Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor

Articole

Din București la Alba Iulia pentru MAREA UNIRE

Din București la Alba Iulia pentru MAREA UNIRE

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

Mergem din București (Piața Universității) la Alba Iulia sâmbătă dimineața, 30 iunie. Suntem înapoi luni dimineață(ora 06:00) după un weekend unionist petrecut în Capitala Unirii și care culminează cu aprinderea Flăcării Unirii și începutul Marșului Centenar, pe jos de la Alba Iulia la Chișinău.

Vii cu autocarul București-Alba Iulia? Rezervă-ți locul și plătește la telefon: 0751093836

Înscriere ca participant la MAREA UNIRE / 1 IULIE: http://www.unire2018.ro/1iulie

Înscriere și detalii despre Marșul Centenar: http://www.unire2018.ro/marsul_centenarului

Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei

foto preluat de pe archiva.flux.md
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.coml ro.wikipedia.org

 

Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică și diaspora Republicii Moldova).

Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunități din Federația Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, precum și două parohii și o mănăstire de călugări în SUA.

Mitropolia Basarabiei a fost creată dupa Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisa s-a facut prin legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chișinăului, episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe – Ismail

Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, a fost votata de corpurile legiuitoare, la 24 martie 1925 – în Senat, şi, la 3 aprilie acelaşi an – în Cameră, şi promulgata la 6 mai 1925, acestea fiind primele acte legislative în care ideea înfiinţării mitropoliei Basarabiei a capătat consacrare juridică.

Conform acestor documente, din punct de vedere canonic şi administrativ, Patriarhia Română se compunea din cinci mitropolii. Ultima din ele, ordinea ierarhică stabilindu-se, după cum se știe, în funcţie de vechimea scaunului, era Mitropolia Basarabiei, cu două eparhii: Arhiepiscopia Chişinăului şi Episcopia Cetăţii Albe – Ismail17. Astfel, Mitropolia Basarabiei, de jure, ia fiinţă în 1925, odată cu adoptarea principalelor documente de organizare şi funcţionare a B.O.R. Dar până la transpunerea în viaţă a prevederilor Statutului şi Legii au trebuit să treacă încă trei ani.

Chiar la sesiunea ordinară din toamna anului 1925, Adunarea Eparhială şi Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului insista asupra aplicării legii: „A sosit vremea ca acestei sfinte mitropolii să i se dea mitropolitul la care o îndreptăţeşte legea”. Paralel cu cerinţa de aplicare a legii în ceea ce privește ridicarea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului la treapta de Mitropolie a Basarabiei se purtau discuţii şi în privinţa desemnării titularului scaunului mitropolitan de la Chişinău.

Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Chișinăului din 22 mai 1927 şi-a exprimat „în mod hotărât” dorinţa „de a vedea Arhiepiscopia Chişinăului ridicată la rangul de mitropolie”, aşa cum prevedea Legea organizării bisericeşti din 1925, înaintând, concomitent, şi propunerea „ca odată cu aceasta să fie rugate autorităţile înalte bisericeşti şi de stat ca în scaunul Mitropoliei Basarabiei să fie aşezat Î.P.S. Episcop Gurie”.

Această doleanţă a fost adusă la cunoștința Preafericitului Patriarh al României Miron Cristea, dlui prim-ministru, general Alexandru Averescu, şi dlui Vasile Goldiş, ministru al cultelor. Era pentru prima oară când clerul din Basarabia făcea o propunere nominală la scaunul mitropolitan de la Chişinău. Candidatura Arhiepiscopului Gurie a fost susţinută de majoritatea clerului, credincioşilor, precum şi de oamenii politici din eparhie. Meritele arhiepiscopului în opera culturală, naţională şi bisericească a Basarabiei nu puteau fi contestate.

Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, Nimoreni, Lăpușna - d. 14 noiembrie 1943, București (înmormântat la Cernica) a fost mitropolit român, primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de ocupație rusă. Numele său de botez era Gheorghe, iar numele de Gurie l-a luat atunci când s-a călugărit. Gurie a fost un om extrem de evlavios și unul din promotorii românismului în Basarabia - foto: archiva.flux.md

Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, Nimoreni, Lăpușna – d. 14 noiembrie 1943, București (înmormântat la Cernica) a fost mitropolit român, primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de ocupație rusă. Numele său de botez era Gheorghe, iar numele de Gurie l-a luat atunci când s-a călugărit. Gurie a fost un om extrem de evlavios și unul din promotorii românismului în Basarabia – foto: archiva.flux.md

Fireşte, Arhiepiscopul Gurie avea însă şi duşmani şi, cu regret, unii destul de rău porniți, adversarul principal era guvernul liberal, cu care arhiepiscopul intrase cândva în conflict, numindu-l din nou pe profesorul Constantin Tomescu, adversar politic al liberalilor, în funcţia de secretar al administraţiei eparhiale, după ce acesta fusese demis disciplinar din respectivul post de un ministru liberal, titular al Departamentului culte.

La şedinţa din 25 iunie 1927, Sfântul Sinod al B.O.R. a satisfăcut cererea Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Chişinăului din 22 mai 1927 şi a hotărât ca Î.P.S. Arhiepiscop Gurie să fie ridicat la rangul de mitropolit, autorizându-l pe Patriarhul Miron Cristea „să stabilească momentul şi modalitatea îndeplinirii acestei hotărâri”.

În cele din urmă, după îndelungate tergiversări, Sfântul Sinod şi Guvernul au hotărât ridicarea în scaunul de mitropolit de la Chişinău a Î.P.S. Arhiepiscop Gurie (Grosu), fixând ziua de 28 aprilie 1928 drept dată a instalării sale. Acest eveniment de mare importanţă bisericească a coincis cu împlinirea a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România şi a 25 de ani de activitate cărturărească şi patriotică a primului mitropolit al Basarabiei.

În timpul ocupației sovietice din 1940-1941, și mai apoi sub regim sovietic din 1944 pana în 1992, Mitropolia Basarabiei și-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică Patriarhiei Ruse.

Ca raspuns la cererile adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul BOR din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea este acum autonomă și urmează stilul vechi. Petru Paduraru, fostul episcop de Bălți al Mitropoliei Chișinăului a devenit mai întâi locțiitor, și mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei și exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit.

A fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002. Și-a reactivat mai multe structuri sufragane, dintre care cele mai importante sunt: Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria, Seminarul Teologic “Mitropolit Gurie Grosu” din Chișinău. Și-a reactivat sau creat instituții specializate cum ar fi Institutul Teologic Ortodox din Moldova, Seminarul Teologic “Mitropolit Visarion Puiu”, “ASCOR” Misiunea Socială “Diaconia” [4], Frăția Ortodoxă Română, Arhiva Mitropoliei Basarabiei, Centrul de pelerinaj “Emaus”,”AMFOR din RM” (Asociaṭia Medicilor si Farmaciștilor Ortodocși Români din Republica Moldova) și publicația “Misionarul”. A fost recunoscută oficial de autoritățile de la Chișinău drept “succesoare spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în 1944 inclusiv”.

Petru Păduraru este actualul Mitropolit al Basarabiei.

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgarchiva.flux.md

Discursul Comisarul sovietic la Externe Viaceslav Molotov în Sovietul Suprem, privitor la raporturile cu România (29 martie 1940)

Viaceslav Mihailovici Molotov (1890 -1986), sovietic politician și diplomat, a fost unul dintre cei mai importanți conducători ai guvernului sovietic, începând din deceniul al treilea al secolului trecut, când a fost propulsat la putere de către protectorul său, Stalin, până în deceniul al șaselea, când a fost destituit din toate funcțiile de Nikita Hrușciov. A fost principalul semnatar, din partea sovietică, al pactului de neagresiune sovieto-german din 1939 

foto si articol preluate de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

La 29 martie 1940 trei luni înaintea ultimatului din 26 iunie 1940 adresat de URSS guvernului român – ministrul de Externe sovietic Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin, Вячеслав Михайлович Скрябин) ţine un important discurs în faţa Sovitului Suprem, privind pretenţiile URSS, acum aliata Germaniei, faţă de România. Afirmînd că URSS nu are cu România un pact de neagresiune (ceea ce era cu totul neadevărat, întrucît tratatele de la Londra nu fuseseră denunţate), spunea că aceasta se explică prin existenţa unei chestiuni litigioase, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS. Discursul a rămas inedit şi vom vadea de ce. Iata pasajul cu privire la Basarabia:

‘’Dintre statele vecine din sud pe care eu le-am mentionat, România esre cea cu care noi nu avem un pact de neagresiune. Acest fapt se datorează existenţei unei dispute nerezolvate, şi anume problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România, Uniunea Sovietică nu a recunoscut-o niciodată, deşi noi nu am ridicat niciodată problema recîştigării Basarabiei prin mijloace militare. De aceea nu există nici un temei pentru înrăutăţirea relaţiilor sovieto-române. Este adevărat că, de mult timp, noi nu avem un ministru plenipotenţial în România, iar îndatoririle acestuia au fost îndeplinite de un însărcinat cu afaceri. Faptul acesta s-a datorat unor împrejurări specifice din trecutul apropiat.’’
Care sunt ‘’împrejurările specifice’’?

Molotov se grăbeste sa le explice:

’’Dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă, atunci trebuie sa reamintim rolul dubios pe care l-au jucat autorităţile române în anul 1938 în legătura cu Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România. Este binecunoscut faptul că ulterior el a dispărut în înprejurări misterioase nu numai din incinta legaţiei, ci şi din România, şi nici pînă astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vre-o informaţie autentică cu privire la dispariţia lui şi, ceea ce este şi mai mult, s-a sperat ca noi vom crede ca autorităţile române nu au nimic de-a face cu această afacere scandaloasă şi criminală. Nu mai este nevoie să spunem că astfel de lucruri ne se întîmplă într-o ţară civilizată sau întru-n stat bine organizat în acest scop. În urma acestei afaceri, motivul pentru care am întîrziat să numim un ministru al Uniunii Sovitice în România, este cît se poate de clar. Este de presupus însa că România va întelege că astfel de lucruri nu pot fi tolerate.’’

După cum se observă, Molotov pune cu ipocrizie neincherea unui tratat de neagresiune cu Romania nu pe seama ambiţiilor sovietice şi ale Kominternului, manifestate încă de la începutul anilor ’20, de acaparare a Basarabiei – pod strategic al sovieticilor spre Balcani şi sudul Europei – ci pe un incident diplomatic nefericit, în care România nu a avut, de altfel, nici un rol: dispariţia subită a ambasadorului sovietic Butenko la Bucureşti, în urma proceselor politice staliniste instrumentate la Moscova.

Declaraţia lui Molotov va marca începutul campaniei de anexare a Basarabiei către U.R.S.S..

România Mare - Judeţele din care erau alcătute regiunile tradiționale ale României între 1925 și 1940 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

România Mare – Judeţele din care erau alcătute regiunile tradiționale ale României între 1925 și 1940 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În scurt timp, pe 21 iunie 1940, Şeful Direcţiei principale politice a Armatei Roşii a transmis regiunilor militare Kiev şi Odessa precizarea că Basarabia “să fie smulsă din mâinile tâlhăreşti ale României boieresti“; în caz de conflict armat între U.R.S.S. şi România, erau precizate obiectivele pe care trebuie să le aiba Armata Roşie: “rapida descompunere a armatei române, a demoraliza spatele (armatei) şi, astfel, a ajuta comandamentul Armatei Roşii să obţină, în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici pierderi, victoria deplină“.

La 23 iunie 1940, a doua zi după semnarea actului de capitulare a Franţei, V. Molotov i-a declarat lui Fr. Schulenburg, ambasadorul Germaniei la Moscova, că „soluţionarea chestiunii Basarabiei nu mai suferă nici o amânare. Guvernul sovietic caută, deocamdată, să soluţioneze chestiunea pe cale paşnică, dar el intenţionează să utilizeze forţa în caz dacă Guvernul român va respinge acordul paşnic”.

La 26 iunie 1940, in urma unor consultări speciale cu Germania nazista, U.R.S.S.  a remis României o nota ultimativă, plină de falsuri, cinism, cu dorinţa de a umili un stat pe care îl ştia mai vulnerabil din punct de vedere militar, în care solicită cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord în favoarea U.R.S.S.

