10 februarie – Sfântul Haralambie (Haralambie de ciumă; Haralam; Aralam; Aralampie; Aralambie)

Icoană pe sticlă cu tema „Sfântul Mare Mucenic Haralambie”, meșter Savu Moga, datare 1871, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, clasată în categoria juridică Tezaur

foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului

 

10 februarie – Sfântul Haralambie (Haralambie de ciumă; Haralam; Aralam; Aralampie; Aralambie)

---

Sfântul Haralambie (10 februarie) a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever (193-211). Când Sfântul Haralambie a împlinit vârsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu a lepădat credința în Hristos. Potrivit tradiției, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În fața acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creștinism.

Mai târziu, auzind împăratul cele petrecute cu Sfântul Haralambie, a poruncit să fie adus în Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldații i-au legat barba în jurul gatului și l-au tras de ea pe drum; i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup. Însă, Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu. Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este ușor de înduplecat să se lepede de Hristos și să se închine la idoli.

La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a făcut multe minuni cu harul lui Dumnezeu: se spune că a vindecat un om posedat de un duh rău de 35 de ani și a înviat un tânăr, încât Galina, fiica împăratului s-a convertit și ea la creștinism.

Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Datini, tradiții și obiceiuri populare românești de Sfântul Haralambie

---

 

- Se spune că în vremea când Dumnezeu împărțea pravila fiecărui sfânt, Haralambie a întârziat. Ca să nu-l lase să plece cu mâna goală, Dumnezeu i-a dat o cățea legată la gât cu un lanț de aur. Sf. Haralambie ținea Ciuma legată de lanț și o slobozea numai când oamenii își pierdeau credința; atunci ciuma decima populația. Fiindcă tămăduia oamenii și animalele fără plată, lumea l-a făcut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei, prăznuit în 10 februarie.

- Sfântul Haralambieeste văzut în tradiția populară românească ca făcător de minuni, apărător de boli, dar mai ales de ciumă. Tradiția spune că de Sfântul Haralambie, oamenii cer preotului să facă agheasma la biserică, care apoi este băută pentru sănătate. Aceasta se mai folosește la stropitul gospodăriilor, a vitelor și a pomilor.

- Tot la biserică oamenii obișnuiesc să ducă în această zi colivă și colaci, pentru a le sfinți preotul. Colacii și coliva se dau persoanelor bolnave. Tot din coliva sfințită se ung pomii la tulpini, ca să nu se usuce în timpul verii. Se fac turte și se împart pe la vecini.

- Se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea.

- Orice om care ține ziua de Sfântul Haralambieprin post și nelucrare, va fi sănătos tot timpul anului.

- Cine ține această sărbătoare are parte de cai buni și sănătoși, nu le șchiopătează vitele și nu le mănâncă lupii.

- Se ține pentru câmp, ca sa nu distrugă gândacii și viermii recolta.

- Dacă plouă în ziua de Haralambie, va mai ploua încă patruzeci de zile la rând.

- În Transilvania, oamenii duc în această zi la biserică, mălai, grăunțe și sare. După ce sunt binecuvântate de către preot, le dau ca hrană animalelor din gospodărie, pentru a fi sănătoase tot anul. Se păstrează însă o parte din această hrană a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.

Românii i-au dat Sfântului Haralambie felurite nume: i se mai spune și Haralam, Aralam, Aralampie, Aralambie. Creștinii ortodocși de pe întregul teritoriu al țării noastre îl serbează, an de an, la aceeași dată, pe 10 februarie.

În continuare vom consemna cele mai importante credințe și practici rituale prilejuite de sărbătoarea Sfântului Mucenic Haralambie.

* În vechime, străbunii noștri credeau că Sfântul Haralambie are o putere și o înrâurire deosebite asupra Morții, a Holerei, Lungoarei (Lungoare sau lingoare – febră tifoidă) și mai cu seamă asupra Ciumei.

* Erau încredințați, deopotrivă, că Sfântul Haralambie este stăpânul și purtătorul tuturor bolilor.

* De aceea, ziua sa de prăznuire era ținută de majoritatea românilor. În această sfântă zi – la fel de sfântă ca duminica – țăranii nu lucrau nimic și posteau pentru sănătatea lor, a familiei și a animalelor din gospodărie.

* Acela care îi serbează ziua este păzit de Sfântul Haralambie de toate bolile, în tot cursul anului.

* Omul care nu ține ziua Sfântului Haralambie, care muncește și mănâncă de frupt (de dulce), se va îmbolnăvi peste an.

* Sfântul Haralambie trimite ciuma asupra oamenilor haini, care l-au supărat prin purtarea lor rea, lipsită de bună cuviință.

* În Moldova, țăranii îi serbau ziua pentru a fi ocrotiți de Sfântul Haralambie în mod expres împotriva ciumei.

* În Moldova, Muntenia și Bucovina mulți români duc de ziua sfântului, la biserică, mere, colaci, colivă pentru sufletele celor adormiți. Alții dau câte un pomelnic la Sfânta Liturghie pentru ca preotul să se roage să fie sănătoși pe parcursul întregului an, iar Sfântul Haralambie să îi ocrotească de mulțimea bolilor.

* Prin Bucovina și Moldova, după încheierea Sfintei Liturghii, românii fac praznice acasă sau la biserică pentru pomenirea sufletelor celor adormiți, în special pentru aceia care poartă numele Haralambie sau Haralampie. Dau de pomană și pentru aceia care au avut un sfârșit năpraznic. În biserică, credincioșii îl roagă pe Sfântul Haralambie să mijlocească la Dumnezeu pentru ei și să-i ferească de toate primejdiile.

* În unele ținuturi din România, creștinii roagă preotul să le facă agheasmă, să le sfințească apa pe care în zilele următoare o vor bea și se vor spăla cu ea, având credința că, prin harul dumnezeiesc, se vor vindeca de boli. Țăranii le dădeau și vitelor din ogradă să bea din sfânta agheasmă și stropeau cu ea grajdurile și pivnițele caselor, iar ceea ce rămânea aruncau în fântâni, sfințindu-le.

* Prin Bucovina, cu agheasma care se face la sfânta biserică în ziua Sfântului Haralambie se stropesc și pomii din grădină și curechiul (varza) pentru a fi ocrotite de omizi și viermi.

* În Muntenia, odinioară, țăranii credeau că praznicul Sfântului Haralambie este cea mai mare sărbătoare a pomilor, așa că în această zi ungeau toți pomii din grădină cu colivă sfințită, proaspăt adusă de la sfânta biserică.

* Tot în Muntenia, gospodarii fac o colivă în ziua Sfântului Haralambie, pe care preotul o sfințește la biserică și din care le vor da să mănânce păsărilor din ogradă, când se vor îmbolnăvi, pentru a le feri de moarte. Alții duc la biserică grăunțe de grâu nefiert, pe care preotul le slujește. Când se întorc acasă, le dau vitelor și păsărilor din curte pentru a nu se îmbolnăvi de vărsat (bubat, cum era cunoscută această boală în popor).

* În trecut, în Bucovina româncele făceau un colăcel, îl coceau înainte să răsară soarele, singur în cuptor. Când era gata copt, îl scoteau și îl rupeau în patru bucăți, apoi aruncau câte o bucată în cele patru puncte cardinale – la răsărit, la apus, la miazăzi, la miazănoapte – având credința că în acest fel hrănesc toate gujuliile (insectele) din lume.

* Se zice că dacă plouă în ziua de Sfântul Haralambie, va ploua negreșit patruzeci de zile încontinuu.

* Țăranii din Moldova și Muntenia cred că Sfântul Haralambie este ocrotitorul vitelor și ajută turmele să sporească, păzindu-le, în același timp, de boli.

* În Bucovina, românii cred că Sfântul Haralambie a fost încă de la începutul vieții sale păstor și de aceea a trebuit să se îngrijească să le sporească turmelor numărul.

* În ziua în care este sărbătorit Sfântul Haralambie nu este bine să înjugi boii.

* Când Moartea nu ascultă de Sfântul Haralambie, el o pedepsește călcând-o în picioare. Această credință stă la baza reprezentării sale iconografice în care sfântul ține ciuma în lanț și o calcă sub picioare.

* În Moldova se crede că Sfântul Haralambie ține toate bolile legate în lanț, iar pe Ciumă o ține sub picioarele sale. El sloboade Ciuma pe pământ numai atunci când vede că sufletele oamenilor s-au înrăit și s-au înmulțit fărădelegile.

* Este bine să ții ziua Sfântului Haralambie, postind și nelucrând, ca să nu suferi de durere de măsele în tot cursul anului.

* Odinioară se credea că omul care a murit de praznicul Sfântului Haralambie și-a dat duhul pentru că l-a mâniat pe sfântul prin purtarea sa nesăbuită, nu a cinstit ziua sfântului sau nu a păzit poruncile lui Dumnezeu.

Text: Ciprian Voicilă, sociolog MNȚR – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului