Basarabia Arhive - Pagina 7 din 13

Articole

Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei în Siberia

27 iunie 2015/0 Comentarii/în File de Istorie /de Uniti Schimbam/6.396 vizite

foto – pelerinortodox.com
articol - ro.wikipedia.org

Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice.

Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri.

Primul val de deportări (12-13 iunie 1941)

Premise

Generalul NKVD Sergo Goglidze, unul din organizatorii deportărilor din 12-13 iunie 1941
De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, iar structurile NKGB-iste au fost baza logistică a mecanismului deportării.

În mai 1941, Sergo Goglidze a fost numit împuternicit al partidului și guvernului sovietic în Moldova. Peste o săptămână, la 31 mai 1941, Goglidze i-a trimis lui Stalin o Rugăminte (rus. Prosiba), în care relata că în Basarabia au activat multe partide și organizații burgheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formațiuni politice s-au refugiat în România. Rămășițele acestor partide și organizații, fiind susținute activ de serviciile românești de spionaj, și-au intensificat activitatea antisovietică. Același document includea în categoria elementelor antisovietice și moșierii, comercianții, polițiștii și jandarmii, albgardiștii, primarii, refugiații din URSS și alte elemente sociale străine. În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate de nord și est ale URSS 5.000 de familii.

Ca bază juridică a strămutării a servit Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportării față de unele categorii de criminali, aprobat în mai 1941.

La 7 iunie 1941, NKGB al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților.

Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. Oamenii noi ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională.

Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească.

Operațiunea de deportare

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și binevoitorul sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar – în unele sate – în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri.

În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din stația Taraclia, 44 vagoane – din stația Basarabeasca, 44 vagoane – din stația Căușeni, 48 vagoane – din stația Tighina, 187 vagoane – din stația Chișinău, 48 vagoane – din stația Ungheni, 83 vagoane – din stația Ocnița, 133 vagoane – din stația Bălți, 73 vagoane – din stația Florești, 40 vagoane – din stația Râbnița, 38 vagoane – din stația Bolgrad, 103 vagoane – din stația Arțiz, 340 vagoane – din stația Cernăuți.

Destinația deportaților

Drumul spre punctele de destinație a durat vreo două-trei săptămâni. Condițiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar pește sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaților nu le-a fost acordată nici o asistență sau consultație medicală. Astfel, în vagoanele murdare și fără asigurarea celor mai elementare condiții sanitare s-au răspândit diverse boli infecțioase și mulți suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împușcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morții.

Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan.

Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane.

Estimarea numărului de victime

Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaților ar fi fost de 24.360 [6] , sau chiar de 30.000 de persoane.

Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949)

Premisele

Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. SUD). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept “cea mai mare deportare a populației basarabene”.

Pregătirea ideologică și decizională a deportării masive a demarat activ în primăvara anului 1949, când s-a pus deschis problema. La 17 martie 1949, V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau CC al PC(b) din toată Uniunea să permită deportarea din republică a 39.091 de persoane: chiaburi, activiști ai partidelor profasciste, etc.

La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC “Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”

Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Se preconiza ca deportarea să aibă loc în iunie 1949, sub controlul și răspunderea Ministerului Securității de Stat (KGB). Deportarea culacilor, foștilor moșieri, marilor comercianți și a familiilor lor urma să aibă loc conform listelor vizate de Sovietul Miniștrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane – conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie Soveșcianie) a Ministerului Securității de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea și transportarea deportaților din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri și la întreprinderi.

Organizarea echipei care urma să se ocupe de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. Din conducere făceau parte: general-maiorul Iosif Lavrentievici Mordoveț – ministrul Securității RSSM, general-maiorul Ivan Ilici Ermolin – împuternicitul MGB al URSS, colonelul Aleksandr Alexeevici Kolotușkin- adjunctul ministrului Securității RSSM pe cadre. Tot aici era specificată echipa grupelor informativă, operativă, de evidență, de transmisiune, conducerea grupurilor operative de serviciu, echipa mașiniștilor. Per total erau 30 de persoane, absolut toate din structurile MGB al RSSM. Din Moscova în RSSM au venit 32 de medici și 64 asistente medicale, care au fost cazați, asigurându-li-se hrana și toate condițiile necesare în așa fel, încât să se țină în secret scopul venirii lor. Echipa de conducere a operațiunii „IUG” și-a început activitatea la 24 iunie 1949.

După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chișinău (Selivanovskii, Mordoveț, Ermolin) a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu următorul text: Raportați până la ora 14.30 dacă sunteți pregătiți pentru realizarea operației „IUG”. Între orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republică au primit această telefonogramă și urmau să răspundă. Intrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeași seară la stațiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative și militare necesare, ele fiind dosite și ținute în secret.

Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operațiunii. Ministrului de Interne al URSS i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfășurarea operațiunii „IUG”. La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republică le-a fost trimisă directiva strict secretă a MGB al URSS și MGB al RSSM cu privire la începutul operațiunii „IUG”. Se ordona începutul deportării și raportarea peste fiecare două ore a evoluției operațiunii, a tuturor incidentelor, problemelor și dificultăților care apar pe parcurs. Peste 24 de ore de la finisarea operațiunii, trebuia să se raporteze despre totalizarea deportării, indicându-se numărul celor deportați – al femeilor, bărbaților și copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre stațiile de îmbarcare sau de la stațiile de îmbarcare).

Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia, conform căruia românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și trădaseră, astfel, patria sovietică. Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetățenia sovietică, iar basarabenii n-au avut-o, ca să o redobândească.

Operațiunea de deportare

General-maiorul Iosif Mordoveţ, unul dintre organizatorii deportărilor din 5-6 iulie 1949
Operațiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

Așa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toți cei care au fost incluși inițial în liste au fost deportați. Documentele de arhivă arată în mod concludent că, de această dată, vestea despre planificarea unei operațiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, grație informației oferite de anumiți reprezentanți ai puterii care și-au înștiințat rudele vizate în acest sens.

Autoritățile au încercat, de aceea, să țină în mare secret măcar data desfășurării operațiunii și din această cauză unele primării au primit listele abia în ziua operațiunii.

Din totalul de 12 860 de familii incluse inițial în liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii intraseră între timp în colhoz; 240 – au prezentat, chiar în timpul operațiunii de strămutare, dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 familii aveau ordine și medalii sovietice; 508 – își schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reușiseră să se ascundă.

Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile – casele, utilajul țăranilor deportați – au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.

În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie – noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 195167. Prin urmare, după operațiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populației locale, țăranii, și cei care erau cei mai refractari față de puterea sovietică, sunt nevoiți să-și schimbe atitudinea. Frica de o nouă operațiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunțe la gospodăriile lor și să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înțeles că nu va cruța nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportați în iunie 1949 erau incluși în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităților de la Moscova.

Estimarea numărului de victime

Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni . Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3 membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.

Dupa alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu fasciștii, de apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale.

Al treilea val de deportări (31 martie – 1 aprilie 1951)

Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită SEVER (rom. Nord), au fost vizați în primul rând membrii sectelor religioase, mai cu seamă cei care se numeau martorii lui Iehova

Operațiunea SEVER a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane.

Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la secta religioasă Martorii lui Iehova.

La această operațiune au participat 546 de lucrători operativi ai Securității, 1.127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova.

Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951.

Pe drum s-au născut câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave.

Deportările staliniste în memoria contemporanilor

Abia pe 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, prin care deportații au fost complet reabilitați.

Ulterior, atât Executivul, cât și Legislativul Republicii Moldova au emis, în contextul luării măsurilor reparatorii față de cei deportați și familiile acestora, peste 20 de modificări și acte normative contradictorii. Din această cauză, până în prezent, o mare parte dintre persoanele reabilitate încă nu-și pot primi compensațiile pentru averea confiscată sau naționalizată în 1940-1941 și după 1944. Totodată, persoanele care au reușit să obțină o despagubire derizorie sunt, de asemenea, în așteptarea emiterii unor acte ce ar stabili un mecanism viabil și eficace de despagubire.

Pe de alta parte, nu există până acum vreun monument dedicat celor ce au suferit de pe urma deportărilor staliniste, cu toate ca atât autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova, cât și autoritățile municipale din Chișinău au pomenit deseori despre înălțarea unui asemenea monument. Tot tergiversată este și construirea bisericii in memoria deportaților, care urmează să fie edificată în regiunea gării feroviare din Chișinău.

Deportații și descendenții lor, locuind în prezent în Siberia și Kazahstan

La recensământul din 1989, în RSS Kazahă nu s-a înregistrat nici un român; în cel peste un deceniu, în independenta Republică Kazahstan s-au declarat 596 români și 19.458 moldoveni, din totalul de 15 milioane de locuitori.

Prima asociație românească din Kazahstan s-a înființat juridic pe 27 mai 2003, fiind intitulată Asociația româno-moldoveana din Kazahstan. Bazele acesteia au fost puse de învățătorul Mihai Groza. Tot cu ajutorul acestuia a fost înființat și ansamblul Românaș.

Pe 29 aprilie 2005 a fost creată o a doua asociație românească, Societatea Culturală DACIA, la Karaganda unde trăiește o importantă comunitate românească (peste 3.500 de persoane).

Vasile Soare, ambasadorul României în Kazahstan și Kârgâzstan, a descoperit, în vara anului 2005, în Kârgâzstan, existența unei comunități de circa o mie de persoane de origine moldovenească și 46 de români. Au ajuns acolo, venind din Siberia, unde fuseseră deportați în 1949 și 1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkutsk ș.a.), până în 1965, deși fuseseră eliberați în perioada 1956-1958. La eliberare, majorității basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească și au fost forțați să semneze declarații ca nu au pretenții și revendicări de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat în momentul deportării. Câteva mii de basarabeni au hotărât să se stabilească în Kârgâzstan, având în vedere climatul blând și pământul roditor, condiții asemănătoare cu cele din Moldova. După destrămarea URSS, mulți români basarabeni și bucovineni s-au întors în locurile natale, însă peste o mie de persoane au rămas să trăiască în Kârgâzstan, pentru că în Republica Moldova și nordul Bucovinei (Ucraina) nu mai aveau pe nimeni și nici mijloace de a se strămuta. Așa se explică faptul că în câteva localități din Kârgâzstan, (Bishkek, Belovodskoe, Kant, Sukuluk, Gheorghievka – fosta Moldovanovka – și altele), trăiesc compact zeci de familii de etnici români.

„De n’ar fi-n această lume / Floarea noastră românească, / N’ar putea în al meu suflet / Floarea Dorului să crească. ”
Simion Plămădeală,

“De n’ar fi în lume doine”, 5 mai 1986, Karaganda, Kazahstan

Basarabeni și bucovineni deportați sau născuți în exil

Mihai Dolgan (n. 15 martie 1942, în Vladimirești, Sângerei – d. 16 martie 2008, Chișinău) compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova – foto – ro.wikipedia.org

În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia, unde a fost încarcerat în GULAG. Revenit în țară, în anii 1956 – 1967 a lucrat ca acordeonist la Casa de cultură din Sângerei. Fondatorul formației legendare “Noroc” (1967). Între anii 1971 și 1974 a lucrat la diverse filarmonici din Rusia. Din anul 1974 este conducătorul formației “Contemporanul”, unde s-au produs majoritatea talentelor de interpreți vocali și instrumentali din RSSM.

A murit Mihai Dolgan din for.Noroc

Anița Nandriș-Cudla (n. 1904, Mahala, Austro-Ungaria – d. 30 august 1986) țărancă română din Bucovina de Nord, cunoscută pentru că a lăsat una dintre cele mai importante mărturii scrise despre calvarul trăit în Gulagul sovietic – foto – crestinortodox.ro

A fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea sovietică.

Separată de soțul și de mama ei bolnavă, pe care nu avea să-i mai revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii, intitulată 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, a fost tipărită abia după 1989, în România, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională.

