10 000 de unionişti la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016)

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

26 octombrie 2016

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

Cine este George Simion cu adevărat? Top 10 manipulări! Iată adevărata faţă a unioniştilor. MOSSAD, CIA, KGB sau cel puţin SRI! Oameni ai străzi rămaşi în Piaţa Universităţii, instigatori care au forţat cordonul de jandarmi, diversionişti care au plănuit un Maidan! Toate acestea sunt ştiri sau editoriale din presa română, majoritatea care pretind să fie de calitate!

Titlul “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” nu este o afirmaţie făcută(nici asumată) de mine ci un citat din Stalin. Şi mai este felul în care unii actori publici din România(prin presa pe care o deţin) aleg să se poziţioneze într-un război total cauzat de alegerile parlamentare din decembrie.

Marşul pentru Basarabia de anul acesta a căzut fix în mijlocul acestui război şi a majorităţii grupurilor de interese. Nu ne deranjează, şi noi suntem la rândul nostru un grup de interese: legitim, cel de a realiza unirea paşnică între două state româneşti. Ceea ce este deranjant este că mulţi, foarte mulţi au încercat să se folosească de noi pentru a lovi unii în alţii. Haideţi să facem un tur de orizont, prin tot acest tablou…

Primăria, Jandarmeria şi Politicienii

Majoritatea marşurilor despre care auziţi în presă ca subiect nu sunt autorizate, nici măcar asumate de nimeni. Nu sunt deloc spontane, sunt organizate cu zile sau săptămâni înainte, E cazul manifestaţiei de la Colectiv, manifestaţiei pentru imunitatea lui Gabriel Oprea, celor cu Roşia Montană care erau organizate săptămânal. Noi ne-am asumat-o am notificat autorităţile şi încă am participat la multe şedinţe inutile cu Comisia de ordine publică. În plus la toate, avem o lege a adunărilor publice stranie, în care nu se vorbeşte despre nicio autorizare şi care este în proces de modificare. Ca o comparaţie, la Chişinău există o lege a adunărilor publice mult mai democratică.

Discuţiile noastre cu Primăria au fost subiectul unor conferinţe de presă. Nu şi le mai aduce nimeni aminte acum dar, din fericire, există articole apărute. Atunci, pentru presă nu era de interes faptul că suntem ţinuţi, vrem -nu vrem, în faţa Guvernului, pentru a singulariza o persoană şi pentru a scanda în faţa unei clădiri goale…

Noi am făcut un marş. Nu un protest, nu un miting static, un marş, pe care noi ni l-am dorit să se finalizeze în Piaţa Universităţii. Alţii nu au fost de acord şi au vrut să rămânem în Piaţa Victoriei, din criterii pe care îi las pe alţii că le aprecieze. Dar nu ni se poate impune cum să ne organizăm manifestarea!

Ca să fixăm bine cadrul discuţiei: NU a existat nicio violenţă. Uitaţi-vă cu toţii la imagini şi dacă observaţi altceva decât că au tras de mine 5 minute în şir să mă ducă la dubă şi apoi la secţiile de poliţie, anunţaţi.

Fiecare forţă politică are propria reţea meditică, pe care a încercat să o folosească pentru a trage dividende electorale. Ba chiar ne-am trezit parazitaţi de politicieni. Brusc aveam avocat şi el era Aurelian Pavelescu, ba jumate din Parlamentul României se mutase la secţia de poliţie numărul 4, ba toţi îşi făceau selfiuri sau poze de grup la Piaţa Victoriei. Noi, neavând aceste unelte mediatice, am rămas în bătaia focurilor…

Presa e doar uneori “quality”

Aşa că Hotnews titrează mare Partidul lui Tariceanu, alaturi de asa-zisii unionisti: intalnire si conferinta de presa comuna. Desigur, noi suntem aşa-zişi(există unii veritabili), şi desigur, nu se specifică în articol faptul că noi am avut întâlniri şi conferinţe de presă cu TOATE partidele care au depus liste de semnături şi vor concura la alegerile din 11 decembrie. Într-un editorial a lui Cristian Pantazi se insinuează că suntem oamenii ruşilor, deşi chiar autorul recunoaşte că nu are nicio dovadă.

În România Liberă, Marius Ghilezan continuă marota şi ne conectează ori cu Rusia ori cu serviciile, clar însă cu Marian Munteanu. Vi-l amintiţi desigur, pe domnul Ghilezan din spumoasele articole pro-exploatarea de la Roşia Montana. Un adevărat vector de opinie “quality”. Atât de quality încât în editorialul plin de mistificări spune că sunt fondator al organizaţiei Miliţia Spirituală. Nimic mai fals, orientarea acestui grup fiind una pe care nu o împărtăşesc.

Dar mai multe despre mine aflăm din paginile ziarului unde scriu acum, în Adevărul: Cine este George Simion, liderul marşului pentru unirea cu Basarabia. Printre date reale, se introduc minciuni: astfel la lansarea organizaţiei am fost susţinuţi de Eugen Tomac ba fan Ponta. Cum sunt eu fan Ponta aflaţi desigur în B1, unde se relatează (tot fals) despre cum am aruncat bani în Ion Iliescu: Cine este George Simion, liderul unioniştilor: În 2009 a aprins lumânări de doliu în faţa casei lui Ion Iliescu, iar în 2010 a aruncat cu bani în fostul preşedinte. Îmi asum faptele mele din studenţie şi nu aş spune că mi-e ruşine de ele. Însă bani nu arunc, nici lăutari nu ascult. Iar lăutarii sunt cei care prelungesc o melodie care li se dă: apropierea de Rusia. Deci tot în B1 mai aflăm încă o dată cine sunt, prin compilaţii de la Cristian Pantazi, Marius Ghilezan, menţionate mai sus, Iulian Fota – omul care nu vrea să se pronunţe cuvântul cu U(unire) şi dintr-o frază al şefului SIS din R.Moldova, frază care se referea la organizaţiile ruseşti din R.Moldova: Lucruri mai puţin ştiute despre liderul unioniştilor, George Simion: Legăturile făcute de anumiţi ziarişti cu serviciile secrete şi apropierea de Rusia.

Suntem o generaţie crescută pe Internet, cu impresia că televiziunile de ştiri mint şi manipulează şi doar noi suntem deţinătorii adevărului. Nu m-a surprins să văd la RTV cum un analist răstălmăcea apelul către politicieni, în care spuneam că în loc să fure şi să meargă la DNA, mai bine ar rămâne în istorie cum au rămas Brătienii sau Maniu. Nu m-a surprins că Radu Tudor intervenea la Antena 3 spunând că dacă ne unim cu Basarabia pierdem Ardealul, marota securistică care ni se tot vântură prin faţa ochilor de la Silviu Brucan încoace. Ce ne facem când Digi24, însă, aruncă pe piaţă nişte imagini venite cu dedicaţie de la jandarmerie în care eu şi colegi de-ai mei(organizatorii marşului) suntem arătaţi încercuit cum facem nimic altceva decât organizarea unui marş. Ce facem când nu ni se ia niciun drept la replică? Este zdruncinată credibilitatea lor şi vedem că toţi sunt la fel, rămânem fără repere jurnalistice (şi morale) şi te întrebi cui foloseşte toată această zbatere a noastră, a unor tineri care, deşi o cerem de ani buni, suntem ignoraţi total de sferele puterii.

Dacă într-adevăr, ministrul de Interne este sub presiunea unei eliberări din funcţii, cum scrie Moise Guran, ar trebui totuşi să nu îi spunem domnului ministru că a minţit în conferinţa de presă, că imagini cu noi filmate de mulţiea de jandarmi din preajmă au fost date, către Digi24, preferenţial, şi că gaze lacrimogene au fost împrăştiate pe faţa colegilor mei? Rândul nostru nu a venit încă, va veni cândva, în viitor, când în România va curge lapte şi miere. Când?

Marşul pentru Unire Pentru a cincea oară, şi anul acesta la Bucureşti oamenii au ieşit în stradă pentru a cere Unirea. Cine spune, din cadrul presei, că am fost 2 000 de oameni, să urmărească atent imaginile şi să numere unioniştii care au participat la eveniment. Nu au fost 2 000:

La Chişinău au ieşit în stradă 50 000 de oameni pe 27 martie, în cadrul aceluiaşi tip de manifestaţie. Suntem din ce în ce mai mulţi iar eforturile noastre vizează anul 2018 ca moment în care Unirea să fie inevitabilă.

Nu facem doar marşuri. Sau doar grafittiuri În aprilie am adus la Bucureşti jumătate din primarii din Republica Moldova (450 de primari), pentru a se întâlni(şi înfrăţi) cu primarii din România. Vara aceasta am venit pentru prima oară în România 40 000 de basarabei care nu îşi mai văzuseră Ţara. Vom continua până atingem cifra de 100 000 de oameni. Am colindat 600 de sate, tot vara asta, cu colegii noştri din Tinerii Moldovei. E o muncă a naibii de grea, despre care nu ştie nimeni(presa nu este interesată) sau ne mai aruncă câte unul un cuvânt de bine dar.

Vom continua să o facem. Nu avem nimic de pierdut. Alţii au: funcţii, fotolii comode, trusturi de presă. Nu ne interesează imaginea noastră, ne interesează dacă am mai făcut ceva, şi astăzi pentru realizarea Unirii. Aşa că zilele acestea am mai pus o cărămidă. Mişcarea aceasta unionistă am pornit-o de la zero, având doar generaţiile anterioare drept model, aşa că cel mai rău ce ni se poate întâmpla e să nu reuşim în 2018 şi să se întâmple Unirea abia apoi. E un mers implacabil.

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

Astăzi, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat, ca urmare a manifestaţiilor de la sfârşitul săptămânii la Adevărul Live că subiectul unificării cu Republica Moldova trebuie discutat în mod concret, planificat. E un pic mai bine pentru Dumneavoastră, domnule preşedinte, dar un pic mai prost pentru noi, care v-am auzit în campania electorală spunând:

Unirea? e o chestiune pe care doar Bucureştiul poate să o ofere şi doar Chişinăul să o accepte. În ordinea asta.

N-am vrea să credem că era o declaraţie spusă demagogic şi electoral în 2014, în timp ce reclamaţi votul nostru, al românilor….. Dar ne declarăm mulţumiţi de reacţia întârziată de astăzi. Am luat la cunoştinţă cel puţin, au auzit şi românii ceva.

Cam acesta este rolul nostru, ca grup de presiune, ca unionişti, ca grup de interese: să ducem cauza Unirii la realizare. Vom fi pe 1 Decembrie la Bruxelles. Vom sărbători ziua de 1 Decembrie şi vom organiza şi acolo o manifestaţie, pentru a conştientiza şi Parlamentul european că românii de pe cele două maluri ale Prutului vor Unirea.

Poate vă veţi mai întâlni cu noi… Un singur sfat: nu ne mai ziceţi că nu e momentul acum. Placa asta ne-a fost pusă de prea multe ori ca să o mai ascultăm. Nu încercaţi să băgaţi subiectul sub preş pentru că va exploda. E atât de simplu să începem să construim podurile acelea peste Prut…

articol preluat de pe: adevarul.ro