Pe 27 iunie 1940 regele României Carol al II-lea a convocat două şedinţe ale Consiliului de Coroană la care s-a pus în discuţie problema ultimatumului sovietic. La prima şedinţă a Consiliului de Coroană rezultatele votării au fost: din cei 26 de participanţi 11 s-au pronunţat pentru respingerea notei ultimative sovietice, 10 – pentru acceptarea ei, 4 – pentru discuţii cu sovieticii, 1 vot a fost rezervat. Astfel, cei mai mulţi participanţi la şedinţă s-au pronunţat pentru respingerea dictatului bolşevic. Suveranul României a observat însă că „în chip cu totul straniu”„…rezultatul votului a fost pentru primirea ultimatumului”.

În după-amiaza aceleiaşi zile, Gh. Tătărescu, Primul-Ministru al României, l-a vizitat pe rege. Din discuţiile avute, Carol al II-lea a înţeles că Gh. Tătărescu „este pentru cedare”. Ideea cedării intrase atât de mult în sufletul unora, scrie în Însemnările sale zilnice regele Carol al II-lea, încât Gh. Tătărescu şi chiar Ion Ilcuş, Ministrul Apărării Naţionale, l-au sfătuit ca Decretul de mobilizare a armatei să nu fie publicat.

La cea de-a doua şedinţă a Consiliului de Coroană, au participat 28 de miniştri şi consilieri regali. Primul-Ministru Gh. Tătărescu a recapitulat cele întâmplate de dimineaţă şi a dat citire notei de răspuns adresate Guvernului sovietic. Şeful Marelui Stat Major, generalul Florea Ţenescu, a prezentat un raport ce conţinea „date uluitoare” privind ponderea forţelor din România şi U.R.S.S., la care au fost adăugate forţele militare ungare şi bulgare. Datele trebuiau „să conducă la întărirea concluziei celor prezenţi că România nu avea altă cale de urmat decât acceptarea pretenţiilor teritoriale ale Kremlinului”. Din cei prezenţi la şedinţă, 21 au votat pentru acceptarea ultimatumului sovietic, 6 s-au pronunţat pentru respingerea lui, iar unul s-a abţinut.

Carol al II-lea a notat în Însemnările zilnice: „Am ieşit din el (de la Consiliul de Coroană – n. – A.P.) amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oarecare nuanţă au fost pentru acceptarea ultimatumului”.

Romania in 1940 with Bessarabia and Northern Bukovina highlighted in orange-red - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Romania in 1940 with Bessarabia and Northern Bukovina highlighted in orange-red – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, Guvernul sovietic a adresat României a doua notă ultimativă în care cerea următoarele:

„1. În decurs de patru zile, începând cu orele 1400 după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti;

2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei;

3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă;

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai Guvernului român şi ai Guvernului sovietic, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de Nord a Bucovinei”.

Pe data de 28 iunie 1940 trupele sovietice au invadat România, ocupând nu doar Basarabia şi Nordul Bucovinei, ci şi Ţinutul Herţa şi insule de la Gurile Dunării.

Aşadar, după ce a semnat Pactul sovieto-german din 23 august 1939 (Ribbentrop- Molotova), consultându-se de fiecare dată cu Berlinul, conducerea U.R.S.S. a materializat, pas cu pas, prevederile Protocolului adiţional secret, încorporând teritoriile trecute în zona sovietică de interes.

Defilarea tancurilor BT-7 ale armatei sovietice în Chișinău pe 4 iulie 1940 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Defilarea tancurilor BT-7 ale armatei sovietice în Chișinău pe 4 iulie 1940 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Având scopuri bine determinate, ce intrau în flagrantă contradicţie cu interesele fundamentale ale popoarelor, cu normele elementare ale dreptului internaţional, Stalin şi anturajul lui au interpretat anexările drept acte de „binefacere”, de „eliberare” şi de „ocrotire” a popoarelor, drept un „marş triumfal” spre Occident.

Pentru soluţionarea problemelor apărute la cedarea Basarabiei a fost constituită o comisie mixtă sovieto-română, care şi-a desfăşurat lucrările la Odesa, apoi – în altă componenţă – la Moscova. Între altele, comisia a examinat amănunţit stabilirea traseului de frontieră terestră între U.R.S.S. şi România (în Bucovina), precum şi cel de pe Prut şi Dunăre.
Tratatul de frontieră ar fi intrat în vigoare dacă părţile ar fi ajuns la o înţelegere în privinţa tuturor celor trei porţiuni ale hotarului.

Dar sovieticii au insistat foarte mult să-şi păstreze câteva insule româneşti ocupate de armata roşie la gurile Dunării. Vicecomisarul poporului pentru afaceri externe V. Dekanozov insista în faţa reprezentanţilor României asupra desfăşurării unor negocieri: „Pentru U.R.S.S. întărirea poziţiilor sale pe braţul Chilia prezintă un interes însemnat. Este vorba de un interes definitiv…

Sovieticii erau însă intransigenţi privind frontiera cu România. Pe de altă parte, negociatorii români au dat dovadă de curaj şi patriotism. Ei n-au semnat documentul privind porţiunea dunăreană a graniţei impuse de U.R.S.S. şi întrucât partea „dunăreană” a tratatului n-a fost aprobată, n-a fost semnat tratatul în ansamblu.

Astfel, România regală n-a recunoscut şi n-a semnat tratatul de frontieră cu U.R.S.S. În Declaraţia de la Chişinău a Conferinţei internaţionale „Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale pentru Basarabia” (26-28 iunie 1991) s-a subliniat:

Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – teritorii care nu-i aparţineau şi asupra cărora nu avea nici un drept, a constituit primul act al tragediei naţionale – sfârtecarea României în anul 1940, punând la grea încercare întregul popor român şi aducându-i imense suferinţe şi incalculabile daune. Trecerea totală a acestor teritorii în componenţa U.R.S.S. a avut consecinţe dramatice pentru întregul popor român, îndeosebi pentru populaţia din teritoriile respective”.

 

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

USR: La 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – viitorul comun este unul european

Președintele USR Dan Barna

foto si articol preluate de pe www.usr.ro

Uniunea Salvați România - USR - foto preluat de pe facebook.com

Uniunea Salvați România – USR – foto preluat de pe facebook.com

27 martie 2018

 

USR: La 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – viitorul comun este unul european

Președintele USR Dan Barna a ținut un discurs în timpul ședinței solemne a Camerei Deputaților și Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

USR consideră că patriotismul este întemeiat pe memorie, și chiar dacă memoria poporului român va lega pentru totdeauna anul 1918 de Marea Unire, este necesar să identificăm care sunt valențele patriotismului și idealul nostru de astăzi. Iar răspunsurile ar trebui să conțină toleranță, nu o reactivare a naționalismului în formele lui cele mai negre.

“Mi se pare o întrebare cu atât mai importantă, cu cât vedem în jurul nostru o reactivare a naționalismului, în formele lui cele mai negre – intoleranță, xenofobie, rasism, violență.

Este acesta oare singurul răspuns posibil la întrebarea ce este patriotismul? Singurul fel în care poți să fii patriot astăzi este să îi împingi la marginea societății pe cei care sunt altfel decât tine?

Îți pui o banderolă pe braț, iei un steag în mână și scandezi lozinci. Doar asta înseamnă să fim patrioți? Iei un spray în mână, scrii pe toate zidurile Basarabia e România. Gata, e suficient, ești patriot?”, a declarat președintele USR Dan Barna în plenul Parlamentului.

USR atrage atenția că orice manifestare extremistă sub forma naționalismului nu face decât să divizeze o națiune care încă își construiește identitatea istorică. Modelul de patriotism de astăzi trebuie proiectat într-un viitor european comun, atât pentru România cât și pentru Moldova, pentru că este singurul care are potențialul să ne unească.

După 100 de ani avem nevoie de un nou ideal. Oricât de îndepărtat, oricât de improbabil. De fapt, cum istoria are bunul obicei să se repete, avem același ideal. Un popor român unit într-o Europă unită.

articol preluat de pe www.usr.ro

Marea Adunare Centenară

Marea Adunare Centenară

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

 

La data de 25 martie, toată Mișcarea Unionistă va fi la Chișinău pentru a marca 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România! 
Evenimentul se va desfășura în Piața Marii Adunări Naționale, ora 12.00.
100.000 de români vor alege Unirea! Tu vei fi acolo?

Transport organizat din:
București - https://www.facebook.com/events/424768337960701
Timișoara - https://www.facebook.com/events/954895348007781 
Cluj - https://www.facebook.com/events/196505317769170
Iași - https://www.facebook.com/events/494257614303083 
Galați - https://www.facebook.com/events/691984827858703 
Constanța - https://www.facebook.com/events/211730822714649/

Pentru studenți avem un eveniment special:

București - https://www.facebook.com/events/1255973204565558/

articol preluat de pe www.facebook.com

Unire2018.ro – Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

Unire2018.ro - Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

foto preluat de pe www.facebook.com/unire2018ro

 

Alianța pentru Centenar va crea Marea Hartă Unionistă digitală, disponibilă oricui și oriunde. Harta va servi drept un instrument esențial pentru realizarea Unirii. Este, totodată, cel mai mare program de voluntariat făcut la nivelul Republicii Moldova, României și a întregii Diaspore.

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea - foto: facebook.com

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea – foto: facebook.com

Mii de voluntari vor concura între ei pentru puncte și pentru locurile fruntașe ale clasamentului, aducându-și totodată aportul la înfăptuirea unui proces istoric de prea mult timp amânat: Unirea Republicii Moldova cu România.

Este pentru prima oară când aprecierea implicării voluntare a unor oameni nu mai depinde de criterii arbitrare, ci se bazează pe reguli clare și niveluri bine definite. Dincolo de un simplu proces de voluntariat, organizațiile unioniste doresc să dea către restul societății de pe ambele maluri de Prut un exemplu de construcție bazată pe valoare.

Fie că vorbim de o țară din Europa, un județ din România sau un sat din Republica Moldova, utilizatorii avansați ca nivel vor putea vedea în timp real datele privind ceilalți unioniști, iar implicarea în proiect nu este condiționată geografic. Premiile cu care vor fi recompensați cei mai bravi voluntari sunt oferite de către alți unioniști, care nu au timp să voluntarieze: de la tricouri și alte materile unioniste până la excursii în România/Republica Moldova sau locuri exotice precum Tenerife (Insulele Canare).

 

Există 3 metode importante prin care puteți să sprijiniți în anul 2018 procesul de unificare a malurilor de Prut:

 

ÎNSCRIINDU-TE CA SUPORTER AL UNIRII – Completezi formularul și răspândești în mediul tău informațiile primite și susținerea pentru proiectul unionist. La finalul zilei vom arăta că suntem sute de mii de suflete care vor să redevenim o singură ȚARĂ.

ACTIVÂND CA VOLUNTAR – Completezi formularul, apoi începi să acumulezi puncte în urma activităților. Crești de la un nivel la altul și pui umărul la scrierea istoriei.

DONÂND – De la 10 lei la mii de euro sau donând resurse materiale, de la cărți la mașini sau excursii, fiecare își aduce contribuția la o mișcare care pornește de jos în sus.

 

Indiferent dacă ești SUPORTER, VOLUNTAR sau/și DONATOR, de fiecare dintre noi va fi nevoie pe 1 Decembrie 2018 și în fiecare zi a anului 2018. Marea Mobilizare Unionistă e despre folosirea tuturor energiilor disponibile în sens unificator.

Punctele din programul de voluntariat vor fi acordate automat, la îndeplinirea unor acțiuni, majoritatea online (comentarii, likeuri, evenimente, promovare etc) care țin de propria persoană, de contactarea altor unioniști sau de atragerea de oameni noi în mișcare (prin intermediul linkului personal). Totodată, pentru cei care se remarcă prin inventivitate și prin rezultate, puncte se acordă și manual, de către coordonatori. O listă completă de acțiuni poate fi găsită aici.

Pentru a deveni cel mai bun unionist dintre unioniști la îndemnul unui mare adevăr istoric: ”Întrebaţi istoria și veţi ști ce suntem, de unde venim și unde mergem” (Mihail Kogălniceanu), aveți nevoie de Implicare, Activism, Curaj și Dragoste de Țară. Împreună putem unifica aceste calități într-o forță unionistă care va face să dispară pentru totdeauna granița dintre frați!

articol preluat de pe www.unire2018.ro

10tv.md

Basarabia e România

2018: Alianța pentru Centenar

Unirea – ODIP

Actiunea 2012

(George Simion) Igor fără de Ţară

Igor Dodon şi simbolul nostru românesc: capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea

foto preluat de pe adevarul.ro
articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

6 februarie 2018

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Igor fără de Ţară

Chiar în aceste zile şi în săptămânile şi lunile care vor urma, Republica Moldova se uneşte cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. Pas cu pas, pe măsură ce tot mai multe unităţi administrative semnează Declaraţia de Unire cu Ţara, cărei ţări îi va mai fi preşedinte Igor Dodon?

Inclusiv primarul din satul Sadova, în care trăieşte o covârşitoare majoritate moldovenească şi unde s-a născut Igor Dodon, a anunţat că va vota, alături de mulţi alţi localnici, Declaraţia de Unire până la 27 martie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la revenirea Basarabiei alături de România. Până la ora actuală, 12 (douăsprezece) unităţi administrative de pe întinsul Republicii Moldova au semnat deja Declaraţia de Unire cu România, acestea fiind următoarele: Parcova, din raionul Edineţ; Puhoi, Ulmu, Văsieni, Bardar, Ruseştii Noi din raionul Ialoveni; Opaci din raionul Căuşeni; Goteşti din raionul Cantemir, Nişcani şi Săseni din raionul Călăraşi, Sărătenii Vechi din raionul Teleneşti şi Festeliţa din Ştefan Vodă.

Presa liberă din Republica Moldova relatează astăzi declaraţia primarului localităţii Sadova, Vladimir Susarenco, care spune că administraţia consiliului local este de punctul de a semna Declaraţia de Unire şi că are în vedere organizarea de festivităţi majore prin care să sărbătorească 100 de ani de când Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara.

Să nu mire pe nimeni din România faptul că politicienii din administraţia locală a Republicii Moldova sunt în prezent cei mai curajoşi factori de decizie care depun eforturi pentru Unire în beneficiul cetăţenilor pe care îi reprezintă. În România reîntregită cu Moldova de peste Prut, primarii şi consilierii locali care îşi deservesc cu cinste şi pricepere comunităţile care i-au ales vor continua să fie primari şi consilieri.

Am mai spus-o şi o repet de câte ori am ocazia: în Republica Moldova profesează specialişti foarte buni în domeniile lor: diplomaţi, economişti, ingineri, profesori, inclusiv politicieni. Cu toţii ar fi mult mai împliniţi să-şi practice meseria în România reîntregită sau reprezentând-o până la cel mai înalt nivel european şi mondial. Unii politicieni din administraţia centrală de la Chişinău preferă siguranţa relativă pe care le-o oferă un stat slab şi clientelar, în loc să aibă viziunea şi ambiţia de a conduce o Românie reunificată, cu până la 25 de milioane de cetăţeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că interesul legitim general al cetăţenilor moldoveni de orice etnie ar fi să se bucure de bunăstarea şi stabilitatea pe care le propune Europa civilizată, în opoziţie cu himera post-sovietică reprezentată de Uniunea Vamală Euroasiatică. În acest sens, i-am transmis un mesaj lui Igor Dodon, de la Cimitirul Bellu din Capitală:

Pe unii dintre politicienii care se opun cu înverşunare Unirii îi pot înţelege. De pildă, în baza competenţelor profesionale, actualul nepreşedinte Igor Dodon nu ar aspira decât la un post de subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice în România reîntregită. Sau poate ar accepta o slujbă onorifică de director economic într-o companie privată cu capital majoritar rusesc.

Istoria universală, acest fir narativ specific şi profund uman, ne-a lăsat povaţa lui Ioan Fără de Ţară, care a urcat pe tronul Angliei prin uzurpare în secolul al XIII-lea şi a rămas în istorie ca monarh slab. Chiar şi calificativul „slab” pare indulgent când analizăm obiectiv primele 14 luni din mandatul lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Nimic din ce a promis în campania electorală din 2016 nu i-a reuşit până acum, dar găseşte de fiecare dată să arate acuzator către vinovaţii care nu îl lasă să reformeze statul: unioniştii.

Aflat într-un dialog la distanţă cu mişcarea unionistă, care îi asigură consecvent pe locuitorii ambelor maluri ale Prutului că nu va curge sânge la Unire, nepreşedintele Igor Dodon a ieşit recent să declare la NTV Moldova năzdrăvănia că „Unirea înseamnă război civil”. Dacă asta are de gând să facă Igor Fără de Ţară atunci când moldovenii vor cere Unirea cu Ţara, îmi doresc ca el să aibă consilieri buni care să-i reamintească o vorbă înţeleaptă din scriptură: „Cine scoate sabia, de sabie va pieri” (Matei 26:52).

Nu este în interesul nimănui să se ajungă la momente precum cele din 6-8 aprilie 2009, când clădirea Parlamentului şi cea a Preşedinţiei de la Chişinău au fost incendiate de manifestanţi în revolta spontană anti-comunistă aprinsă de fraudarea alegerilor din 5 aprilie. Pe atunci, Dodon era pe faţă comunist, astăzi s-a „rebranduit” socialist, dar este aceeaşi coadă de topor care se opune interesului celor din neamul său. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele rusificat, căci Igor Fără de Ţară este moldovean la fel cum sunt şi eu, aşa cum declară rudele sale din satul natal Sadova, unde primarul unionist şi localnicii au cântat „Treceţi batalioane române” de 1 Decembrie 2017:

Dacă nefericitul rege medieval Ioan Fără de Ţară era fratele eroului cruciat Richard Inimă de Leu, la fel de nefericitul Igor Fără de Ţară va fi fratele fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, acum pensionar de lux al Rusiei, dat jos din funcţie în stradă după ce s-a pus împotriva voinţei poporului său.

2018 e despre Basarabia, 2018 e despre Unire!

 

articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Pentru ultima zi din an și pentru prima zi din Anul Centenar am legat prin tricolor cele două maluri de Prut

Credit foto: Iulia Modiga, Adrian Lupu

01 ianuarie 2018

 

Comunicat de presă – Acţiunea 2012

31 decembrie 2017

 

Centenar fără graniţă la Prut

Un drapel tricolor cu o lungime record de 100 de metri a legat de Revelion cele două maluri ale Prutului, marcând intrarea în Anul Centenar al Marii Uniri din 1918. Mulţimi de oameni din România şi Republica Moldova au participat la desfăşurarea tricolorului pe un pod feroviar dintre România şi Republica Moldova, în dreptul localităţii Fălciu din judeţul Vaslui.

Alianţa pentru Centenar, ce reuneşte peste 130 de asociaţii civice sub mesajul unionist ‘Basarabia e România’, a organizat împreună cu Primăria Comunei Fălciu primul eveniment din seria de acţiuni care vor sărbători împlinirea unui secol de la Unirea tuturor românilor între graniţele aceluiaşi stat naţional suveran.

Tricolorul românesc a fost întins peste râul Prut, pe podul feroviar în prezent dezafectat care făcea legătura între localitatea vasluiană Fălciu şi oraşul Cantemir din Republica Moldova. Într-un singur glas s-a strigat ‘Unire!’ pentru ca mesajul unionist să se facă auzit până la Bucureşti şi Chişinău.

Desfăşurarea tricolorului peste Prut va fi urmată de alte evenimente prin care vom atrage atenţia asupra necesităţii reîntregirii ţării prin unirea României cu Republica Moldova. Solicităm autorităţilor centrale şi judeţene refacerea podului de la Fălciu atât de necesar economiei locale. Vrem să trecem Prutul şi ca să ne plângem ostaşii căzuţi la ţiganca‘, a declarat George Simion, preşedintele Acţiunii 2012, organizaţie membră a Alianţei pentru Centenar.

Manifestanţii vor sărbători Revelionul 2018 la Casa de Cultură din Fălciu, unde vor avea loc un spectacol de artificii în aer liber, recitaluri folclorice şi o masă tradiţională.

Întregul eveniment s-a desfăşurat în condiţii optime, cu sprijnul autorităţilor din România şi Republica Moldova.

articol preluat de pe www.agerpres.ro

 

Uniți sub tricolor la Prut

articol de Liviu G. Stan

Liviu G. Stan -  foto - facebook.com

Liviu G. Stan – foto – facebook.com

31 decembrie 2017

 

Manifestație inedită în ultima zi din anul 2017: un drapel tricolor cu o lungime de 100 de metri a fost desfășurat de aproximativ 1.200 de unioniști peste Prut.

Mulțimi de oameni din România și Republica Moldova au participat la desfăşurarea tricolorului pe un pod feroviar dintre România şi Republica Moldova, în dreptul localităţii Fălciu din judeţul Vaslui.

„România n-a avut graniță la Prut!”, „Unire”, „Unitate națională”, „Jos hotarul de la Prut!”, „Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească!” sunt câteva dintre mesajele scandate de unioniști la manifestație.

Tricolorul românesc a fost întins peste râul Prut, pe podul feroviar în prezent dezafectat care făcea legătura între localitatea vasluiană Fălciu și orașul Cantemir din Republica Moldova. Într-un singur glas s-a strigat „Unire!” pentru ca mesajul unionist să se facă auzit până la București și Chișinău.

cititi mai mult pe infoprut.ro

 

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Album foto Centenar fără graniță la Prut

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

Anul Centenar la Prut (31 decembrie 2017)

(George Simion) Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

“Violentul” George Simion şi câinii de pază ai democraţiei la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia! (22 Octombrie 2016)

foto preluat de pe adevarul.ro

 

Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

articol de George Simion
29 noiembrie 2017

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Un apel public către partidele politice, la dialog şi la acţiune! O să vă povestesc în acest articol cum am ajuns ca pentru nişte afişe să fim amendaţi cu 10.000 de euro de către doamna Firea, cum funcţionează cenzura în societatea românească şi cum, atunci când primesc ordine, parlamentarii români nu mai răspund la telefoane. Pentru că, nu-i aşa, în campanii electorale sunt primii, iar când vine vorba de ţinut de promisiuni, sunt ultimii.

Subiectul Republicii Moldova este unul care incomodează, care caută să fie băgat sub preş şi care nu este unul de bonton în rândul aşa-zisei elite care conduce societatea românească. O elită transpartinică, în care, când camerele se închid, duşmanii devin cei mai buni prieteni, indiferent că sunt de la PSD, PNL, ALDE, PMP sau chiar USR.

Povestea începe astfel… În urmă cu un an, sătui de evitarea tematicii reîntregirii naţionale, am făcut un marş al Unirii în Bucureşti. Marşul nu a fost autorizat conform cererii noastre şi abia după un protest în faţa Primăriei Generale am primit asigurări din partea viceprimarului Bădulescu că vom putea urma traseul solicitat. Din păcate, presa, poate ocupată, poate cointeresată financiar, nu a relatat despre episod. Numai cei de la EpochTimes au făcut-o, aici. Probabil interesul doamnei Firea era să ne ţină în faţa Guvernului, loc unde noi puteam dialoga cu un prim-ministru care într-o lună îşi termina mandatul şi nu reprezenta o miză reală.

 

Opinia publică

Opinia publică a fost trezită şi şocată când am fost săltat eu de pe stradă de câinii de pază ai democraţiei, jandarmii români. Tot eram întrebaţi de ce nu am respectat traseul marşului: noi am primit asigurări că vom fi lăsaţi să revenim în Piaţa Universităţii. A ieşit un circ televizat de trei zile, în care am reuşit să obţinem totuşi dialogul dorit cu toate partidele politice care aveau să fie concurenţi electorali o lună mai târziu. Cu promisiunile de rigoare…

Totuşi, un preţ cam mare (tăvălirea noastră mediatică, în care am ajuns inclusiv eu! să fiu numit om al PSD-ului) pentru nişte promisiuni care astăzi ajung să fie nerespectate.

 

Primăria contraatacă

Nu mare ne-a fost surpriza când ne-am trezit, ca entitate juridică – PLATFORMA UNIONISTĂ ACŢIUNEA 2012, cu 10 amenzi, fiecare de câte 1.000 de euro, semnate de doamna Firea. Vina noastră este că am fi lipit afişe cu anunţul manifestaţiei în locuri interzise. Pentru aceeaşi faptă, 10 sancţiuni identice! NOTA DE PLATĂ: 10.000 de euro!

Amenzile sunt cât se poate de reale şi vor reprezenta subiectul unei conferinţe de presă săptămâna viitoare, pe care o vom susţine alături de avocaţii care ne ajută să încercăm să scăpăm de ele. Avem astăzi 10 procese pe rol, câte unul pentru fiecare amendă. Această formă de represiune din partea Primăriei reprezintă un atac la libertatea de exprimare şi nu o vom lăsa nepedepsită. Cred că vă imaginaţi ce înseamnă pentru noi suma de 10.000 de euro, care ni se impută astăzi să o plătim.

Iar asta de la domnii din partidul în care se vorbeşte despre MÂNDRIA DE A FI ROMÂN… Se dau milioane pe afişe cu centenarul şi pe site-uri pe care nu intră nimeni, iar noi suntem puşi să plătim?

 

Cu răbdarea treci Prutul?

De anul trecut până acum ne-am înarmat cu răbdare şi am zâmbit frumos. În ciuda zâmbetului nostru, nimeni din Guvernul Grindeanu nu a dorit să dialogheze pe tema Reîntregirii. Nici Guvernul Tudose nu a venit cu o schimbare de atitudine, deşi 130 de organizaţii au format, între timp, la Parlamentul României, pe 20 august, Alianţa pentru Centenar. Ce s-a întâmplat cu adevărat este că, fără să ceară expertiza mediului asociativ, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a copiat identic unele proiecte din zona civică, replică rămasă momentan fără rezultate notabile. Este cazul programului Cunoaşte-ţi Ţara (redenumit Descoperă şi Cunoaşte România) şi a programului de înfrăţiri (în luna aprilie a anului 2016, 450 de primari din R.Moldova veneau la iniţiativa organizaţiei pe care o conduc, Acţiunea 2012, la Parlamentul României pentru a stabili relaţii de colaborare cu omologii din Ţară).

Acelaşi zâmbet diplomatic l-am purtat cu noi şi în Parlament, unde am format un grup de parlamentari care susţin ideea Reunirii. 115 aleşi ai neamului şi-au manifestat dorinţa de a face lucruri concrete, în cadrul GRUPULUI PRIETENII UNIRII.

Să nu vă imaginaţi că “Opoziţia” e mai prejos decât puterea, domnul Orban evitând grupurile de unionişti care nu erau lăsate să afişeze bannere legate de Basarabia pe 6 august la Mausoleul de la Mărăşeşti. La fel, în acest moment, parlamentarilor PNL li se interzice să sprijine unioniştii, deşi promisiunile făcute sunt legate de înfrăţiri de localităţi sau de întâmpinări a unor grupuri care văd România pentru prima dată. USR este partidul unde am găsit cei mai mulţi opozanţi ai ideii de Unire, iar conducerea partidului, în frunte cu Vlad Alexandrescu, a interzis tuturor parlamentarilor să participe la conferinţa de lansare a grupului Prietenii Unirii. “Singurul” partid unionist, PMP, nu a mai ridicat deloc problema numărul 1 din campanie, aceea a unui Minister al Reunificării (deşi, fie vorba între noi, ne-am fi mulţumit şi cu o simplă instituţie care să coordoneze politicile pe zona Republicii Moldova şi să facă puţină ordine în tot haosul instituţional existent).

Am ajuns într-un teatru al absurdului în care astăzi, la Parlament, au fost în vizită o delegaţie a societăţii civile unioniste de peste Prut, cei care duc stindardul identităţii româneşti la Chişinău. Singurul care i-a primit a fost fostul preşedinte Băsescu, ca urmare a dublei sale apartenenţe politice (este de asemenea preşedintele de onoare al Partidului Unităţii Naţionale de la Chişinău):

Nu ştiu dacă noi corturi şi ieşiri în stradă masive vor fi soluţia, sau ce ni se propune pe la colţuri (să ne transformăm în mişcare politică), însă situaţia nu mai este de tolerat!

 

Cerem dialog şi respectarea promisiunilor!

Anul trecut, numai instalarea corturilor în Piaţa Universităţii şi iminenta campanie electorală au dus la scoaterea subiectului Basarabiei de sub preş, mediatizarea lui şi lansarea în spaţiul public a unor planuri concrete.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Astăzi, în prag de 100 de ani de la Marea Unire, cu harta României interbelice interzisă în orice comunicare a statului român, în numele a 130 de organizaţii care compun Alianţa pentru Centenar, solicităm Preşedenţiei, Guvernului şi partidelor politice parlamentare DIALOG. Mai cerem, firesc, respectarea promisiunilor făcute anul trecut. Pe agenda presantă, chiar dacă unii consideră că Unirea nu poate fi un subiect de discuţie, avem totuşi teme majore:

- interconectarea energetică, subiect de care ne-am plictisit să tot auzim, dar să nu vedem rezultate;

- spaţiu mediatic comun, întrucât suntem măcelăriţi propagandistic peste Prut;

- acces liber pe piaţa muncii din România pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Acestea sunt teme reale, care unesc cu adevărat malurile de Prut şi pe care ni le dorim aplicate de urgenţă. Societatea civilă poate face numai într-un anumit grad munca statului, mai departe suntem depăşiţi de situaţie.

Aşadar, facem apel la forţele politice din România să înceapă dialogul pe acest subiect imediat după 1 Decembrie şi să colaboreze şi chiar să folosească expertiza societăţii civile. De asemenea, ne dorim un dialog sincer pe marginea Centenarului, care, din păcate, ajunge să fie folosit ca armă politică şi nu ca moment de coagulare a societăţii.

Dacă cineva consideră că nu e de responsabilitatea Bucureştiului ce se întâmplă cu Chişinăul, dacă cineva e suficient de naiv încât să creadă că în Republica Moldova se decide vreodată ceva de la sine putere, atunci ne merităm soarta.

2018 este despre Basarabia!

 

Toleranţă zero faţă de partidele politice în chestiunea Basarabiei

articol preluat de pe adevarul.ro

(Mircea Popescu) Moldoveanul

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

foto: istoria.md
articol: Mircea Popescu

 

Mircea Popescu foto preluat de pe mipopescu.wordpress.com

Mircea Popescu
foto preluat de pe mipopescu.wordpress.com

16 Octombrie 2017

În ultima perioadă, în Basarabia se constată o diferență doctrinară între Rusia și România care se traduce prin atitudini diferite față de realitățile din această zonă.

În primul caz vorbim de atitudinea agresiv-beligerantă a Rusiei care-și are baza în doctrina Kremlinului de a-și asuma dreptul de a interveni, inclusiv militar, acolo unde consideră că populația rusă se află supusă unor politci discriminatorii, sau acolo unde interesele Rusiei o cer. Iar interesele Rusie folosesc pretextul apărării populației ruse, oriunde s-ar afla. Deci și dreptul de intervenție și ocupare, întâi vremelnică, apoi definitivă. Și acest cerc vicios pune bazele spațiului vital rusesc care se transformă apoi în teritoriul statului rus. La fel ca și politica nazistă a lui Hitler care tot pe baza spațiului vital și-a început expansiunea. Și pretextul a fost tot apărarea germanilor de lângă hotarele Germaniei.

Caracterul expansionist al Moscovei este subliniat și prin denumirea capului Bisericii Ortodoxe Ruse de ”Patriarh al Moscovei și al TUTUROR RUSIILOR” care transmite semnalul foarte clar că tot ce conține suflare rusească este o parte a RUSIEI ca drept divin care conferă și dreptul de a interveni oriunde și oricând în sprijinul rușilor.

Politic, pentru Moscova, nu există siberieni, transnistreni, etc, pentru Moscova există doar populație rusă ca subiect permanent de intervenție dacă interesele Rusiei o cer, pentru asigurarea supremației poporului rus față de orice alt popor din spațiul înconjurător.

Prin intervențiile din Ukraina și ocuparea Crimeii, doctrina Rusiei este aplicată în forță și intră în coliziune directă cu legile comunității internaționale stabilite după al doilea război mondial și impuse cu precădere după sfârșitul Războiul Rece, după căderea Zidului Berlinului.

Din punctul de vedere românesc, teritoriul Basarabiei, în care se află o comunitate de ruși de 4.1% (Iulie 2017), este cel mai vulnerabil, la fel ca și Marea Neagră, o altă țintă a extinderii spațiului vital al Rusiei în urma precedentului anexării Sevastopolului. Însăși ocuparea ilegală a unei părți din teritoriul Republicii Moldova de către Moscova, înseamnă o agresiune directă sub pretextul apărării populației ruse din Transnistria. Este o repetare a agresiunii, tot a Moscovei, prin care părți din trupul României au fost luate cu forța, iar populația românească supusă unui genocid fizic și cultural.

Continuarea politicii agresive a Rusiei, ieșirile publice belicoase ale diverșilor demnitari ruși la adresa României, manevrele provocatoare din Marea Neagră, dovedesc că punerea noastră la adăpostul NATO este cu adevărat singura soluție realistă.

Din păcate, nu același lucru se poate spune despre securitatea românilor-basarabeni care se află total lipsiți de protecția comunității internaționale. În pofida pozției guvernului de la Chișinău care cere insistent, inclusiv la ONU, evacuarea trupelor rusești, președintele manevrat de Moscova dorește menținerea armatei de ocupație ruse care constituie un avanpost pentru o viitoare intervenție pe întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.

Desigur, soluția pentru protejarea românilor-basarabeni o constituie revenirea Basarabiei la România.

De ce nu se face acest lucru după ani și ani de insistențe din partea unei însemnate părți a populației dintre Prut și Nistru?
Lucrurile sunt cunoscute, pornind de la ambiții politice, interese personale, dar mai ales de la un element aparent neînsemnat dar care constituie o barieră mentală și mai ales politică, în care au căzut pradă, nu numai basarabenii, dar și clasa politică și administrația de la București. Este vorba de definirea pe care și-o asumă românii din Basarabia prin care se delimitează, dar se și dezic de români prin folosirea termenului de ”moldovean”, care se extinde politic spre denumirea de ”popor moldovenesc”.

În acest fel apar, inclusiv pe plan international, și sunt recunoscute ca atare, două popoare diferite, poporul român și poporul moldovenesc.

Grav este că se și încurajează această diferențiere prin extinderea și promovarea organizațiilor ”diasporei moldovenești” diferite de ”diaspora românească”. Iar încurajarea, o fac chiar partidele politice basarabene, unele care se definesc ”partide românești”, chiar unioniste, în căutare de voturi cu orice preț.

De partea cealaltă, însuși demnitarii români, pentru a fi corecți din punct de vedere politic, se referă strict la ”moldoveni” în loc să se refere la ”românii din Basarabia/Republica Moldova”. Oare, le este atât de greu să facă la fel ca demnitarii Rusiei pentru care nu există decât ”ruși”, în apărarea cărora, așa cum spuneam, pot interveni oriunde și oricând? Atitudinile pasive, ”corecte politic”, au condus în 2009 la expulzarea ambasadorului României, Filip Teodorescu, fără ca autoritățile române să considere necesar să aibă o atitudine mai fermă decât de a protesta anemic.

În concluzie, care vor fi oare, șansele reunificării țării, atâta timp cât din punct de vedere politic în relațiile directe București-Chișinău sau în relațiile cu terți, diplomația română, instituțiile și demnitarii români se vor referi la ”moldoveni”, nu la ”românii-basarabeni”?

Spre deosebire de politica Moscovei, orice s-ar întâmpla în Republica Moldova, Bucureștiul nu va putea avea de spus nimic în favoarea românilor din Basarabia pe care, în mod nepermis, îi consideră oficial, moldoveni.

De aceea, în mod sigur, o revenire a Basarabiei va fi contestată de Rusia așa cum a făcut întotdeuna, pe considerentul că ”românii” i-au ocupat pe ”moldoveni”.

Dragi demnitari români, îndreptați-vă coloana vertebrală și vorbiți despre români, nu despre moldoveni, spuneți fără frică în toate mediile internaționale adevărul că dincolo de Prut trăiește o parte a POPORULUI ROMÂN, nu poporul moldovenesc.

articol preluat de pe: mipopescu.wordpress.com