Eufrosinia Antonovna Cersnovscaia (n. 8 ianuarie 1908 — d. 8 martie 1994) femeie din Basarabia care și-a petrecut 12 ani din viață în lagărul Gulag și a scris memoriile sale în 12 jurnale, 2 200 000 de caractere însoțite de 680 de imagini – foto – wnsstamps.post

Și-a scris opera în 3 exemplare. În 1968 prietenii ei au semi-dactilografiat exemplarele, repetând imaginile pe părțile din spate ale foilor. Fragmente din munca sa au fost publicate pentru prima oară în revistele Ogonyok și Znamya în 1990 precum și în The Observer (iunie 1990). După aceea au urmat apariții în publicații germane și franceze. În cele din urmă, în 2001, textul complet, împărțit în 6 volume, a fost publicat în Rusia.

Dumitru Diacov (n. 10 februarie 1952, Kargapolie, regiunea Kurgan, Rusia) este un politician din Republica Moldova, fost președinte și vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova – foto – vipmagazin.md

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova în câteva mandate consecutive începând cu anul 2005 iar anterior și între 1994 și 2001. Este fost președinte al Partidului Democrat din Moldova (din 2000 până în 2009). În anul 2009 îi cedează funcția de președinte de partid lui Marian Lupu.

Zinaida Greceanîi (n. 7 februarie 1956, satul Metalist, regiunea Tomsk, Federația Rusă) politiciană și economistă din Republica Moldova – foto – ro.wikipedia.org

A ocupat funcția de prim-ministru al Republicii Moldova între 31 martie 2008 – 14 septembrie 2009. Din 2009 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Vasile Ghiaur (n. 8 februarie 1953, în Siberia – d. )

cititi mai mult pe http://www.jc.md/in-memoriam-vasile-ghiaur/

Valentina Butnaru (born 3 September 1958 in Vorniceni) is a journalist and activist from the Republic of Moldova – foto – vipmagazin.md

She is the head of the Association “Limba noastră cea română” in Chişinău.
cititi mai mult pe http://www.vipmagazin.md/top-moldoveni/detalii/Valentina_Butnaru._%E2%80%9EGeneralul%E2%80%9D_limbii_rom%C3%A2ne/

Mărturii

„Din toate vagoanele de auzeau plânsete și tânguieli: așa de obicei se bocesc morții. Nu e de mirare: își luau rămas bun de la patrie, de la pământul drag basarabean… În unele vagoane a început să se cânte un cântec de rămas-bun: ,,De ce m-ați dus de lângă voi, de ce m-ați dus de-acasă?”
—Eufrosinia Kersnovskaia, Cât valorează viața unui om?, caietul 2, capitolul 6

articol preluat de pe https://ro.wikipedia.org

DEPORTĂRILE ÎN SIBERIA – Mărturii despre suferințele românilor din Basarabia

sursa – https://www.youtube.com/

(Vlad Cubreacov) Musca la arat

8 iunie 2015/0 Comentarii/în De pe bloguri adunate /de Uniti Schimbam/2.521 vizite

foto – cubreacov.wordpress.com
articol – Vlad Cubreacov – cubreacov.wordpress.com

Vlad Cubreacov – foto – facebook.com/cubreacov

10 noiembrie 2010

Preluând o ştire de presă pe blogul său, Mihai Ghimpu ne anunţă: „marţi, 9 noiembrie, preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate Gheorghe Mihai vor începe transmiterea primelor 5 000 de dosare de la Depozitul Special SIS (fosta arhivă KGB) la Arhiva Naţională”. În ziua anunţată generalul şi pensionarul KGB Gheorghe Mihai, promovat în funcţie de Mihai Ghimpu, a şi organizat o ceremonie de transmitere a respectivelor dosare deja desecretizate. Mihai Ghimpu a fost prezent, rostind un discurs şi lăsând impresia că el ar fi autorul „faptei eroice”.

Mihai Ghimpu – foto – cubreacov.wordpress.com

Ce s-a întâmplat în realitate? Obligat fiind prin legea nr. 880-XII din 22 ianuarie 1992 privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova să transmită dosarele din Depozitul său special, Serviciul de Informaţii şi Securitate a procedat la o operaţiune de rutină. Dosarele transmise sunt doar cele întocmite persoanelor supuse represiunilor, nu şi dosarele operative ale ofiţerilor şi agenturii NKVD din RSSAM şi RSSM. Dosarele acoperă perioada anilor 1924-1951. Nici un alt dosar nu este ulterior datei de 1 ianuarie 1952, limită de timp în faţa căreia „eroismul” lui Mihai Ghimpu se opreşte şi bate pasul pe loc. Deci, este vorba despre un interval din interiorul perioadei staliniste, care a durat până la moartea dictatorului, în 5 martie 1953. Persoanele ale căror dosare i-au fost transmise Arhivei Naţionale de către SIS nu mai sunt în viaţă, în majoritatea lor zdrobitoare. Preşedintele interimar Ghimpu nu are, potrivit legilor în vigoare, nici un fel de atribuţii privind fondul arhivistic de stat, iar Serviciul de Informaţii şi Securitate, ca organ special în afara puterii executive, nu îi este subordonat. Majoritatea statelor ex-comuniste au desecretizat arhivele organelor de poliţie politică. Statele baltice, bunăoară, au desecretizat integral arhivele NKVD şi KGB, tot ce au cuprins acestea din 1940 până în 1991. Gestul Serviciului de Informaţii şi Securitate din 9 noiembrie a fost unul necesar, pozitiv, dar întârziat şi insuficient. Prezenţa lui Mihai Ghimpu la „ceremonia de transmitere a dosarelor” ne oferă un exemplu clasic de instrumentare în scopuri electorale a tragediei prin care au trecut persoanele supuse represiunilor. SIS putea transmite dosarele în fondurile Arhivei Naţionale cu acelaşi succes şi fără Mihai Ghimpu. Vom explica mai jos de ce.

