Todorusele

Biserică din lemn, zona Turda, Cluj (K-1642) – Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Kiruleanu

fot si articol preluate de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Todorusele

Todorusele, numite în Banat încă Todorusale, Todorosale și Teodorusale, iar în unele părți ale Bucovinei și Moldovei simplu Rusalii, cad totdeauna 24 de zile înainte de Rusalii sau Duminica mare, care se serbează la 50 de zile după Înviere.

Între Paști și Rusalii sînt 48 de zile, afară de cea a Paștilor și a Rusaliilor.

Deci la mijlocul acestor zile, și anume totdeauna într-o miercuri cad Todorusele, adică în aceeași zi cînd biserica serbează Praznicul înjumătățirii.

Prin urmare, ele sînt împărțirea în două sau înjumătățirea Cincizecimei.

Biserică din lemn, zona Turda, Cluj (K-1642) – Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Kiruleanu – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Rusalele, după credința românilor din Banat, au fost dintru început șapte surori, fete curate și nemăritate, pe care Dumnezeu, pentru că au fost așa de curate și plăcute, le-a prefăcut pe toate în zâne.

Aceste șapte zâne n-au murit și nici nu vor muri până cât lumea va fi. Și ca zâne umblă ele ziua și noaptea printre oameni, însă lumea nu le vede, pentru că e prea stricată și încărcată cu tot felul de păcate și fărădelegi.

Însă ele nu petrec totdeauna printre oameni, ci numai cinci săptămîni, adică pînă la Rusitori.

Prima zi în care vin ele sînt Todorusalele. De aicea se vede că vine apoi și datina românilor din Muntenia de a numi ziua aceasta Strada Rusaliilor.

În această zi, adică în ziua de Todorusale sau Strada Rusaliilor, se întâlnesc Rusaliile și-și petrec cu Sân-Toaderii, care sînt feciori (feți) frumoși, de unde se vede că le vine apoi și numele compus de Todor-Rusale.

Rusaliile sunt, ca și îngerii lui Dumnezeu, bune, dar se supără și ele când cineva trece peste jocul lor, când le conturbă în mâncarea lor, de comun la vreun izvor, sau cînd le necinstește ziua venirii și întâlnirii lor cu Sân-Toaderii prin lucrare.

Drept aceea, românii de pretutindeni și mai ales româncele nu se încumetă a lucra în ziua aceasta mai nimic, temându-se ca nu cumva, lucrând, să-i doară mâinile și picioarele, să înnebunească, sau altă neplăcere și nenorocire să li se întâmple.

Unicul lucru iertat în această zi este: semănarea cânepei; culegerea dumbravnicului, menirea lui și știricirea traiului vieții din el; culegerea plantei numite Sântă-Măria, precum și a altor plante bune de leac; apoi facerea Cirinelor (Repotinelor), care pe alocuri se fac în joile nelucrate după Paști; facerea unturei de oi, adică se culege în preseara de Tudorusale urzică, leuștean, salcă, ai, scaiete, pelin, boz, și se pisează pe pragul ușii, amestecîndu-le cu unsoare de porc, și în fine sfredelirea urechilor la fetițe, din care cauză se numește ziua aceasta în unele părți din Transilvania, cum ar fi în comuna Cetea de lângă Alba Iulia și în Satulung, „Sfredelul Rusaliilor”.

Româncele din Moldova, care voiesc să aibă buruieni de leac, îndatinează a se scula în această zi, dis-de-dimineață, a se spăla și îmbrăca curat și apoi, până a nu răsări soarele, a se duce și a strânge buruieni, care știu că-s bune de ceva, că pe urmă le chișcă ielele și nu mai sunt bune de leac.

Tot atunci smulg ele și pelin, îl pun în brâu și umblă toată ziua cu dânsul în brâu, anume ca să se apere de iele.

Românii din Banat, și anume cei hăluiți (luați de mâini, de picioare, de cap, etc), adică cei atacați de hale (iele), îndatinează în ziua de Todoruse a se culca afară în câmp între florile numite frăsinică, spre a le trece, și dimineața, cînd se scoală, văd ei că halele au luat vârful frăsinicei.

În fine, merită a fi amintit și aceea că o seamă de românce din Moldova, care se numesc Ruxandra, nu îndatinează a-și serba ziua onomastică în ziua de Rusalii sau Duminica mare, ci în miercurea Înjumătățirii după Paști.

Simion Florea Marian – Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol.II (Editura Fundației Culturale Române, 1994)