Articole

(Alexandru Cristian Surcel) Alianţa Pentru Centenar

Alianţa Pentru Centenar

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

 

Despre misiunea Alianţei Pentru Centenar

21 august 2017

Ieri, 20 august 2017, la Sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Bucureşti, România, a avut loc conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, care a reunit circa 100 de ONG-uri, federaţii de ONG-uri, platforme civice, sindicate, din România, din Republica Moldova şi din diaspora, care au decis, în prezenţa reprezentanţilor majorităţii partidelor politice parlamentare din România şi a reprezentanţilor mai multor partide politice unioniste din Republica Moldova, să constituie ALIANŢA PENTRU CENTENAR, o coaliţie dedicată desfăşurării de evenimente şi de acţiuni, culturale sau revendicative, de-a lungul anului 2018, în vederea formulării, promovării şi adoptării oficiale a reunificării celor două state româneşti drept proiect de ţară.

De asemenea, organizaţiile astfel reunite şi-au promis sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor proprii, fie ele cu caracter unionist sau mai larg identitar cultural ori social.

Nu în ultimul rând, pe lângă Rezoluţia de constituire a Alianţei Pentru Centenar şi de proiectele concrete menţionate de la tribuna conferinţei sau în discuţiile pregătitoare ale acesteia, a fost adoptată o Declaraţie relativă la drepturile românilor din Ucraina, care cere încetarea de către autorităţile ucrainene a închiderilor de şcoli cu predare în limba română şi redeschiderea tuturor şcolilor de acest fel care au fost închise din 1991 până în prezent, încetarea în pratica statului ucrainean a falselor separări între români, moldoveni şi volohi şi recunoaşterea faptului că este vorba de o singură minoritate naţională, vorbitoare a unei singure limbi, limba română, şi adoptarea unei noi legi a limbilor regionale şi minoritare care să dea dreptul la folosirea limbii române în administraţie şi în justiţie în localităţile unde vorbitorii de limbă română, indiferent cum se autodenumesc, reprezintă cel puţin 20% din totalul populaţiei.

Cum spuneam mai devreme de proiecte concrete, cu titlu exemplificativ şi cu menţiunea că acţiunile şi evenimentele care vor fi efectiv organizate vor fi convenite de comun acord de organizaţiile participante şi contributoare la Alianţa Pentru Centenar, citez următoarele activităţi ce ar putea fi desfăşurare de-a lungul anului 2018:

1. Efectuarea de demersuri pentru adoptarea de către toate partidele parlamentare, sub auspiciile Academiei Române şi ale Preşedintelui României, a unui nou pact de tip Snagov, privind reunificarea celor două state româneşti.

2. Obţinerea modificării legislaţiei electorale astfel încât cetăţenii români din Republica Moldova să participe la alegerile din România în cadrul unei circumscripţii electorale separate de cea pentru diaspora, circumscripţia nr. 44.

3. Stabilirea de parteneriate media care să permită popularizarea proiectului de ţară, a iniţiativelor Alianţei Pentru Centenar şi a organizaţiilor componente.

4. Instrumentalizarea deputaţilor şi senatorilor din grupul Prietenii Unirii din cadrul Parlamentului României pentru promovarea de propuneri legislative care să rezolve chestiuni delicate, precum cea a dificultăţilor birocratice întâmpinate de cetăţenii Republicii Moldova şi ai Ucrainei care au dreptul să redobândească cetăţenia română sau de copiii acestora când ajung la vârsta majoratului.

5. Promovarea în cadrul unei eventuale reforme constituţionale sau ca iniţiativă cetăţenească a unui text care să declare dreptul la reunire al românilor, fie ca articol în cadrul Constituţiei, după modelul Constituţiei Republicii Federale Germania din 1949, fie ca parte a unui preambul la Constituţie.

6. Desfăşurarea de lobby pe lângă Guvernul României pentru reînfiinţarea unei structuri specializate, dedicate relaţiei cu Republica Moldova, cum a fost Oficiul pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova în perioada 2000-2004, sau chiar a unui Minister al Reunificării, după modelul din Republica Coreea.

7. Organizarea unui târg al proiectelor culturale unioniste şi identitare şi sprijinul pentru realizarea celor mai interesante dintre acestea.

8. Susţinerea de proiecte sociale faţă de persoane şi de familii defavorizate din Republica Moldova, mai ales orfani, veterani din războiul de pe Nistru etc.

9. Efectuarea de donaţii de carte.

10. Promovarea constituirii Fondului Moldova, prin care ajutorul financiar al României să fie direcţionat direct acolo unde este necesar, fără a mai alimenta corupţia din Republica Moldova.

11. Realizarea de broşuri şi materiale video adresate membrilor minorităţilor naţionale din Republica Moldova, despre realităţile României şi ale minorităţilor naţionale similare din România.

Reamintesc, enumerarea de mai sus este doar exemplificativă.

Mai departe, chiar dacă acest text va avea o lungime nepractică pentru anii în care trăim, în care oamenii îşi găsesc mai greu răbdarea necesară parcurgerii unor texte mai lungi, cred că e necesar să vedem cum de la 1848 încoace aspiraţia către unitate naţională s-a îmbinat cu dorinţa de modernizare şi de integrare în civilizaţia Occidentului şi de ce ideea unor universitari şi politicieni din zilele noastre de a separa aceste planuri este complet greşită.

(A) Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, desfăşurate pe parcursul anului astral 1918 în trei etape, prin Unirea Basarabiei cu România la 27 Martie/9 Aprilie, prin Unirea Bucovinei cu România la 28 Noiembrie şi prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România la 1 Decembrie. Realizarea deplinei unităţi naţionale în jurul statului constituit cu 59 de ani mai devreme prin unificarea celor două principate istorice, Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire), şi devenit independent cu exact patru decenii mai înainte, reprezenta încununarea unor eforturi consecvente a mai multe generaţii, cu începere de la revoluţia din 1848, aşadar întinse pe şapte decade. Dar Marea Unire mai reprezenta şi împlinirea unui curs natural al istoriei, care-i apropiase tot mai mult în plan cultural, social, economic şi politic pe românii trăitori de-a lungul arcului carpatic, între Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, încă de la constituirea primelor formaţiuni statale medievale la cumpăna mileniilor I şi II, pe fondul originii autohtone comune şi a deplinei unităţi etno-lingvistice. Rod al revoluţiilor izbucnite în teritoriile dominate de imperiile în prăbuşire la sfârşitul primului război mondial, Marea Unire a fost deopotrivă încununarea binemeritată a marelui preţ de sânge plătit de ostaşii armatei regale române şi de voluntarii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Munţii Carpaţi, la Turtucaia şi în celelalte bătălii ale anului 1916 şi pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Caşin în 1917, şi a trebuit apărată împotriva agresiunii bolşevice în Basarabia în 1918, în Ungaria în 1919 şi în Siberia în 1918-1920.

(B) În cele şapte decenii de care aminteam anterior, dintre 1848 şi 1918, lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-a îngemănat cu strădania modernizării societăţii româneşti, a integrării acesteia în Europa civilizată, de care secolele de dominaţie otomană şi mai ales perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) o îndepărtaseră într-o anumită măsură. Atunci s-a constituit şi s-a împământenit aspiraţia pro-occidentală a inteligenţei româneşti, care astăzi se traduce în asumarea valorilor statului de drept şi ale democraţiei liberale şi în integrarea euro-atlantică a României. Marea Unire a însemnat şi succesul acestui demers, astfel că perioada interbelică, cea a României Mari, deşi de numai două decenii, cu toate neajunsurile ei, rămâne în amintire ca perioada în care toţi românii au cunoscut dezvoltarea cea mai fertilă din punct de vedere cultural şi o importantă înflorire economică.

(C) Evenimentele celui de-al doilea război mondial aveau însă să întoarcă roata istoriei pentru mai multe decenii, atât cu privire la întreruperea cursului european şi occidental al evoluţiei societăţii româneşti, cât şi cu referire la menţinerea deplinei unităţi naţionale. Seria de dictaturi deschisă în 1938, dar, mai ales, regimul totalitar comunist dintre 1945 şi 1989, ne-au readus sub zodia „hatârului şi a bacşişului”, care încă şi azi rivalizează cu realităţile epocii fanariote. Iar tragicul an 1940 a dus la pierderi de populaţii şi de teritorii, care, cu un nou imens preţ de sânge pe fronturile întinse din Caucaz în Europa Centrală, au putut fi doar parţial reparate. A rămas deschisă rana pregătită prin semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, produsă prin ultimatumurile din 26 şi 27 iunie şi evacuarea din 28 iunie 1940 şi permanentizată de marile puteri învingătoare prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

(D) Cursul firesc al istoriei nu poate fi însă deturnat pentru totdeauna, chiar şi prin voinţa celor mai puternici. Valul de revoluţii din 1989 a dus la destrămarea utopiei marxist-leniniste şi la prăbuşirea totalitarismului comunist în Europa, iar anul 1991 a asistat la implozia sub propria greutate a imperiului care s-a opus cel mai activ realizării dezideratelor românilor, atât cele cu privire la unitatea naţională, cât şi cele relative la integrarea în civilizaţia occidentală: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În urma Uniunii Sovietice au rămas mai multe republici independente, cel puţin formal, între care şi un al doilea stat românesc, Republica Moldova, rupt de România ca rezultat al evenimentelor descrise mai devreme. Încă de la început s-a pus problema reunificării celor două state, dar aceasta nu s-a putut realiza atunci din cauza opunerii altor puteri străine şi a ezitărilor sau jocurilor duble ale unor responsabili din cele două capitale, Bucureşti şi Chişinău. Evenimente tragice precum mineriadele din 1990-1991, în România, sau războiul de pe Nistru din 1992, în Republica Moldova, au accentuat forţele inerţiale care au împiedicat de atunci şi până acum refacerea unităţii naţionale.

(E) Totuşi, chiar dacă, după o experienţă totalitară mult mai dură decât în orice altă ţară europeană, societatea românească s-a pus mai greu în mişcare ulterior căderii regimurilor comuniste, acest lucru s-a întâmplat, iar progresele nu pot fi negate. În 1995, prin Pactul de la Snagov, sub auspiciile Academiei Române, toate forţele politice parlamentare conveneau reluarea cursului occidental al devenirii civilizaţionale şi istorice româneşti ca proiect de ţară. Prin urmare, în anul 2004 România reuşea să devină membru cu drepturi depline al NATO, iar la 1 Ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, legată de asemenea prin parteneriate strategice cu Statele Unite ale Americii, Franţa, Polonia etc. De asemenea, evenimentele ultimilor 5-6 ani arată o societate civilă tot mai activă şi mai implicată, care a reuşit de mai multe ori să se impună în faţa clasei politice. Chiar dacă mai persistă şi fenomene negative precum o anumită extindere a corupţiei, care la rândul său obligă la păstrarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) şi care face din integrarea în spaţiul Schengen încă un deziderat, ca şi menţinerea vizelor pentru Statele Unite, putem spune nu numai că proiectul de ţară afirmat în 1995 s-a împlinit, dar şi că, în fine, România pare să depăşească zona formelor fără fond, pe care acum puţin mai mult de un secol le sesiza şi le reclama Titu Maiorescu, şi că a atins un standard de stat de drept şi de democraţie care nu a existat nici în perioada interbelică.

(F) Din păcate, mult mai puţin notabile au fost progresele dincolo de Prut. După îngheţarea conflictului de pe Nistru şi menţinerea în zonă a unei forţe de ocupaţie şi după pierderea speranţei unei reunificări rapide cu România, dar şi sub influenţa unei mass media străine, cu nostalgii pentru imperiul sovietic de-abia prăbuşit şi pentru cel ţarist destrămat acum un secol, a urmat o perioadă de regres. Constituţia adoptată în 1994 a făcut o anumită întoarcere spre moldovenismul primitiv de sorginte sovietică, iar între 2001 şi 2009 regimul preşedintelui Vladimir Voronin şi al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova a acţionat deschis împotriva asumării identităţii româneşti şi a apropierii de România. După ce guvernările pro-europene ce s-au succedat din 2009 până în prezent au eşuat în corupţie generalizată şi oligarhizare de factură post-sovietică, pe fondul unui enorm absenteism, alegerile prezindenţiale din anul 2016 au fost câştigate de un candidat cu un discurs antiromânesc chiar mai acerb decât cel al fostului preşedinte Voronin şi chiar mai aservit unor interese străine decât acesta, şi anume Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit în decembrie 2013 să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar mişcări sociale repetate ne arată că generaţia luptei de eliberare naţională de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 are tot mai mulţi continuatori. Mişcările unioniste ale tinerilor basarabeni au fost tot mai ample, începând cu 1995 şi cotinuând cu 2002 şi, mai ales, cu revolutia Twitter din aprilie 2009. Ulterior acesteia, din 2011, o tot mai activă mişcare unionistă de tineret s-a făcut simţită prin Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin Tinerii Moldovei şi apoi prin mişcarea ODIP. Dacă, după declanşarea războiului din Ucraina în anul 2014 şi după alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon, integrarea separată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un obiectiv tot mai nerealist, reunificarea cu România păstrează valenţele unui autentic proiect de ţară pe ambele maluri ale Prutului.

(G) Constatăm totuşi existenţa şi la Bucureşti şi la Chişinău a unor categorii de formatori de opinie şi de discipoli ai acestora care separă în mod artificial cursul occidental al devenirii istorice româneşti, asumat încă de la revoluţia din 1848, aşa cum arătam mai devreme, şi avatarul său actual, integrarea europeană şi euro-atlantică, de problematica unităţii naţionale, de asemenea asumată programatic la aceeaşi revoluţie din 1848. Respectivii consideră că ar fi nerealist sau desuet să mai discutăm în termenii unei noi Mari Uniri şi că viitorul românilor nu este într-un stat comun, ci ca două state separate într-o Uniune Europeană comună. Într-un fel, discutăm de formele fără fond ale lui Titu Maiorescu, într-o variantă contemporană, adică de calchierea fără discernământ a unor idei din gândirea politică occidentală, care pun ideea naţională în plan secund sau chiar o dezaprobă (prin asociere cu acel naţionalism excesiv şi exclusivist care a dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial), dar fără adaptarea necesară la specificul românesc. Ori formele extreme de naţionalism nu au reprezentat niciodată în spaţiul românesc altceva decât opţiuni minoritare, fără apel la publicul larg. Procentajul maxim obţinut vreodată de un partid de această factură în alegerile parlamentare a fost de 15% în anul 1937, an în care mişcările naţionaliste extremiste de pe continentul european cunoşteau apogeul istoric. Excesele naţionaliste ale unor regimuri de dictatură, cel din anii 1940-1944 sau cel din cea de-a doua etapă a comunismului românesc (1965-1989), nu au împiedicat prăbuşirea acestor regimuri în faţa acţiunii unor opozanţi (îń 1944) sau revoluţionari (în 1989), care la rândul lor nutreau puternice simţăminte patriotice. În realitate, obiectivul unităţii naţionale s-a împletit permanent în aceşti 170 de ani cu dezideratul liberalizării, al democratizării, al construirii statului de drept şi al occidentalizării culturale a societăţii româneşti. De la generaţia paşoptiştilor la generaţia care a realizat revoluţia din 1989 şi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii din 1990 nu a existat de fapt o separaţie între idealul modernist pro-occidental şi democratic şi idealul unionist. Iar în zilele noastre, tinerii unionişti sunt în primele rânduri ale mişcărilor sociale anticorupţie, pentru stat de drept, democraţie sau mediu sănătos, atât la dreapta, cât şi la stânga Prutului.

Prin urmare, este absurd să discutăm de Centenar fără să facem nicio referire la restabilirea unităţii naţionale, să ne limităm la o propunere de proiect de ţară construită doar pe o agendă internă sau pe ceea ce practic ar putea fi descris ca un program de guvernare. CENTENARUL 2018 TREBUIE SĂ FIE MOMENTUL ÎN CARE ROMÂNII, DIRECT, DAR ŞI PRIN REPREZENTANŢII LOR DIN CLASA POLITICĂ ŞI DIN SOCIETATEA CIVILĂ, DIN AMBELE STATE ROMÂNEŞTI ŞI DIN DIASPORA, TREBUIE SĂ-ŞI ASUME PE DE-A ÎNTREGUL PROIECTUL ISTORIC DE ŢARĂ, IDEEA DE LA 1848 ÎN FORMELE PREZENTULUI, ŞI ANUME EDIFICAREA UNUI STAT UNIFICAT, MODERN, CU UN REGIM DE DEMOCRAŢIE LIBERALĂ ŞI CU RESPECTAREA TUTUROR STANDARDELOR STATULUI DE DREPT, MEMBRU ACTIV ŞI VALOROS AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL NATO. Iar următorul pas major către recâştigarea proiectului istoric de ţară este REUNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA.

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

cititi si Alianţa pentru Centenar, lansată la Bucureşti: „2018 este despre Basarabia”

Alianţa pentru Centenar

Alianţa pentru Centenar

foto: infoprut.ro

 

Alianţa pentru Centenar, lansată la Bucureşti: „2018 este despre Basarabia”
articol: Liviu G. Stan – infoprut.ro

Liviu G. Stan -  foto - facebook.com

Liviu G. Stan – foto – facebook.com

20 august 2017

 

Nu se poate vorbi despre Centenarul Marii Uniri fără Basarabia. Aceasta este concluzia la care au ajuns cele 100 de organizații civice de pretutindeni reunite, duminică, la Parlamentul de la București în Alianța pentru Centenar.

Organizațiile și-au unit forțele și pregătesc acțiuni de amploare pentru marcarea Centenarului 2018, altele decât cele planificate de stat.

Un marș pe jos din capitala Unirii, Alba Iulia, spre capitala Republicii Moldova, Chișinău, campanii de informare în fiecare sat din stânga Prutului, lobby la Bruxelles și Washington, și înființarea unui fond al Unirii – sunt câteva dintre evenimentele pe care le vor derula unioniștii în 2018.

Sărbătoarea Centenarului nu este completă fără Basarabia. Anul 2018 trebuie să fie momentul în care punctăm decisiv necesitatea restabilirii unității naționale prin adoptarea proiectului de țară al României: unirea cu Republica Moldova. 2018 este despre fapte, este despre Basarabia”, a declarat George Simion, președintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012, una dintre organizațiile din cadrul Alianței pentru Centenar.

Pe 27 martie 1918, Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu Țara, oferind un imbold celorlalte regiuni.

 

 

REZOLUȚIA

DE CONSTITUIRE A

ALIANȚEI PENTRU CENTENAR

Noi, reprezentanți ai societății civile românești din Țară și din afara granițelor actuale, reuniți astăzi, 20 august 2017, la Palatul Parlamentului din București, în conferința CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA,

Animați de idealul unității naționale transpus în faptă de înaintașii noștri în anul de grație 1918 prin făurirea României întregite;

Atașați principiilor de solidaritate și unitate românească;

Conștienți de necesitatea redeșteptării conștiinței naționale și a refacerii unității politice a națiunii române;

Călăuziți de exemplul tuturor generațiilor de români care s-au sacrificat pentru afirmarea și consolidarea națiunii române;

Înțelegând faptul că Marea Unire reprezintă pentru toți românii, oriunde s-ar afla, un moment de referință și un reper pentru devenirea națiunii române;

Determinați să ne conjugăm eforturile pentru marcarea cu demnitatea cuvenită a Centenarului Marii Uniri;

Convinși că împlinirea destinului istoric al Basarabiei se poate realiza doar prin intensificarea și coagularea eforturilor de apropiere și reintegrare a ei în spațiul național firesc din care a fost smulsă;

Am decis să ne constituim în ALIANŢA PENTRU CENTENAR, coaliţie având ca scop imediat organizarea și desfăşurarea de-a lungul anului 2018 a unui șir de evenimente şi acţiuni culturale, comemorative sau cetățenești dedicate Marii Uniri, iar ca scop strategic formularea, promovarea şi realizarea idealului de reîntregire națională.

De asemenea, organizaţiile reunite în ALIANŢA PENTRU CENTENAR își promit sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor unioniste proprii sau a celor culturale ori sociale cu impact identitar.

 

Lista organizaţiilor din Alianţa pentru Centenar:

Mișcarea Civică Tinerii Moldovei

UNIREA – Onoare, Demnitate şi Patrie

Asociaţia 21 Decembrie 1989

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina

Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei

Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni

Institutul Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate

Asociaţia România Vie

Liga Studenților, Iași

Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni

Consiliul Mondial Român

Unitatea – sindicatul liber din metrou

Asociația Comunelor

Alianta Civică

Asociația Studenților de la Universitatea București

Asociația Tinerilor Istorici și Diplomați, Suceava

RISE Consortium

Asociația Studenților la Istorie „Dacia”

Liga Studenților din Universitatea Maritimă, Constanța

Asociația Tighina

Sfatul Țării 100

Clubul de Istorie Militară

Asociația Mișcarea pentru implicare civică, Galați

Asociația Sens Pentru Dezvoltare Socială, Galați

Asociația Clubul Liderii Mileniului Trei

Federația Națională „Drum de Fier”

Sfatul Țării 2

Open Education

Asociația pentru Promovarea Istoriei României

Asociația Identitate Culturală Contemporană

Consiliul Naţional al Reîntregirii

Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie

Asociaţia Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir”

Centrul pentru Integrare și Dezvoltare PRUT

Fundația Corneliu Coposu

Asociația Națională a Taților din România

Asociația EuroTeens

Asociația Dacii Liberi, Mureș

Vatra Românească, Mureș

Asociația – Societatea Cultural – Patriotică „Avram Iancu”, Mureș

Liga Cultural Creștină ,,Andrei Șaguna”, Sfântu Gheorghe

Asociația GRIT, Sfântu Gheorghe

Asociația „Voievozii Munților”, Covasna

Cercetașii României – Centrul Local Brăila

Inițiativa Timișoara

Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” din Bârlad

Societatea de Știinte Istorice din România -Filiala Bârlad

Asociația Civică pentru Demnitate în Europa

Centrul European de Studii Covasna, Harghita

Asociația „Răsăritul Românesc”

Glasul sufletului, Ștefan Vodă

Faptă nu vorbă, Nisporeni

Fundația „Regina Elena”, Ungheni

Blocul Unității Naționale

Asociația de Drept umanitar din Republica Moldova

Fundaţia Culturală „CĂPRIANA”

Asociația Obștească Vasile Stroescu, Brânzeni

Congresul Profesorilor din Republica Moldova

Casa Limbii Române, Căușeni

Asociația Istorică Ștefan cel Mare și Sfânt Cimișlia, Balmuș

Fundația Copăceni VDR

Asociația Obștească „Credință Patriei”

Asociația Romănilor Din Basarabia Foști Deținuți Politici Și Deportați

Eco latinae, Nisporeni

Asociația „La Paris”

La maison roumaine, Paris

Intresseföreningen för Rumäner i Sverige ,,Solidaritate pentru Romania”, Suedia

Asociația culturală „Dacia”, Roma, Italia

Asociația Unirea, Parma, Italia

Uniunea Internațională a Femeilor Române, UNIFERO

Asociația „Lotus”, Italia

Asociația Unirea din Milano

Asociația Unirea, Suedia

Societatea pentru cultură, muzică și artă „Alexandru Ioan Cuza”, Heidelberg, Germania

Asociația Moldo -Elenă ORFEU, Atena

Asociația „Spirit Românesc”, Roma, Italia

Alianța Românilor din Italia

Asociația Moldovenilor din Marea Britanie

Comunitatea Românilor din Serbia

Fundația culturală de binefacere „Casa Limbii Române”, Cernăuți

Consiliul Român American, SUA

Câmpul Românesc, Canada

Asociația Românca, Londra, UK

Asociația Moldo-Spaniolă „TRICOLOR ”, Madrid

Moldova Vision-comunitatea basarabenilor din Irlanda

Societatea Moldovenilor din Frankfurt „Moldova Noastră”

Asociația „Alianța împotriva discriminării românilor”, Marea Britanie

Asociatia socio-culturală moldo-italiană „Dor” , Parma

Asociația social-culturală a moldovenilor „Noroc”, Spania, Markina-Xemein, Țara Bascilor

Asociația Script Art, Roma, Italia

Grupul de inițiativă „Noi suntem Români”, Roma, Italia

Asociaţia Solidaritate Universală Padova

Asociația Tous pour l’Europe, Paris

Societatea de Cultură Macedo-Română

Asociația 15 noiembrie 1987

Fundația Andrei Mureșanu

„Ginta Latina”, Sângeorz-Băi

Asociația Salvați Identitatea Satului, Olt

Asociația Zimbrul Carpatin, Pitești

Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Buzău

Consiliul Local Civic Arad

Asociaţia Studenţească a Universităţii Naţionale de Muzică, București

Platforma Unionistă Acțiunea 2012.

articol preluat de pe: infoprut.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexandru Cristian Surcel: Despre misiunea Alianţei Pentru Centenar

 

Iulia Modiga: Declarație de sprijin pentru școlile românești din Ucraina, adoptată la Parlamentul de la București

(Diana Preasca) 100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar

Sfatul Ţării 2 şi marşul unionist „Dăm start Unirii”

foto: facebook.com
articol: Diana Preasca

17 august 2017

 

100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar, un plan de acțiuni concrete pentru anul 2018. Evenimentul va avea loc duminică, la Palatul Parlamentului din București, Sala „C. A. Rosetti”, în marja Conferinței „Centenarul Unirii și Basarabia”.

Se discută din ce în ce mai mult despre Centenarul Marii Uniri, dar de făcut, nu se face nimic coerent. Anul 2018 este an decisiv pentru destinul reunit al României și în acest sens ne conjugăm eforturile. Centenarul de la 1918 nu este complet fără Basarabia, prima provincie care s-a unit cu Țara, așadar, nu avem ce sărbători până nu creăm toate premizele pentru a stabili clar că următorul proiect de țară al României este unirea cu Basarabia”, susţin organizatorii.

Organizaţiile reunite în Alianța pentru Centenar își promit sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor unioniste proprii sau a celor culturale ori sociale cu impact identitar.

Din rândul organizaţiilor fac parte sindicate (printre care şi cel de la metrou, şi de la CFR), asociaţii, fundaţii, federaţii de ONG-uri, comunităţi locale, grupuri informale din România, Republica Moldova şi Diaspora. Platforma Unionistă Acţiunea 2012 va fi una dintre cele o sută de organizaţii partenere.

La eveniment vor participa și academicieni, istorici, europarlamentari și parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, precum și primari care vor semna acorduri de înfrățire.

articol preluat de pe: moldova.org

2% PENTRU UNIRE

2% PENTRU UNIRE

foto: facebook.com/basarabiapamantromanesc
articol: actiunea2012.ro

 

foto: actiunea2012.ro

 

Redirecționează 2% pentru a menține aprinsă flacăra românismului în Basarabia!  2% pentru UNIRE reprezintă procentul din impozitul provenit din anul anterior, direcționat către organizarea acțiunilor care ne apropie de momentul Unirii celor două state românești.

Pentru anul ce vine, Platforma Unionistă Acțiunea 2012 are în plan următoarele acțiuni, care necesită mari eforturi financiare:

- Menținerea singurului post de televiziune unionist din Chișinău: UnireaTV

- Continuarea proiectului Cunoaște-ți Țara, prin care românii basarabeni vizitează timp de 3 zile România.

- Campanie de informarea privind indentitatea națională în Republica Moldova

- Campanie de senzibilizare a opiniei publice în România cu privire la unirea cu Basarabia.

Pasul 1:   Descarcă și completează Formularul 230  dacă ai fost angajat pe parcursul anului 2016 (exemplu completat); ASOCIAȚIA PLATFORMA UNIONISTĂ Acțiunea 2012 Cod de înregistrare fiscală 33542482 cont bancar (IBAN): RO81RNCB0088142679350001

Pasul 2: Lasă formularul la sediul nostru din București (str. Academiei 35-37, ap.2, sector 1) sau trimite-l scanat pe contact@actiunea 2012.ro. De asemenea, îl poți depune la administrația financiară de la domiciliul tău din cartea de identitate vezi aici sediile ANAF) sau îl poți trimite prin poștă. Pentru orice alte detalii apelați la numărul de telefon: 0737563399 Viorica Gori, coordonator al campaniei 2% Pentru Unire, sau la numărul de contact al Platformei Unioniste Acțiunea 2012 0733696233

*Suma nu reprezintă o sponsorizare sau o donație, ci reprezintă o parte a bugetului de stat care poate fi direcționată de către fiecare cetățean în parte către entitatea dorită de acesta. Dacă nu folosești această opțiune, suma respectivă va fi în mod automat încasată și gestionată de stat.

** Toate activitățile pentru care a fost redirecționată suma de 2% din impozitul tău le vei putea urmări atât în presă, cât și pe site-ul nostru oficial www.actiunea2012.ro  cu fotografii și documente justificative.

*** Campania se va încheia pe data de 25 mai 2017.

articol preluat de pe: actiunea2012.ro

(George Simion) SOS: Ne va găsi 2018 cu pantalonii în vine?

Unirea – obiectiv naţional?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 martie 2017

 

Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la realizarea unirii tuturor teritoriilor unde trăiesc români în cadrul aceluiaşi stat. Este România de astăzi capabilă măcar să marcheze demn aniversarea sau va fi Centenarul un prilej de bălăcărire şi de politicianism? Cu gândul la un adevărat proiect de ţară, timpul trece şi deja suntem în momentele când marea victorie din primul război mondial ar fi trebuit sărbătorită….

Trecută de la guvernul Ponta la guvernul Cioloş, prin reformatare totală şi continuată în acelaşi stil de guvernul Grindenau, nimeni nu pare să-şi asume responsabilitatea pentru cei 100 de ani de când România a redevenit Mare. În tot acest timp, lipseşte un consens la nivel de societate prin care anul 2018 să fie startul unor proiecte de ţară.

Guvernul Cioloş a înfiinţat un Departament pentru Centenar pentru a arăta că programul România 100 a lui Ponta nu era bun. Acum, timidul departament centenar ar trebui întărit şi ajutat să îşi îndeplinească menirea. Nu există, cu un an înainte de prima unire a unei provincii istorice cu Ţara ( Basarabia -27 martie 1918), un program articulat privind marcarea celor 100 de ani. De comisia pentru proiect de ţară de la Cotroceni nu s-a mai auzit nimic, după cum nici mult-trâmbiţata strategie pentru Republica Moldova a preşedintelui Iohannis întârzie să nască ceva concret.

În 2018, Cioloş dorea să pună, simbolic, prima piatră a viitoarei autostrăzi Piteşti-Sibiu:

Acest proiect de autostradă va fi şi parte a legii centenarului, care va avea o componentă de infrastructură prioritară pentru România dedicată centenarului. (…) Legea centenarului va sublinia nu doar prioritatea acestor proiecte, dar şi un cadru instituţional, administrativ, care să permită accelerarea acestor proiecte de investiţii. Deci, din acest punct de vedere, întrebarea care se pune nu mai este dacă autostrada Piteşti — Sibiu va fi construită, ci cât de repede vom reuşi să finalizăm acest proiect, care este o prioritate“, a mai afirmat premierul Cioloş.

Până la urmă, legea centenarului nu a mai cuprins nicio autostradă. Mai mult, un nod în gât ne-a stat în momentul când se vorbea despre Centenar dar nu auzeai nimic despre Basarabia, Marea Unire şi teritoriile care nu mai fac parte acum din Ţară. Greşeală e repetată, până acum, şi de actualul Guvern Grindeanu.

În altă ordine de idei, Patriarhia Română doreşte să inaugureze catedrala Mântuirii Neamului. Academia Română, în majoritatea ei timorată acum de vestitul apel de Unitate, răstălmăcit şi politizat de presa de opoziţie, lipseşte din a oferi ghidaj către naţiunea română.

Guvernarea PSD-ALDE are toate uneltele la îndemână să facă din 2018 un motiv de sărbătoare dar, din primele două luni de guvernare, nu am văzut niciun semn că va fi aşa. Mai mult, ieşirile reprezentanţilor puterii în public par a se diminua, de frica protestelor şi la orizont avem o societate dezbinată. Despre ce fel de regim “naţionalist” se vorbeşte când tocmai istoria şi identitatea noastră nu sunt respectate?

Unirea - obiectiv naţional? - foto: adevarul.ro

Unirea – obiectiv naţional? – foto: adevarul.ro

 

2018 e despre Basarabia

Anul 2016 s-a terminat cu victoria lui Igor Dodon în Republica Moldova. Ciracul pro-Kremlin de la Chişinău nu are nicio pârghie administrativă importantă pe care o poate folosi. Deşi vor să pretexteze pe seama lui Dodon lipsa de acţiune cronică, unii diplomaţi şi funcţionari ar trebui să înţeleagă că la finalul lui 2018 chiar ne aşteaptă un dezastru peste Prut şi vor plăti pentru lipsa aceasta de fapte. Îngăduirea unui alt stat românesc, separat de Ţară, la 100 de ani de la Marea Unire, este, în sine, un atac la România. Dă de gândit altora care au fel de fel de pretenţii. (Şi) la asta s-au referit academicienii români în apelul lor.

Dar un stat anti-românesc, peste Prut, cum se poate profila în anii care vin, este un eşec major al României moderne.

 

Măcar în al doisprezecelea ceas!

Pentru ca, in extremis, anul 2018 să fie unul în care România să-şi găsească vocaţia, e nevoie să forţăm statul român la acţiune. Sub toate formele lui: instituţii, putere centrală, legislativ, autorităţi locale, statul român trebuie să marcheze ultima mare victorie a României, ca naţiune: anul 1918.

Mai departe de atât, însă, toţi trebuie să contribuim la proiecte şi programe de viitor, în domeniile în care activăm. Fac un apel, pe această cale, la întreaga societate civilă, oficializată sau nu, să-şi dea mâna într-o mare coaliţie şi să contribuie la reuşita anului 2018. Încă se mai poate!

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Proiectul unionist în anul 2017

De la simplu slogan, “Basarabia e România” a devenit un subiect pe agenda publică

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 ianuarie 2017

 

Proiectul unionist în anul 2017

Demiterea lui Igor Dodon, dezvoltarea puţinelor produse media de limba română din Republica Moldova şi acţiuni concrete din partea noului Guvern şi Parlament de la Bucureşti sunt principalele priorităţi pe care unioniştii le vor avea în 2017. Ce s-a reuşit şi ce nu s-a reuşit în anul care a trecut şi care sunt şansele de realizare în următorii ani a dezideratului reunificării, în următorul articol….

Cuprinşi de febra competiţiilor electorale şi de o sfâşietoare perioadă de interimari, în 2016 proiectul Republicii Moldova a fost trecut în stand-by. Spaţiul mediatic comun, clamat de vremelnicul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a fost abandonat rapid la remaniere, odată cu plecarea lui Stoenescu de pe post. Nimeni, în afară de organizaţiile civice, nu a dorit să sufle vreun cuvânt. La orizont, în viitorul cabinet Grindeanu, se anunţă un minister, în adevăratul sens al cuvântului, pentru Politicile pentru românii de pretutindeni. Îşi va găsi Republica Moldova locul aici? Se vor respecta promisiunile făcute de către cvasi-totalitatea partidelor politice în timpul marşului unioniştilor din octombrie?

 

 

Retrospectiva anului 2016

 

Jumătate din primarii din Republica Moldova au fost prezenţi la parlamentul României în aprilie 2016 într-o reunire cu omologii lor din România. Înfrăţiri între localităţi s-au realizat la eveniment şi,mai apoi, pe tot parcursul anului, fiind unul din procesele continue. Evenimentul a fost organizat de societatea civilă în parteneriat cu autorităţile locale şi nu a beneficiat de nicio prezenţă din partea guvernului Cioloş.

foto: adevarul.ro

 

Tot societatea civilă, în colaborare cu sute de parteneri din toată România, au reuşit să deruleze cel mai mare proiect al anului, aducând 40 000 de oameni din Republica Moldova la diferite obiective turistice din România, în perioada mai-noiembrie, sub genericul CUNOAŞTE-ŢI ŢARA. 800 de astfel de grupuri au văzut, unii pentru pentru prima oară, România.

foto: adevarul.ro

În paralel, în Republica Moldova, Tinerii Moldovei au mers pe biciclete în 600 de sate, vorbind cu oamenii şi ducând procentele unioniştilor aproape de 35% în sondajele de opinie.

foto: adevarul.ro

Din păcate, numărul unioniştilor nu a fost suficient pentru a evita victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidenţiale din noiembrie. De altfel, ar fi fost greu oricui să lupte cu maşinăria olihgarhului Plahotniuc, susţinută şi de unele cercuri de la Bucureşti. Câteodată, bicicletele nu pot învinge maşinăriile de bani…

Faptul că Plahotniuc l-a susţinut pe Dodon nu mai este negat nici de către oligarh, care a declarat la ultimul congres al partidului său:

Pentru că ne vedem pentru prima dată după recentele alegeri prezidentiale, în acest format larg, vreau să vă felicit pe toţi pentru munca depusă în campania electorală şi respectiv, pentru rezultatul bun la care am ajuns.”

Ce este suspect, pe lângă atitudinea duplicitară a lui Plahotniuc, este non-combatul candidatei democrate, Maia Sandu, care nu a avut o prestaţie reuşită nici în campania electorală iar lipsa ei de reacţie în contestarea fraudelor masive de la urnele de vot a ridicat multe semne de întrebare.

Doar unioniştii au fost cei care au ieşit în stradă după terminarea alegerilor, alegându-se apoi cu mai multe dosare de cercetare penală, pentru arborarea drapelelor româneşti. Organizaţiile civice unioniste pregătesc iniţierea demiterii lui Igor Dodon din funcţia de preşedinte, primele sale gesturi fiind mai mult decât grăitoare pentru a-l descalifica de la a ocupa o astfel de demnitate. Alţii însă, îşi pregătesc funcţiile şi alegerile parlamentare din 2018…

foto: adevarul.ro

Înscăunarea lui Dodon şi dosarele penale nu i-au speriat pe unionişti, care au boicotat numirea în funcţie iar, pe 1 Decembrie, au desfăşurat 1 kilometru de tricolor pe străzile Chişinăului.

foto: adevarul.ro

Tot pe 1 Decembrie, unioniştii au fost prezenţi la Bruxelles, unde au manifestat între clădirile Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, şi unde s-au văzut cu mai mulţi parlamentari europeni români.

foto: adevarul.ro

Din punct de vedere al manifestaţiilor stradale, anul 2016 a fost unul bun. 50 000 de oameni au ieşit în stradă la Chişinău pentru a cere Unirea cu Ţara. Este cea mai mare manifestare de acest gen din ultimii ani.

foto: adevarul.ro

 

Proiectele concrete au continuat prin aducerea a 450 de profesori din România la ultimul clopoţel din şcolile şi liceele din România, bazele colaborării dintre instituţiile de învăţământ şi a unui congres al cadrelor didactice de pe ambele maluri ale Prutului în anul 2017.

foto: adevarul.ro

Iar pentru a încheia acest corolar, cea mai mare reuşită a anului a fost crearea, prin intermediul colectei de fonduri, unui studio de producţie video la Chişinău şi a unuia la Bucureşti, care au început deja să fie folosite pentru produse unioniste în audio-vizualul din Republica Moldova, unde ponderea posturilor în limba română este net inferioară.

foto: adevarul.ro

Ca o notă personală a autorului, ca participant în toate aceste proiecte derulate în 2016 şi ca reprezentant al societăţii civile care, indiferent de cine este la putere, trebuie să vină cu propuneri şi să îşi păstreze spiritul critic:

măcar în anul care vine ne vom putea exercita în voie funcţia democratică, fără a fi acuzaţi că munca, pe care o depunem de ani de zile pe baricadele reîntregirii naţionale, vine în avantajul unuia sau altuia dintre actorii publici.

La orizont va fi anul 2018, centenarul Marii Uniri. Şi în acest domeniu, haosul instituţional este unul mare, iar rezultatele cumulate ale guvernelor Ponta/Cioloş rămân la stadiul de bune intenţii.

Fiţi alături de mişcarea unionistă în anul 2017, pentru că, mai devreme sau mai târziu, reunirea va avea loc. La mulţi ani români, în cadrul oricăror graniţe v-aţi afla!

articol preluat de pe: adevarul.ro

1 Decembrie – 1 Kilometru de Tricolor

1 Decembrie – 1 Kilometru de Tricolor

foto si articol: facebook.com

 

Trei culori şi-o singură iubire – românească!“. Aceste versuri au stat la baza afirmării noastre naţionale şi ne vor călăuzi până la Marea Unire. 

Pe data de 1 decembrie 2016, la 98 de ani de la Marea Unire, toată suflarea românească este aşteptată la monumentul Ştefan cel Mare din Chişinău!

Vă aşteptăm joi, 1 decembrie 2016, ora 13:00, pentru a participa la un eveniment istoric – 1 kilometru de tricolor. 
Să scriem istoria împreună!

#1KMdeTRICOLOR - #1KMdeUNIRE

articol preluat de pe: facebook.com

(Loredana Diacu) Unioniştii vor scanda de 1 Decembrie la Bruxelles: “Basarabia e România”

Unioniştii vor scanda de 1 Decembrie la Bruxelles: “Basarabia e România

foto: facebook.com
articol: Loredana Diacu – epochtimes-romania.com

Loredana Diacu - foto: facebook.com

Loredana Diacu – foto: facebook.com

25 noiembrie 2016

Sute de români de pe ambele maluri ale Prutului vor manifesta la Bruxelles pentru a spune că naţiunea română este împărţită în două, anunţă Platforma Unionistă Acţiunea 2012

.

Unioniştii din Republica Moldova şi România vor sărbători 1 Decembrie în faţa Parlamentului European, informează Platforma Unionistă Acţiunea 2012.

Pe lângă manifestaţia stradală care va începe în Rond-Point Robert Schuman la ora 14:30, reprezentanţii organizaţiilor civice vor avea întrevederi cu europarlamentari şi cu comunitatea de români din Belgia, iar la finalul mitingului este preconizată o conferinţă de presă, în cadrul cărora vor prezenta situaţia reală din Republica Moldova şi perspectivele raportului Chişinău – Bucureşti – Bruxelles, se precizează în comunicatul de presă remis Epoch Times.

Unioniştii mai informează că întâlnirea delegaţiei lor cu europarlamentarii va avea loc la ora 10:00, la Parlamentul European, Batiment Willy Brandt, sala WIB 02M068, după care, la ora 16:00, reprezentanţii organizaţiilor civice vor susţine o conferinţă de presă (Euraffex, Rue Archimède 11, 1000), iar începând cu ora 19:00 aceştia vor dialoga cu comunitatea de români din Belgia.

Suntem un singur popor în ambele state. Pe 1 Decembrie, de ziua naţională românilor, vrem să se afle şi la instituţiile europene adevărul despre Republica Moldova. Altfel, Republica Moldova va rămâne mereu într-o zonă gri, în care fraudele şi minciuna domină. Europa trebuie să ştie”, a declarat George Simion, preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012.

Ziua Naţională a României va fi marcată de către unionişti şi la Chişinău şi Alba Iulia. Un tricolor de 1 kilometru va fi întins pe 1 Decembrie în centrul Chişinăului, între Parlament şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, iar la Alba Iulia, la festivităţile organizate de autorităţile locale cu prilejul împlinirii a 98 de ani de la Marea Unire va fi inclus mesajul „Basarabia e România”.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(George Simion) Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

10 000 de unionişti la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016)

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

 

George Simion

George Simion

26 octombrie 2016

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

Cine este George Simion cu adevărat? Top 10 manipulări! Iată adevărata faţă a unioniştilor. MOSSAD, CIA, KGB sau cel puţin SRI! Oameni ai străzi rămaşi în Piaţa Universităţii, instigatori care au forţat cordonul de jandarmi, diversionişti care au plănuit un Maidan! Toate acestea sunt ştiri sau editoriale din presa română, majoritatea care pretind să fie de calitate!

Titlul “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” nu este o afirmaţie făcută(nici asumată) de mine ci un citat din Stalin. Şi mai este felul în care unii actori publici din România(prin presa pe care o deţin) aleg să se poziţioneze într-un război total cauzat de alegerile parlamentare din decembrie.

Marşul pentru Basarabia de anul acesta a căzut fix în mijlocul acestui război şi a majorităţii grupurilor de interese. Nu ne deranjează, şi noi suntem la rândul nostru un grup de interese: legitim, cel de a realiza unirea paşnică între două state româneşti. Ceea ce este deranjant este că mulţi, foarte mulţi au încercat să se folosească de noi pentru a lovi unii în alţii. Haideţi să facem un tur de orizont, prin tot acest tablou…

 

Primăria, Jandarmeria şi Politicienii

Majoritatea marşurilor despre care auziţi în presă ca subiect nu sunt autorizate, nici măcar asumate de nimeni. Nu sunt deloc spontane, sunt organizate cu zile sau săptămâni înainte, E cazul manifestaţiei de la Colectiv, manifestaţiei pentru imunitatea lui Gabriel Oprea, celor cu Roşia Montană care erau organizate săptămânal. Noi ne-am asumat-o am notificat autorităţile şi încă am participat la multe şedinţe inutile cu Comisia de ordine publică. În plus la toate, avem o lege a adunărilor publice stranie, în care nu se vorbeşte despre nicio autorizare şi care este în proces de modificare. Ca o comparaţie, la Chişinău există o lege a adunărilor publice mult mai democratică.

Discuţiile noastre cu Primăria au fost subiectul unor conferinţe de presă. Nu şi le mai aduce nimeni aminte acum dar, din fericire, există articole apărute. Atunci, pentru presă nu era de interes faptul că suntem ţinuţi, vrem -nu vrem, în faţa Guvernului, pentru a singulariza o persoană şi pentru a scanda în faţa unei clădiri goale…

Noi am făcut un marş. Nu un protest, nu un miting static, un marş, pe care noi ni l-am dorit să se finalizeze în Piaţa Universităţii. Alţii nu au fost de acord şi au vrut să rămânem în Piaţa Victoriei, din criterii pe care îi las pe alţii că le aprecieze. Dar nu ni se poate impune cum să ne organizăm manifestarea!

Ca să fixăm bine cadrul discuţiei: NU a existat nicio violenţă. Uitaţi-vă cu toţii la imagini şi dacă observaţi altceva decât că au tras de mine 5 minute în şir să mă ducă la dubă şi apoi la secţiile de poliţie, anunţaţi.

Fiecare forţă politică are propria reţea meditică, pe care a încercat să o folosească pentru a trage dividende electorale. Ba chiar ne-am trezit parazitaţi de politicieni. Brusc aveam avocat şi el era Aurelian Pavelescu, ba jumate din Parlamentul României se mutase la secţia de poliţie numărul 4, ba toţi îşi făceau selfiuri sau poze de grup la Piaţa Victoriei. Noi, neavând aceste unelte mediatice, am rămas în bătaia focurilor…

 

Presa e doar uneori “quality”

Aşa că Hotnews titrează mare Partidul lui Tariceanu, alaturi de asa-zisii unionisti: intalnire si conferinta de presa comuna. Desigur, noi suntem aşa-zişi(există unii veritabili), şi desigur, nu se specifică în articol faptul că noi am avut întâlniri şi conferinţe de presă cu TOATE partidele care au depus liste de semnături şi vor concura la alegerile din 11 decembrie. Într-un editorial a lui Cristian Pantazi se insinuează că suntem oamenii ruşilor, deşi chiar autorul recunoaşte că nu are nicio dovadă.

