(Marius Vintila) Noi oftăm, nu strigăm!

foto – facebook.com
articol – Marius Vintila

Marius Vintila – foto – facebook.com

Am scris de nenumarate ori despre iesitul in strada ca necesitate si unica solutie pentru schimbare, dar in urma cu o ora am citit un fapt aproape ireal petrecut intr-o tara pe care ne-o dorim – si uneori o credem – aproape de civilizatie, asa incat am trecut iar la scris. Cativa membri ai unui ONG destul de cunoscut, Agent Green, avandu-l drept conducator de grup pe Gabriel Paun, au dus o reporterita din Germania sa filmeze intr-o zona din judetul Hunedoara unde au loc taieri de padure ilegale: Geoparcul Dinozaurilor. Din relatarile Romania Curata am inteles ca la un moment dat au aparut niste … nu, nu dinozauri, ci mult mai nasol, vreo zece localnici, cu “bate si alte arme albe.” L-au batut pe Paun si pe alti membri ai grupului, nemtoaica a fost cuprinsa de isterie, iar in momentul cand batausii s-au urcat pe una din masini a dat panica si in ONG istul care conducea masina incercand sa plece de acolo. Fara sa isi dea seama ca unul din agresori a cazut langa masina, l-a lovit. Si Paun si agresorul lovit de masina sunt la spital. Si, ca sa fie totul cum trebuie, autoritatile incearca, sa dea vina pe grupul de la ONG-ul Agent Green.

Versul “unde esti copilarie cu padurea ta cu tot” capata nuante sinistre. Ca si vorba “se fura ca in codru.” Membrii echipelor jurnalistice de la emisiunea lui Carmen Avram de la Antena si “Romania, te iubesc” de la Pro, singurele care fac reportaje despre taierile ilegale, spun ca uzanta e sa isi gaseasca cazare la aproximativ 50 de kilometri distanta de locurile unde filmeaza, de frica mafiei locale, care se pare ca nu ne mai talhareste IN padure, ci ne talhareste DE padure. 

Sigur ca am mai auzit din astea. In urma cu vreo 10 ani rangerii de la Parcul National Piatra Craiului incepusera sa nu mai mearga in patrulare pe partea din judetul Arges, caci fusesera amenintati cu armele de proprietarii de padure care se pregateau sa rada totul si sa vanda. Ceea ce s-a si intamplat. Daca te uiti de la Table spre sud iti vine sa plangi. 

Totusi de fiecare data cand mai auzeam cate o intamplare, dupa ce scrasneam din dinti si clatinam din cap injurand din rasputeri pe cei care exploatau dar si pe cei care permiteau asta prin politici corupte de interes strict personal, uitam si ma luam cu ale mele. Asa am facut cu totii, an dupa an. Iar EI au taiat padurea si au vandut-o, tot an dupa an, milion dupa milion de euro. 

Acum citim online (unde altundeva?) cum de 15 ani, poate chiar mai mult, s-au depus sesizari peste sesizari peste tot, fara ca politia, justitia, SRI-ul sau mass media sa indrazneasca sa deranjeze tranzactiile mafiei lemnului, pe ale carei ramificatii se ajunge usor la politicieni de rang inalt. O realitate paralela de care nimeni din afara nu era constient si care a golit padurile de copaci, umpland conturile unor zerouri umane cu zerouri aritmetice.

Si totusi viata in Romania isi continua ritmul cotidian, zumzaitul compus din zgomotul motoarelor de M5 cumparate cu banii jos si Clio-uri in leasing, sirene ale ambulantelor amestecate cu claxoanele unei coloane de masini cu nuntasi si comentarii ale meciurilor de liga intai unde joaca echipe de mana a doua, la televizoarele de la nonstopuri de coltul blocului, continua. Iar noi suntem acasa, la terasa, pe munte sau la gratar in loc sa fim in strada cu sutele de mii, pentru pedepsirea vinovatilor cu ani in celule de parnaie (fara foehn).

Daca e vreo consolare (pentru mine nu e), nu suntem singurii. Miscarea OCCUPY de la care ne asteptam la multe avand in vedere ca venea dupa niste abuzuri iesite din comun ale administratiei americane, abia daca a scos in strada cateva sute de mii de oameni odata dintr-un popor de 330 de milioane. Revoltele saracilor din Baltimore, cele mai recente miscari de strada, s-au pierdut si ele in apatia generala, in lipsa cronica de raspuns la incalcarea sistematica a drepturilor cetateanului in majoritatea tarilor lumii. Am vazut de curand un interviu cu Edward Snowden, in timpul caruia acesta a fost rugat sa urmareasca un vox-pop cu intrebarea “cine e Edward Snowden”. Ati ghicit, cetatenii americani nu stiu cine este cel care traieste acum in Rusia fara posibilitatea de a se intoarce in State fiindca s-a simtit dator sa impartaseasca poporului sau adevarul despre deciziile secrete ale conducatorilor de la Washington. 

Asa sunt oamenii. Nu e nevoie de dispozitii explicite ale guvernelor catre mass media pentru ca aceasta sa stie exact cum sa spele eficient creierele noilor generatii, iar asta strict in goana dupa rating. 

Cat despre noi, care ar fi cel mai important motiv sa fim in strada dintre noua incercare de trecere a legii Big Brother, avizarea de catre o comisie parlamentara a intentiei, sprijinita de Monsanto si Pioneer, de a se relua cultivarea de OMG-uri pentru “export”, dezvaluirile despre mafia lemnului, continuarea pe sestache a proiectelor de exploatare a aurului prin cianurare, abuzurile bisericii si amanarea la nesfarsit a modificarilor la un cod al muncii care aproape ca interzice muncitorilor dreptul de asociere in sindicate. Si asta daca nu stai sa te gandesti mai mult de cinci minute …

Dar oamenii sunt senini, optimisti si aleg sa uite. Sirurile de motociclisti care se bucura de venirea vremii frumoase, planurile de vacanta, party-urile de club si iesirile la mall sunt bucatile de carne in ciorba asteptarii unor linii ale vietii trasate de sus – de la Bucuresti adica, daca el binevoieste. 

Ma amarasc scriind, apoi din nou ma amarasc citind ce am scris, dar cu trei activisti care fac tot ce pot inecandu-se in subiecte de protest din ce in ce mai grave, vom ajunge sclavi pe plantatiile imbacsite ale secolului 21, respirand praf si mancand plastic, asteptand inca o zi libera in vreo sarbatoare ortodoxa acordata gratuit de politicieni, dupa metoda “voi produceti o zi libera si noi o distribuim la fraieri”. Ca sa fie bine. Sa nu fie rau. Pentru ei.

articol preluat de pe https://www.facebook.com/marius.vintila.169