Datini, tradiții și obiceiuri românești – Sfântul Mucenic Gheorghe

Icoană pe sticlă cu tema „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, meșter Savu Moga, datare 1872, zona Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria jurică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român

foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articol preluat de pe azm.gov.ro

 

Sfântul Mucenic Gheorghe

Sfântul Mucenic Gheorghe sărbătorit în data de 23 aprilie, s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.

Încă de tânăr rămâne fără tatăl său, care a murit mărturisind credința creștină.

Împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Urmează cariera militară, se remarcă prin vitejie și ajunge conducător de oști în garda împăratului Dioclețian.

Dar împăratul este stârnit de ginerele lui și în anul 303 începe persecuțiile împotriva creștinilor, pe care îi pune să aleagă între credință și viață.

Sfântul Gheorghe se înfățișează de bunăvoie înaintea lui Dioclețian și își mărturisește credința în Hristos.

După ce a fost supus la numeroase chinuri, văzându-i curajul cu care le îndură, mulți dintre cei care se lepădaseră de Hristos se reîntorc la credință. A fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie. Tot acum, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin și Alexandra, soția împăratului Dioclețian, care trecuseră la credința creștină, după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Și după moarte, sfântul s-a arătat făcător de minuni fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.

Evlavia creștinilor pentru Sfântul Mucenic Gheorghe se vede și astăzi în numărul mare de biserici și mânăstiri care îi sunt închinate, precum și prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.

Dintre legendele despre Sfântul Gheorghe o voi rezuma pe cea cu Împăratul Vioclețian. Împăratul era păgân și îi osândea pe creștini. Sfântul Gheorghe mergea la școală și când se întorcea, desena chipul lui Isus și se ruga.

Împăratului nu i-a plăcut și a început să-l persecute. Sfântul Gheorghe este silit să plece. Ajunge la un cimitir unde vine și împăratul și încep să se certe.

Ca să-i arate puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe îngenunchează pe mormânt și cere Domnului să facă o minune.

Din mormânt iese un moșneag care oftează și zice: Doamne, greu somn am mai dormit. Cât ai dormit? întreabă împăratul. Șase sute de ani! Viclețian se lasă creștinat.

Mergând înapoi spre casă, minunea continuă: întâlnesc un copil de trei sute de ani cu părinți de cinci sute de ani. Împăratul mai vrea dovezi.

Îi cere lui Gheorghe să scape, cu ajutorul lui Dumnezeu, de muncile la care îl va supune el. îl încalță cu opinci de fier încins și îi dă să bea un pahar de venin.

Pe unde pășea creștinul, crăpau pietrele de căldura opincilor și se înnegreau de ziceai că sunt cărbune. A băut și cupa de venin. Când s-a întors cu fața spre împărat să dea mâna cu el, acesta a murit de miresmele veninoase care ieșeau din gura lui.

Cei care pregătiseră veninul au fost Cosma și Damian.

Văzând ce au văzut, au dorit să se închine lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a făcut sfinți.

23 aprilie marchează începutul anului pastoral. Din această zi și până la Sfântul Dumitru, durează ”vara” păstorilor. Tot la aceste date chiriașii din orașe își reînnoiau înțelegerile cu proprietarii sau se mutau.

Ca orice sărbătoare care marchează un început, Sângiorz are un ajun ce se numește Sângiorzul vacilor.

Este o noapte periculoasă. Dacă omul iese din casă cu capul descoperit, o strigoaică îi poate arunca frâul după gât. Cel prins este fugărit ca un cal și lăsat undeva în câmp, mort de oboseală. Strigoaicele sunt femei rele, vrăjitoare.

În noaptea de Sfântul Gheorghe trupul le rămâne în pat, iar duhul lor pleacă să facă răutăți. Se strâng într-un loc părăsit și se bat cu limbile de la melițe.

De aceea, femeile ascund în această noapte melițele.

Dacă strigoaicele mai găsesc câteva, se bat, încalecă pe limbile de meliță și pleacă să ia laptele vacilor.

Se spune că odată, un om venind de la moară s-a întâlnit cu un pâlc de strigoaice și le-a urat să se înmulțească norodul lor.

Ele s-au bucurat de așa urare și i-au spus că făina din sacul pe care îl duce în spate nu se va mai termina niciodată dacă știe să păstreze secretul.

Zile și săptămâni, nevasta ia făina din sac, dar nu scade.

Minune își zice! Își întreabă bărbatul, acesta reușește să tacă o vreme, dar până la urmă îi divulgă taina și sacul de făină începe să scadă.

Pe lângă strigoaie, există și femei din sat care încearcă în această noapte să ia laptele altor vaci ca să-l ducă la vacile lor.

Sunt multe procedee.

Unul din ele: se dezbracă în pielea goală și cu o oală și o pânză în mână, adună rouă de pe iarbă.

Pânza trebuie să fie țesută numai noaptea iar oala să fie nouă. Cu roua adunată stropesc vitele, sarea și tărâțele acestora.

Vacile care vor paște în locul de unde a fost luată roua nu vor mai da lapte, laptele lor va ”merge” la vacile femeii care a făcut vraja.

Pe aceste femei poți să le vezi. Strigoaicele sunt năluci și ca să le vadă, omul trebuie să găsească un șarpe înainte de Sfântul Gheorghe, să-i taie capul cu un ban de argint și să-i pună în gură un cățel de usturoi pe care să-l lase acolo până încolțește.

Când cățelul de usturoi a dat frunze, să-l pună la pălărie și să urce într-un pom.

Va vedea strigoaicele care călăresc vitele care se duc la păscut.

Laptele fiind atât de important în gospodăria țărănească, protejarea lui îi preocupă pe oameni permanent.

De Sfântul Gheorghe fac risipă de pelin, rostopască, leuștean, usturoi… la case și la grajduri pun ramuri verzi.

Tot de Sfântul Gheorghe se aprinde focul viu, un foc obținut prin frecarea a două lemne uscate și care, peste vară nu trebuie să se stingă niciodată.

El se face o dată cu instalarea stânelor de oi, ce vor sta la munte până la Sfântul Dumitru.

De Sfântul Gheorghe ard iarăși comorile. Există comori curate și comori îngropate cu gând necurat.

Cele curate ard după ce au cântat cocoșii de miezul nopții, până la amiază.

Cele necurate – de la amiază până la miezul nopții. Comoara curată arde cu flacără albăstruie, cealaltă cu flăcări alburii.

Iarna, de Sfântul Vasile, când ard comorile, în jurul flăcărilor nu se topește zăpada.

Spre banii care ard nu trebuie să mergi direct, ci să arunci ceva – o pălărie, o batistă, o opincă.

După ce ajungi la comoară, pui un semn și te întorci a doua zi să o dezgropi.

Oamenii care au dezgropat comorile în timp ce ardeau s-au schimonosit.

Cei pricepuți merg după comori având la ei lumânare din ziua de Paști, smirnă din cădelnița preotului și usturoi.

Cu usturoiul își ung fața cruciș când se apropie de comoară. Se zice că în clipa când te afli cu sapa mai aproape de comoară iese știrma comorii și te întreabă ce-o să faci cu banii.

Dacă nimerești și spui chiar ce gândise acela care a îngropat-o, știrma te întreabă ce cap de om îi dai.

Cu alte cuvinte, trebuie să-i promiți viața cuiva din familie. Oricum, comorile sunt blestemate, puțini au noroc de ele.

Se povestește, de pildă, că trei frați au găsit o comoară și s-au dus împreună să o dezgroape.

S-au înțeles să împartă banii egal, ca între frați. După ce au scos banii, unul a zis că el dă o fugă până acasă să aducă mâncare.

Ajuns la nevastă, i-a cerut să pună în mâncare otravă.

Între timp, cei doi se înțeleg să-l întâmpine cu gloanțe în piept.

Zis și făcut.

După ce îl împușcă, se reped amândoi și mănâncă mâncarea otrăvită….

De Sfântul Gheorghe se fac multe vrăji de dragoste.

Pentru morți se dau de pomană oale cu lapte, colac, lumânare și caș.

Sunt locuri unde până la această dată oamenii nu s-au atins de laptele de oaie.

Principiul este să guste întâi morții.

Se spune chiar așa: ”poamă nouă în gură veche”.

Ca să fie sprinteni, oamenii se urzică. (Sursa: Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau)

 

Alte tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe

Ziua de 23 aprilie, în calendarul ortodox, este marcată ca ziua Sfântului Gheorghe, o sărbătoare foarte importantă pentru creștin-ortodocși.

Ca în mai toate sărbătorile creștine și în această zi sunt păstrate, mai ales la sate, o serie de tradiții, superstiții și obiceiuri.

Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților.

Se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarba.

Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri.

Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație.

Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației.

Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele.

Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie.

În tradiția populară de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească.

Totodată, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce.

O superstiție legată de Sfântul Gheorghe spune că în această zi, nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.

Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.

Încă o superstiție spune că dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul.

Ziua Sfântului Gheorghe nu aduce doar superstiții, ci și tradiții vechi, populare. Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale.

Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie.

În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele.

De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș.