Endgame DVD cover
foto: en.wikipedia.org
articol: youtube.com
Intr-o Nouă Ordine Mondială, un Guvern unic este doar începutul. Ajuns la putere, acesta îsi va pune în aplicare planul de exterminare a majoritătii populatiei lumii, în timp ce va asigura unei infime elite o viată lungă si fără griji, cu ajutorul tehnologiilor moderne. Acesta este terifiantul scenariu analizat în “Endgame” („Joc final”), cel mai recent documentar al jurnalistului si regizorului american Alex Jones, cunoscut pentru incisivitatea si constanta cu care urmăreste cele mai incomode subiecte.
„Joc final” este, in fapt, o cronologie a cursei spre puterea absolută a unui număr foarte restrâns de oameni — astăzi, mai aproape ca niciodată de telul lor. Alex Jones documentează în „Joc final” evenimente în desfăsurare, precum un apropiat colaps al Statelor Unite ale Americii si formarea Uniunii Nord-Americane, structura care va pune capăt suveranitătii nationale a statelor din America de Nord si care va forma, împreună cu Uniunea Asiatică si Uniunea Europeană, nucleul viitoarei Guvernări Unice Mondiale. Totodată, Jones si echipa sa urmăresc de câtiva ani reuniunile secrete ale Grupului Bilderberg si pregătirile pe care membrii acestuia le duc pentru declansarea celui de-Al Treilea Război Mondial.
Documentarul include imagini video si interviuri de la reuniunea din 2007 a Grupului Bilderberg de la Istanbul, Turcia, imagini realizate de către Paul Dorneanu, primul jurnalist român ce s-a deplasat la o reuniune Bilderberg. Documentarul mai atrage atentia că adeptii malthusianismului si eugeniei au preluat controlul asupra guvernelor lumii si sunt pe pragul de a începe o politică de depopulare fortată, cu scopul exterminării majoritătii locuitorilor planetei.
Pentru o mai bună întelegere a originii acestor evenimente, „Joc final” ne propune si o incursiune cuprinzătoare în trecutul recent, arătând cum elitele globaliste au sprijinit dictaturile si finantat cele mai sângeroase războaie, pentru a clădi, pe ruine, o Nouă Ordine Mondială, primul Imperiu Mondial adevărat, în care libertatea va fi doar o amintire. Mass media, aflată sub controlul acelorasi elite, ascunde de decenii informatii cruciale, pentru a păstra secret programul de dominatie asupra întregii lumi, spălând în schimb creierele oamenilor cu spectacole de divertisment de cea mai joasă spetă. Niciodată pana acum vreun documentar nu a reusit să semnaleze mai convingător si mai alarmant planurile din agenda celor care doresc să controleze lumea. Mai mult decât obisnuita „teorie a conspiratiei”, „Joc final” reuneste piesele ascunse si cenzurate ale unui Joc având ca miză însusi viitorul omenirii.
Alex Jones este un jurnalist american de orientare paleo-conservatoare (traditionalist si anti-autoritar) binecunoscut în tara sa si în Canada pentru opozitia vehementă fată de institutiile si organizatiile internationale precum ONU, Banca Mondială sau Grupul Bilderberg. Jurnalist de radio, realizator al emisiunii zilnice The Alex Jones Show, transmisa în direct de peste 60 de posturi de radio din SUA, regizor, documentarist, autor a 15 documentare de lung metraj despre pericolul unei dictaturi mondiale si al instaurării unui stat politienesc în SUA. Fondatorul unei retele de website-uri de informare alternativă (Prisonplanet.com, Infowars.com etc.)
Alexander Emerick “Alex” Jones (n. 11 februarie 1974, Dallas, Texas), gazda unei emisiuni de radio, actor, regizor și teoretician al conspirației – foto (Jones, circa 2009): wikipedia.org
De fiecare datã când împrumutați bani de la o bancã, fie cã este un împrumut ipotecar sau un împrumut pe card, banii împrumutați sunt nu doar contrafãcuți, ci o formã ilegitimã de proprietate care astfel anuleazã contractul, fiindcã banca nu a avut de la început banii ca proprietate.
Va prezentam astazi un minidocumentar de 30 de minute, realizat de Eugenio Carlos Lopez, care se doreste a fi o chintesenta a tuturor teoriilor conspiratiei, o viziune interesanta despre anunaki si istoria secreta a omenirii. In film se mai vorbeste si despre aurul monoatomic (ORMUS), despre metodele de atac psihotronic, despre Societati Oculte, bazele subterane DUMBS si bugetele negre (niste gauri negre in bugetele tuturor guvernelor unde dispar triliarde de dolari), tehnologii neconventionale, specii de extraterestrii, Chivotul Legamantului (ARK OF THE COVENANT), liniile de sange (BLOODLINES), antigravitatie, rezonanta armonica, energia libera, 11 septembrie 2001, HAARP, samd.
foto – adevarul.ro
articol – Adrian Costea – adevarul.ro
Adrian Costea – foto – adevarul.ro
17 august 2014
[DAVID BEN ZION]: Diavolul este acela care ne bate la uşă! [ARIEL DAN]: Ştiu, David. Dar ţara, lumea întreagă, îl vede sub chipul unui înger. Percepţia faptelor e mai presus decât faptele însele. Imaginile sunt cele care dictează politica conducătorilor de democraţii. Am intrat în era teledemocraţiei.
Este foarte posibil ca acest gen de discuţie, dintre un şef de serviciu secret şi un prim-ministru, sa fi avut loc nu de puţine ori la nivelul conducerii politice din ţara noastră. Secvenţa de mai sus face parte din romanul Mesiada, al scriitorului francez André Soussan.
Termenul de teledemocraţie (democraţie electronică) a fost definit pentru prima oară în anul 1981 de către profesorul american Theodore Becker, de la Universitatea Auburn, într-un articol cu un titlu extrem de sugestiv- „Teledemocracy. Bringing Power Back to People” :
„un model de comunicare politică în dublu sens, care poate oferi mijloacele de educare a alegătorilor, pentru a facilita discutarea deciziilor importante şi înregistrarea de sondaje instantanee, contribuind la dezvoltarea democraţiei participative”
Prin urmare, teledemocraţia se dorea a fi un imbold oferit cetăţenilor pentru a trece în etapa democraţiei participative, soluţie intermediară între democraţia reprezentativă a Epocii Moderne şi democraţia directă, născută în Grecia Antică. Ted Becker mai afirmă că diversificarea mijloacelor de comunicare va duce la micşorarea decalajului dintre cetăţeni şi aleşii lor. În teorie, modelul propus de profesorul american arăta bine, dar odată cu trecerea timpului au apărut şi criticile, teledemocraţia dovedindu-se a fi o utopie. Iar graniţa dintre utopie şi distopie este destul de fină.
foto – adevarul.ro
În 1992, sociologul american Michael Shudson remarca impactul televiziunii asupra dezbaterii democratice, într-un articol pe tema limitelor teledemocraţiei. „Modernizarea discursului public este o cauză nobilă, dar oare va vindeca bolile democraţiei moderne? Este o problemă fundamentală a politicii noastre, incapacitatea de a comunica?”, îşi începea acesta expunerea. Michael Shudson semnala lipsa de interes a cetăţenilor pentru acest nou model de democraţie: „Impactul potenţial al formelor mass-media sugerează o nevoie de pluralism. Ce am putea afla despre candidaţii noştri şi despre noi înşine, prin intermediul diferitelor tipuri şi forme de mass-media? Nu ştim până nu încercăm.” În America anului 1992, aflată în plină campanie electorală, dezbaterile din spaţiul public erau dominate de două partide politice şi de candidaţii acestora, şi, în plus, acaparate de presa mainstream. Vă sună cunoscut? Autorul recomanda diversificarea temelor de dezbatere şi apariţia altor voci şi stiluri de discurs, pe care media nu le poate anticipa şi controla. În final, sunt oferite câteva avertismente de luat în seamă: Democraţia participativă ar putea deveni un simplu paliativ, dacă nu există o reală şansă ca guvernul să acţioneze petru remedierea problemelor ridicate. Pe de altă parte, există potenţialul de manipulare a opiniei publice.
Manipularea opiniei publice găseşte un teren propice atunci când există mai mulţi consumatori pasivi ai informaţiei din presă, decât cetăţeni activi. Filmul satiric „Wag the dog” (1997) arată că nu este deloc imposibilă deturnarea atenţiei opiniei publice de la un anumit subiect, ce părea a fi la un moment dat de maxim interes. În România ultimilor 10 ani, această practică a fost ridicată la rangul de artă, depăşind imaginaţia producătorilor de la Hollywood. În celebra producţie cinematografică americană, este înscenat un război cu Albania, pentru ca oamenii să uite de recentul scandal sexual în care era implicat preşedintele. Campania se bucură de un deosebit succes- ziarele şi televiziunile şi-au focusat atenţia asupra războiul purtat împotriva teroriştilor albanezi, regizat şi produs de Conrad Brean (Robert de Niro) şi Stanley Motss (Dustin Hoffman), aflaţi în slujba Casei Albe.
În 1995, academicianul britanic Richard Barbrook (School of Social Sciences,Humanities and Languages, din cadrul Universităţii din Westminster) îşi exprima viziunea optimistă prin care Internetul va ajuta pe viitor la realizarea unui vechi ideal democratic: secolul XXI va fi cel al cetăţenilor informaţi, care deţin cunoştinţele necesare pentru a lua decizii politice care să le influenţeze vieţile. Mai simplu, oameni care ştiu exact ce vor. În articolul publicat în revista „New Scientist”, este prezentat un scurt istoric al democraţiei electronice: „Încurajaţi de rapida convergenţă a telecomunicaţiilor, mass-mediei şi computerelor, mulţi oameni cred acum că autostrada informaţională va crea condiţiile participării directe a cetăţenilor la luarea deciziilor politice. Această utopie tehnologică a fost propusă pentru prima oară în anii ’60, de către Situaţionişti şi alte grupări de extremă stângă. Aceşti tineri revoluţionari doreau ca oamenii să işi conducă singuri destinele, printr-o formă high-tech de democraţie directă – agora electronică. Inspiraţi de această viziune, activiştii din întreaga lume au creat emisiuni radicale, difuzate la posturile de radio pirat”.
Important de adăugat că Situaţioniştii au fost adepţii teoriei care critica societatea spectacolului, apărută încă din anii ’20, ca urmare a tehnicilor de manipulare descrise de Eduard Bernays în lucrarea Propaganda. În opinia lui Guy Debord, membru fondator al mişcării situaţioniste internaţionale, „spectacolul” este o manifestare superficială a societăţii capitaliste, propagată de mass-media. O idee extrem de interesantă enunţată de acesta, este aceea că „spectacolul integrat”, asociat cu democraţiile liberale moderne, şi-a inventat un inamic fără de care nu poate supravieţui- terorismul. Terorismul este folosit în scopul evidenţierii superiorităţii şi perfecţiunii modelului democraţiei liberale.
Din păcate, Richard Barbrook a avut o viziune mult prea optimistă asupra rolului Internetului în secolul XXI, fiind contrazis de Richard Davis în lucrarea „The Web of Politics. The Internet’s Impact on the American Political System”, publicată în anul 1999:
În loc să acţioneze ca un instrument revoluţionar, de rearanjare a puterii politice şi de instigare la democraţie directă, Internetul este destinat să devină dominat de aceiaşi actori ai politicii americane, care folosesc în prezent alte medii de comunicare.