În România Liberă, Marius Ghilezan continuă marota şi ne conectează ori cu Rusia ori cu serviciile, clar însă cu Marian Munteanu. Vi-l amintiţi desigur, pe domnul Ghilezan din spumoasele articole pro-exploatarea de la Roşia Montana. Un adevărat vector de opinie “quality”. Atât de quality încât în editorialul plin de mistificări spune că sunt fondator al organizaţiei Miliţia Spirituală. Nimic mai fals, orientarea acestui grup fiind una pe care nu o împărtăşesc.

Dar mai multe despre mine aflăm din paginile ziarului unde scriu acum, în Adevărul: Cine este George Simion, liderul marşului pentru unirea cu Basarabia. Printre date reale, se introduc minciuni: astfel la lansarea organizaţiei am fost susţinuţi de Eugen Tomac ba fan Ponta. Cum sunt eu fan Ponta aflaţi desigur în B1, unde se relatează (tot fals) despre cum am aruncat bani în Ion Iliescu: Cine este George Simion, liderul unioniştilor: În 2009 a aprins lumânări de doliu în faţa casei lui Ion Iliescu, iar în 2010 a aruncat cu bani în fostul preşedinte. Îmi asum faptele mele din studenţie şi nu aş spune că mi-e ruşine de ele. Însă bani nu arunc, nici lăutari nu ascult. Iar lăutarii sunt cei care prelungesc o melodie care li se dă: apropierea de Rusia. Deci tot în B1 mai aflăm încă o dată cine sunt, prin compilaţii de la Cristian Pantazi, Marius Ghilezan, menţionate mai sus, Iulian Fota – omul care nu vrea să se pronunţe cuvântul cu U(unire) şi dintr-o frază al şefului SIS din R.Moldova, frază care se referea la organizaţiile ruseşti din R.Moldova: Lucruri mai puţin ştiute despre liderul unioniştilor, George Simion: Legăturile făcute de anumiţi ziarişti cu serviciile secrete şi apropierea de Rusia.

Suntem o generaţie crescută pe Internet, cu impresia că televiziunile de ştiri mint şi manipulează şi doar noi suntem deţinătorii adevărului. Nu m-a surprins să văd la RTV cum un analist răstălmăcea apelul către politicieni, în care spuneam că în loc să fure şi să meargă la DNA, mai bine ar rămâne în istorie cum au rămas Brătienii sau Maniu. Nu m-a surprins că Radu Tudor intervenea la Antena 3 spunând că dacă ne unim cu Basarabia pierdem Ardealul, marota securistică care ni se tot vântură prin faţa ochilor de la Silviu Brucan încoace. Ce ne facem când Digi24, însă, aruncă pe piaţă nişte imagini venite cu dedicaţie de la jandarmerie în care eu şi colegi de-ai mei(organizatorii marşului) suntem arătaţi încercuit cum facem nimic altceva decât organizarea unui marş. Ce facem când nu ni se ia niciun drept la replică? Este zdruncinată credibilitatea lor şi vedem că toţi sunt la fel, rămânem fără repere jurnalistice (şi morale) şi te întrebi cui foloseşte toată această zbatere a noastră, a unor tineri care, deşi o cerem de ani buni, suntem ignoraţi total de sferele puterii.

Dacă într-adevăr, ministrul de Interne este sub presiunea unei eliberări din funcţii, cum scrie Moise Guran, ar trebui totuşi să nu îi spunem domnului ministru că a minţit în conferinţa de presă, că imagini cu noi filmate de mulţiea de jandarmi din preajmă au fost date, către Digi24, preferenţial, şi că gaze lacrimogene au fost împrăştiate pe faţa colegilor mei? Rândul nostru nu a venit încă, va veni cândva, în viitor, când în România va curge lapte şi miere. Când?

Marşul pentru Unire Pentru a cincea oară, şi anul acesta la Bucureşti oamenii au ieşit în stradă pentru a cere Unirea. Cine spune, din cadrul presei, că am fost 2 000 de oameni, să urmărească atent imaginile şi să numere unioniştii care au participat la eveniment. Nu au fost 2 000:

La Chişinău au ieşit în stradă 50 000 de oameni pe 27 martie, în cadrul aceluiaşi tip de manifestaţie. Suntem din ce în ce mai mulţi iar eforturile noastre vizează anul 2018 ca moment în care Unirea să fie inevitabilă.

Nu facem doar marşuri. Sau doar grafittiuri :) În aprilie am adus la Bucureşti jumătate din primarii din Republica Moldova (450 de primari), pentru a se întâlni(şi înfrăţi) cu primarii din România. Vara aceasta am venit pentru prima oară în România 40 000 de basarabei care nu îşi mai văzuseră Ţara. Vom continua până atingem cifra de 100 000 de oameni. Am colindat 600 de sate, tot vara asta, cu colegii noştri din Tinerii Moldovei. E o muncă a naibii de grea, despre care nu ştie nimeni(presa nu este interesată) sau ne mai aruncă câte unul un cuvânt de bine dar.

Vom continua să o facem. Nu avem nimic de pierdut. Alţii au: funcţii, fotolii comode, trusturi de presă. Nu ne interesează imaginea noastră, ne interesează dacă am mai făcut ceva, şi astăzi pentru realizarea Unirii. Aşa că zilele acestea am mai pus o cărămidă. Mişcarea aceasta unionistă am pornit-o de la zero, având doar generaţiile anterioare drept model, aşa că cel mai rău ce ni se poate întâmpla e să nu reuşim în 2018 şi să se întâmple Unirea abia apoi. E un mers implacabil.

 

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

Astăzi, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat, ca urmare a manifestaţiilor de la sfârşitul săptămânii la Adevărul Live că subiectul unificării cu Republica Moldova trebuie discutat în mod concret, planificat. E un pic mai bine pentru Dumneavoastră, domnule preşedinte, dar un pic mai prost pentru noi, care v-am auzit în campania electorală spunând:

Unirea? e o chestiune pe care doar Bucureştiul poate să o ofere şi doar Chişinăul să o accepte. În ordinea asta.

N-am vrea să credem că era o declaraţie spusă demagogic şi electoral în 2014, în timp ce reclamaţi votul nostru, al românilor….. Dar ne declarăm mulţumiţi de reacţia întârziată de astăzi. Am luat la cunoştinţă cel puţin, au auzit şi românii ceva.

Cam acesta este rolul nostru, ca grup de presiune, ca unionişti, ca grup de interese: să ducem cauza Unirii la realizare. Vom fi pe 1 Decembrie la Bruxelles. Vom sărbători ziua de 1 Decembrie şi vom organiza şi acolo o manifestaţie, pentru a conştientiza şi Parlamentul european că românii de pe cele două maluri ale Prutului vor Unirea.

Poate vă veţi mai întâlni cu noi… Un singur sfat: nu ne mai ziceţi că nu e momentul acum. Placa asta ne-a fost pusă de prea multe ori ca să o mai ascultăm. Nu încercaţi să băgaţi subiectul sub preş pentru că va exploda. E atât de simplu să începem să construim podurile acelea peste Prut…

articol preluat de pe: adevarul.ro

(Alexandru Cristian Surcel) Marşul Unirii “Luptă pentru Basarabia” explicat

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016)

foto:: Sergiu Nicolae Brega
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

25 octombrie 2016

 

Timp de patru ani, marşurile unioniste au reuşit să aducă tema reunificării celor două state româneşti pe agenda publică, să o transforme eventual într-o temă de campanie electorală, dar nu s-au obţinut cu adevărat şi demersuri concrete ale decidenţilor politici în această direcţie. Sigur, progresul este enorm faţă de perioada anterioară, când discuţia despre reunificare practic nu exista. Dar în al cincilea an trebuia cumva forţat un dialog mai de substanţă pe această temă, unul care să se traducă şi în nişte măsuri concrete. Altfel, mişcarea unionistă a ultimilor ani ar fi început să stagneze, apoi să-şi piardă treptat din vigoare, exact cum s-a întâmplat în anii ’90, pentru ca o nouă generaţie să reia de la zero peste zece sau douăzeci de ani.

