Maria Montessori (1870 – 1952)
foto preluat de pe life.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; adevarul.ro
Maria Montessori (1870 – 1952)
Maria Montessori (n. 31 august 1870, Ancona, Italia — d. 6 mai 1952, Noordwijk, Olanda) a fost medic și pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori, înființând peste tot în lume școli care aplicau metoda sa (Școli Montessori).
Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Ancona, Italia. Familia Montessori s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la şcoala de stat. Şi-a continuat educaţia între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci’‘ dorind să devină inginer. După absolvire, părinţii săi au încurajat-o să urmeze o carieră în învăţământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să evolueze. Însă, Maria era hotărâtă să urmeze şcoala medicală şi să devină doctor.
În 1890, Maria s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizică, matematică şi ştiinţele naturale, iar după doi ani şi-a primit diploma. A obţinut numeroase burse şi împreună cu banii câştigaţi din lecţiile particulare, şi-a putut plăti cea mai mare parte a educaţiei sale medicale. În timpul şcolii s-a confruntat cu prejudecăţile colegilor săi, realizând singură disecţiile, deoarece clasele mixte nu erau permise.
Maria Montessori - foto preluat de pe en.wikipedia.org
Maria Montessori a devenit la 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia
A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma. Ca parte a muncii sale, Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a relatat faptul că aceştia adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori şi-a dat seama că într-o astfel de cameră goală, nemobilată, copiii îşi doreau stimulare senzorială şi activităţi pentru mâinile lor şi că lipsa acestora contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii retardaţi.
În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat, în acest context, Congresului Naţional Medical din Torino, unde a susţinut teoria controversată conform căreia lipsa unei pregătiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor. În acest sens, ea a prezentat anul următor, în cadrul Congresului Pedagogic Naţional, o viziune a progresului social şi economic pornind de la măsurile educaţionale. Această noţiune de reformă socială prin educaţie a fost o idee care s-a dezvoltat şi maturizat pe tot parcursul vieţii sale.
Implicarea lui Montessori în Liga Naţională pentru Educaţia Copiilor Retardaţi a condus la numirea sa ca şi co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, în fruntea unei noi instituţii numită Şcoala pentru copii cu tulburări de comportament, care s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viaţa Mariei Montessori, marcând o schimbare în identitatea profesională de la medic la pedagog.
Până atunci, ideile sale despre dezvoltarea copiilor erau doar teorii, dar această şcoală i-a permis să pună aceste idei în practică. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei şcoli, aducând muncii sale un plus de valoare ştiinţifică şi analitică, învăţând şi observând copiii în timpul zilei şi scriind informaţiile noaptea.
Maria Montessori, Giuseppe Ferruccio Montesano, Mario Montessori
Maria Montessori a avut un singur copil, un băiat, care s-a născut în urma unei relaţii pe care a avut-o cu partenerul, medicul şi colegul de la şcoala dedicată copiilor cu deficienţe mintale din Roma, Giuseppe Ferruccio Montesano. Decizia de a da copilul spre adopţie şochează şi acum.
Cu Giuseppe Montesano a împărţit managementul şcolii pentru copiii cu dizabilităţi – Şcoala Ortofrenică. Mario Montessori s-a născut la 31 martie 1898. Relaţia cu Montesano ar fi putut deveni oficială prin căsătorie. Doar că, în atare condiţii, ar fi trebuit să renunţe la posibilitatea de a mai munci în domeniul delicat al educaţiei copiilor cu nevoi speciale.
Montessori a decis să-şi continue munca şi studiile, în detrimentul căsătoriei şi a căzut de acord cu iubitul ei să păstreze în secret relaţia, cu condiţia ca niciunul dintre ei să nu se căsătorească cu altcineva.
Doar că tatăl a fost primul care a încălcat pactul. S-a îndrăgostit de altă femeie şi s-a căsătorit ulterior cu aceasta. Simţindu-se trădată, Maria Montessori a decis să părăsească spitalul universitar. Mai mult a luat hotărârea de a-şi da copilul în îngrijire unei familii care locuia în mediul rural, în apropierea Romei.
Marea trădare
Kramer este cel care menţionează în 1976 despre relaţiile personale ale Mariei Montessori şi fiul Mario, pe care l-a avut cu Dr. Montesano. Se pare că în calea căsătoriei acestora ar fi stat şi familia lui Montesano, lucru confirmat în urma cercetărilor Dr. Robert Gardener de la Clanmore Montessori din Oakville, Ontario.
Mama lui Montesano a refuzat să ia în considerare căsătoria. Montesano a fost cel care a propus ca fiul său să fie dat spre îngrijire unei asistente imediat după naştere, în schimbul numelui său. Montessori a fost devastată. Acela a fost momentul în care Montesano a jurat că nu se va căsători niciodată cu altcineva.
