S.O.S România – Atenție cui dați țara pe mână!

ponta-si-iohannis-mediafax-2

de Silviu Pricope

În perspectiva alegerilor de duminică, ca să fie lucrurile clare şi să nu avem discuţii mai târziu prezint, votacilor din ambele tabere câteva avertismente. Îmi este mai mult decât evident că ele nu vor fi luate în seamă, dar măcar eu îmi fac datoria. Mi-am dat seama că oricât de mult le-ai explica oamenilor (deja convinşi de unul din candidaţi) că fac o greşeală este în zadar. Cel mai bine am putut să văd asta, după prima întâlnire televizată dintre Iohannis şi Ponta. Rar mi-a fost dat să văd o prestaţie mediatică mai proastă şi mai slabă a unui aspirant la fotoliul prezidenţial… dar cu toate acestea, fanilor lui – exact aceeaşi prestaţie pe care am urmărit-o cu toţii – li s-a părut chiar OK, lipsa de incisivitate a candidatului lor era o dovadă absolută de civilizaţie şi bun simţ, lipsa argumentelor concrete-obiective era dovada clară a faptului că moderatorul i-a şoptit înainte întrebările lui Ponta care s-a pregătit cu fiţuicile şi aşa mai departe, de parcă i s-au pus întrebări din fizica cuantică sau genetică. Deci, atunci am realizat că Iohannis ar fi putut veni şi beat şi pişat pe el la emisiune pentru că oricum fanii deja convinşi nu şi-ar fi schimbat opţiunea în urma unei emisiuni.

De cealaltă parte, dezbaterile televizate au arătat un Ponta ca un golănaş cu tupeu, blindat de argumente de către o echipă bine informată şi profesionistă în ceea ce priveşte psihologia poporului român şi metodele de maipulare care funcţionează asupra acestuia. Exact ca şi în cazul lui Iohannis, aerele de vedetă şi tupeul acestui personaj sunt caracterizate de proprii fani drept abilităţi politice dezirabile, tărie, profesionalism politic, etc. Similar ca în cazul celeilalte tabere, orice ar face candidatul lor este judecat prin prisma unor ochelari de cal care nu le permite decât să vadă o anumită porţiune îngustă a realităţii – şi aceea abil alterată – ignorând cu totul vastitatea imaginii de ansamblu.

Acestea fiind zise, să revin la avertismentele care trebuie date. Dacă mai aveţi o minimă urmă de patriotism în voi şi o cât de mică tresărire de emoţie atunci când vă gândiţi sau vorbiţi despre neamul românesc, meditaţi asupra informaţiilor care urmează şi gândiţi-vă cui foloseşte de fapt votul pe care intenţionaţi să-l daţi duminică. Vouă? Sau Sistemului care vă pune să alegeţi între două mafii la fel de detestabile?

++++++++++++++

Klaus Iohannis (informaţii preluate de la Zara Ovidiu, dar cu siguranţă provenite din cadrul servicilor secrete româneşti, datorită stilului de redactare, conţinutului şi modalităţii de diseminare)

Devine tot mai evident, pe zi ce trece, ca aruncarea lui Werner Klaus Johannis catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana, care nu va uita nicodata “tradarea” acesteia din cel de-al doilea Razboi Mondial. De aceea, am sa public in cele ce urmeaza cateva informatii esentiale despre legaturile lui Werner Klaus Johannis cu masoneria de sorginte germana, precum si despre principiile care conduc masoneria.

Inainte de a fi propulsat in structurile masonice, Werner Klaus Johannis s-a aflat intr-o perioada de studiu de catre “fratii” sai masonii germani, timp in care i-au fost testate o serie de calitati precum: potentialul de putere al relatiilor la varf pe care le detine, influentarea deciziilor la nivel inalt prin functia pe care o are. Alaturi de el, au fost monitorizate si alte persoane cu putere de decizie, care aveau anumite goluri de personalitate, erau avide avide de putere, dornice de functii si pozitii sociale de conducere. Asa s-a ajuns la “alianta” dintre PDL- PNL, doua partide intesate de oameni avizi de putere economica si politica doar pentru sine.
Evolutia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale de la noi. Cu toate acestea, romanii stiu bine ca masoneria are ca scop sa detina controlul in domeniu economic, politic, cultural si mai nou militar.

Ce nu stiu insa romanii, si nici multi dintre masoni (cei mai mici in grad sunt simple unelte care doar cred sau isi imagineaza ca stiu cate ceva), sunt activitatile secrete derulate de masonerie, acestea fiind cunoscute numai de un grup foarte restrans (structura de putere a masonilor se bazeaza pe ranguri ierarhizate, in care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-si cunoaste decat seful de pe nivelul imediat superior, in genere acesta fiind cel care l-a recomandat si sustinut pentru a accede in masonerie).

