Plugușorul, o colindă agrară

foto preluat de pe www.crestinortodox.ro

articole preluate de pe: www.crestinortodox.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului

 

Plugușorul, o colindă agrară

---

 

Plugusorul este un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou.

Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii.

Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde.

Acum este mai mult o prezenta simbolica in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou.

Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum.

Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei.

Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata.

În general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf.

Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor.

În scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.

Unii cercetatori leaga obiceiul de inceputul primaverii, cand se sarbatorea, mai demult, Anul Nou.

Odata cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul.

Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, pentru care se multumea.

In prezent, plugusorul este mult utilizat pentru felicitarea autoritatilor si intens mediatizat, ca si majoritatea obiceiurilor de iarna.

Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou.

In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai.

Dar in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.

In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul.

Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni.

Rostesc o urare scurta prin Bucovina (“Sanatate! Anul Nou!“), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei:

“Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!“.

Dr. Iuliana Bancescu – preluat de pe www.crestinortodox.ro

 

Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascuttati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.

Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,

Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,

Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
Isi umplu cu aur mana.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a intors…
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.

Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!

Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
In capul pamantului,
In bataia vantului.

Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.

Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!

In camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;

Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si… gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,

Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

 

Popor de plugari și păstori, românii așteaptă ca anul cel nou să fie prielnic roadelor din grădină și vitelor din bătătură.

Plugușorul, care colorează aparte noaptea dinaintea sărbătorii Sfântului Vasile, este un colind special menit să atragă asupra tuturor ființelor belșugul, sănătatea și sporul.

În vechime, țăranii arau în ajunul zilei Sfântului Vasile și semănau în zorii primei zile a noului an.

Întregul ritual al Plugușorului este o reproducere simbolică a actelor esențiale pe care țăranul le săvârșea când ieșea la arat și semănat: plugul tras de 2 sau de 4 boi, împodobit cu flori, sunetele clopotelor sau al tălăngilor, pocnetele de bici, îndemnul „Mânați, măi!”, buhaiul – instrument și obiect de recuzită care imită mugetul boilor înjugați la plug.

Obiceiul plugușorului se înscrie în categoria riturilor de trecere. Cu ajutorul lui și al celorlalte colinde performate în acest timp liminal, care desparte vechiul an de anul ce stă să vină, oamenii sunt ajutați să treacă cu bine într-o nouă etapă a vieții lor, cu alte cuvinte viața, existența întregului cosmos nu stagnează, nu se oprește în loc, ci se reîmprospătează într-un nou elan vital.

Nu doar copiii mai mari și tinerii colindă. Cei mici merg să îi colinde pe cei mari, cu Sorcova, urându-le adulților să fie tari, puternici ca fierul și agili, „iuți” ca oțelul.

În vechime, prin satele României era practicat un alt ritual magic din categoria colindatului: Vasilca.

Rromii care primeau în dar căpățâna de la porcul proaspăt sacrificat, o împodobeau cu cercei, salbe din mărgele sau bani, flori artificiale, beteală și oglinzi și porneau cu ea prin sat, din casă-n casă, să ureze.

Și în acest caz, la nivelul mentalului colectiv, funcționa magia simpatetică: asemănătorul provoca, producea asemănătorul.

Se credea că acel porc gras, hrănit din belșug, purtat de colindători, învăluit într-o întreagă coregrafie de cuvinte și gesturi, le va aduce casnicilor care îi vor primi mult belșug și sănătate în anul ce s-a ivit la orizont.

Text: Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

 

Plugușorul

Bună seara la fereastră
La boieri mari ca d-voastră.
Odihniți,
Nu odihniți,
Dar la noi nici nu gândiți.
Mânați măi…
Hăi… hăi…

Noi știm că ne așteptați
Cu porțile deschise,
Cu mesele întinse,
Cu pahare pline,
Cu cuvinte bune.
Mânați, măi…
Hăi… hăi…

De când seara a înserat
Plugul nostru n-a umblat,
Plugușor cu șase boi
Cum este bun pentru noi.
Boii de la mijloc
Cu steble de busuioc,
Boii de la roate
Cu coarnele învoalate.
Mânați, măi…
Hăi… hăi…

Și mai avem doi buhai
Cu jugul de putregai
Cu proțapul de mălaiu,
Unde dai
Acolo stai.
Mânați, măi…
Hăi… hăi…

De urat am mai ura,
Dar ni-i că vom însera.
Drumurile ni-s departe
Și cărările-ncurcate.
La mulți ani cu sănătate
Și să vă fie de bine
Ziua Sfântului Vasile.
Dumneavoastră bucurie,
De acum până-n vecie
Mila Domnului să fie.
Ahooo… hohooo…

 

„Plugușorul” tras de boi sau de buhai. După sărbătorile Crăciunului, mai ales în ultimele două zile din an, pe 30 și 31 decembrie, colindătorii revin cu obiceiuri tradiționale din pitorescul național, specifice pentru fiecare zonă geografică, majoritatea purtând denumirea de „Plugușor”.

În Moldova, copiii mai mici merg cu „Plugul mic” de lemn, pe care-l trag prin zăpada din curte, ca şi cum ar ara, în timp ce alţi membri din ceată se adună lângă fereastră, sună din clopoţei şi pocnesc din bice, urându-le gazdelor, belșug și sănătate.

Altă ceată, formată din copii mai mari şi flăcăi, merg cu „Plugul mare”. Ei duc un buhai, format dintr-o doniță din lemn, fără fund, care este acoperită cu o piele argăsită, în mijlocul căreia se află un smoc lung din păr de cal, ce imită mugetul buhaiului, când e tras prin mâini.

Alții, din același grup, poartă clopote şi bice, uneori și un fluieraș sau o zongoră, în sunetul cărora rostesc urături lungi despre bădica Traian:

„Dimineaţă s-a sculat, / Pe ochi negri s-a spălat, / La icoană s-a închinat, / Pe cal alb a-ncălecat / Şi cu plugul a plecat / La arat şi semănat…” În continuare, se vorbeşte despre arat şi semănatul „grâului de vară”, secerat cu: „Seceri mari/ Pentru secerători tari / Şi altele mai mititele / Pentru fete ocheşele…”

Prin alte localități, unii gospodari umblă cu „Plugul mare” tras de patru boi, împodobiţi cu colaci în coarne şi acompaniaţi de buhai şi clopote mari.

Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară – „Pluguşorul”, după textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri.

Urăturile au denumiri variate: „Plug”, „Plugușoare”, „Bicișoare”, sau chiar „Fierărie” și se desfășoară într-o atmosferă ritualică, în care gesturile au semnificaţie simbolică.

Urătorii sunt costumați în ținută populară, specifică zonei din care provin.

Astăzi, obiceiul este perpetuat mai mult la sat și mai puțin la oraș, de cete mici de copii, până în dimineața Anului Nou.

 

PLUGUȘOR CU PATRU BOI

Aho, aho, copii și frați,

Ia poftiți de ne-ascultați!

C-am pornit încă din zori,

Să urăm de sărbători!

Patru boi am pus la jug

Și de coarne ținem plug.

În frunte e un buhai,

Ce-i mânat cu bici, de-un crai.

Vrem să vă arăm ogorul

Și să cântăm Plugușorul!

Cine, azi, ne este gazdă,

Le semănăm grâu-n brazdă.

Ia deschideți porțile,

Ca să tragem brazdele!

Că-i vremea de semănat

Și colindu-i de urat!

Trageți brazdă, măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi,

Să răsune peste văi!

Mânați măi: Hăi! Hăi!

 

Grâu mărunt și grâu de vară,

Să răsară-n primăvară!

Dumnezeu să îi dea ploi,

Că e semănat de noi!

Grâul în brazdă să crească

Și-n spic să se aurească!

S-aveți în anul ce vine,

Hambarul plin, pentru pâine.

Ogor cu spice bogate

Pentru mese-mbelșugate,

Pâinea să o rumenească

Doar pe vatră strămoșească!

Să vă intre în hambare,

Grâul pentru bunăstare!

De noi să vă amintiți

Întru mulți ani fericiți!

Iar la Anul, când venim,

Fericiți să vă găsim!

Cu pâine caldă pe masă

Și vin de viță aleasă.

Trageți brazdă măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi!

Mai pocniți din bice, măi,

Să răsune peste văi!

Aho, aho de Anul Nou,

Cu Plugușoru-n ecou,

Plugușor cu patru boi,

Ia mai mânați măi: Hăi! Hăi!

 

Revelionul să vă fie,

În belșug și bucurie!

În conturi să aveți bani,

La Anul și la mulți ani!

Ia opriți, nu mai mânați!

Pe buhai îl deshămați,

Să-i dați grâușor din brazdă,

Cât timp vă cinstește gazdă.

De-o avea fată frumoasă,

Să-i puneți un semn la casă!

Noroc, unuia să-i fie,

Când o cere de soție!

Dacă vă poftește-n casă

Și vă invită la masă,

Ori vă seamănă cu bani,

Să-i urați: Mulți ani! Mulți ani!

 

PLUGUȘOR CONTEMPORAN

Aho, aho, copii și frați,

Ochii de la geam nu-i luați!

Să ascultați urătorii

Ce vin de când apar zorii!

Pe Facebook să vă uitați,

La prieteni să urați:

Anul Nou cu sănătate,

Pe masă s-aveți de toate!

Ia mai mânați măi flăcăi

Și sunați din zurgălăi!

Ca să facem o urare,

Gazdelor, la mic și mare:

Cu noroc și bucurie,

Viața-ntreagă să vă fie!

Să aveți belșug în casă

Și copiii pe lângă masă!

Să petreceți an de an,

Cu cârnați și cu ciolan,

Cu vin bun și cozonaci,

La masă cu oaspeți dragi!

Cu pastramă și fripturi,

Cu șorici și răcituri,

Stropite cu țuică fiartă,

Ce fac petrecerea lată.

Noi vă lăsăm sănătoși,

Să petreceți bucuroși,

Cu fete și cu flăcăi;

Ia mai mânați măi: Hă! Hăi!

 

Iar dacă ne veți poza,

Oricând ne puteți vedea,

Fără să vă coste bani,

La Anul și la mulți ani!