Coronavirus – Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 – COVID-19 – Pandemia de COVID-19 din 2019–2020
Electron micrograph of SARS-CoV-2 virions with visible coronae
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org
Coronavirus
Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV, este o subfamilie de virusuri (din familia coronaviridelor) cu formă variabilă, sferică sau ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160 nm, având un înveliș extern pe care se află niște proeminențe glicoproteice, numite spicule (peplomere), foarte lungi (24 nm), pedunculate, cu extremități rotunjite, bulboase, aranjate în așa fel încât, la microscopul electronic, dau aspect de coroană solară (de unde și denumirea de coronavirusuri). Spiculele au rolul de a se lega de receptorii celulari, favorizând infecția celulelor sensibile.
Virionul are un înveliş extern de natură lipoproteică, care conţine proteine virale: glicoproteină S (proteina structurală a spiculelor), proteină E de înveliş, proteină de membrană (M), hemaglutinin-esterază (HE). Genomul constă într-o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN), monocatenară, de sens pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai mare ARN viral cunoscut. Genomul ARN şi proteina N formează o nucleocapsida helicală, înconjurată de învelişul extern. ARN este infecţios, serveşte ca genom şi ca ARNm viral. Transcrierea genomului este un proces complex şi implică sinteza a opt catene de ARN de sens negativ subgenomic intermediar; cele cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.
Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om şi animale (păsări, porci, bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecţiuni ale căilor respiratorii şi gastroenterite, unele foarte grave, iar altele uşoare sau chiar neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii respiratorii şi enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite şi alte afecţiuni respiratorii (mai ales toamna şi iarna), gastroenterite şi o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS). Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea rinofaringitelor, răcelii comune la om. La sfârşitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2) în Wuhan, China, care provoacă o pneumonie severă. Bolile oamenilor şi animalelor provocate de coronavirusuri sunt numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în infecţiile umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Coronavirus si pe: en.wikipedia.org
Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2
Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (abreviat SARS-CoV-2), numit oficial astfel de către OMS, cunoscut inițial sub numele coronavirusul 2019-nCoV și popular sub numele de coronavirusul din Wuhan și coronavirusul pneumoniei din piața de fructe de mare din Wuhan, este un coronavirus ARN monocatenar cu polaritate pozitivă, care cauzează sindromul respirator acut sever 2. Primele cazuri suspecte au fost notificate către OMS pe 31 decembrie 2019, la doar peste trei săptămâni de la apariția primelor cazuri simptomatice pe 8 decembrie 2019. Virusul a fost secvențiat genomic după teste de acid nucleic pe specimene de la un pacient cu pneumonie în timpul epidemiei de coronavirus din Wuhan din 2019-20.
Semne și simptome
Simptomele raportate includ febră, oboseală, tuse uscată, dificultăți de respirație și detresă respiratorie. La majoritatea celor internați, semnele vitale au fost stabile la admitere, iar pacienții au prezentat leucopenie și limfopenie.
Virusologie
Clasificare
Acest virus face parte din familia coronavirusurilor. Acestea formează o mare familie de virusuri, iar bolile pe care le provoacă pot varia de la simpla răceală la mai multe boli grave, precum sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și sindromul respirator acut sever (SARS). Deși coronavirusurile sunt o largă familie de virusuri, se credea că numai șase (229E, NL63, OC43, HKU1, MERS-CoV și SARS-CoV) pot infecta oameni. Astfel, 2019-nCoV a devenit al șaptelea.
Secvențe din betacoronavirusul Wuhan au similitudini cu betacoronavirusurile găsite la lilieci. Cu toate acestea, virusul este genetic distinct de alte coronavirusuri, precum SARS-CoV și MERS-CoV. Ca și SARS-CoV, este un membru al Beta-CoV lineage B (adică subgenul Sarbecovirus). Optsprezece genomuri din noul coronavirus au fost izolate și raportate, printre care BetaCoV/Wuhan/IVDC-HB-01/2019, BetaCoV/Wuhan/IVDC-HB-04/2020, BetaCoV/Wuhan/IVDC-HB-05/2019, BetaCoV/Wuhan/WIV04/2019, și BetaCoV/Wuhan/IPBCAMS-WH-01/2019 de la China CDC, Institute of Pathogen Biology și Spitalul Wuhan Jinyintan. Secvența ARN este de aproximativ 30 kb lungime. Modele structurale comparative ale proteazei coronavirusului 2019-nCoV sunt disponibile de la Innophore GmbH, care au efectuat experimente de andocare a unor medicamente.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 si pe: en.wikipedia.org
COVID-19
COVID-19 (abreviere din engleză coronavirus disease 2019), de asemenea cunoscut sub numele de sindromul respirator acut 2019-nCoV, sindromul respirator acut sever 2 și pneumonia Wuhan, este un sindrom respirator viral cauzat de coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2). Acesta este sindromul implicat în epidemia de coronavirus 2019-20.
Modul primar de infecție la om este transmiterea om-om, care are loc în general prin picături de secreții respiratorii de la persoane infectate care sunt expulzate prin strănut, tuse sau expirație. Virusul are o perioadă de incubație în general de între 2 și 14 zile, cu o medie de 3 zile, deși au fost raportate cazuri cu o perioadă de incubație de până la 24 de zile. Transmiterea poate fi limitată prin spălarea pe mâini, igienă și purtarea de măști chirurgicale.
Boala poate inițial să se prezinte asimptomatic sau cu puține simptome, iar ulterior poate dezvolta febră, tuse, dificultăți de respirație, dureri musculare și oboseală, urmate de pneumonie, sindrom de detresă respiratorie acută și deces. Nu există nici vaccinuri, nici tratamente eficiente, iar eforturile sunt de obicei limitate la ameliorarea simptomelor și măsuri de susținere. Orice persoană care bănuiește că este purtătoare a virusului este sfătuită să poarte o mască chirurgicală de față și ceară sfatul medicului prin telefon în loc de a vizita în persoană o clinică.
Boala a fost identificată pentru prima dată în orașul Wuhan, capitala provincia Hubei din China, în rândul pacienților care au dezvoltat pneumonie fără o cauză clară. Pe fondul răspândirii rapide a bolii, Organizația Mondială a Sănătății a declarat focarul drept o Urgență de Sănătate Publică de Interes Internațional, decizia fiind bazată pe impactul pe care virusul l-ar putea avea asupra țărilor mai sărace, cu infrastructuri mai slabe de asistență medicală. Infecții au fost raportate în întreaga lume occidentală și Asia-Pacific, în cea mai mare parte la turiști provenind din China Continentală, cu transmitere locală raportată în Germania, Franța, Hong Kong, Vietnam, Thailanda, Singapore, Japonia, Coreea de Sud și Australia. Decese au fost raportate în China Continentală, în Filipine, Hong Kong și Japonia. Începând cu 11 februarie 2020, China Continentală este considerată ca o zonă cunoscută cu transmitere comunitară de SARS-CoV-2.
Semne și simptome
Persoanele infectate pot fi asimptomatice sau pot prezenta simptome, precum febră, tuse și dificultăți de respirație. Diareea sau simptome respiratorii superioare (de exemplu, strănut, nas înfundat, dureri în gât) sunt mai puțin frecvente. Infecțiile pot deveni la severe, progresând până la pneumonie, insuficiență multiplă de organe și deces.
În perioada de incubație, timpul de expunere la debut, este estimat la 2 la 10 zile de către Organizația Mondială a Sănătății și 2 până la 14 zile de Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA.
Efecte psihologice
Efectele psihologice pot fi cauzate de sentimentul situării în carantină, restricțiile de călătorie și de izolare. La sfârșitul lunii ianuarie 2020, Comisia Națională de Sănătate a Chinei a publicat un ghid național de intervenție psihologică pentru această boală, recomandând îngrijirea sănătății mintale a persoanelor afectate, a celor apropiați, a celor izolați la domiciliu, a familiilor și prietenilor persoanelor afectate, a lucrătorilor în sistemul medical și a populației care are nevoie de așa ceva.
Cauză
Cauza infecției este coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), cunoscut și sub numele de coronavirusul 2019-nCoV. Se crede că virusul are origine zoonotică.
Principalul mod de transmitere este prin picături de secreții respiratorii de la persoane infectate care sunt eliminate prin strănut, tuse sau expirație. Oficiali din Shanghai au confirmat mai multe moduri de transmitere, inclusiv transmiterea directă, transmiterea prin contact și transmiterea prin aerosoli, cele două din urmă implicând atingerea unei suprafațe contaminate cu picături de secreții respiratorii infectate și inhalarea aerului contaminat cu picături de secreții respiratorii infectate.
Diagnostic
OMS a publicat mai multe protocoale de testare pentru boală. Testarea folosește transcrierea inversă-reacția în lanț a polimerazei în timp real (rRT-PCR). Testul poate fi făcut pe mostre respiratorii sau probe de sânge. Rezultatele sunt în general disponibile în termen de câteva ore sau zile. Cercetătorii chinezi au reușit să izoleze o tulpină de coronavirus și au publicat secvența genetică, astfel încât laboratoare din întreaga lume ar putea dezvolta în mod independent teste PCR pentru a depista infecția cu acest virus.
Recomandările de diagnosticare publicate de Spitalul Zhongnan de la Universitatea Wuhan sugerează metode bazate pe caracteristicile clinice și risc epidemiologic. Acestea implică identificarea pacienților care au avut cel puțin două dintre următoarele simptome, pe lângă o călătorie în Wuhan sau contact cu alți pacienți infectați: febră, imagistică specifică pneumoniei, nivel normal sau redus de celule albe în sânge, sau număr redus de limfocite.
Prevenție
Organizații ale sănătății din întreaga lume au publicat măsuri preventive pentru a reduce șansele de infecție. Recomandările sunt similare cu cele publicate în cazul altor coronavirusuri și includ: spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, evitarea atingerii ochilor, nasului sau gurii cu mâinile nespălate, și practicarea unei bune igiene respiratorii.
Pentru a preveni transmiterea, CDC recomandă ca persoanele infectate stea acasă, cu excepția cazului când necesită îngrijiri medicale. Este necesară contactarea furnizorului de servicii medicale înainte de a-i vizita, purtarea unei maști pe față (în special în public), acoperirea gurii la tuse și strănut cu un șervețel, spălarea regulată pe mâini cu apă și săpun și evitarea folosirii la comun a obiectelor de uz personal.
Management
În timp ce nu există tratamente eficiente împotriva acestei boli, există necesitatea gestionării manifestărilor clinice și complicațiilor rezultate. OMS a publicat recomandări detaliate de tratament pentru pacienții spitalizați cu forme severe de infecție respiratorie acută (SARI), atunci când este suspectată infecția cu nCoV. OMS a recomandat, de asemenea, crearea de studii controlate randomizate cu voluntari pentru testarea siguranței și eficacității potențialelor tratamente.
În ianuarie 2020 au fost inițiate primele cercetări pentru identificarea de potențiale tratamente pentru boală, dar dezvoltarea de terapii noi poate dura până în 2021. Centrul Chinez pentru Controlul și Prevenirea Bolilor a început testarea de tratamente existente pneumonie cauzată de coronavirus la sfârșitul lunii ianuarie. Au fost studiate și de inhibitorul de polimerază ARN remdesivir și interferon beta.
La sfârșitul lunii ianuarie 2020, cercetători din China și-au exprimat intenția de a începe teste clinice cu remdesivir, clorochină și lopinavir/ritonavir, toate părând a avea „efecte inhibitoare destul de bune” asupra virusului la nivel celular în cercetare exploratorie. Pe 5 februarie 2020, China a început brevetarea utilizării de remdesivir pentru această boală.
La Ministerul Sănătății din Rusia a identificat trei medicamente pentru adulți care pot ajuta la tratarea bolii la sfârșitul lunii ianuarie 2020. Potrivit acestora, medicamentele ribavirină, lopinavir/ritonavir și interferon beta-1b pot fi folosite pentru a lupta împotriva coronavirusului. Aceste medicamente sunt de obicei folosite pentru a trata hepatita C, HIV și scleroza multiplă. Ministerul Sănătății din Rusia a oferit descrieri și ghiduri despre modul de funcționare al tratamentelor, precum și cantitațile în care trebuie prescrise de medici în spitalele din toată Rusia. În luna februarie, a fost raportat că China a început testarea triazavirin, un medicament anti-viral rus din 2014, în speranța că acesta ar putea fi de ajutor în controlul noului coronavirus. Triazavirin a fost dezvoltat la Ural Federal University în Ekaterinburg, inițial pentru a combate H5N1. Datorită asemănărilor dintre cele două infecții, cercetatorii au văzut potențialul testării, potrivit rapoartelor. Se susține că medicamentul este eficace împotriva febrei Văii Marelui Rift și virusului West Nile, precum și împotriva altor infecții virale.
Epidemiologie
Ratele de mortalitate și prevalență din cauza infecției nu sunt bine stabilite. În timp ce în caz rata de fatalitate modificări de-a lungul timpului, în actuala epidemie, proporția infecțiilor că progresul diagnosable boala rămâne neclar. Cu toate acestea, o cercetare preliminară a cedat caz rata de fatalitate numere între 2% și 3%, și în ianuarie 2020, CARE a sugerat că acest caz rata de fatalitate a fost de aproximativ 3%. O unreviewed Imperial College preprint studiu în rândul a 55 de cazuri fatale remarcat faptul că primele estimări de mortalitate ar putea fi prea mare ca infecții asimptomatice sunt pierdute. Ei au estimat o infecție fatalitate (raportul mortalității în rândul infectate) de la 0,8%, atunci când inclusiv purtătorii asimptomatici la 18% când se include numai în cazuri simptomatice din provincia Hubei.
Pe 13 februarie 2020, 60.409 de cazuri au fost confirmate, din care 8.047 sunt severe (13%), iar 1.370 de persoane au decedat și 6.285 s-au recuperat. Proporția decedați/(decedați+recuperați) este de 18,5%.
Prognostic
Din primele 41 de cazuri care au fost internate în spitalele în Wuhan, 13 (32%) persoane au necesitat de terapie intensivă, iar 6 (15%) persoane au murit. Dintre cei care au murit, mulți aveau deja o stare de sănătate precară, suferind de condiții precum hipertensiune arterială, diabet zaharat sau boli cardiovasculare, care le-au afectat sistemul imunitar.
În primele cazuri care au avut ca rezultat decesul, timpul median al sindromului a fost calculat la zile, cu o amplitudine totală de la 6 la 41 de zile.
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre COVID-19 si pe: en.wikipedia.org
Pandemia de COVID-19 din 2019–2020
Pandemia de coronavirus 2019–20, cunoscut și sub denumirea de coronavirus Wuhan, focar de pneumonie chineză sau pneumonie Wuhan, a început pe 12 decembrie 2019 în centrul orașului Wuhan, China, atunci când a apărut un grup de persoane cu pneumonie de cauză necunoscută, a fost legat în principal de proprietarii de tarabe care lucrau la piața de pește Huanan, care vindeau și animale vii. Ulterior, oamenii de știință chinezi au izolat un nou coronavirus, denumit 2019-nCoV, care s-a dovedit a fi cel puțin 70% similar în secvența genelor SARS-CoV. Coronavirusul 2019-nCoV a fost identificat în Wuhan, provincia Hubei, China, după ce oamenii au dezvoltat pneumonie fără să aibă o cauză clară și pentru care vaccinurile sau tratamentele existente nu au fost eficiente. Virusul prezintă dovezi de transmitere de la persoană la persoană, iar rata de transmitere (rata infecției) pare să fi escaladat la jumătatea lunii ianuarie, aceasta reieșind și din alte cazuri decât cele pe care China le-a raportat până acum. Primul caz de coronavirus din România a fost confirmat pe 26 februarie 2020 la un bărbat din județul Gorj. Pe 11 martie 2020 Organizația Mondială a Sănătății a declarat că focarul de coronavirus a devenit o pandemie.
Perioada de incubație (perioada de la expunere până la apariția simptomelor) este de aproximativ două săptămâni, simptomele includ febră, tuse și dificultăți de respirație și ea poate fi fatală.
Pe 20 ianuarie 2020, premierul chinez Li Keqiang a cerut eforturi decisive și eficiente pentru prevenirea și controlul epidemiei de pneumonie cauzată de un nou coronavirus. Începând cu 24 ianuarie 2020, au avut loc 26 decese, toate în China și există dovezi că se transmite de la om la om. Testele ample au evidențiat peste 2120 de cazuri confirmate, dintre care unii sunt angajați în asistență medicală. De asemenea, au fost semnalate cazuri confirmate în Thailanda, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, Macau, Hong Kong și Statele Unite.
La 23 ianuarie 2020, OMS a decis să nu declare o urgență internațională pentru sănătate. OMS avertizase anterior că este posibil un focar mai larg, există temeri de transmitere ulterioară în timpul sezonului maxim al Anului Nou Chinezesc. Creșterea bruscă a focarelor de boală a ridicat întrebări cu privire la traficul de animale sălbatice, răspândirea virusului și incertitudinile legate de virus, indiferent dacă virusul a circulat mai devreme decât se credea anterior, originea și probabilitatea de a fi super-virale, adică un eveniment de răspândire majoră.
Primele cazuri suspectate au fost raportate la 31 decembrie 2019, primele cazuri de boală simptomatică apărând cu puțin peste trei săptămâni mai devreme la 8 decembrie 2019. Piața a fost închisă la 1 ianuarie 2020 și persoanele care au prezentat semne și simptome ale infecției cu coronavirus erau izolate. Peste 9930 de persoane, care au intrat în contact strâns cu persoane posibil infectate, au fost inițial monitorizate. După dezvoltarea unui test de reacție de polimerizare în lanț de diagnostic specific pentru detectarea infecției, prezența 2019-nCoV a fost confirmată ulterior la 41 de persoane în clusterul din Wuhan, dintre care două au fost ulterior raportate ca fiind un cuplu căsătorit, dintre care unul nu fusese prezenți pe piață și alți trei membri ai aceleiași familii care lucrau la standurile de fructe de mare ale pieței. Prima moarte confirmată din cauza infecției cu coronavirus a avut loc la 9 ianuarie 2020.
La 23 ianuarie 2020, centrul Wuhan a fost plasat în carantină, în care au fost suspendate toate mijloacele de transport în comun și din Wuhan. Orașele din apropiere Huanggang, Ezhou, Chibi, Jingzhou și Zhejiang au fost de asemenea plasate în carantină începând cu 24 ianuarie 2020.
Efectele la nivel mondial ale acestei pandemii includ instabilitatea socială și economică în mai multe părți ale lumii, xenofobia și rasismul împotriva oamenilor de origine chineză sau mai în general asiatică, și răspândirea pe mediul online a dezinformării și ale unor teorii de conspirație.
Context
În Wuhan, în decembrie 2019, un grup inaugural de cazuri care prezentau simptomele unei „pneumonii de cauză necunoscută” a fost legat de piața de comerț cu ridicata a produselor alimentare din Huanan, care avea o mie de standuri care vindeau pește, pui, fazani, lilieci, marmote, șerpi veninoși, căprioare localizate și organele iepurilor și ale altor animale sălbatice (ye wei, carne de tufă). Ipoteza imediată a fost că acesta a fost un nou coronavirus dintr-o sursă animală (o zoonoză).
Coronavirusurile circulă în principal printre animale, dar se știe că evoluează și infectează oamenii ca în cazurile de sindrom respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) împreună cu patru coronavirusuri care provoacă simptome respiratorii ușoare similare cu răcelile obișnuite. S-a demonstrat că toate coronavirusurile infectate la oameni se răspândesc de la om la om.
În 2002, un focar de SARS care a început în China a dus la peste 700 de decese în întreaga lume. Virusul își are originea în liliecii de potcoavă, apoi se transmite oamenilor prin civete de pe piețele de animale vii și cu ajutorul câtorva super-răspânditori și călătorii aeriene internaționale, ajuns până în Canada și Statele Unite. Ultimul caz de SARS a avut loc în 2004. La acea vreme, China a fost criticată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru tratarea epidemiei; din 2000, OMS a coordonat reacțiile internaționale împotriva acestei boli și a altor boli noi, inclusiv MERS și gripa porcină din 2009. La zece ani de la debutul SARS, coronavirusul legat de dromedar-cămilă, MERS, a dus la peste 850 de decese în 27 de țări.
Asocierea focarului Wuhan cu o mare piață de fructe de mare și animale a dus la prezumția ca boala să aibă o sursă de animale. Aceasta s-a soldat cu teama că va fi similară cu focarul SARS anterior, o îngrijorare agravată de așteptarea unui număr mare de călători pentru Anul Nou Chinez, care a început la 25 ianuarie 2020.
La 30 ianuarie, coronavirusul Wuhan a fost declarat o urgență globală pentru sănătate de către OMS.
Publicația “Taiwan News” a declarat că firma Tencent (care monitorizează situația îmbolnăvirilor și victimelor generate de epidemia de virus Wuhan) a publicat “din greșeală” un număr de cazuri confirmate – 154.023 (2 februarie). Numărul cazurilor suspectate afișate temporar de Tencent era 79.808, de patru ori mai mare decât cifra oficială. Cel mai îngrijorător a fost însă numărul morților publicat “accidental” de Tencent, de 24.589. Cifrele ziarului taiwanez se pare că coroborează cu rezultatele a 2 epidemiologi, unul din Regatul Unit, altul din Hong Kong.
Epidemiologie
Cazurile confirmate în afara Chinei continentale în 15 ianuarie includeau două femei din Thailanda, un bărbat în Japonia, o femeie în Coreea de Sud, o femeie în Taiwan și un bărbat în Statele Unite. Pe baza acestor evoluții și presupuneri, cum ar fi statisticile internaționale de călătorie, oamenii de știință britanici, la 17 ianuarie, au estimat că numărul adevărat de infecții ar putea fi de aproximativ 1.700. La 20 ianuarie, China a raportat o creștere accentuată a cazurilor cu aproape 140 de noi pacienți, inclusiv două persoane la Beijing și una la Shenzhen. La 25 ianuarie, numărul de cazuri confirmate de laborator a fost de 2.062, inclusiv 2.016 în China continentală, șapte în Thailanda, șase în Hong Kong, cinci în Macau, cinci în Australia, patru în Malaezia, patru în Singapore, trei în Franța, trei în Japonia, trei în Coreea de Sud, trei în Taiwan, trei în Statele Unite, trei în Vietnam și unul în Nepal.
La 25 ianuarie, Gao Fu, șeful CDC din China a negat astfel de pretenții și „a respins un raport mediatic” care a pretins acest lucru, potrivit unui anunț făcut agenției oficiale de știri Xinhua. Totuși, la începutul aceleiași zile, însă, China Newsweek (operată de o altă agenție oficială de știri, China News Service), citând un expert de la Universitatea Peking, a susținut că pacientul menționat mai sus ar putea fi considerat deja un focar foarte răspândit și a criticat spitalele implicate pentru că nu au protejat corespunzător personalul care a intrat în contact cu pacientul. China Newsweek a criticat, de asemenea, cenzura guvernului, spunând că toți medicii și asistenții medicali, cu excepția celor din clinica de febră, nu au „practic nimic altceva decât o mască” pentru a se proteja.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org