Desigur, Platforma Unionistă Acţiunea 2012 şi alte comunităţii civice de pe cele două maluri ale Prutului, precum Tinerii Moldovei sau ODIP, propun o foaie de parcurs deosebit de ambiţioasă, care ar urma să culmineze cu reunificarea efectivă sau cel puţin cu un referendum în Republica Moldova cu rezultate favorabile reunificării în anul 2018, odată cu Centenarul. La o primă vedere pare nerealist şi mulţi dintre defetiştii şi nihiliştii din clasa politică şi din presă susţin asta, ba chiar s-au dezlănţuit începând din week-endul trecut.

Dar, îmi permit să întreb, este mai realistă mult clamată “integrare europeană” a Republicii Moldova, cu care defilează toţi politicienii de la Bucureşti, având o Uniune Europeană destul de decisă să menţină status quo-ul cu Rusia, deci care nu mai e atât de dispusă să primească în rândurile sale ţări din ceea ce Moscova numeşte “vecinătatea apropiată” şi în care agenţii acesteia sunt foarte activi? Este realist să ne imaginăm că într-o zi partenerii noştri europeni şi atlantici vor avea din proprie iniţiativă revelaţia interesului naţional românesc şi ni-l vor realiza, noi până atunci trebuind doar să stăm sluj şi să nu-i deranjăm nici măcar cu o şoaptă? A fost realist să tot pompăm bani către guverne de la Chişinău evident corupte şi manipulate de tot felul de oligarhi pe tipic post-sovietic precum Vlad Filat sau Vlad Plahotniuc? Iar când a apărut ideea Fondului Moldova, inspirată de ceea ce a fost la o scară mult mai mare Planul Marshall, care ar fi însemnat investiţii directe acolo unde e nevoie în Republica Moldova, fără ca banii să mai aterizeze în buzunarele fără fund ale unor şmecheri, România a mai dat un împrumut guvernului lui Plahotniuc… Ei bine, de va fi ca primul preşedinte ales direct al Republicii Moldova să fie omul Kremlinului, Igor Dodon, aceasta nu va fi din cauza îndrăznelii unioniştilor de a pune între paranteze defetismul şi fatalismul politicii româneşti, ci fix din cauza măsurilor haotice şi prost direcţionate ale diverselor guverne care s-au perindat pe la Palatul Victoria din anul 2009 încoace.

Aşadar, ce s-a întâmplat de fapt sâmbătă, 22 octombrie 2016, şi duminică, 23 octombrie 2016? Platforma Unionistă Acţiunea 2012 a notificat Primăriei Municipiului Bucureşti un marş pe traseul Hanul lui Manuc- bulevardul I. C. Brătianu- Piaţa Universităţii- bulevardul Magheru- Piaţa Romană- bulevardul Lascăr Catargiu- Piaţa Victoriei- Calea Victoriei- Piaţa Universităţii. La discuţia avută în ziua de 11 octombrie 2016 în comisia de ordine publică, unde pe lângă viceprimarul general Aurelian Bădulescu participă reprezentanţi ai Jandarmeriei, poliţiei naţionale, poliţiei rutiere, poliţiei locale, SPP, ISU etc., sub tot felul de pretexte hilare de genul “Calea Victoriei nu are autorizaţie ISU” sau pur şi simplu pe acea atitudine de “nu vor muşchii noştri, noi suntem autoritatea de stat, Dumnezeu pe pământ” pe care Legea nr. 60/1991 a adunărilor publice republicată o face posibilă în contra Constituţiei României şi a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, s-a pregătit un protocol care impunea ca punct terminus al marşului Piaţa Victoriei.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto: (captrura video): Sergiu Nicolae Brega

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto: (captrura video): Sergiu Nicolae Brega

Două zile mai târziu, mă aflam din nou la sediul Primăriei Municipiului Bucureşti, alături de preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, deja faimosul George Simion, pentru a susţine o conferinţă de presă, dar şi pentru a continua discuţia legată de traseu; precizez că noi nu semnasem protocolul amintit mai sus, ci cerusem să avem o nouă discuţie cu comisia. Cu această ocazie, era 13 octombrie 2016, am fost invitaţi în biroul viceprimarului general Aurelian Bădulescu cu care am avut o negociere. În faţa argumentului că “vom avea în curând alegeri, Primăria Generală este de o culoare politică, Guvernul de o alta, iar dumneavoastră vreţi să ne forţaţi să ne oprim în faţa sediului Guvernului, vreţi să se spună că totul e o manevră de discreditare a Guvernului de către Primăria Generală?” am ajuns la un compromis, în sensul ca revenirea în Piaţa Universităţii să se facă pe traseul pe care venisem, pe la Piaţa Romană.

Urma aşadar ca în săptămâna următoare să semnăm un nou protocol, cuprinzând traseul astfel negociat (trecem peste amănuntul că drepturile fundamentale ale omului nu ar trebui negociate ca la piaţă şi nici “autorizate”, cum se încăpăţânează să spună o parte a presei, deşi termenul nu apare în Legea 60 şi nimeni nu le cere autorizaţie ca să respire). Ceea ce nu s-a mai întâmplat. Bun, ne aflam astfel din nou într-o situaţie în care am mai fost puşi şi în 2012, şi când cu protestele pentru Roşia Montană şi gazele de şist, şi la votul din diaspora şi când cu #Colectiv şi în alte împrejurări: atunci când autorităţile abuzează de o lege strâmbă şi ţie nu-ţi rămâne decât fie să te laşi împilat, uitând că pentru acest drept al liberei manifestări şi expresii s-a plătit un preţ de sânge, fie să protestezi fără faimoasa “autorizaţie”, asumându-ţi eventualele amenzi, plimbări cu duba şi agresiuni din partea jandarmilor.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Faptul că sâmbătă secţia 4 poliţie a devenit loc de pelerinaj al unor politicieni controversaţi, cel puţin unul cu serioase probleme penale, că alţii au profitat de ocazie să dea declaraţii în care să atace Guvernul, nu are legătură cu demersul unionist, care e adresat tuturor partidelor şi tuturor cetăţenilor celor două state româneşti. Are legătură cu apropiatele alegeri şi cu o pornire păguboasă a politicienilor români, lipsiţi de scrupule, de a folosi chiar şi cele mai sfinte crezuri în scop meschin personal sau electoral.

Tot la fel, nu este nicio conspiraţie cu corturile care au fost instalate în zona Fântânii din Piaţa Universităţii, unde circa o sută de manifestanţi, majoritatea veniţi de dincolo de Prut, au petrecut noaptea de sâmbătă şi duminică. În primul rând, ele nu au costat nimic şi nici nu au fost puse la dispoziţie de vreun partid, fiind pur şi simplu recuperate de la un festival din Europa, unde fuseseră abandonate. Apoi, ce sens a avut această ocupare de o noapte s-a văzut a doua zi.

Cum spuneam la început, trebuia cumva forţat un dialog mai de substanţă pe tema reunificării, unul care să se traducă şi în nişte măsuri concrete. Impactul psihologic al marşului de sămbătă şi al ocupării de o noapte din Piaţa Universităţii a permis dialogul unei delegaţii a protestatarilor cu reprezentanţii diferitelor partide care contează (mai puţin în acea zi PNL, toţi liderii fiind la înmormântarea lui Radu Câmpeanu). S-au obţinut astfel o serie de promisiuni concrete. Şi înainte să spuneţi că asta nu înseamnă nimic, că promisiunile în politică se încalcă zi de zi, gândiţi-vă la nuanţa foarte bine sesizată de activistul Mircea Radea: “Una este să pui presiune fără să ai nimic, altceva să pui presiune când ai nişte promisiuni.”

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: facebook.com (Basarabia e România)

 

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

 

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor