Ecoruralis a făcut două studii de caz despre companiile care acaparează păduri în România

foto si articol preluate de pe totb.ro

“Acapararea forestieră” se definește prin achiziția sau arendarea pe termen lung a mari suprafeţe de terenuri forestiere de către entități publice sau private, transferând controlul asupra unor suprafețe mari de păduri de la comunități rurale către companii private. Pădurile au un rol crucial în dezvoltarea rurală datorită caracteruliui lor multifuncțional.

Acapararea forestieră din România. 

Indiferent de resursa exploatată și alimentată în principal de bogățiile naturale ale țării și de prețurile reduse ale terenurilor forestiere, pădurile deținute de comunități rurale sunt acaparate și transformate, ceea ce are un efect profund asupra societății rurale. Între țările europene, România are cea mai redusă densitate de păduri, în comparație cu media UE (28% în România și 38% în UE). Cu toate acestea, sectorul forestier folosește acest pretext pentru a concentra pământul forestier în mâna câtorva actori internaționali. În goana pentru controlul și exploatarea resurselor naturale, pădurile consolidate pot fi o investiție atractivă pentru investitori. Terenurile forestiere oferă posibilități multiple dacă sunt puse pe piața imobiliară.

Eco Ruralis a creat doua studii de caz care exemplifică felul în care mari companii din industria lemnului au reușit să controleze suprafețe întinse de pământ forestier:

Cazul Tornator – 12.000 hectare

Compania finnlandeză Tornator Oyj este dedicată în principal producției de buștean și vânzării drepturilor de tăiere către alți exploatatori. Totodată, o activitate primară a companiei este și tranzacționarea cu “parcele de calitate superioară în ceea ce privește accesul la front de apă și resurse de sol; și drepturi de arendă și acces la […] pământ.”

Grupul Tornator a fost creat în 2002, după ce Stora Enso (acționarul principal al companiei) și-a cesionat pădurile. Tornator deține peste 640.000 hectare de păduri: 595.000 hectare în Finalnda, 41.000 hectare în Estonia și 12.000 ha în România. În prezent, compania este cel mai mare deținător privat de păduri din Estonia, pe locul trei în topul proprietarilor de păduri din Finlanda și în top 5 proprietari de păduri din România. Descărcați cazul complet aici.

Cazul Schweighofer – 12.000 hectare

“Tradiția întâlnește inovarea”. Cu acest slogan euforic își conclude compania austriacă cu o vechime de 400 ani în domeniu Holzindustrie Schweighofer filosofia de business. Compania susține că încă din 1642, familia Schweighofer este menționată în istoria prelucrării lemnului. Totuși, 2002 este anul care contează, moment în care Schweighofer își vinde acțiunile din Stora Enso Timber cu o valoare de 70 de milioane de euro pentru a accesa noi piețe din estul Europei. Gerald Schweighofer, proprietarul companiei cu aceași nume a evaluat situația astfel: “În Est, omul poate câștiga mult, dar poate să și piardă mult.” În cazul lui, prima parte s-a adeverit. Reversul medaliei au fost defrișările ilegale masive de păduri și achiziții uriașe de pământ forestier românesc. Președintele Asociației Composesorale Borșa descrie compania drept un “cancer” care a intrat în România. Descărcați cazul complet aici.

După cum arată și studiile de caz, în prezent, industria lemnului este în mâna câtorva companii, care se fac responsabile de acapararea forestieră și exploatarea pădurilor din România. Pe de altă parte, acapararea pădurilor comunale împiedică accesul comunităților rurale la această resursă naturală, generând insecuritate socială. Daunele ireversibile aduse ecosistemelor forestiere și promovarea corupției la nivel înalt în piața lemnului sunt doar câteva alte consecințe negative ale acaparării forestiere din România.

Acest material a fost preluat de pe site-ul Asociaţiei Ecoruralis.

articol preluat de pe http://totb.ro/