Jocul căiuților

Caiutii din Botosana,Suceava

foto preluat de pe www.facebook.com/BucovinaTeIubesc

articol preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Jocul căiuților

Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri caracteristice sfârșitului de an din satele românești îl reprezintă Jocul căiuților.

Aidoma celorlalte obiceiuri care implică personaje mascate (capra, ursul etc.) rădăcinile „căiuților” sunt precreștine. Dincolo de semnificațiile mitologice – de purtător al soarelui peste cer, calul adoptă o simbolistică deosebit de complexă în imaginarul țărănesc: e călăuză a sufletului după moarte (psihopomp), deopotrivă entitate cu funcție apotropaică (de protecție), dar care denotă forță și vitalitate, precum și fecunditatea, pe de altă parte. Nu întâmplător îl regăsim întrupat de tineri flăcăi. Poveștile îi conferă atribute fantastice – este năzdrăvan: vorbește, zboară, mănâncă jăratic, sprijinul său fiind indispensabil pentru eroul narațiunii.

„Jocul căiuților” reprezintă unul dintre cele mai bine conservate obiceiuri cu măști de la noi, chiar dacă (și poate tocmai pentru că) așa cum e firesc, au avut loc tot felul de modificări în timp. De la o măsurare simbolică a forțelor într-o „luptă” între doi tineri costumați, lucrurile au evoluat spre trupe agregate ca ansambluri, cu număr variabil de participanți, depășind adesea 10 dansatori care sunt ghidați în prestația lor de un căpitan sau ofițer. Acompaniați de sunetele clopoțeilor și fluierelor, ba uneori chiar de adevărate fanfare, aceștia execută sincron mai mulți pași de dans – atât în perechi, frontal, cât și în cerc.

Alături de Căiuții din Tărâța, la colindat prin Comănești, 2018 (Georgiana Vlahbei) – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

„Hai harbuz, harbuz, harbuz,
Călăreții cât mai sus,
Firicel de mentă creață,
Călăreții față-n față!”

Inovații au apărut și în ceea ce privește vârsta participanților, astfel că, nu de puține ori, în locul flăcăilor (sau împreună cu aceștia), pot fi întâlnite și cete de copii și adolescenții, costumați în „căiuți”, atât pe scenele diferitelor concursuri și festivaluri, cât și în seara de 31 decembrie colindând prin sate și la orașe.

Masca-costum de „căiuț” este confecționată în mod tradițional din două elemente principale. În primul rând, o covată de lemn, decupată la mijloc atât cât este necesar pentru ca interpretul să se strecoare în interior și pe care și-o fixează apoi cu niște curele petrecute peste umeri. Tot acest eșafodaj este acoperit cu o pânză (uneori scoarță, ca la costumul de capră) împodobită cu batiste, ștergare, panglici. Un cap de cal cu gât lung, cioplit din lemn, ornat cu clopoței, mărgele, oglinzi și panglici este fixat în partea din față a coveții. În partea din spate este atașată simbolic și o „coadă” din păr de cal sau din fuioare de cânepă ori lână. Costumația este completată, de la caz la caz, cu chipiu/căciulă, cojocel/ benzi tricolore încrucișate pe piept, mantie, pantaloni groși de postav și opinci sau cizme. Cromatica costumului este exuberantă, predominând de regulă combinația roșu și alb. Excepții notabile sunt reprezentate de „căiuții” cu mantie albastră de la Hlipiceni (jud. Botoșani) și de cei cu acoperiți cu pânză neagră de la Piscu Crăsani, din jud. Ialomița.

Alături de Căiuții din Tărâța, la colindat prin Comănești, 2018 (Georgiana Vlahbei) – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

În multe regiuni, „căiuții” constituie doar un capitol în cadrul unor reprezentanții mai ample susținute de alaiuri care mai includ o multitudine de alți colindători cu sau fără măști și care pun în scenă fragmente de teatru popular (Irozi, Jieni ș.a). Totuși, în unele localități din nordul Moldovei, din Bucovina și, izolat, în Muntenia, „Jocul căiuților” reprezintă elementul central al reprezentației. Sunt vestite pentru măiestria coregrafică și vioiciune, precum costumația aparte, cetele de „căiuți” din jud. Botoșani (comunele Trușești, Tudora, Vorona), din jud. Bacău (Răcăciuni, Pârjolu), din jud. Suceava (Fântânele, Zvoriștea) sau din jud. Ialomița (Piscu Crăsani).

Dacă vă ajung la poartă Căiuți anul acesta, să ne arătați și nouă!

[Text de Magda Andreescu / versuri culese din zona Sucevei]