acestuia, de strateg al FSN-ului, poate fi dedusă din următoarea întâmplare: în a doua zi a Convenţiei AC, în subsolul Ateneului Român a apărut ambasadorul Statelor Unite, Alan Green jr., care ne-a înmânat un mesaj al Departamentului de Stat recomandând Alianţei să îşi rezolve diferendele politice la masa tratativelor cu guvernul, şi nu în stradă.

 

„Bucureşti, ajută-ne / Să scăpăm de FSN!“

Totuşi, în ciuda faptului că unii membri ai noului Comitet AC au încercat un dialog (al surzilor) cu Iliescu, şicanele au continuat. În 16 decembrie avea loc la Timişoara un miting aniversând un an de la revoluţie. Pe o ploaie mocănească, zece mii de manifestanţi disperaţi scandau: „Bucureşti, ajută-ne / Să scăpăm de FSN!“.

Ana Blandiana i-a încurajat vorbindu-le despre sensurile perene ale adevăratei revoluţii şi, în timp ce vorbea, Lucia Hossu-Longin, care venise, de fapt, să filmeze un spectacol de poezie din sală, a întors aparatul şi a transmis în direct imaginea din balconul Operei, la TVR.

Scandalul a fost imens şi viitoarea realizatoare a Memorialului Durerii a fost a doua zi injuriată şi sancţionată în plenul parlamentului fesenist. Câteva zile mai târziu, la 21 decembrie, după un miting aniversar organizat tot de Alianţă, în Piaţa Universităţii, coroanele depuse de Ion Iliescu au fost vandalizate. Nu se ştie cine a făcut-o, dar televiziunea a acuzat în termeni violenţi tot Alianţa!

După ce recapitulezi asemenea episoade, de neconceput într-o democraţie, stai şi te întrebi ce urmărea prin ele o putere atât de sigură pe avantajele ei materiale nelimitate. Evident că ura iraţională pe care o revărsa asupra bieţilor oponenţi (pe care nu-i considera nici măcar adversari politici, ci bandiţi, trădători, spioni şi fascişti) trăda o teamă ocultă faţă de legitimitatea, ameninţătoare pentru ea, a ideilor fondatoare ale Alianţei.

În noiembrie 1991, când s-a constituit Convenţia Democratică, la formarea căreia Alianţa pusese umărul, la ale cărei programe lucrase cu specialiştii ei şi în ale cărei campanii electorale urma să se implice prin uriaşele sale mitinguri, furia FSN s-a reluat în forme noi: Alianţa era invitată acum imperativ (dacă vrea să facă politică) să devină partid.

De ce face politică dacă s-a declarat (!) apolitică? Era o ipocrizie, însă, căci acuzaţia nu era motivată de dorinţa de a concura la urne cu personalităţi ale Alianţei, ci de teama faţă de ideile insuflate Convenţiei. Ceea ce astăzi apare ca o banalitate oarecare (integrarea în structurile euroatlantice, reforma economică, lupta contra corupţiei, reforma clasei politice, garantarea proprietăţii, libertatea reală a presei) apărea atunci ca factor disturbator, ca împotrivire la dictatura de tip asiatic ce se pregătea României.

Şi, într-adevăr, peste şase ani, o nouă putere, bazată pe Convenţia Democratică, realiza alternanţa, împiedicând procesul de bielorusificare a ţării. Cu principii declarate de mult de Alianţă, cu un Contract pentru România, cu proiecte de justiţie socială şi morală, de reorganizare administrativă.

 

Alternanţa la putere. Vinovaţi de altruism

Drumul până aici a fost greu. Greu a fost şi pe urmă. Mai ales pentru Alianţa Civică, care gândise totul pentru ajungerea la putere a altora şi nu-şi reţinuse nimic pentru ea. Neavând un sediu al ei, cu un singur telefon instalat, în două camere improvizate, asigurându-şi chiria din cotizaţii şi din copii trase contra cost pe un xerox rablagit, având o conducere neremunerată, care mergea pe jos şi cu tramvaiul, Alianţa Civică a realizat o performanţă ce îi deranja nu numai pe adversari, dar şi pe partenerii de luptă.

Puţini dintre aceştia – şi în primul, şi în primul rând Corneliu Coposu – erau conştienţi de altruismul ei. Pe cei mai mulţi îi agasa tocmai faptul că nu puteau concepe un altruism atât de dezinteresat încât părea suspect. Cine îşi mai părăseşte de bună voie profesiunea, fără să aştepte vreun beneficiu politic?

Cine este nebun să lucreze numai şi numai pentru principii morale, fără să aspire la un loc în vreun consiliu de administraţie, la o sinecură în AGA, ba refuzând chiar posturile de ministru sau de ambasador? Fiecare miting în care Alianţa invita partidele din CDR era considerat de acestea o încercare de transformare în „suprapartid“.

Fiecare îndemn ca grupurile parlamentare CDR să aibă şedinţe comune sau ca parlamentarii să se întâlnească periodic cu alegătorii era considerat o încercare ocultă de a „conduce din umbră“. Odată uitate obligaţiile luate în campania electorală, politicienii nu permiteau nici măcar celor ce giraseră pentru ei să le reamintească promisiunile.

Cu Partidul Alianţei Civice, pe care l-a creat pentru a stimula o reprezentare în parlament şi o întărire a Convenţiei, relaţiile au fost până la urmă deosebit de rele, pentru că, folosind aura Alianţei, partidul a luat-o în cu totul altă direcţie decât promisese la început, bătându-şi de la un timp joc tocmai de cea care îi dăduse viaţă.

În conferinţele săptămânale de presă, preşedintele, secretarii şi purtătorii de cuvânt îşi exersau ironiile asupra Alianţei, repetând – iarăşi şi iarăşi – teoriile FSN c㠖 dacă vrea să facă politic㠖 trebuie să se transforme ea însăşi în partid (făcându-se că uită că partidul acela era tocmai PAC).

Nu altfel s-a purtat cu Alianţa Civică preşedintele pe care l-a sprijinit să ajungă la Cotroceni. Emil Constantinescu s-a afişat cu Alianţa doar când avea nevoie de un sprijin explicit şi urgent, cerut de ochii lumii. În rest, a respins orice sfat, orice sesizare critică, a minimalizat orice observaţie binevoitoare care i se aducea.

Când insistenţele Alianţei şi AFDPR în a-l determina să-şi respecte promisiunile electorale l-au plictisit, nu s-a sfiit să inspire pe un ziarist să scrie un editorial, rămas de pomină, în care se insinua că preşedinta Alianţei vrea să conducă ţara din umbră! După Constantinescu şi cei din staff-ul său, CDR nu fusese decât o coaliţie electorală şi care şi-a pierdut raţiunea de existenţă.

A ajuns până la urmă să numească, în 1997, Alianţa Civic㠄un club al frustraţilor“. Ruptura părea definitivă, dar asta nu l-a făcut pe preşedinte să evite asemenea situaţii, iar în congresul următor (unde era doar unul dintre invitaţi) a ţinut un discurs de două ori mai lung decât raportul preşedintei, plângându-se că intelectualii l-au trădat nesusţinându-i proiectele.

Nu mai vorbesc de faptul că, în memoriile publicate la puţin timp după defecţiunea sa din iulie 2000, fostul preşedinte o acuza pe fosta sa susţinătoare că a procedat moralist, ca o stareţă de mănăstire (uitând probabil c㠖 patru ani mai devreme – tocmai enigmaticul „călugăr Vasile“ îi purtase noroc după disputa televizată cu liber-cugetătorul Ion Iliescu)!

Ultima deziluzie a Alianţei în raport cu partenerii din Convenţie a avut loc în acel trist sfârşit de guvernare din anii 1999-2000. A încercat să-i convingă să înceteze şirul neîntrerupt de ofense şi de agresiuni verbale cu care se tratau unii pe alţii.

Au avut loc numeroase runde de convorbiri la sediul Alianţei, dar încăpăţânarea reciprocă n-a cedat, iar, la alegerile următoare, centrul-dreapta a părăsit aproape total parlamentul, din cauza dezbinării. Ion Iliescu n-a scăpat, din nou, prilejul să vitupereze contra Alianţei, care se străduia să salveze ce se mai putea, asemănând-o cu „acele organizaţii de extremă dreaptă din anii 30“. Finala sa la alegerile prezidenţiale din anul 2000 a arătat că extremismul era altundeva…

 

A fost nevoie de Alianţa Civică?

După atâtea victorii, acceptate ca tot atâ­tea înfrângeri, întrebarea este: în peisajul politic românesc a fost oare nevoie de Alianţa Civică? Au folosit la ceva sacrificiile ei, care s-au ales mai degrabă cu reproşuri şi incriminări decât cu mulţumiri şi recunoştinţă? La ce au folosit ideile ei „înaintemergătoare“ (cum le-a numit un editorialist în România liberă)?

Ce rost au avut şedinţele ei săptămânale de consiliu? Conferinţele trimestriale? Congresele anuale? Zecile de mitinguri pentru „Reformă şi adevăr“, călătoriile în ţară, sprijinirea celor 39 de filiale judeţene, „Dialogurile Alianţei Civice“, ţinute peste tot, atât în aule universitare, cât şi în cămine culturale săteşti?

Ce s-a ales de miile de declaraţii, petiţii, proteste, propuneri, iniţiative? Dar de campaniile electorale din pieţe şi târguri? De sondajele de opinie făcute din om în om? Cine mai ştie de contribuţia ei la întocmirea programelor CDR şi a „Contractului cu România“?

De cărţile editate, de organizarea simpozioanelor despre tehnica electorală, de participarea membrilor ei la comisiile de supraveghere a alegerilor, de campaniile de curăţire a oraşelor, de împărţire a ajutoarelor către copii, bătrâni şi nevoiaşi? De viaţa tumultuoasă a filialelor, în care mii de membri şi voluntari îşi riscaseră situaţia profesională în lupta cu mafiile locale?…

Alianţa Civică a fost totuşi unică în epopeea acestei perioade, pentru că a dovedit că se poate. Edmund Hillary, exploratorul Himalayei, întrebat la vremea sa de ce s-a aventurat spre acest superlativ primejdios care era vârful Everest, a răspuns simplu: „Pentru că el există“.

Alianţa Civică a dovedit că se poate urca oricât de riscant în lumea ideilor, principiilor şi speranţelor, chiar dacă ştii că la un moment dat vei coborî doar în istorie.

* * *

Documente definitorii (selecţie)

- 8 noiembrie 1990 – 3 noiembrie 1996

- Declaraţia de principii

- Carta Alianţei Civice

- Declaraţia de reconciliere naţională

- Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale

- Declaraţia Alianţei Civice cu privire la drepturile şi libertăţile minorităţilor naţionale, lingvistice şi religioase

- Apelul Alianţei Civice către Biserica Ortodoxă

- Apelul Adevărul despre revoluţie

- Codul de deontologie politică

- Propunerile Alianţei Civice pentru perfecţionarea activităţii Convenţiei Democratice

- Propunerile Alianţei Civice referitoare la evaluarea de către CDR a rezervelor de specialişti

- Declaraţia Alianţei Civice împotriva manipulării politice a sentimentului naţional

- Reforma clasei politice şi a administraţiei

 

După 3 noiembrie 1996

- Declaraţie despre starea coaliţiei

- Comunicatul Alianţei Civice cu privire la autosuspendarea din Convenţia Democrată

- Responsabilitatea oamenilor politici, o formă a moralităţii

- Declaraţia de susţinere a Legii accesului la dosarele fostei Securităţi

- Apel către clasa politică

- La aniversarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

- Poziţia Alianţei Civice cu privire la implicarea armatei în evenimentele din decembrie 1989

- Declaraţia referitoare la integrarea euro-atlantică a României

- Scrisoare deschisă a Alianţei Civice către Convenţia Democrată

- Declaraţie-apel pentru aflarea adevărului despre mineriade

articol preluat de pe revista22.ro

Via Transilvanica

foto preluat de pe www.viatransilvanica.com
articole preluate de pe: www.viatransilvanica.com; www.facebook.com/ViaTransilvanica

 

Via Transilvanica

Votați Via Transilvanica pentru Public Choice Award 2023: https://vote.europanostra.org/

Instrucțiuni vot:

1. Votează întâi proiectul Via Transilvanica

2. Alege și votează alte două proiecte

3. Completează cu datele tale și o adresă validă de email

4. Intră în email și validează înscrierea dând click pe linkul primit. Vot finalizat!

Comisia Europeană și Europa Nostra au anunțat câștigătorii Premiului European pentru Patrimoniu / Premiul Europa Nostra 2023. În acest an, 30 de realizări remarcabile în materie de patrimoniu din 21 de țări au primit Cea mai înaltă distincție europeană în domeniu.

Printre câștigători se numără și Via Transilvanica!

Câștigătorii vor fi sărbătoriți la Ceremonia de Decernare a Premiilor europene pentru patrimoniu, care va avea loc în 28 septembrie la Palazzo del Cinema din Veneția. În cadrul ceremoniei, vor fi anunțați laureații Grand Prix dar și câștigătorul Premiului Public Choice Award.

#EuropeanHeritageAwards #ViaTransilvanica #TasuleasaSocial #DrumulCareUneste #PublicChoiceAward

 

Via Transilvanica

Via Transilvanica, “drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță de 1.400 de kilometri care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare km se găsește o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției.

Traseul traversează zece județe: Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți și e împărțit în șapte ținuturi cultural-istorice: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. În total, Via Transilvanica parcurge 107 unități administrativ-teritoriale din România, și pune în valoare patrimoniul natural și cultural al fiecărei regiuni.

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanță inspirat din povestea altor astfel de trasee din Europa, America de Nord și nu numai. Dar, înainte de toate, este un proiect social, astfel că accentul cade pe comunitate. Proiectul își propune să scoată la lumină locuri din țară, aparent uitate de lume și depopulate major, din cauza limitărilor economice, și să le ofere viață. Viața pe care o aduc cu ei, drumeții cu rucsacul în spate, care după o lungă zi de umblat pe cărări, așteaptă un minim de ospitalitate și măcar o față primitoare, cu care să împărtășească povești. Despre asta este drumul care unește.

foto preluat de pe www.viatransilvanica.com

foto preluat de pe www.viatransilvanica.com

 

Misiune și valori

Misiunea noastră este de a întreţine, promova şi identifica oportunităţi de dezvoltare pentru primul traseu de lungă distanţă din România, precum şi de a crea o platformă comună solidă, care să unească în mod sustenabil toate părţile implicate (drumeţi, ospitalieri, autorităţi, parteneri, voluntari, comunităţi locale).

Valorile după care Via Transilvanica se ghidează sunt: comunitate, diversitate, grija față de natură, celebrarea patrimoniului rural din România, dragul de țară.

Via Transilvanica este un drum care sparge barierele dintre generații și culturi – este dedicat acelor persoane care, indiferent de vârstă, experiență sau locul de unde vin, sunt pregătite ca, pe perioada călătoriei lor, să reducă activitatea de peste zi la mers și numărul obiectelor personale pe care le transportă în rucsac la un minim necesar. Înainte de toate, acest fel de drumeție poate fi o sursă de bucurie, de vindecare sufletească sau meditație.

Via Transilvanica este despre diversitate, de la firul de iarbă de pe malul Dunării, până la crestele munților, peisajele care se dezvăluie pe măsură ce se trece de la o etapă de drum la alta sunt la fel de diferite ca localnicii întâlniți pe drum, sau oamenii care străbat acest traseu. Astfel, se pot descoperi repere importante ce țin de identitatea țării noastre și a locuitorilor săi.

Fiind un proiect Tășuleasa Social, Via Transilvanica este înainte de toate un proiect social, pentru că are în centrul ei comunitatea. Oamenii drumului sunt cei care au construit acest traseu, care îl parcurg și îl vor parcurge, oamenii care oferă ospitalitate pe traseu și oamenii care îi duc vestea mai departe în țară și în afara granițelor ei. Poate cea mai bună ilustrare a caracterului social al acestui proiect sunt bornele kilometrice, care ne învață că arta nu este un lux, ci este un circuit social.

Scopul Via Transilvanica este de a reinventa turismul (în special din zona rurală) României, de a facilita accesul călătorilor la comunităţile de pe traseu şi la poveştile lor, pe care le ajută să se dezvolte în mod sustenabil şi responsabil.

cititi mai mult pe www.viatransilvanica.com

“Voluntarii Împreună” – 0800070030 – TelVerde pentru suport psihologic și sprijin social

“Voluntarii Împreună” – 0800070030 – TelVerde pentru suport psihologic și sprijin social

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

20 aprilie 2020

 

Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – Comunicat de presă, 20.04.2020

Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne continuă colaborarea cu societatea civilă, iar împreună cu Asociația Proacta EDU vine în sprijinul cetățenilor cu o nouă linie telefonică de tip TelVerde pusă la dispoziție de operatorul de telefonie fixă și mobilă Digi România.

Prin proiectul “Voluntarii Împreună” desfășurat la nivelul DSU, in urma unor analize efectuate, prezentăm așadar, operaționalizarea unui nou număr de telefon la care apelanții pot beneficia de suport psihologic și sprijin social. Numărul de telefon 0800070030 se poate apela gratuit, din orice rețea, de luni până sâmbătă, în intervalul orar 8.00-24.00.

Acest număr de TelVerde este complementar celui dedicat exclusiv informării cetățenilor despre COVID-19, precum și platformelor #FiiPregatit și #CeTrebuieSaFac , respectiv numărul TelVerde 0800800358, înființat la data de 27 Februarie 2020 la nivelul Institutului Național de Sănătate Publică din subordinea Ministerului Sănătății.

Rugăm cetățenii să apeleze numărul unic de urgență 112 doar pentru situații de urgență, iar pentru solicitarea de informații legate de noul Coronavirus sau pentru suport psihologic și sprijin social să apeleze cele două linii de TelVerde, în funcție de specificul informațiilor solicitate.

Pentru o bună gestionare a situațiilor de stres, tensiune, anxietate, singurătate, frică etc., care pot interveni pe perioada pandemiei de COVID-19, operatorii TelVerde vor face legătura între apelanți și comunitățile suport care fac parte din proiect, astfel încât populația să primească răspunsul și/sau sprijinul aferent situației în care se regăsește.

Această inițiativă vine în sprijinul populației României într-un moment dificil în care adaptabilitatea și reziliența psihologică sunt elemente importante pentru echilibrul uman. Particularitatea acestui proiect constă în faptul că regrupează o comunitate diversă, inclusiv experți, reprezentanți ai mediului asociativ, minorități, persoane cu dizabilități, etc.” spune dr. Raed Arafat, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.

Prin implementarea proiectului “Voluntarii Împreună” se dorește centralizarea problemelor de ordin psiho-emoțional din teritoriu și punerea la dispoziție a unei infrastructuri de voluntari care sa fie acoperitoare la nivel național, prevenind astfel riscul apariției unor pseudo-specialiști sau falși voluntari. Toate entitățile juridice interesate să se alăture acestui proiect astfel încât să ajungem în fiecare comunitate pot transmite un e-mail de intenție pe adresa voluntar@fiipregatit.ro, urmând a fi contactați în cel mai scurt timp.

Contact Asociația Proacta EDU
0771.141.767

articol preluat de pe www.facebook.com/departamenturgente

Ajutacasă

Ajutacasă

foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe www.ajutacasa.ro

 

Despre proiect

Pentru fiecare dintre noi, „acasă” este unde ne sunt părinții și bunicii.

Zilele acestea, ne gândim la ei cu inimile strânse și ne dorim ca spitalul de acasă să-i poată îngriji. Ne dorim ca o asociație de voluntari să le fie aproape dacă vor avea nevoie.

#Ajutacasă adună într-o hartă unică zeci de spitale și asociații din toată țara care zilele acestea sunt în linia întâi.

Întră pe județul unde sunt ai tăi și află cum poți să donezi bani în contul unui spital, echipamente sau materiale medicale ori să te implici ca voluntar în aprovizionarea cu alimente și medicamente a persoanelor vulnerabile, printr-o asociație.

Pandemia de coronavirus a găsit nepregătite chiar și cele mai performante sisteme de sănătate din lume.

Orice ajutor oferit azi unui spital salvează vieți. Vieți ale medicilor, vieți ale cetățenilor. Viețile alor noștri.

Reprezinți un spital sau o organizație implicată în lupta anti-Covid19 și nu apari pe platforma noastră? Scrie-ne la ajutacasa@gmail.com și te vom adăuga imediat!

Eu ajut. Tu ajuți. Noi ajutăm.

Ajut unde e nevoie. Ajut acasă.

Uniți și solidari, vom trece cu bine peste această perioadă grea.

Echipa de proiect: Nicu Ștefănuță, Ana Ciceală, Ina Georgescu, Ioana Grozav, Ana Galbenu, Ioana Cucoș, Luminița Corneanu.

Mulțumiri speciale lui Radu Manelici și János Fodor Kis.

 

articol preluat de pe www.ajutacasa.ro

Asociatia Dăruiește Viață – Ridică un spital, române!

Asociatia Dăruiește Viață – Ridică un spital, române!

foto si articol preluate de pe www.daruiesteviata.ro

2 aprilie 2020

 

Megafoanele nu salvează vieți! Un spital modular, care să crească numărul de paturi din sistemul medical – da!
Așadar, ridică un spital, române!

Cu excepția Germaniei, niciuna din țările lovite de COVID-19 nu a putut să-i facă față cu sistemul sanitar obișnuit. Toate țările care au vrut să-și salveze pacienții au suplimentat numărul de paturi: China, Spania, Franța, Italia, SUA. Sistemul medical din România este de obicei la limita de avarie. Acum riscă să se prăbușească, strivind la propriu pacienți și personal medical.

Dăruiește Viață, împreună cu donatorii, sponsorii și partenerii noștri, ridică un spital modular la Spitalul Universitar de Urgență Elias din București.

Astăzi începem ridicarea unui spital modular pentru pacienții cu COVID-19, în continuarea implicării noastre pentru a consolida sistemul medical din România în lupta cu coronavirusul. Spitalul modular va fi amplasat în curtea Spitalului Elias București, în baza acordului dat de conducerea acestuia, va fi finalizat în patru săptămâni, iar dotarea și funcționarea lui vor fi în sarcina Spitalului Elias și a Ministerului Sănătății. Proiectul spitalului modular a fost dezvoltat împreună cu partenerii Tesseract, IMSAT și Linde și poate fi replicat oriunde în țară.

Companiile se pot alătura cu o sponsorizare aici
Donatorii din țară și din străinătate pot susține cu o donație aici.

România are avantajul de a fi cu câteva săptămâni în urma celorlalte state, însă nu va evita vârful epidemiei pe care-l vedem în Italia și Spania. Atunci, mii de cazuri vor invada spitalele din România, deja supra-aglomerate și incapabile să-și protejeze pacienții din cauza infecțiilor și lipsei de aparatură medicală. Este esențial ca acest timp să fie folosit pentru a acționa în sensul în care au nevoie pacienții și medicii” – Carmen Uscatu

Dăruiește Viață a transmis deja propunerea de proiect Primului Ministru, Ludovic Orban, în data de 25 martie, în speranța că modelul va fi replicat și în Moldova și Transilvania. Sperăm la un răspuns pozitiv, ținând cont că punem la dispoziția statului român atât proiectul realizat de specialiști, cât și expertiza noastră și o parte din materiale.

Fiecare dintre noi poate contribui de acasă la ridicarea acestui spital care va găzdui aprox. 50 de paturi pentru cazurile grave. Dacă ești companie poți face o sponsorizare pe site-ul Dăruiește Viață, la secțiunea sponsorizare, iar ca persoană fizică poți dona prin SMS, cu mesajul IMPREUNA, la 8826 sau pe site-ul nostru. Ne va lua patru săptămâni să asamblăm construcția, timp în care și criza va ajunge cel mai probabil în momentul său de vârf. Este important să ne mobilizăm rapid și, sperăm noi, să avem mai multe astfel de spitale în țară pentru a-i salva pe cei mai vulnerabili.” – Oana Gheorghiu

RIDICĂ UN SPITAL MODULAR ALĂTURI DE NOI?
Alătură-te cu o donație sau sponsorizare.

Pentru companii – contractul de sponsorizare aici

Pentru persoane fizice

- Donație online aici
- SMS la 8826 cu mesajul IMPREUNA pentru o donatie unică de 2 euro (doar pe teritoriul României)
- Campanie proprie de fundraising pe https://www.daruiesteviata.ro/campanii

articol preluat de pe www.daruiesteviata.ro
cititi si Asociatia Dăruiește Viață – Primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România

Cumpărături la ușa ta

Cumpărături la ușa ta

foto preluat de pe www.facebook.com/CumparaturiLaUsaTa
articol preluat de pe g4d.ro

 

Ce este “Cumpărături la ușa ta”?

Ne-am mobilizat rapid să-i ajutăm pe cei care nu se pot deplasa pe durata epidemiei Coronavirus/COVID-19.

Cumpărături la ușa ta este o inițiativă voluntară care livrează la domiciliu persoanelor în vârstă sau nedeplasabile pachete de alimente de strictă necesitate, pentru ca mult mai mulți oameni să poată rămâne acasă, în siguranță. Ne găsiți la numărul de telefon 0727030303 între orele 8 și 21.

Inițiator: Marian Radună. Link comunicat de presă.

 

Cât costă?

Serviciile noastre sunt disponibile în București și județul Ilfov și sunt gratuite dar costul cumpărăturilor se achită la livrare voluntarilor, conform bonului de casă. Transportul și logistica sunt gratuite, iar toți cei implicați sunt voluntari.

 

Cum pot să ajut?

Avem mare nevoie de:

1.Voluntar pentru call-center

Răspunzi la telefon și preiei comenzile. Call center-ul este virtual, deci lucrezi de acasă, program flexibil. NU este nevoie să te deplasezi. Înscrie-te aici https://forms.gle/7bUuAkv3UaBgapu792

2. Voluntari pentru livrare

Cumperi și livrezi produsele. Trebuie să ai mașină și permis. Înscrie-te aici: https://forms.gle/VgfiiZGgjL6Gdijw7

IMPORTANT: Poți fi voluntar în call-center 1 ora pe zi și poți face livrări la o altă oră sau în altă zi, dar trebuie să te înscrii în AMBELE formulare.

ATENȚIE! În magazin și la livrare porți mască și mănuși – ți le dăm noi, nu alerga după ele prin magazine. Voluntarii NU AU CONTACT DIRECT cu beneficiarii!

3. Telefoane sau alte resurse

Dacă ai un telefon pe care nu-l mai folosești sau crezi că poți ajuta altfel, scrie-ne aici:
https://forms.gle/EZDRZH5jWNoCE6zh8

4. Zona de livrare

Momentan ne concentrăm pe zona București și județul Ilfov. Pentru alte zone încercăm să redirecționam apelurile către grupurile civice organizate local.

5. Fonduri

Proiectul este voluntar și gratuit – noi nu luăm niciun ban și nimeni nu este platit pentru ce muncește, dar există și alte cheltuieli (materiale, masti, transport, etc). Donează aici: https://G4D.cateunpic.ro/

6. Am eu nevoie de ajutor. Cum mă înscriu pentru a primi cumpărături?

Suni la 0727 03 03 03, intre orele 8 si 21.

 

OBSERVAȚII IMPORTANTE

- Pentru comenzi sunt disponibile două tipuri de pachete de alimente perisabile și neperisabile care pot fi livrate la domiciliu.

- Se pot comanda cel mult 2 pachete și maximum 5 articole suplimentare – articole de igienă, mâncare pentru animale sau cafea. Voluntarii noștri respectă cu strictețe condițiile de igienă și prevenție împotriva infectării cu coronavirus.

- Dacă vârsta, starea de sănătate sau alte circumstanțe vă împiedică să vă deplasați la cumpărături sau aveți rude, prieteni sau cunoștințe care ar avea nevoie de aceste servicii, vă rugăm sa le faceți cunoscută aceasta inițiativă! Vă mulțumim și vă dorim sănătate

- Operatorul care va prelua solicitarea dumneavoastră vă va solicita date personale (nume, adresă de livrare și număr de telefon de contact) care vor fi folosite pentru a face livrarea posibilă.

- Plata pentru pachete se face la livrare, banii se pun într-un plic sigilat. În unele cazuri, se poate plăti și prin Revolut.

cititi mai mult pe g4d.ro

COVID-19 Ştiri Oficiale

COVID-19 Ştiri Oficiale

foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe stirioficiale.ro

17 martie 2020

 

stirioficiale.ro, primul site din ecosistemul de 6 soluții digitale de luptă contra efectelor COVID-19, a fost lansat de Code for Romania Task Force în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Situații de Urgență.

Trăim într-o realitate fără precedent la nivel global așa că o informare corectă este esențială pentru a ajunge la un nivel de stabilizare. O sursă de informare corectă, nealimentată de panică poate ajuta populația României să fie vigilentă în felul în care accesează, asimilează și distribuie rafalele de știri prezentate în media.

Stirioficiale.ro este un proiect realizat pro-bono de voluntarii Code for Romania, organizație neguvernamentală independentă, neafiliată politic și apolitică. Proiectul este realizat în cadrul Code for Romania Task Force în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Situații de Urgență.

Informațiile publicate pe stirioficiale.ro reprezintă sursa oficială de informare pentru public și reprezentanții media, elaborată în parteneriat cu Guvernului României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și fac referire la situația în plină desfășurare, cauzată de răspândirea infecției cu Coronavirus (COVID-19). Proiectul știrioficiale.ro face parte dintr-un ecosistem de șase soluții digitale dezvoltate de voluntarii Code for Romania, menit să lupte cu efectele COVID-19. Ecosistemul va funcționa ca punct central de informare despre situația din România și urmează să fie lansat public în următoarele zile.

Extensia de browser “covid-19 știri oficiale” identifică în orice pagină web expresii cheie și adaugă peste acestea un infobox care trimite către sursele oficiale de informare. Extensia poate fi instalată pe Google Chrome și pe Firefox Mozilla și vine în completarea soluției digitale stiroficiale.ro. Conceptul este dezvoltat ca parte din programul Civic Labs al Code for Romania.
Chrome -> http://bit.ly/2x1nHSU
Firefox -> https://mzl.la/3b0vOgZ

Proiecte Code for Romania contra efectelor COVID-19

Celelalte soluții digitale din ecosistemul dezvoltat de Code for Romania Task Force în parteneriat cu Guvernul României prin Agenția de Digitalizare a României care urmează a fi lansate în zilele imediat următoare sunt:

stamacasa.ro este o soluție digitală cu ajutorul căreia reducem suprasolicitarea numerelor de urgență, colectăm rapid informații de la o populație foarte mare și facilităm astfel o evaluare constantă a situației, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru autorități;

datelazi.ro este locul unde vei afla dimensiunea corectă a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale, diminuând panica și dezinformarea prin stimularea transparenței;

rohelp.ro este o soluție digitală cu ajutorul căreia se va putea face colectarea coerentă și în siguranță a ajutoarelor, de orice fel, prin conectarea ONG-urilor abilitate cu oferta de resurse pusă la dispoziție;

cemafac.ro este aplicația prin care vei putea evalua corect și rapid deciziile pe care trebuie să le iei ca urmare a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale;

diasporahub.ro este platforma digitală cu ajutorul căreia reducem suprasolicitarea numerelor de urgență, colectăm rapid informații de la o populație foarte mare și vom facilita o evaluare constantă, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru reprezentanții autorităților române în țara de reședință.

Pe lângă cele șase soluții identificate care se află deja în dezvoltare spre a fi lansate săptămâna aceasta, există în analiză și prototipare alte soluții care vor lupta în mod eficient și strategic cu efectele produse de COVID-19.

Mulțumim ING Bank, Fundația Vodafone România și Romanian American Foundation pentru sprijinul oferit proiectului Code for Romania Task Force.

Task Force-ul Code for Romania pune șase aplicații în lupta cu efectele COVID-19 -> https://code4.ro/ro/apps/ - foto preluat de pe www.facebook.com

Task Force-ul Code for Romania pune șase aplicații în lupta cu efectele COVID-19 -> https://code4.ro/ro/apps/ – foto preluat de pe www.facebook.com

 

COVID-19 Ştiri Oficiale

O sursă de informare corectă, nealimentată de panică poate ajuta populația României să fie vigilentă în felul în care accesează, asimilează și distribuie rafalele de știri prezentate în media. Trăim intr-o realitate fără precedent la nivel global așa că o informare corectă este esențială pentru a ajunge la un nivel de stabilizare.

Știrioficiale.ro este un proiect realizat pro-bono de voluntarii Code for Romania, organizație neguvernamentală independentă, neafiliată politic și apolitică. Proiectul este realizat în cadrul Code for Romania Task Force în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Situații de Urgență.

foto preluat de pe stirioficiale.ro

Informațiile publicate pe stirioficiale.ro reprezintă sursa oficială de informare pentru public și reprezentanții media elaborată în parteneriat cu Guvernului României cu referire la situația în plină desfășurare, cauzată de răspândirea infecției cu Coronavirus. Proiectul digital știrioficiale.ro face parte dintr-un ecosistem de mai multe soluții digitale dezvoltate de voluntarii Code for Romania, menit să lupte cu efectele COVID-19 și va funcționa ca punct central de informare despre situația din România.

Din panică și/sau din lipsă de cunoștințe, utilizatori care au fie intenții bune, fie rele pot răspândi informații eronate în media online sau cea tradițională (presă scrisă, radio sau tv etc). În situații de urgență, acest lucru poate provoca luarea de acțiuni incorecte și poate duce la creșterea nivelului de teamă și de incertitudine în rândul populației.

Rețelele sociale pot contribui la propagarea informațiilor false ca urmare a faptului că oamenii nu cunosc canalele oficiale de informare și din lipsa protocoalelor de diseminare de informații provenite din grupurile media. Este de așteptat ca, în situații de criză, fenomenul diseminării de informații din surse neoficiale să se amplifice ca urmare a stării de panică a populației.

Informați-vă doar din canalele media oficiale și verificați informațiile pe care le citiți utilizând extensia de browser pentru Google Chrome sau extensia de browser ȘtiriOficiale pentru Firefox.

Platformă construită de Code for Romania Task Force în parteneriat cu Guvernul României prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Situații de Urgență.

 

articol preluat de pe stirioficiale.ro
cititi si:
- România în stare de de urgență (16 martie – 14 aprilie 2020);
- Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – Ghiduri pentru Situații de Urgență – GHIDURI COVID-19;
- Harta interactivă Coronavirus COVID-19 România
- Coronavirus – Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 – COVID-19 – Pandemia de COVID-19 din 2019–2020