Cânepa – plantă medicinală ideală pentru inimă şi creier (partea II-a)

foto – curiosidades.batanga.com
articol – din revista Revista HOFIGAL – Natura si Sanatate Nr. 41, numarul 41 din 16 12, 2013
autor – Ing. Ştefan Manea Director General S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

partea I-a https://www.unitischimbam.ro/?p=14693

În 1985, FDA (Food and Drug Administration) a aprobat utilizarea şi în SUA a unor produse farmaceutice denumite comercial Marinol, Sativex etc. pe bază de derivaţi canabinoizi sintetici, ca agenţi farmacologici utili, cu rol analgezic.

În Manualul firmei Merck, ediţia 1987 se relevă că „utilizarea cânepei (Cannabis sativa) nu conduce la dereglări de personalitate şi disfuncţii sociale, iar interdicţiile sunt nefundamentate ştiinţific”.

La ora actuală, utilizarea în scop terapeutic a cânepei este permisă în mai multe ţări europene (Austria, Olanda, Germania, Elveţia, Belgia), Israel şi 16 state din SUA, iar numărul studiilor ştiinţifice în acest domeniu este de ordinul miilor, majoritatea elaborate în ultimii 25 de ani.

În spaţiul românesc, folosirea cânepei (Cannabis sativa) a început cu fumegaţiile pe pietre încinse, utilizarea fibrelor pentru textile, construcţii şi alte întrebuinţări (atestate de Herodot la sciţi şi traci). De asemenea, o serie de documente atestă utilizarea ei pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu la apoteca din Bistriţa, cultivarea de către călugării mânăstirilor din zona Iaşului din timpul lui Vasile Lupu şi folosirea domestică largă până la începutul secolului XX.

Tradiţia cultivării şi prelucrării cânepei a fost continuată în secolul XX, astfel că România s-a situat pe primul loc în Europa şi al patrulea în lume până în anul 1989. Din păcate, în anul 2010 abia mai existau câteva culturi de cânepă în România – una dintre marile greşeli făcute după 1989.

Pe meleagurile ţării noastre, totuşi, cânepă (Cannabis sativa L.) a fost cultivată din cele mai vechi timpuri ca plantă textilă, dar şi ca plantă oleaginoasă, pentru că uleiul obţinut din seminţe se folosea în alimentaţie înainte de apariţia uleiului de floarea soarelui, fiind numit şi „grăsimea care slăbeşte”.

În medicina populară românească seminţele de cânepă au fost folosite pentru uz extern (lapte obţinut din amestecarea energică a seminţelor pisate cu apă caldă) în tratarea rănilor (acţiune antibacteriană) şi, pentru uz intern, în ameliorarea durerilor reumatice, în tratarea bolilor venerice, congestiei pulmonare, vărsături, otrăvire, tuse, hemoroizi, paraziţi intestinali (limbrici).
Frunzele de cânepă erau utilizate pentru proprietăţile ei analgezice şi antispasmodice în epilepsie, gută, reumatism.

Se poate remarca că, pe teritoriul României cânepa a fost cultivată întotdeauna pentru obţinerea de fibre şi seminţe şi n-a fost utilizată nici măcar accidental pentru prepararea de droguri.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu ştiu că există soiuri de cânepă (cu un conţinut foarte redus de THC) care pot fi extrem de utile în alimentaţie, fiind mai mult decât benefice pentru sănătatea omului, dacă sunt folosite conform recomandărilor propuse de producătorii autorizaţi.

sfarsitul partii II-a
partea a-III-a – https://www.unitischimbam.ro/?p=15230

articol preluat de pe http://www.revistahofigal.ro/