Cânepa – plantă medicinală ideală pentru inimă şi creier (partea I-a)
foto – curiosidades.batanga.com
articol – din revista Revista HOFIGAL – Natura si Sanatate Nr. 41, numarul 41 din 16 12, 2013
autor – Ing. Ştefan Manea Director General S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.
În numeroase ţări, Cannabis sativa (Familia Cannabaceae) se cultivă în scop industrial şi alimentar şi, de-a lungul istoriei, părţi variate ale acestei plante au fost utilizate şi în scopuri medicinale.
Cânepa (Cannabis sativa L.) plantă medicinală, cunoscută, astăzi, ca un remediu terapeutic cu proprietăţi deosebite, este acceptată ca fiind una din primele plante cultivate de om. Descoperirile arheologice indică prezenţa ei în activitatea omului încă din perioada 8.000-6.000 î.e.n., iniţial pentru construcţii, îmbrăcăminte şi alimente, ulterior folosită pe larg şi în scopuri medicinale.
Prima atestare a utilizării cânepei, denumită canabis (etimologic, cuvântul îşi are originea de la sciţi şi traci, preluat apoi de grecii antici), este atribuită Chinei.
Chinezii utilizau fibrele plantei pentru fabricarea de diverse ţesături, funii şi hârtie, dar o foloseau şi ca plantă medicinală, cânepa fiind introdusă şi descrisă în lucrarea „Tratametul cu ierburi” – cea mai veche farmacopee chinezească Pen Tsao a împăratului Shennong (2737 î.e.n.), precum şi în alte documente în care fondatorul chirurgiei chineze Hua Tuo (140-208 e.n.) a subliniat rolul ei analgezic.
La egipteni, utilizarea terapeutică a cânepei pentru tratarea unor afecţiuni era cunoscută încă din vremuri străvechi, deoarece este ilustrată în diferite papirusuri Ramesseum III (1700 î.e.n.), în inscripţii ale piramidelor din Memphis (2350 î.e.n.) şi prezentă în rămăşiţe vegetale găsite în diferite sarcofage (1350-1210 î.e.n.).
În secolele VIII-VII î.e.n. planta era cunoscută şi folosită în tratamentul unor boli şi de alte popoare, printre care asirienii şi perşii.
În epoca modernă, în 1839 medicul irlandez William O’Shaughnessy, după mai multe cercetări efectuate la Calcutta în India, a putut demonstra proprietăţile analgezice şi anticonvulsivante ale cânepei.
Primul studiu ştiinţific a fost realizat de Societatea Medicală din Ohio în 1860, iar raportul prezentat a scos în evidenţă o serie de efecte benefice ale cânepei în nevralgii, mialgii, dismenoree, convulsii, dureri reumatice, astm, psihoză postpartum, lipsa poftei de mâncare.
În 1890, neurologul american John Russell Reynolds publica în revista Lancet informaţii privind aplicaţiile medicale ale cânepei în insomnie, migrene, convulsii, stări depresive, dismenoree.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa şi SUA, în diverse laboratoare, se produceau în jur de 30 produse sub formă de extracte şi tincturi pe bază de cânepă pentru aplicaţii medicale în mai multe patologii.
Totuşi, din primele decenii ale secolului trecut, utilizarea cânepei devenea treptat mai puţin răspândită. Motive erau numeroase: apariţia şi dezvoltarea rapidă a preparatelor sintetice, standardizarea laborioasă şi costisitoare a extractelor de cânepă pentru uz uman, studii ştiinţifice insuficiente privind constituenţii chimici şi mecanismele lor de acţiune, folosirea din ce în ce mai largă a cânepei indiene (Cannabis indica) ca drog în multe ţări puternic dezvoltate.
Astfel, pe parcursul anilor ’50 în SUA, precum şi în alte ţări a fost interzisă folosirea cânepei, deoarece era considerată cel mai violent şi periculos drog pentru sănătatea omului.
Cu toate acestea, cercetarea cânepei (Cannabis sativa) a continuat intens în Anglia şi Canada, iar în Israel a fost descoperit constituentul principal- tetrahidrocanabinol (THC) şi mai târziu şi alţi componenţi farmacologici activi. În felul acesta, cercetări extensive ale literaturii medicale au putut releva potenţialul terapeutic al canabinoizilor, dar şi utilizările numeroase ale cânepei şi a derivaţilor ei sintetici.
sfarsitul partii I-a
partea a-II-a https://www.unitischimbam.ro/?p=15045
articol preluat de pe http://www.revistahofigal.ro/