Robert Dahl, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Yale, afirma în lucrarea sa, „On democracy” (1998), următoarele: „Cetăţenii au dreptul de a căuta surse de informare alternative şi independente, la alţi experţi, ziare sau reviste, televiziuni, etc. Mai mult decât atât, există surse de informare care nu sunt sub controlul guvernului sau al unui partid politic, iar aceste surse alternative sunt efectiv protejate prin lege”. Dahl mai menţionează că, într-o democraţie reală, divergenţele de opinii politice dintre cetăţeni nu numai că sunt tolerate, ci sunt şi protejate de legile statului.
Aveţi aici un excelent eseu http://www.directessays.com/viewpaper/26698 pe tema limitelor democraţiei electronice, în era Internetului, în care sunt oferite avertismente cu privire la acele aspecte negative, semnalate de Richard Davis încă din 1999- aceiaşi actori care controlează presa scrisă şi audiovizuală, sunt prezenţi şi în mediul on-line, ceea ce are ca efect descurajarea publicului în a deveni mai activ, în termeni de participare la viaţa politică.
foto – adevarul.ro
Concluzia mea de cetăţean simplu, care are inteligenţa necesară pentru a nu fi nici „băsist”, şi nici „antenist”, este următoarea: Vreau ca mediile de comunicare româneşti să constate şi să informeze în mod obiectiv publicul, nu să facă partizanat politic şi să încerce în acelaşi timp să mă convingă, uneori chiar într-un mod agresiv, că o anumită tabără deţine adevărul absolut.
foto – facebook.com/maria.olteanu
articol – Maria Olteanu – facebook.com/maria.olteanu
Maria Olteanu – foto -facebook.com/maria.olteanu
Padurea este un bun colectiv – al nostru, al tuturor – Adevarul pe care nu ti-l va spune niciunul din “activistii” pt salvarea padurilor.
Ieri scriam despre adevarata problema a padurilor – nu ca se taie, pentru ca datele chiar arata ca suprafata de padure a crescut fata de cea din 1989 (e o discutie larga despre taierile de paduri si despre ce manipulari au fost facute in ultima perioada sa ne faca sa credem contrariul, pentru a scapa de Romsilva si de ce a mai ramas din proprietatatea de stat asupra padurii, prin destructurarea Romsilva si a ITRSV-urilor). Problema reala este ca, intr-adevar, suprafetele de padure administrate de stat sunt din ce in ce mai mici. De exemplu, in Brasov, avem doar 15% padure administrata de Romsilva (fata de 49% la nivel national). Astept date despre Covasa si Harghita, principalul loc de actiune al lui Hans Hedrich, care a facut o campanie super-agresiva de discreditare a Romsilva si a ITRSV (institutiile de stat). Sunt sigura ca datele legate de structura proprietatii arata similar si acolo.
Cel mai mult se taie, cum spunea si Cristian Tudor Popescu si o spun multi, inclusiv oameni din sistem, din padurile proprietate privata.
Statul, asa cum este el, a incercat, cat de cat, sa isi faca datoria si a incercat sa mai salveze cate ceva, pe ici, pe colo. Bineinteles, cum in 25 de ani am fost facuti sa credem ca statul e cel mai prost administrator pentru orice, resurse naturale, intrepreinderi strategice, a venit vremea padurilor – din ce in ce mai valoroase in noua scehma globala a mecanismelor de comert cu CO2, the next big thing pentru sistemul financiar global -. Si da, fondurile de investitii vor sa puna mana ca pe tot ce e padure in Romania. Inclusiv pe Obsti, composesorate.
Episodul 9 mai, episodul Retezat si episodul 7 iunie sunt toate menite sa ajute la desavarsirea acestui plan de acaparare a padurilor Romaniei de catre fondurile de investitii, care sunt in spatele intregii pleiade de asa-zise ONG-uri de mediu, plus Cosa Nostra Silva.
Acesta este adevarul care nu trebuie sa ajunga la voi, sa va faca sa va puneti problemele si intrebarile esentiale, dandu-ne momeli de genul Schweighofer, Romsilva=mafia (vezi poza lui Hans Hedrich de profil si toate actiunile lui Agent Green, Claudia Apostol etc. de discreditare masiva a Romsilva) – Padurea este un bun colectiv si trebuie sa ramana asa!
Si ca sa vedeti ca nu e deloc un slogan comunist, Polonia, una din tarile cele mai neoliberale din Europa (aproape la fel de neoliberala ca Romania, dar…nu la resurse), a realizat ca nu isi poate da padurea privatilor. In acest moment 81% din paduri sunt administrate de stat si suprafata padurilor creste! (Ca sa nu mai zic ca Polonia nu a pierdut niciodata monopolul asupra resurselor de minereuri si hidrocarburi, cum a facut-o Romania).
foto – agentgreen.ro
articol – Maria Olteanu – facebook.com/maria.olteanu
Maria Olteanu – foto -facebook.com/maria.olteanu
Din ce in ce mai multi oameni vor sa inteleaga si sa investigheze sa investigheze ce s-a intamplat cu adevarat in Retezat. Mai multe publicatii locale au inceput sa semnaleze problemele legate de cum a fost spusa povestea si au inceput sa investigheze cine sunt cei doi insotitori ai lui Agent Green si sa gaseasca multiple hibe ale povestii.
Ca si in cazul protestelor din 9 iunie,cand lupul (Nostra Silva aka bursa lemnului fordaq.com) a strigat hotii, ei fiind, mai mult decat Holzindustrie Schweighofer vinovati pentru raderea si vanzarea padurilor. La pregatirea terenului au participat Antena 3, Realitatea TV si ProTv – care s-au coordonat foarte bine in a prezenta imagini apocaliptice din padurile Romaniei, singurul vinovat aratat cu degetul fiind Holzindustrie Schweighofer (care, apropo, nu taie padurile…ci doar le proceseaza).
La doua saptamani de la eveniment, istoria continua, cu un alt actor in rol principal: Agent Green, care ajung sa devina victime in prime-time, la toate posturile de televiziune. Dupa analiza filmelor, lucrurile par sa nu stea deloc asa cum a fost prezentata initial varianta lor. Noile detalii arata clar cine sunt adevarati agresori, care, ca si in epsiodul 9 mai, striga cat ii tin rarunchii, “Agresorii!”, aratand cu degetul catre cei pe terenul carora patrund.
Stiind ca deja au capital simbolic castigat anterior, dupa ce Agent Green isi castigase deja statutul de sex-simbol al salvarii padurilor, si cu ajutorul, din nou, al televiziunilor si al colegilor “ONG-isti” (toti cei care au facut front comun in apararea Nostra Silva inainte si dupa 9 mai), baietii incearca sa o puna de o mini-revolutie in Retazat (loc simbolic, la ultimul rau virgin din Carpati romanesti). Ea este menita sa pregateasca o macro-revolutie pregatita pentru data de 7 iunie.
Revolutia trebuie cultivata, nu-i asa? Si cum parea ca dupa 9 mai, si in urma dezvaluirilor noastre legate de NostraSilva si procesul total nedemocratic de elaborare a asa-ziselor revendicari ale strazii, energia de protest scazuse, era evident ca e nevoie de ceva care sa mai anime oamenii sa iasa in strada pe 7 mai.
Numai ca baietii astia, mana in mana cu fondurile de investitii si finanta mondiala (nu, nu e un termen conspirativ, asa se numeste), au subestimat rezilienta romanilor si mai ales inteligenta lor. Au mizat pe spiritul de turma si pe faptul ca pun botul la manipulare (cum a fost, din pacate, la prezidentiale) fara sa se intrebe ce s-a intamplat cu adevarat.
Agent Green si cei din jurul lor, mai sus amintiti, sunt atacatorii in aceasta poveste, acaparatorii, cei care vor sa destructureze ce-a mai ramas din proprietatea de stat asupra padurii si sa o dea pe mana fondurilor de investitii (deja implantate profund in inima padurilor din Romania) si ale ONG-urilor asa-zise de mediu, mana inverzita (dupa cum am aratat si vom mai arata), a finantei mondiale. (Nu va vine sa credeti, cautati sa vedeti ce face wwf prin lumea intreaga cu adevarat si ce abordare mercantilista, de piata, are asupra padurii). Aceasta inregistrare pusa chiar de ei arata clar ce au facut – au trecut peste proprietar cu masina – minutul 0:31, tipa spune “you ran over him” (l-ai calcat). Da, planul lor initial nu a fost sa il calce, normal, doar ca cineva acolo sus nu doarme…si in nebunia episodului, lucrurile nu le-au iesit asa cum planuiau de acasa: https://www.youtube.com/watch?t=33&v=6Z8vtqY9tWA
Acum avem un om care poate sa ramana paralizat pe viata, pe care nu-l arata nicio televiziune centrala, si un grup de indivizi cu contacte in televiziuni, care apar pe sticla la cateva ore de la accidentul in care sustin ca au fost raniti grav, desi imaginile par sa arate niste oameni care nu arata deloc atat de rau. Ce este cel mai revoltator este faptul ca acestia nu au avut macar decenta ca, atunci cand au vazut ca cerul le trimite un semn sa se opreasca din planul lor – omul peste care dadusera cu masina -, sa renunte la victimizare. Nu, au continuat cu planul initial, strigand “agresorul!” cat ii tineau rarunchii, cocotati pe un val de simpatie deja creata de massmedia.
Cei doi indivizi care erau cu Agent Green, care au fost implicati in altercatie apar ca instigatori. Mai mult, se pare ca ei chiar nu au un “cazier” deloc curat prin zona, fiind implicati in diferite conflicte si altercatii in zona Retezatului.
Inca o data se arata faptul ca presa centrala este puternic aservita intereselor corporatiste, si ca doar presa locala mai e capabila, pe ici pe colo, sa ne arate adevarul.
Culmea, tocmai cei care striga sus si tare ca padurea este proprietate privata si proprietarul are drepturi depline (Nostra Silva, aliatii lor naturali si Coalitia de Mediu), in aceasta situatie uita de principiul pe care l-au tot luat in brate, ei aflandu-se pe proprietatea personala a celui care facea proiectul – nu spun ca proiectul este bun, departe de mine acest gand!.
Ba, mai mult, desi fusese deja clar cine este Nostra Silva si cum a ajuns ea sa acapareze vreo 800.000 de ha de padure sub un singur acoperis (numai noi am gasit vreo 20 de articole care vorbesc de cum a acaparat abuziv presedintele Bogdan Tudoran si complicii sai paduri prin toata tara, cu dosare penale multiple, dar…nicio condamanare), Agent Green, pe numele sau natural Gabriel Paun, si-l ia de avocat pe cine altul decat Bogdan Tudoran (sau Bogdan Tudor Tudoran, Bogdan Ioan Tudoran, tot felul de variatiuni, pt pierderea urmei), presedintele Nostra Silva, personajul principal al manipularii din 9 mai. Alti avocati nici ca se mai gaseau pe piata…
Baietii astia nici nu se chinuie sa isi ascunda legaturile cat se poate de puternice intre ei si actiunea conjugata. V-ati putea intreba de ce ar actiona impreuna, ca au interesterese divergente: Nostra Silva sa acapareze si mai multe paduri, pe care sa le taie, cum a aratat si pana acum (si sa primeasca subventii integrale pe padurile protejate – vezi celebrul punct 8 al asa-ziselor revendicari ale societatii civile) si ale ONG-urilor de mediu (sa preia controlul padurilor protejate, al rezervatiilor, in detrimentul Romsilva (vezi lista de revendicari paralelea propusa de Agent Green, culmea tot la punctul 8).