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani.
Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana.
Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German.

Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Si, pentru a va face o idee de ceea ce se intampla acum in Romania (mitinguri “spontane” de sustinere a lui Johannis, dezbinare, haos, manipulari ordinare ale populatiei) va voi prezenta cateva dintre sloganurile masonice germane:

1) “Multimea este oarba si de aceea poate fi atat de usor manipulata”

2) “Prin haos la ordine”

3) “Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun”

4) “Dreptul constra in forta”

5) “Scopul masonic isi justifica intotdeauna mijloacele”

6) “Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare

7) “Libertatea este o idee himerica”

8) “Oamenii politici sunt niste papusi de paie in mainile maestrilor”

9) “Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni”
(voi reveni)

Sursa: https://www.facebook.com/zara.ovidiu/posts/10203449552379767?fref=nf&pnref=story

[Un mic comentariu personal aici: Posibil corecte aceste informaţii, cu o singură excepţie: motivul acţiunii concertate a masoneriei germane nu este nici pe departe, <<"tradarea" României din cel de-al doilea Razboi Mondial >>. La acest nivel motivele nu au nimic de-a face cu emoţiile, ele fiind mult mai pragmatice şi mult mai bine integrate într-un Plan care se întinde pe sute de ani. Având în vedere că şi poporul german este ţinut în chingi de acelaşi Sistem, că elita germană colaborează extrem de bine cu Rusia şi China şi că domină economia Uniunii Europene… este posibil să identificăm adevăratele dedesubturi ale acestor motivaţii.]

++++++++++++++

[Victor Viorel Ponta - informaţii preluate din ziarul Vocea Vâlcei, care la rândul lor au fost preluate de la Dacian Dumitrescu – News Press. Şi aceste informaţii provin de la aceleaşi servicii secrete româneşti. Probabil de la cealaltă aripă, mai interesată de agresiunea principală asupra neamului românesc.]

Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în “Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.

Acolo, după absolvirea Academiei Militare “Frunze”, revine în Bucureşti, este avansat “colonel cu stea” – unul din gradele introduse de sovietici după ocupaţia militară a României şi desfiinţat în 1963. Proaspătul colonel Naumovici este încadrat la DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei, care, în acea perioadă, era condusă de general-locotenent Serghei Nicolau (pe adevăratul său nume Seghei NIKONOV – născut la 22 septembrie 1905 în Basarabia, pe atunci “gubernie ţaristă”). NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului, cu studii la Iaşi, dar este exmatriculat de Universitate pentru “activitate comunistă” şi pleacă să-şi continue studiile la Bruxelles. Aici este reperat de Siguranţa belgiană iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se înscrie în Partidul Comunist Francez. Este adus de sovietici la Bucureşti şi devine Director General al SSI-ului, în perioada ianuarie 1947 – 1951 (SSI-ul era în perioada interbelică şi până în 1951, SSIAR – Serviciul Special de Informaţii al Armatei Române, restructurat în 1940 când a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informaţii). Serghei Nikonov semnează practic desfiinţarea, în 1951 a SSI-ului, cel mai redutabil serviciu de informaţii şi contrainformaţii militare şi nu numai al României interbelice şi care a şi reuşit, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, să producă pierderi grele Armatei Roşii, prin infiltrarea a sute de agenţi cu staţii portabile de emisie – recepţie, în spatele trupelor sovietice, SSI-ul a procurat informaţiile militare atât de necesare Marelui Stat Major al Armatei Române şi a executat sute de operaţii de sabotaj şi diversiune pe teritoriul URSS până departe în Caucaz. SSI-ul a reuşit cu un uriaş efort uman în doar două luni după ocuparea României, la 23 august 1944, să pună la adăpost de urgia sovietică zeci şi zeci de tone de arhive militare şi civile. Aşa au mai rămas până azi câteva arhive care, altfel, ar fi fost indiscutabil transportate în Rusia. Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine, între 1951 şi martie 1954, Şeful Direcţiei I de Informaţii Externe a M.A.I. Dar şi aici procedează identic, ca şi în cazul SSI, şi anume desfiinţează şi această direcţie şi o încorporează în Departamentul Securităţii Statului, conform indicaţiilor consilierilor sovietici de la Bucureşti (practic a luat Serviciul de spionaj extern şi l-a înglobat în Securitate). Adevărul e că şi SSI-ul şi Direcţia I de Informaţii Externe erau fostele servicii române care se opuseseră, cu succes, NKVD – ului şi GRU, în perioada interbelică şi în timpul războiului, şi ruşii abia aşteptau să le desfiinţeze. Plus că SSI-ul era cel care a înarmat partizanii din Bucovina, Moldova şi Transilvania şi le-a asigurat arme, muniţii şi bani graţie cărora unii partizani au rezistat în munţi până în 1955. Nu toţi partizanii lucrau pentru SSI ci numai şefii acestor partizani erau ofiţeri sau rezidenţi SSI. Dar să revenim la Serghei Nikonov. Din martie 1954 şi până în 26 noiembrie 1960, Nikonov ocupa funcţia de şef al Direcţiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei. Exact în perioada asta, colonelul Naumovici devine mâna dreaptă a generalului S. Nikonov. Apoi, din noiembrie 1960 şi până în decembrie 1963, Nikonov îndeplineşte funcţia de şef al Direcţiei de Control din Ministerul Forţelor Armate, unde îl ia şi pe protejatul său, colonelul Naumovici. În decembrie 1963, cei doi sunt scoşi la pensie. În acea perioada Niconov şi Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI, din Direcţia Generală a Securităţii Poporului (pe adevăratul nume Boris GRUNBERG, vechi agent NKVD, condamnat, în 1941, la munca silnică pe viaţă pentru crimă de spionaj în favoarea URSS şi decedat în 1992), dar cei doi colaborau excelent şi cu celebrul “PANTIUŞA”, general-locotenent Ghe. PINTILIE (pe adevăratul nume Pantelei Bodnarenko, născut la Tiaspol, la 09.11.1902 şi decedat în Bucureşti, la 11 august 1985, fost ofiţer NKVD la Tiraspol, încă din 1920 ) care devenise şeful Securităţii Statului, la data de 15 august 1948 (Director General al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului). „PANTIUŞA” vorbea prost româneşte dar, în schimb, era cunoscut drept omul de mare încredere al tovarăşei Ana PAUKER (născută Hanna RABINSOHN). • Dacian Dumitrescu – News Press
P.S. – Articolul este foarte interesant mai ales că la lumină nu este scos oficial decât celălalt bunic al lui Victor Ponta, din partea tatălui, faţă de care avem tot respectul, mai puţin pentru bunicul din articol, din partea mamei, am înţeles. Interesant ar fi dacă am ştii în ce familie a crescut mai mult Victor Ponta, pentru că atunci am putea realiza afinităţile, viziunile şi felul de raportare la lume al prim-ministrului care este. Într-un fel se creşte un copil într-un cadru unde se vorbeşte mai mult de România, 1918, patriotism, istoria adevărată etc., şi în altfel când valorile sunt cele cominterniste, comuniste, socialiste, marele frate URSS. Deci de care educaţie a avut parte mai mult Victor Ponta ar fi întrebarea care se pune? Căci oricum în prezent se ştie clar ce orientare are sub umbra marelui guru politic al PSD Ion Ilici Iliescu, orientare care este foarte apreciată şi de duşmanii identităţii româneşti, din Republica Moldova – PCRM în frunte cu Vladimir Voronin. O orientare de obedienţă (voalată şi ascunsă evident) faţă de influenţa rusească şi interesele Rusiei în România. Să vă amintesc că la licitaţia pentru Oltchim la care erau înscrise mai multe firme printre care şi Dan Diaconescu, dar niciuna rusească – ATENŢIE! – la finalul licitaţiei, Victor Ponta a scos porumbelul din gură: ” Personal aş fi preferat o companie rusească să vină şi să câştige licitaţia”. Pardon! Dar pe ce criterii, dintr-odată, o companie rusească ar fi fost mai frumos să câştige? De ce nu oricare alta din toată lumea asta? De ce nu una germană, de ce nu una din USA? Nu, Victor Ponta vroia numai una din Rusia să câştige. Asta spune multe!

[Un mic comentariu personal aici: Și aceste informații este posibil să fie foarte corecte. Dacă într-adevăr sunt, blatul Ponta-Băsescu de care mulți comentatori au vorbit, este mai mult decât evident. Iar votanții lui Ponta vor vota de fapt, fără să știe, exact pentru ceea ce ei urăsc mai mult și mai mult. Coincidențele nu au ce căuta aici, deoarece tabăra celor cu bunici NKDV-iști a fost mereu lângă Băsescu. UnAtenție cui dația din regulile de aur ale spionajului rusesc (KGB) spune: “O dată e un accident, de două ori e coincidență, de trei ori (același lucru, persoană) e o acțiune a inamicului.”]
articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com
foto mediafax.ro