Faptul că SIS poate avea un Depozit special de stat este în afara oricărei îndoieli. Articolul 22 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stipulează că „Depozite speciale de stat se creează la Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, la muzeele şi bibliotecile de stat ale Ministerului Culturii şi Turismului, la fondul de stat de informaţii privind subsolul al Asociaţiei de Stat de Producţie pentru Explorări Geologice „AGeom”, la serviciul „Hidrometeo” al Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător. Utilizarea documentelor ce se păstrează în depozitele speciale de stat se efectuează în conformitate cu prezenta lege. Achiziţionarea de către depozitele speciale de stat a documentelor autentice ce aparţin persoanelor juridice din alte ramuri se interzice”.

Problema este că SIS nu poate ţine oricât în Depozitul special de stat documentele cu titlu secret, fiind obligat să le transmită Arhivei Naţionale la expirarea termenelor prevăzute de lege. Articolul 34 al legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova stabileşte că „documentele din Fondul arhivistic de stat şi din Fondul arhivistic obştesc ce conţin secret de stat şi au menţiunea „De importanţă deosebită” şi „Strict secret” sunt supuse restricţiilor de utilizare pentru o perioadă de până la 25 de ani, iar cele cu menţiunea „Secret” – de până la 10 ani de la data apariţiei lor. Guvernul, în temeiul avizului comisiei interdepartamentale pentru apărarea secretului de stat, poate stabili termene mai îndelungate de restricţie asupra utilizării documentelor cu menţiunea „De importanţă deosebită”. În acest caz Guvernul, ministerele şi departamentele interesate sunt obligate să reexamineze, din cinci în cinci ani, temeiurile menţinerii restricţiilor asupra utilizării acestor documente pentru o perioadă ce depăşeşte 25 de ani de la data apariţiei lor”. Legea nu prevede alte termene decât cel maxim de 25 de ani şi termene superioare stabilite, în fiecare caz aparte, prin Hotărâre de Guvern. Aşa cum deocamdată nu avem, din 27 august 1991 încoace, nici o Hotărâre de Guvern în materie de termene superioare celui de 25 de ani privind documentele din Depozitul special de stat de la SIS, este mai mult decât limpede că, în sensul legilor în vigoare, cele mai vechi documente secrete păstrate de SIS nu pot depăşi o vechime de 25 de ani.

Vom mai preciza că articolul 23 al Legii despre care vorbim prevede, între altele, că „La reorganizarea sau lichidarea instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat chestiunile privind păstrarea ulterioară a documentelor Fondului arhivistic de stat sunt soluţionate cu participarea reprezentaţilor Organului de stat pentru supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova”. Iar articolul 25 al aceleiaşi legi stabileşte că: „în cazul în care persoana juridică deţinătoare de documente ce fac parte din Fondul arhivistic obştesc se lichidează sau ea nu asigură integritatea documentelor, Fondul arhivistic al persoanei juridice respective se transmite spre păstrarea permanentă arhivelor de stat”. Dacă organele KGB au fost lichidate în 1991, când a fost creat Ministerul Securităţii Naţionale, procedura de rezolvare a arhivelor fostului NKVD/KGB trebuia rezolvată atunci. Totodată, dacă Ministerul Securităţii Naţionale a fost lichidat şi creat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în 1999, aceeaşi procedură era de neevitat.

Am citat pe larg aceste articole din Lege pentru a arăta că, în termenii ei, la 9 noiembrie 2010 SIS trebuia să transmită toate dosarele întocmite de KGB până la 9 noiembrie 1985 şi nu doar pe cele ale persoanelor supuse represiunilor, dar şi pe cele ale agenturii sale. Asta sub falsa rezervă că SIS ar fi prin lege succesorul juridic al KGB. Aşa cum însă SIS nu este nici succesorul NKVD şi nici al KGB, toate arhivele secrete ale celor două organe sovietice de represiune întocmite până la 27 august 1991, când a apărut Republica Moldova, trebuiau de mult desecretizate şi transmise spre păstrare permanentă Arhivei Naţionale. Ceea ce a făcut SIS la 9 noiembrie 2010 nu poate fi numit gest reparator în sensul deplin al cuvântului, întrucât această instituţie de stat va ţine în continuare sub şapte lacăte toate fondurile secrete ale NKVD/KGB din perioada 1951-1991, ceea ce înseamnă patru decenii de ocupaţie sovietică şi, implicit, de poliţie politică.

Ne vom opri puţin şi asupra unui alt detaliu interesant. Comunicatele de presă despre desecretizarea dosarelor vechi de 60 de ani ne-au anunţat că numărul celor deţinute de SIS este cu mult mai mare decât 5 000, dar acestea nu vor fi desecretizate şi transmise Arhivei Naţionale din cauza „lipsei spaţiului de depozitare”. Asta e bună de tot, ştiind că Arhiva Naţională deţine abuziv imensele Arhive ale Mitropoliei Basarabiei, capturate de sovietici în 1946 de la Craiova, ca trofeu de război, în baza unor hotărâri ale Comisiei sovieto-române de armistiţiu. Arhivele Mitropoliei Basarabiei au fost revendicare în mod repetat de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, care le-a adresat scrisori oficiale atât primului ministru Vladimir Filat, cât şi interimarului Mihai Ghimpu. Scrisorile mitropolitului au rămas însă fără răspuns, pentru că cei doi capi ai AIE, Ghimpu şi Filat, nu au urnit un deget pentru rezolvarea problemei. Dacă Ghimpu şi Filat ar fi hotărât chestiunea retrocedării Arhivelor Mitropoliei Basarabiei, s-ar fi eliberat suficient loc în depozitele Arhivei Naţionale pentru alte zeci de mii de dosare din arhivele secrete ale KGB.

Ce ar fi trebuit să facă interimarul nostru pentru ca situaţia să nu ridice nici un fel de probleme? Întâi ar fi trebuit ca pe parcursul ultimului an şi ceva să propună examinarea şi adoptarea de către Parlament a proiectului de lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Acest proiect de lege a fost elaborat şi depus oficial în Parlament de către grupul de deputaţi PPCD, nefiind examinat de nici una din majorităţile din sânul Legislativului nostru. Proiectul este singurul de acest gen prezentat vreodată spre examinare în Parlamentul Republicii Moldova. Întrebările care se pun acum sunt: de ce nu a propus Mihai Ghimpu, ca şef al Legislativului, includerea respectivului proiect de lege pe agenda Parlamentului dominat de AIE sau de ce nu a prezentat un proiect alternativ, dacă ar fi o problemă că proiectul a fost semnat de deputaţi de altă culoare politică?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt simple şi ne stau la îndemână. Pentru că Mihai Ghimpu, s-a văzut, preferă doar gesturi zgomotoase şi facile de natură electorală în locul unor demersuri concrete şi consistente de natură legislativă pentru o adevărată lustraţie a societăţii noastre.

Crearea şi împotmolirea voită a Comisiei Cojocaru a fost doar o aruncare de praf în ochi. Raportul pregătit de aceasta nu a mai fost audiat şi nici aprobat de către Parlament, pe motiv că majoritatea Alianţei zise „pentru Integrare Europeană” a fost alergică la idee. Nu ne stă în obicei să ne autocităm, dar seriozitatea subiectului ne obligă să amintim că acum zece luni scriam în FLUX următoarele: „Succesul Comisiei Cojocaru depinde de mai mulţi factori. Dincolo de probitatea profesională a majorităţii membrilor săi, dincolo de materialele preţioase cercetate ştiinţific şi valorificate public până acum privind subiectul, Comisia Cojocaru îşi va putea duce cu brio misiunea până la capăt dacă Puterea va fi consecventă, mergând mai departe şi desecretizând arhivele ţinute încă sub şapte lacăte. Avem în vedere întâi şi-ntâi de toate arhivele NKVD şi KGB, ca principale instrumente opresive ale regimului totalitar de ocupaţie. Deschiderea acestor arhive, oricâte secrete „de stat” ar cuprinde acestea, nu poate dăuna în nici un fel intereselor legitime ale Republicii Moldova ca stat apărut pe harta Europei la 27 august 1991. Deocamdată, suntem sceptici asupra capacităţii Puterii de a decide deschiderea acestor arhive, întrucât, în eventualitatea unei asemenea decizii, lustraţia devine inevitabilă, atrăgând pe cale de consecinţă deconspirarea desei reţele de agenţi ai serviciilor secrete sovietice care menţin încă şi astăzi sub control, într-o mare măsură, mediul politic, instituţional, jurnalistic, ştiinţific, cultural, bisericesc, neguvernamental şi de afaceri. Am fi bucuroşi dacă motivele scepticismului nostru ar fi eliminate rând pe rând de hotărâri înţelepte şi necesare ale Legislativului. Fără desecretizarea arhivelor NKVD şi KGB cercetarea Comisiei Cojocaru va fi incompletă şi lacunară, iar succesul ei limitat”. Ne pare rău să constatăm, la distanţă de zece luni, că am avut dreptate. Mihai Ghimpu şi AIE au vânat doar capital politic şi nu au schimbat cu nimic situaţia de până în 2009.

Iar osteneala electorală a interimarului la SIS, unde el ar fi „desecretizat şi transmis dosarele NKVD” (şi doar pe cele de până în 1951), ni-l prezintă pe Ghimpu în postura muştei la arat din fabula lui Alexandru Donici. Vă mai amintiţi? „De la arat un plug/Venea încet spre casă/Şi, la un bou pe jug,/O muscă se-aşezase.//Iar ei, spre-ntâmpinare,/O altă muscă-n zbor/Îi face întrebare:/— De unde, dragă sor’?/— Şi mai întrebi de unde!/Ei musca îi răspunde/C-un aer supărat.//Au nu pricepi ce facem?/Nu vezi că noi ne-ntoarcem/Din câmp, de la arat!//Spre laudă deşartă/Mulţi zic: noi am lucrat,/Când ei lucrează-n faptă,/Ca musca la arat.”

articol preluat de pe https://cubreacov.wordpress.com

(Alexandru Vakulovski) PD-ul cel bun

4 iunie 2015/0 Comentarii/în Obiectiv reUNIREA /de Uniti Schimbam/2.108 vizite

foto – deschide.md
articol – Alexandru Vakulovski – deschide.md (protv.md)

Alexandru Vakulovski – foto – facebook.com/alexandru.vakulovski

Chişinăul e un oraş frumos, păcat că avem din când în când alegeri. Sau: păcat că avem politicieni care-l umplu de gunoi. Tone de hârtie ajung pe stradă, pe garduri, în cutiile noastre poştale. Tone de hârtie cheltuite aiurea, care de obicei în aceiaşi zi ajung gunoi aruncat direct pe trotuare şi în scările blocurilor. În această perioadă trebuie să avem grijă să golim cutia poştală, mai des decât găleata de gunoi, pentru că nu mai e loc pentru facturi.

Cel mai mizerabil din acest punct de vedere este don Dodon. El, cu ai săi socialişti, produce gunoi fără întrerupere, tot anul, nu doar la alegeri. Locul doi, la alegerile astea, îl are omul cu numele batjocorit: Vasilii Chirtoca. Locul trei e ocupat de PLDM şi PD, la egalitate.

Dar mizeria ne intră şi în case, nu doar în cutiile poştale. Pentru asta există televizoarele, chiar şi internetul, de unde când ţi-e lumea mai dragă apare Zina Carabina cu pielea întinsă pe faţă şi-ţi face cu ochiul. Cum a întinerit baba asta? Oare nu e vampir? Altă explicaţie nu am.

Dar nimeni nu se compară cu producătorii de gunoi PD-işti de la TV. Da, toţi au un oarecare spaţiu pentru publicitate electorală. Doar că PD-ul nu se limitează la spaţiul primit. Nu degeaba deţin cele mai multe posturi de televiziune din Moldova. Campania electorală s-a înfiltrat bine la ştiri, ca musca. Astfel, zi de zi, de la un buletin de ştiri la altul, îi putem urmări pe candidaţii PD din toată Moldova. Suntem convinşi de reporteri (echidistanţi şi obiectivi) că primarii PD-ului sunt cei mai buni, că merită să rămână la putere, că au planuri măreţe pe care nu vor reuşi să le înfăptuiască dacă nu vor primi încă un mandat. PD-ul nu este menţionat în reportaje, apare scris doar la prezentarea „eroilor”. Cred că tuturor li-e clar: după atâtea ţepe, nici dracul n-ar vota PD-ul. A devenit ruşinos să te prezinţi ca PD-ist. Şi atunci reporterii ne bagă la înaintare omul, apoi vedem scris, undeva mic, şi partidul din care face parte.

Prin publicitatea electorală mascată, oamenii sunt convinşi că Lupul cel rău este de fapt Lupul cel bun. Nu mă refer la Marian Lupu, deşi nu greşesc foarte mult dacă aş face-o. Lupul care a mâncat Moldova ca pe bunicuţa din poveste acum iar e înfometat. Produce gunoi, pe care ni-l prezintă ca pe ambalaj de bomboane. Înainte de-a vota primarul, uitaţi-vă ce partid reprezintă. Omul bun nu poate fi într-o echipă coruptă. Lupul cel rău nu va fi niciodată Lupul cel bun.

articol preluat de pe http://deschide.md/

(Alexandru Vakulovski) Albumul rușinii

26 mai 2015/0 Comentarii/în Obiectiv reUNIREA /de Uniti Schimbam/1.916 vizite

foto – deschide.md
articol – Alexandru Vakulovski – deschide.md
25.05.2015

Alexandru Vakulovski – foto – facebook.com/alexandru.vakulovski

Acum două săptămâni am plecat dintr-un Chişinău curat, frumos. La întoarcere am găsit un oraş în care curge mizeria din panourile electorale. Pentru că majoritatea celor care vor la putere nu ne fac cinste nici nouă, nici Chişinăului. Din contra, ei şi-au bătut joc continuu nu doar de Chişinău, ci şi de Moldova noastră amărâtă. Altfel ar fi fost fără ei. Chiar şi în aceste zile în care cutia poştală este burduşită cu mutre dizgraţioase, care se împrăştie peste tot ca puful de plop, înainte de-a ajunge la gunoi.

Este interesant că din panourile electorale „catindaţii” ne iau în continuare de proşti, bagă minciuni cu nemiluita. Sloganuri de doi bani, total opuse realităţii. Cel care-i hoţ, strigă despre hoţi. Cel care n-a fost gospodar, se prezintă ca marele gospodar. Cel care n-a avut nici vorbe, nici fapte, acum vrea să facă legătura între ele. Nu e singurul şi nici pe departe nu e primul. Cea care ne ameninţa cu măcelul, acum ne spune de ordine şi o cred. Ţi se face şi rău când din panouri vezi că ţi-e pomenită familia. Doamne fereşte, e ca o înjurătură.

Ăştia nu se mai satură să mintă şi să facă murdărie. De fapt, am putea face un catalog al ruşinii, cu panouri de la Aeroport până la ieşirea din oraş spre Străşeni. Imaginile cu panourile electorale să apară în catalog la fel de des cum apar în oraş. Atunci am observa şi mai uşor că cei care ne mint mai mult, cei care au furat mai mult – apar mai des în reclame. În loc să se ascundă, ei umblă cu rahatul pe băţ. De unde au atâţia bani de dat pe panouri şi fiţuici electorale, pentru că se pare că au băgat sume imense în gunoi?! Cu cât mai corupt e candidatul la primărie, cu atât mai mult bagă în campanie. Zici că vezi miliardul furat scos înapoi la alegeri, doar ca să rămână la putere.

Pentru mine efectul campaniei e invers – mă convinge cel care are mai puţine panouri prin oraş, care nu te agresează la tot colţul. Chişinăuienii sunt în general paşnici, cum observa poetul român Bogdan Lypkhan, stabilit la Chişinău. Nu există probleme între etnii, între oamenii cu păreri politice diferite. Devenim nervoşi doar la instigarea politicienilor. Ei ne scot din sărite, apoi ne scot în stradă. Acum îi vedem: hidoşi, mincinoşi. Să-i cunoaştem, să le cerem miliardul înapoi.

articol preluat de pe http://deschide.md/

Mesaj inedit de susţinere al Diasporei unioniste pentru marşul de la Chişinău

16 mai 2015/0 Comentarii/în Românii de pe afară /de Uniti Schimbam/1.918 vizite

foto preluat de pe infoprut.ro
articol – LIVIU G. STAN – infoprut.ro

Români de pe ambele maluri ale Prutului stabiliți în străinătate au transmis un mesaj inedit de susţinere a amplei manifestaţii care va avea loc astăzi în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, organizată de Acţiunea 2012 şi Tinerii Moldovei.

Este vorba despre un mesaj compus de români din zeci de oraşe ale Europei şi din Statele Unite ale Americii. Mesajul de susţinere şi încurajare:

„Noi, alături de Chișinău!
Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor, Basarabie,
Eşti lacrima neamului meu!
(Dumitru Matcovschi)
Basarabie, ești România!
16.05.2015″

Organizatorii anunță că manifestația este autorizată de Primăria Municipiului Chișinăului și se va desfășura pe parcursul a trei ore, marșul mergând în direcția Parlamentului și a ambasadei Federației Ruse.

Mai multe asociații anunță că vor ieși astăzi în stradă, la 203 ani de la primul rapt al Basarabiei, pentru a pune capăt corupției și sărăciei.

Potrivit Deschide.md, care citează surse din cadrul Ministerului de Interne al Republicii Moldova, inspectoratele de poliție au primit ordin să împiedice manifestanții să ajungă astăzi la Chișinău. „În ședința de ieri (joi, 14 mai – n.r.), conducătorii instituțiilor de menținere a ordinii publice și procurorii au dat indicații tuturor inspectoratelor de poliție din Republica Moldova să monitorizeze cu maximă atenție transportul care se va deplasa spre Chișinău pe data de 16 mai. Astfel, pe toate drumurile de acces spre Chișinău vor fi amplasate așa-zise filtre formate din echipaje ale poliției, cu scopul de a-i împiedica pe manifestanții din provincie să ajungă în Capitală”, notează sursa citată.

Mai mult, toate forțele de menținere a ordinii, aflate în subordinea Ministerului de Interne, aflat în subordinea PLDM, vor fi astăzi în alertă. Atât ministrul Afacerilor Interne, Oleg Balan, cât și șeful Secției conducere a urmăririi penale în organele centrale ale Serviciului Vamal și Ministerului Afacerilor Interne din cadrul Procuraturii Generale, Viorel Morari, neagă că la ședință s-a discutat despre manifestația din 16 mai .

În aceeași zi cu ședința de la MAI, ministrul Oleg Balan și şeful Serviciului Informaţii şi Securitate, Mihai Balan au fost convocați la Guvern, într-o ședință de urgență. Cei doi au fost chemați pentru a da explicații despre interdicția pentru următorii cinci ani pe care a primit-o George Simion, liderul Acțiunii 2012, una dintre cele două organizații care se ocupă de manifestația din Piața Marii Adunări Naționale.

George Simion a declarat că interdicția pe care a primit-o și expulzarea de urgență au mare legătură cu manifestația din 16 mai. Având în vedere că Simion nu a comis vreo infracțiune pe teritoriul Republicii Moldova, singurul motiv plauzibil rămâne intimidarea manifestanților.

Astfel de manifestații au loc frecvent la Chișinău, însă cea de astăzi are un caracter special. Faptul că în 3 mai au ieșit pe străzile Chișinăului zeci de mii de oameni nemulțumiți, indică faptul că astăzi numărul manifestanților ar putea fi mult mai mare.

articol preluat de pe http://infoprut.ro/

(video) BASARABIA – Prăbușirea unei lumi

16 mai 2015/0 Comentarii/în Școala de Toamnă /de Uniti Schimbam/1.868 vizite

foto (captura video) si articol – youtube.com

Documentarul despre istoria Basarabiei în perioada premergătoare Unirii cu România.

“Sub aspect teritorial, problema Basarabiei există din 1484, devenind mai acută în anii 1538, 1711, 1714 și 1812. În 1812 s-a schimbat doar jefuitorul, dominat de un apetit expansionist nepotolit, care, pe lîngă pămîntul Românesc răpit anterior de către Turci și Tătari, a anexat și restul teritoriului dintre Prut și Nistru.” (Dinu Poștarencu – Contribuții la istoria modernă a Basarabiei)

“Din punct de vedere geografic, etnografic, istoric și economic, unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată.” (Tratatul de la Paris, 28 octombrie 1920)

articol preluat de pe https://www.youtube.com

DNA trece Prutul. Laura Codruţa Kovesi pleacă la Chişinău

11 mai 2015/0 Comentarii/în Obiectiv reUNIREA /de Uniti Schimbam/2.537 vizite

Laura Cotruţa Kovesi, la primirea premiului GDS, 12 martie 2015 (Epoch Times România)
articol – Loredana Diacu (Epoch Times România)

Procurorul şef DNA, Laura Codruţa Kovesi, va întreprinde, săptămâna viitoare, o vizită de lucru în Republica Moldova săptămâna viitoare la invitaţia premierului, Chiril Gaburici, relatează Hotnews.

Vizita a fost solicitată în contextul în care premierul Chiril Gaburici a anunţat mai multe iniţiative anticorupţie, printre care şi impulsionarea reformării instituţiilor de ocrotire a normelor de drept – Procuratura Generală, Comisia Naţională de Integritate, Centrul Naţional Anticorupţie, reiese dintr-un comunicat al Guvernului de la Chişinău iar invitaţia ar fi fost făcută în cadrul unei discuţii telefonice pe care Gaburici a avut-o cu Victor Ponta.

“Suntem foarte determinaţi să luptăm cu corupţia la toate nivelurile, iar România este un exemplu pozitiv pentru Republica Moldova, la acest capitol. De aceea, credem că anume discuţiile directe cu şefa DNA şi prezentarea practicilor eficiente de luptă cu corupţia din România va încuraja autorităţile noastre să fie mai ferme în acţiunile pe care urmează să le întreprindă, pentru a combate fenomenul corupţiei din toate sistemele”, a declarat Chiril Gaburici, în timpul discuţiei telefonice cu omologul său român.

Laura Codruţa Kovesi se va întâlni la Chişinău cu directorul CNA, Viorel Chetraru, preşedintele CNI, Anatolie Donciu, ministrul Justiţiei, Vladimir Grosu, ministrul Afacerilor Interne, Oleg Bălan, precum şi alţi responsabili din domeniu.

În perioada următoare, Republica Moldova va fi vizitată de o echipă de experţi condusă de fostul preşedinte al Georgiei, Mihail Saakaşvili, în prezent – consilierul Preşedintelui ucrainean, Petro Poroşenko, care are experienţă în implementarea reformelor şi combaterea corupţiei la toate nivelurile, se mai arată în comunicatul guvernului de la Chişinău.

Reamintim că Republica Moldova a fost zguduită în ultimii ani de uriaşe scandaluri de corupţie, care au stârnit nemulţumirea confraţilor noştri de peste Prut. La începutul acestei luni, zeci de mii de persoane au cerut în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, protestând faţă de abuzurile actualei guvernări.

Protestatarii au cerut restituirea necondiţionată a miliardului de euro jefuit de guvernanţi, demisia necondiţionată a conducerii Procuraturii, CNA, CNI, CSJ, Curţii de Apel Chişinău, instanţelor din capitală, Consiliul Concurenţei, Serviciului Vamal şi iniţierea procesului real de reformare a acestor instituţii, renunţarea imediată la atacurile antidemocratice asupra libertăţii presei prin adoptarea amendamentelor legislative coercitive la adresa jurnaliştilor şi prin strategii mafiote de a elimina de pe piaţă posturi de televiziune incomode.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

(Tinerii Moldovei si Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012) 16 mai uniţi – Aducem dreptatea prin Unire

8 mai 2015/0 Comentarii/în Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012, Proiecte /de Uniti Schimbam/2.199 vizite

foto si articol – actiunea2012.ro

Sâmbătă 16 mai, demonstrăm că suntem uniţi, venind la marşul organizat la Chişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Toţi unioniştii sunt aşteptaţi la eveniment. Deplasarea se face organizat, organizăm plecare din Bucureşti, costul fiind de 100 de RON. Pornire: vineri 15 mai – seara, întoarcere duminică 17 mai.

Cazarea e gratis la prietenii noştri de la Chişinău.

Fiecare marş a strâns un număr mai mare de români în stradă la Chişinău. Peste 10.000 de unionişti sunt aşteptaţi, fii unul dintre ei!

Reamintim că duminică 17 mai, de la ora 10, se desfăşoară, tot la Chişinău, a 3-a ediţie a Cupei Unirii, organizată de Platforma Unionistă Acţiunea 2012.

Număr de contact pentru deplasare: 0757807886

articol preluat de pe http://actiunea2012.ro

Sâmbăta viitoare sunt așteptați cel puțin 10 mii de oameni în centrul Chișinăului

7 mai 2015/0 Comentarii/în Obiectiv reUNIREA /de Uniti Schimbam/2.188 vizite

articol – moldova.org

Un nou marș de mari dimensiuni va avea loc în Piața Marii Adunări Naționale.

Sâmbătă, 16 mai, de la ora 14:00 peste 10 000 de persoane vor cere Unirea cu statul vecin, ca soluție la problemele sociale din Republica Moldova. La manifestație sunt așteptați deopotrivă tinerii și vârstnicii, precum și toate categoriile sociale din toate raioanele.

Potrivit unui comunicat de presă, La împlinirea a 203 ani de la prima rupere a Moldovei prin pacea ruso-turcă din 16 mai 1812, mai multe organizații civice vor organiza o manifestație stradală amplă pentru a solicita conducerii Republicii Moldova acelerarea integrării în Uniunea Europeană prin unirea cu România.

Recentele manifestări de nemulțumire a populației și dorința de a pune capăt corupției și sărăciei au nevoie de o soluție, consideră organizatorii. „Îi schimbăm de la putere pe unii cu alții și noi rămânem tot mai sărăci și lipsiți de viitor. Unirea cu România este șansa noastră de a ne integra în Uniunea Europeană și de a avea un trai mai bun. După cum a zis președintele Traian Băsescu, e singura noastră cale de a fi parte a spațiului european. Vrem dreptate, vrem Unirea” a declarat Elena Podoleanu, reprezentanta Acțiunii 2012.

Manifestația este autorizată de Primăria Municipiului Chișinăului și va dura trei ore, marșul mergând în direcția Parlamentului și a ambasadei Federației Ruse.

articol preluat de pe http://www.moldova.org

(George Simion) Unirea la moldoveni: Zeci de mii de oameni în stradă

5 mai 2015/0 Comentarii/în Obiectiv reUNIREA /de Uniti Schimbam/2.368 vizite

foto - adevarul.ro
articol – George Simion – adevarul.ro

Zeci de mii de oameni au protestat duminică la Chişinău. Nemulţumirile sociale acumulate precum şi destrămarea iluziilor privind integrarea europeană a Republicii Moldova au scos lumea în stradă, la chemarea postului de televiziune Jurnal TV. Ceea ce interesează publicul din România, ca de fiecare dată, este dacă aceste proteste masive pot duce spre Unire.

După ce pe 5 aprilie, la Chişinău aproximativ 5-7000 de persoane au cerut Hoţii, Unire şi Jos Mafia iar cu o săptămână înainte mii de oameni au cerut reunirea cu Ţara, la Marea Adunare Tricoloră, un eveniment greu de preconizat pentru spaţiul civic de la Chişinău a avut loc duminică. Între 20 000 de persoane cum spune presa şi 50 000, potrivit organizatorilor, au oprit circulaţia pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi au umplut Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Deşi principala revendicare a manifestaţiei a fost pedepsirea vinovaţilor pentu furtul miliardului de dolari devalizat din băncile Republicii Moldova, de multe ori s-au auzit din mulţime strigăte de Unire. “Unirea este unica soluţie, degeaba schimbăm pe unii cu alţii la guvernare, nu ne vor duce în UE, nu ne vor duce nicăierea, sunt doar cu gândul la furat” a declarat Ana Scorpan, o protestatară mai în vârstă. De aceiaşi părere au fost şi unii dintre cei acre au luat cuvântul la tribună, prezenţa cea mai marcantă fiind a scriitorului Vladimir Beşleagă.

Foto: Sandu Tarlev- Adevarul.md la începerea protestului

Strigătele de Unire au încercat să fie acoperite, total neinspirat, de către organizatori, cu sintagma <unire, moldoveni=””>, vrând să nu supere în vreun fel participanţii de alte convingeri politice sau etnii. Tot din acest considerent, Tinerii Moldovei, organizaţia tineretului din Chişinău, a renunţat pentru această manifestare la a aduce steagurile României. Totuşi, mai multe pancarte care cereau reunificarea au putut fi văzute în rândurile manifestanţilor, majoritatea în vârstă:

Chisinau, protest 03 mai 2015 – foto – adevarul.ro

Fapt unic pentru scena publică din Republica Moldova, premierul Gaburici a convocat liderii protestatarilor, grupaţi în Platforma Civică Demnitate şi Adevăr, la negocieri. ”Este în interesul Guvernului să soluţioneze criza din sistemul financiar-bancar, să stabilizeze situaţia economică din ţară, inclusiv să facă public raportul Kroll, odată cu soluţionarea interdicţiei din partea companiei”, a menţionat Şeful Executivului, vizibil marcat de posibilitatea ca astfel de proteste stradale să arunce Republica Moldova în haos iar funcţia lui să fie pusă în pericol.

Următorul protest de amploare la Chişinău va avea loc sâmbătă, 16 mai, de la ora 14:00 tot în Piaţa Marii Adunări Naţionale:

Pe 14 iunie au loc alegeri locale în toată Republica Moldova. Spre ce vor duce protestele civice din ultima lună? Spre o represiune anti-democratică, spre formarea unei noi forţe politice sau spre Unire, ca alternativă? Rămâne de văzut, dar Chişinăul trebuie cu siguranţă să fie punctul de atenţie al societăţii româneşti în acest an…

articol preluat de pe http://adevarul.ro/

articol preluat de pe http://adevarul.ro