Practic, cele doua tabere dorescu un singur lucru – schimbarea status-quo-ului actual privind administrarea padurilor,fonduri pentru “padurile” pe care ni le conserva, doar daca li se platesc bani muult din bugetul de stat (cum ni se spune, aproape nonsalantin explicatia despre punctul 8, pe pagina Romania Curata), bani pe care Guvernul refuza, pe buna dreptate, sa ii plateasca, fiind constienti de abuzurile facute la retrocedari.
Bineinteles, varianta “oficiala” este sprijinita de toti actorii pe care i-am nominalizat mai devreme, inclusiv Mihai Gotiu si Romania Curata, care s-a murdarit, cu aceasta ocazie, cum nu se poate mai tare.
Daca oamenii vor alege sa mearga in Retezat, tinta nu trebuie sa fie, sub nicio forma, Ocolul Silvic, ci trebuie sa se faca un cerc de aparare in jurul Raului Alb, cu un potential simbolic enorm.
In Retezat se merge doar ca sa se apere adevarul si Raul Alb, nu manipulatorii.
P.S: Am urmarit toata aceasta mega-manipulare a protestulelor confiscate pentru paduri si am scris si scriu toate aceste lucruri pentru ca nu mai vreau ca alta revolutie sa va fie furata. Nu stiu daca vom reusi sa oprim valul acesta, pe care ei si-au propus sa il declanseze (care este cat se poate de posibil sa ne aduca un guvern format din “liderii pietei”, pe care Realitatea ni-i va arata ca nste oameni curati, fara interese, care de 3 ani jumate stau doar in strada, model de abnegatie.
Fiind in mijlocul lor si observand tot, am vazut cat de murdar a fost totul in povestea padurilor, ceea ce m-a ajutat sa inteleg si alte episoade de manipulare ale asa-zisei miscari de mediu, nimic altceva decat o opozitie controlata, prin fire vazute (urmariti banii) si nevazute (dar intuibile usor). Nu, nu as putea dormi sa stiu ca in fata vor fi scosi si vanduti romanilor ca imaculati o echipa de oameni care sunt cat se poate de maculati, cu interese personale.
P.P.S: Nu, la nivel global este un val al trezirii oamenilor simpli, cei 99% care devin, dintr-o data eroii colectivi, iar Romania nu are dreptul sa piarda acest val, lasandu-si confiscata iar revolutia. Nu mai putem accepta o alta revolutie furata, dupa 1989, 2012, noiembrie 2014. Eroul colectiv de pe meleagurile astea binecuvantate nu merita asa ceva. E prea frumos pentru asta!
Cei care sunt curati din cei luati de valul manipularii se vor trezi, mai devreme sau mai tarziu, sunt sigura de asta, si vor realiza ce li s-a intamplat si cat au fost de manipulati. Cert e ca trebuie sa impiedicam ca acest sa fie, iar, prea tarziu.
#agentgreenexpus #lupinpieledeoaie #retezatinsidejob #nunefuratirevolutia
Mircea Ţicleanu (Epoch Times România)
articol – Matei Dobrovie (Epoch Times România)
”Am plecat la un curs de orientare în Bulgaria pe 1-3 mai şi m-am trezit cu o maşină care a încercat să mă scoată de pe drumul dintre Ruse şi Razgrad într-o zonă cu curbe şi pădure. S-a lipit de mine şi dacă nu găseam un refugiu să ies, mă împingea în afara şoselei, în şanţ. O să fac şi o plângere la SRI pentru că ce s-a întâmplat este în stil mafiot”, a explicat Mircea Ţicleanu, fostul director ştiinţific al Institutului Geologic Român, contactat telefonic de Epoch Times.
Mircea Ţicleanu a fost înlăturat din postul de conducere pe care-l deţinea, cu trei zile înainte de Paşti. El a devenit incomod ca urmare a poziţiilor critice exprimate faţă de exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, tehnologie care în opinia sa este foarte nocivă pentru mediu şi pentru om, putând produce în România catastrofe ecologice de amploare greu de imaginat.
”A fost 100% o încercare de asasinat. Am reuşit să văd doar că prima maşină avea una cu număr de Bucureşti. Cred că sunt implicate poliţia şi SRI, care au ştiut şi fără de care nu se putea întâmpla asta. La a doua tentativă de asasinat împotriva mea au folosit aceeaşi figură, dar cu un Mercedes cu număr de Bulgaria. Tot într-o zonă cu curbe şi pădure, dar am avut spaţiu să ies din şosea când am văzut că vine foarte tare din urmă. Se lipeşte foarte tare fără să lovească şi apoi măreşte viteza şi trage de volan, iar maşina din faţă este aruncată fără probleme în afara şoselei. Arta este să se lipească fără şoc din spate”, a declarat Ţicleanu pentru Epoch Times.
Pe de altă parte, el a afirmat că ”în prezent totul este dirijat în Institutul Geologic de fostul director Grigorescu, iar doamna director Mălureanu este numită doar de formă. Ei au avut ca misiune să aducă oameni de-ai lor pentru că o să se dea un aviz favorabil legat de proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană. Fostul director general Grigorescu mistificase raportul privind iazul de decantare”. ”Noi am fost înlocuiţi din schema asta cu persoane care au cu totul alte interese şi care vor decide în numele nostru să dea un aviz favorabil”, a mai spus Ţicleanu pentru Epoch Times.
În opinia sa, ”la prima vedere grupul infracţional organizat din care face parte familia Grigorescu, care are dosare penale pentru neexecutarea unor lucrări, ar putea fi considerat responsabil pentru această tentativă de asasinat, dar ei ar putea fi nişte ţapi ispăşitori, când de fapt lucrurile sunt aranjate de unii care trag sforile la alt nivel mult mai înalt”.
Fostul director ştiinţific al Institutului Geologic consideră că ”de fapt totul este la nivel de stat român, poliţie, SRI. Sunt convins că totul este cu ştirea lor şi voi depune plângeri, dar îmi vor răspunde sigur că nu sunt maşini de astea, că nu avem aşa ceva şi nu vor face nimic”.
Întrebat de ce a sesizat atât de târziu atentatul la viaţa sa, Mircea Ţicleanu a explicat că a avut foarte mult de lucru la o lucrare pentru Universitatea Albena, în care arăta că nu se pot face exploatări de gaze de şist în Podişul Moldovenesc. ”S-au făcut manevre ca acest studiu să fie cenzurat şi să nu fie implicat Institutul Geologic prin afiliere, deşi eu sunt angajat al Institutului. În studiu arăt că fracturarea în Podişul Moldovenesc este total improprie pentru că poate duce repede la infiltrarea de fluid de fracturare în izvoare şi în reţeaua hidrografică”, a precizat el.
Mircea Ţicleanu va depune plângere penală la poliţie şi se va adresa şi SRI.
Cei 265 de papi de până acum nu au fost, cu toţii, nişte fiinţe fără de prihană. Iar la Vatican n-a domnit mereu o atmosferă de smerenie şi înălţare spirituală, aşa cum s-ar putea crede. Crime, incesturi, intrigi, înşelătorii, iată doar câteva din petele bine ascunse din istoria papalităţii.
Revista “Spiegel” a făcut o incursiune printre evenimentele scandaloase din trecutul îndepărtat al Cetăţii Sfinte, ţinute până astăzi bine ascunse.
Crime, incesturi şi pornocraţie în Cetatea Sfântă
Ioan al VIII-lea (872- 882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”. Documentele păstrate în arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul. Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru.
Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi crimă.
În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn.
Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat.
Amator de aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-816).
Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din 799.
Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800.
Nu era totuşi ceva neobişnuit ca suveranii pontifi să aibă amante. Ba dimpotrivă, dacă ne gândim la Rodrigo de Borja (sau Borgia, în italiană), viitorul papă Alexandru al VI-lea, care a avut 9 copii rezultaţi din diverse legături amoroase.
E drept, cinci urmaşi – printre care teribilii Cesare şi Lucrezia Borgia- i-a dăruit chiar Vanozza Catanei, o nobilă romană, cu care a trăit în concubinaj.
Acest cap al Bisericii, ales de un conclav corupt, a rămas până azi sinonim cu lipsa de scrupule, favoritismul şi imoralitatea. Pentru el, mai importante decât interesele instituţiei pe care o păstorea a fost să-şi consolideze puterea şi să-şi căsătorească avantajos copiii.
Nici amestecul metreselor în treburile Bisericii nu a fost o raritate. Îndeosebi Teodora, soţia consulului Theophilact, a marcat istoria papalităţii, reuşind să-şi promoveze iubitul, pe arhiepiscopul de Ravena, pe scaunul pontifical şi instaurând aşa-numita “pornocraţie”.
Fiica ei, Marozia, a devenit amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori, pentru a-şi consolida influenţa.
Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea. De asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost, la rându-le, descendenţii Maroziei.
* Cadavrul judecat şi condamnat!
În materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil – papa Ştefan al II-lea (752-757) s-a dovedit maestru.
La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclit “cel Scurt”, datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun.
Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că era donaţia împăratului Constantin. De fapt, documentul fusese măsluit chiar de Ştefan al II-lea şi antedatat.
Regele Pepin, analfabet, a fost foarte impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită. Pepin cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi (exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma).
Darul acesta, cunoscut în istorie ca Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care reformează biserica francă subordonând-o papei.
Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896).
Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim.
Ulterior, Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus.
Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de ani.
Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru.
Următorul în ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi 7 luni.
“Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176 de zile.
La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile).
Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi bucurat de ceremonia înscăunării.
Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite.
Ales suveran pontif la 12 ani, destituit de două ori
Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani! El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), şi membru al unei puternice familii.
La moartea papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită, manipulare şi ameninţări.
Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil.
Unul dintre succesori, Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea, care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea.
Şi Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar 16-17 ani.
Papi răpiţi, exilaţi, trimişi la muncă silnică
În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat.
În timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare.
De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină.
Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294.
Având 84 de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie 1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire.
Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l împiedica să revină pe tron. Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa.
În martie 537, împărăteasa bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de episcopi eretici făcute de ea.
Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi Martin I, în 649.
Alte ciudăţenii din istoria papalităţii
Complicata istorie a papalităţii a cunoscut şi un caz de „moştenire” a titlului. Inocenţiu I (402-417) i-a urmat direct tatălui său, Anastasie I (399-401).
La vremea aceea, nu exista regulea celibatului, pentru suveranii pontifi. S-a mai întâmplat, de asemenea, ca trei papi să coexiste simultan!
Astfel, la sfârşitul secolului al 14-lea şi începutul celui al 15-lea, abia sosit la Roma, Grigore XI moare, iar cardinalii francezi vor să aleagă un papă francez, dar cei italieni, sprijiniţi de popor, vor un papă de naţionalitatea lor.
Aşa se ajunge la doi papi, unul la Roma, altul la Avignon, situaţie care a durat 39 de ani, cunoscută sub numele de Schisma occidentală (1378-1417).
De Papa de la Roma ascultau toate ţările catolice, cu excepţia Franţei, Portugaliei, Spaniei şi Scoţiei, care ascultau de antipapa de la Avignon.
Pentru a pune capăt dezbinării, e convocat Sinodul de la Pisa, care a caterisit atât pe papa de la Roma, cât şi pe cel de la Avignon, alegând un al treilea papă, pe Alexandru V (1409), urmat de Ioan XXIII, având reşedinţa la Pisa. Aceşti trei papi (Biserica tricefală) se afurisesc unul pe altul şi produc confuzie, fiecare numindu-şi propriii episcopi.
La intervenţia împăratului Sigismund al IV-lea al Germaniei, toţi cei trei – Grigore XII la Roma, Benedict XIII de la Avignon şi Ioan XXIII de la Pisa- au renunţat la funcţie, acceptând alegerea ca papă a lui Martin V (1417-1431).
Între ciudăţeniile care au marcat trecutul Vaticanului s-a numărat şi moartea papei Leon I (440-461), în toaletă, pe timpul unei pauze de conciliu, dar şi legenda papesei Ioana (Ion VIII Anglicus), care ar fi ajuns pe scaunul pontifical în 855, deghizându-se în bărbat.
Mistificarea a ieşit la iveală când pe “papesă”, rămasă însărcinată cu unul dintre valeţi, au apucat-o chinurile facerii în timpul unei procesiuni, fiind lapidată de mulţimea înfuriată.
Povestea este dezminţită de istoricii oficiali ai Vaticanului, dar în sprijinul ei rămâne Sedia Stercoraria, un ciudat scaun de marmură găurit, care a fost descoperit în Lateran, Basilica “Sfântul Ioan”.
Fiecare papă era obligat, înainte de învestitură, să se aşeze pe acest scaun pentru o… palpare, care să îi determine sexul. Odată terminată inspecţia, cel care o efectua exclama:
Duos habet et bene pendentes („Are două şi atârnă cum trebuie“).
Pietro Boccadiporco a fost unul dintre primii papi care şi-au schimbat numele civil în timpul pontificatului (deoarece Boccadiporco însemna, în traducere, gură de porc).
El a rămas în istoria papalităţii sub numele de Sergiu al IV-lea.
La rândul său, papa Virgiliu (537-555) şi-ar fi cumpărat scaunul pontifical cu suma de 700 de lire de aur, primită de la împărăteasa Teodora a Bizanţului.
Cel care l-a impus la Roma a fost generalul Belizarie, căruia Virgiliu nu i-a mai plătit niciodată suma promisă.
Articolul ”Secretele murdare ale Vaticanului”de Mădălina Firănescu.
foto – facebook.com
articol – Andrei A. Andrei – Miscarea Dacia
Tu ai cerut Libertate si ei ti-au bagat pe gat democratia capitalista.
Cum poate “democratia” sa fie capitalista cand poporul nu are capital?
Ei spun ca alegerile prin vot universal dau puterea poporului.
Daca poporul are puterea, de ce in ultimii 30 ani, fara abatere, saracii au saracit si bogatii s-au imbogatit?
Ei spun ca ai libertate de vorbire.
La ce foloseste libertatea de vorbire daca pe ei ii doare in **** de ce spui tu?
Ei spun sa respecti statul de drept.
Ce inseamna statul de drept atunci cand cea mai mare putere – puterea economica – nu este aleasa si nu da socoteala in fata nimanui? Cum pot conduce tara -in realitate- alesii poporului daca nu au nici un mijloc de a influenta bancile, corporatiile, cartelurile, piata?
Ei spun ca Armata, Politia, Jandarmeria sunt din ce in ce mai militarizate ca sa te apere pe tine.
Cand au iesit pe strazi ultima data: Armata, Politia, Jandarmeria – luptau de partea Poporului sau ii aparau – platite din banii saracilor – pe bogatii din spatele Bancilor, Corporatiilor, Cartelurilor?
Ei spun ca ai “egalitate in fata legii”.
La ce foloseste egalitatea in fata legii daca legile situeaza mai presus decat Poporul averile, contractele si mostenirea? Ce fel de “egalitate” exista cand unul se naste miliardar si altul se naste datornic?
Ei spun ca datoriile tarilor catre particulari trebuiesc platite.
Prin ce mecanism a devenit dator un tanar care la data imprumutului era copil sau care atunci nici macar nu era nascut? Cum se face ca intreaga Terra a devenit datoare catorva clanuri de bancheri particulari?
Camataria este o “meserie” care NU se poate desfasura fara recuperatori.
Cine este RECUPERATORUL care actioneaza la comanda acestor bancheri particulari?
Ei spun ca solutia pentru iesirea din criza este privatizarea.
Cum imbunatateste viata saracilor concentrarea resurselor in mana bogatilor?
De 30 ani, guverne tradatoare transfera avutia din zona publica, in care poporul are acces, in zona privata, in care poporul NU are acces. Ti s-a imbunatatit viata?
Problemele Romaniei nu sunt datorate banilor (sau lipsei lor), problemele Romaniei sunt datorate TRADATORILOR.
Respect ISLANDA! Este prima tara care a inceput sa-i aresteze pe bancheri. Se poate la ei, se poate si la noi.
Sistemul bancar este instrumentul central al interesului, controlului si strategiei Vechii (si Actualei) Ordini Mondiale – Stapanii Lumii – circa 6000 de oameni. Atata vreme cat acestia detin controlul banilor, puterea lor nu poate fi revendicata. De aceea, controlul lor asupra banilor trebuie sa inceteze. Bancile trebuie sa fie in responsabilitatea poporului. Un guvern democratic ce nu conduce bancile, NU CONDUCE TARA, astfel incat alegerile sunt fara rost.
Este simplu ca “Buna ziua” ! Daca bancherii in trecut au investit in razboaie (finantand ambele tabere), si au facut profituri uriase, astazi au constituit uriase retele internationale cu interese pe intreg globul. Atata vreme cat aceasta situatie persista, tot ei vor fi castigatorii finali ai oricarui razboi pe care oamenii l-ar duce pe acest pamant. Asa cum nici un particular nu este indreptatit sa detina arme de distrugere in masa, trebuie sa fie ABSOLUT INTERZIS de asemenea ca o organizatie PARTICULARA sa detina arme financiare de distrugere in masa.
Interminabila dezbatere despre economie, politică şi libertate se reduce la o singură întrebare: CINE trebuie să CONTROLEZE BANII: angajati ai poporului sau un mic grup de privaţi ultrabogati, NEALESI si care NU DAU SOCOTEALA în faţa nimănui dar care controlează poporul? Nici o banca PRIVATA nu trebuie sa mai existe pe suprafata pamantului. Orice altceva este propagandă.
Renuntand la pregatirea militara a propriilor cetateni, Romania a renuntat la libertate.
OPRESIUNEA de o parte poate supravietui numai prin OBEDIENTA de cealalta parte.
SOCIETATEA are dreptul si OBLIGATIA sa stabileasca ce este tolerabil si ce NU. O societate toleranta poate tolera orice, mai putin INTOLERANTA. Toleranta fata de intoleranta este o perversiune.
Nici o putere nu este legitima, niciodata, altfel decat prin ea insasi – “might is right”.
Ceea ce aduce insa NOU guvernarea Meritocratica este STABILITATEA puterii. Statul se poarta cu noi, bine sau rau, dupa cum ii sunt constitutia, legile si conducatorii; dupa cum NI-L FACEM. Un stat bun este azi EXTREM de greu de obtinut, dar ESTE POSIBIL.
Elita bogata a aratat, arata si va arata la nesfarsit dispret si agresivitate impotriva noastra, daca ii vom permite, la nesfarsit, sa ramana la putere. In lumea averilor ESTE IMPOSIBIL sa avem vreo influenta, altfel decat PRIN INTERMEDIUL unui STAT PUTERNIC.
Pentru ca binele sa triumfe, este necesar sa se asocieze educatia cu ratiunea.
Globalizarea inseamna furtul puterii, de catre bogati, de la detinatorul de drept al acesteia, poporul. Aceasta se face prin cardasii care includ guverne tradatoare ce transfera puterea DIN ZONA POLITICA (unde poporul are acces) IN ZONA ECONOMICA (unde poporul nu are acces), in beneficiul privatilor, proprietari de BANCI si de CORPORATII.
Votul (alegerile) nu are legatura cu democratia, si nu produce democratie. Conducerea lumii este asigurata astazi de catre mici grupuri ascunse, formate din cei mai bogati si mai puternici.
Educatia nu are nici o legatura cu stapanirea abilitatilor necesare la angajare.
“EDUCATIA” DUPA CERINTELE PATRONATULUI ESTE, IN REALITATE, DRESAJ. Educatia si dresajul sunt notiuni diferite.
“Istoria lumii este REZULTATUL evolutiei constiintei libertatii.” Hegel
“Cand guvernarea incalca drepturile poporului, insurectia este, pentru popor si pentru fiecare fractiune a lui, cel mai sacru drept si cea mai de neevitat datorie. Declaratia drepturilor omului si cetateanului 1793, punctul 35.” Prin suveranitatea poporului se înţelege dreptul poporului de a decide asupra soartei sale, de a stabili linia politică a statului şi alcătuirea organelor de putere, precum şi de a controla activitatea acestora. Suveranitatea poporului indreptateste dreptul acestuia la insurecţie, atunci când s-au epuizat toate mijloacele pasnice în înfăptuirea democraţiei.
CINE BLOCHEAZA EVOLUTIA DECLANSEAZA REVOLUTIA.
Capitalismul, deghizat in democratie capitalista, este sistemul proiectat sa sporeasca bogatia bogatilor, cu SUSTINEREA saracilor – ceea ce si face. Orice sarac care sustine capitalismul este un ignorant si orice popor care adopta azi capitalismul este mult intarziat pe scena istoriei.
Virtutea nu este genetica, ea se dobandeste prin educatie corespunzatoare. Viitorul omenirii depinde de construirea unei societati rationale, meritocratice, superior educata, cooperativa, dedicata dezvoltarii mutuale, in care competitia este doar o forma de manifestare a colaborarii.
Binele si raul sunt subiective si nici o apreciere facuta in functie de aceste criterii nu poate fi sustinuta, pentru ca frecvent binele unuia inseamna raul altuia. Viitoarea guvernare a lumii trebuie sa aprecieze mai presus de bine si de rau. Exista doar doua posibilitati:
1. Acordarea de sanse maxime in viata unui numar MINIM de oameni. Puterea izvorata din avere. Politica bazata pe parere. Interdictie pentru stat de a reglementa sfera privata chiar si in cazurile in care aceasta produce consecinte publice. Perpetuarea familiilor dinastice prin transmiterea puterii concentrata in avere, prin mostenire din generatie in generatie, pentru totdeauna. Cativa oameni vor fi proprietarii Terrei. Parazitism. Copiii se vor naste scalvi, pe proprietatea altcuiva. Puterea va fi sinonima cu averea. Plutocratia. Globalizarea. Victoria privilegiului.
2. Acordarea de sanse maxime in viata unui numar MAXIM de oameni. Introducerea metodei stiintifice in politica. Reglementarea sferei private in cazul in care produce consecinte publice. Disparitia familiilor dinastice prin taxa de mostenire de 100%.Terra va apartine Omenirii. Simbioza. Copiii se vor naste liberi, in casa lor. Meritocratia. Noua Ordine Mondiala. Victoria echitatii.
Educatie, Libertate+, Echitate, Solidaritate, Comunitate+ ! Saraci din toate tarile, uniti-va! Bogatii s-au unit deja. Sapere aude!