Un an mai târziu, Montesano a trădat-o şi s-a căsătorit cu o altă femeie. În plină criză, Montessori a luat decizia de a-şi trimite fiul să locuiască cu străini, vizitându-l în următorul deceniu, doar ocazional, fără să-i spună adevărul originii sale.
Copilul abandonat, recunoscut oficial în ultimii ani de viaţă ai mamei şi în testament
Dr. Giuseppe Ferruccio Montesano nu şi-a recunoscut niciodată copilul.
Dar Mario Montessori a devenit unul dintre cei mai importanţi asistenţi din munca Mariei Montessori şi, mai târziu, chiar coordonatorul proiectelor ei educaţionale.
Cu toate acestea, nici Maria Montessori nu l-a recunoscut public multă vreme. În numeroasele lor turnee, l-a prezentat întotdeauna ca pe nepotul ei sau drept fiul ei adoptiv. L-a acceptat public înainte să moară, recunoscându-i acest drept şi în testamentul ei în care l-a identificat drept „Il figlio mio” – „fiul meu”.
cititi mai mult despre relația Mariei Montessori cu copilul ei pe adevarul.ro
Maria şi Mario Montessori, creatorii unui nou sistem de învățământ la nivel mondial – Metoda Montessori - Foto baandek org, preluat de pe adevarul.ro
Decizia de a renunţa la copil şi de a se izola în mănăstire
Este perioada în care a luat decizia de a se izola într-o mănăstire pentru a medita. A fost o cruntă lovitură pentru orgoliul unei femei care nu cunoscuse decât triumful, într-o lume a bărbaţilor.
Mândra şi strălucitoarea femeie făcea cunoştinţă cu disperarea. Potrivit cercetărilor dr. Gardner, în timpul zilelor şi săptămânilor de izolare s-a întâmplat ceva incredibil. Maria Montessori a cunoscut o transformare psihologică completă şi a ieşit din această perioadă de auto-examinare cu un set de obiective care par incredibile pentru observatorul modern. Părea hotărâtă să se reinventeze total.
Incredibila transformare psihologică din izolare care a dat naştere unui fenomen mondial
Deşi a fost prima femeie medic din istoria Italiei, a decis să părăsească practica medicinii pentru totdeauna. În acelaşi timp, a luat o decizie care avea să schimbe cursul educaţiei şi predării pentru totdeauna. Până în acel moment, fusese preocupată de copiii cu probleme. A decis să-şi concentreze toate energiile pe îmbunătăţirea pedagogiei pentru copiii normali.
În 1901, a părăsit Şcoala pentru copii cu tulburări de comportament şi s-a înscris la Universitatea din Roma pentru a stăpâni domenii de studiu total noi. A urmat cursuri de antropologie, filozofie educaţională şi psihologie experimentală. Între 1904-1908 a deţinut funcţia de lector al Şcolii Pedagogice a Universităţii din Roma.
Într-un mod ciudat, dacă nu ar fi existat Dr. Montesano, nu ar fi existat nici Maria Montessori. Fără să vrea, a devenit catalizatorul unei crize emoţionale monumentale, care a determinat-o pe Montessori, abia în anii 30, să conteste concepţiile greşite despre capacităţile şi nevoile celor mici.
Maria Montessori a deschis la 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini” (Casa Copiilor), potrivit http://ami-global.org/, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Având şansa să lucreze cu copii normali, Maria a adus câteva materiale educaţionale pe care le concepuse de-a lungul anilor. Astfel, a creat o legătură permanentă cu copiii şi a devenit profund interesată de dezvoltarea lor.
În urma unei cercetări atente şi minuţioase, ea a realizat că micuţii îşi construiesc propriile lor personalităţi pe măsură ce interacţionează cu mediul înconjurător. A numit acest proces, mai târziu, auto-educaţie. Montessori a fost convinsă că educaţia începe la naştere şi că primii ani din viaţa unui copil, sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult, dar sunt şi cei mai importanţi, atât fizic cât şi mental, potrivit www.casamontessori.ro.
În 1909, dr. Montessori a ţinut primul ei curs pe teme pedagogice, la care au participat atât studenţi italieni, dar şi din alte ţări. Notiţele din această perioadă au fost reunite într-o primă lucrare publicată în acelaşi an. A fost tradusă în SUA în 1912, sub titlul de ”Metoda Montessori”. La scurt timp a fost tradusă în peste 20 de limbi, devenind un punct de referinţă în domeniul pedagogic.
Munca Mariei Montessori a continuat şi treptat a fost acceptată în multe ţări europene şi în alte părţi ale lumii. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele şi culturile din numeroase ţări, ajungând să realizeze în cele din urmă că legile dezvoltării umanităţii sunt valabile oriunde.
În 1933 toate şcolile Montessori din Germania au fost închise. Au urmat cele din Italia. Izbucnirea Războiului civil din Spania a făcut ca membrii familiei Montessori să plece, în 1936, în Anglia. Au ajuns apoi în Olanda.
Maria Montessori şi fiul său au plecat în India, în 1939, pentru a susţine cursuri de formare în pedagogie. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind cetăţeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu. S-au reîntors în Olanda în 1946.
În 1947, Maria Montessori a susţinut la sediul UNESCO o alocuţiune pe tema ”Educaţie şi Pace”, conform http://ami-global.org/.
Nominalizată de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace
În timp ce Montesano nu a fost niciodată mai mult decât o notă de subsol pentru istorie, Maria Montessori a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru pace de trei ori. I-a fost acordată decoraţia franceze a Legiunii de Onoare şi a primit doctorate de onoare de la unele dintre cele mai mari universităţi din lume.
Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, la 6 mai 1952.
Maria Montessori (1870 – 1952) – foto preluat de pe adevarul.ro
Metoda Montessori
Maria Montessori și-a concentrat atenția și metodele educaționale asupra copiilor retardați intelectual, având deficiențe mintale din naștere, numiți comun și/sau popular idioți.
- Principiul de bază este auto-educarea și aplicarea celor învățate direct, imediat.
- Crearea de grupe educaționale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, sau 6-9, sau 7-10, etc..
- Încurajarea copiilor să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte.
- Curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea copiii sunt făcute de ei înșiși, în funcție de modul specific cum se autoconduc.
Ce este specific unui program de pregătire ce folosește “Metoda Montessori” îl reprezintă modul în care se desfășoară activitățile în clasă. Fiecare sală de clasă este echipată cu materiale ce permit, mai întâi, învățarea prin intermediul simțurilor și mai târziu prin citire, scriere, matematică avansată. În activitățile de predare sunt folosite artele vizuale, muzica și mișcarea.
Materialele didactice sunt atent selectate și plasate astfel încât , totul să fie la locul lui și la vedere pentru a facilita selectarea acestora de către copii. Copiii le pot vedea și pot învăța din greșelile proprii, fără ca un profesor să le sublinieze eroarea. Acesta este unul dintre numeroasele aspecte ale unei clase Montessori care favorizează independența.
La sugari, Metoda Montessori încurajează dezvoltarea naturală a personalității copilului prin învățare prin atingere și mișcare liberă într-un mediu favorabil.
Pe principiul unei libertăți controlate, școlile Montessori inspiră copiii să lucreze în ritmul lor propriu, singuri sau împreună cu alte persoane. Cadrele didactice încurajează dezvoltarea copiilor auto-motivați, independenți, echilibrați, activi, colaborativi prin predare de la egal la egal. Copiii mai mici se bucură de stimularea zilnică conform modelelor mai vechi, în timp ce copiii mai mari învață să se respecte reciproc într-o atmosferă caldă de acceptare și bucurie.
Pentru elevii mai mari sălile de clasă promovează în continuare libertatea de a alege, curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea, sunt folosite discuții de grup, excursiile, stabilirea programului zilnic și săptămânal cu scopul finalizării lucrărilor din programa școlară. Proiectele de colaborare, experimentele științifice, prezentările vizuale necesită o planificare atentă și o cantitate mai mare de timp. Respectul, responsabilitatea și dezvoltarea caracterului sunt prevăzute, de asemenea, în unitățile curriculare.
cititi mai mult despre Maria Montessori si pe: www.agerpres.ro; adevarul.ro; www.mayamontessori.ro en.wikipedia.org;
Statuia “Chipul lui Decebal”
Statuia „Chipul lui Decebal”, județul Mehedinți, România
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Statuia “Chipul lui Decebal”
Statuia “Chipul lui Decebal” este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localităţile Eşelniţa şi Dubova, în apropiere de oraşul Orşova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, şi este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri şi istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat şi finanţat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.
Dimensiuni
Chipul lui Decebal este înalt de 55 m şi lat de 25 m. Locul realizării sculpturii este în apropiere de oraşul Orşova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri. Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt:
- lungimea ochilor: 4,3 metri
- lungimea nasului: 7 metri
- lăţimea nasului: 4 metri.
Sculptarea basoreliefului
Ideea construirii acestui basorelief i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, şi a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari.
În comparaţie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpinişti, chipul regelui Decebal s-a desfăşurat pe timp de zece ani şi 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
Executarea acestei lucrări s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Pe pontonul din golful făcut de Râul Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrişarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca şi cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori trebuia să se caţere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile.
Din cauza acestor condiţii dificile de lucru au avut loc şi câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul de susţinere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.
Ca urmare a trepidaţiilor, dar şi a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălţime de şapte metri) s-a fisurat şi era în pericol să se desprindă şi să cadă. S-a renunţat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranţă. Nasul regelui a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment.
Construcţia Statuia “Chipul lui Decebal” a fost finalizată în anul 2004.
Statuia „Chipul lui Decebal”, județul Mehedinți, România – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Semnificaţia chipului
Chiar în faţa statuii “Chipul lui Decebal“, dar pe malul sârbesc, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică (“Tabula Traiana“), având 4 metri lungime şi 1,75 metri înălţime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia şi a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în Războiul din 105-106, dar şi finalizarea drumului militar roman al lui Traian.
Tabula Traiana – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripţie în latină: „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” (“Regele Decebal – făcută de Drăgan”).
Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărţi despre istoria dacilor şi a tracilor (“Noi, tracii”; “Imperiul Romano-Trac”, “Mileniul imperial al Daciei”), intenţionând să construiască în oraşul Cluj Napoca şi o copie în mărime naturală a Coloanei lui Traian, proiect care nu s-a mai concretizat. Tezele sale sunt asociate cu protocronismul şi extrem de controversate în rândul istoricilor profesionişti.
Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să şi demonstreze contribuţia românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenţa sa daco-tracă.
cititi despre Statuia “Chipul lui Decebal” si pe en.wikipedia.org
cititi si Dacia romană (106 – 271)
Dacia romana (106 – 271) a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, deci un total de 165 de ani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106. Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) – cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac în timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor dave în care pulsa o vie activitate economică, legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.
Portretul lui Decebal în Cartea omului matur a Institutului de Arte Grafice Carol Göbl – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios: Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp.
Dacia, circa 100 d.HR., înainte de cucerirea romană – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor. Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul “DECEBALVS PER SCORILO”. Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo. Alții cred că e vorba de o simplă marcă de olar.
cititi mai mult despre Regele Decebal pe ro.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 7 august în Istorie
Noiembrie 1942 -Pușcași Marini americani, probabil din Divizia a II-a Marină, se odihnesc pe câmp în timpul Campaniei din Guadalcanal (7 august 1942 – 9 februarie 1943)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
7 august este a 219-a zi a calendarului gregorian și a 220-a zi în anii bisecți.
Sărbătorile Zilei de 7 august
(BOR) (†) Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Pafnutie – Pârvu Zugravul; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla - foto: ro.orthodoxwiki.org
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla a trăit în Moldova secolului al XVII-lea, nevoindu-se în viața călugărească cea mai mare parte a vieții sale. Este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinților.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Domețiu, cuvios, martir († 362)
(BRC) Sf. Sixt al II-lea, papă și însoțitorii, martiri; Sf. Caietan, preot
Capela Sixtină; Sixt al II-lea papă; Botticelli
Papa Sixt al II-lea (Grecia, ? – Roma, 6 august 258), a fost al 25-lea Papă al Bisericii catolice care, împreună cu cea ortodoxă, îl venerează ca sfânt. Pontificatul său a durat cca. 12 luni, din 31 August 257 până la 10 August 258.
Astăzi în istorie pentru 7 august
Evenimentele Zilei de 7 august în Istorie:
- 7 august 1858 – Convenția de la Paris (7 sv /19 august sn 1858 )
- 7 august 1942 – A început Bătălia de la Guadalcanal (7 august 1942 și 9 februarie 1943);
- 7 august 1714 – Bătălia de la Gangut;
- 7 august 1943 – A început Bătălia de la Smolensk (7 august 1943 – 2 octombrie 1943)
7 august 317 - S-a născut Constanțiu al II-lea, împărat roman (d. 361)
Constanțiu al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 – d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei. S-a născut în Sirmium (oraș în Illyricum). A fost ridicat în 324 la rangul de cezar, apoi în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi frați ai săi, Constant și Constantin al II-lea, la cel de augustus, încredințându-i-se guvernarea Orientului, Egiptului și Traciei. Constanțiu a purtat un lung război împotriva Persiei (337-361), încheiat fără ca o tabără să poată dobândi un succes decisiv.
După moartea lui Constant (350), Constanțiu a organizat o campanie împotriva lui Flavius Magnus Magnentius și, înfrângându-l în bătăliile de la Mursa (351) și Mons Seleuci (353), a devenit împărat al întregului Imperiu Roman. Domnia sa este cunoscută pentru reformele religioase. Adept al creștinismului, Constanțiu a luat numeroase măsuri împotriva păgânismului precum închiderea multor temple și interzicerea jertfelor către zei și practicarea magiei. Cu toate acestea, împăratul susținea învățătura ariană, intrând astfel deseori în conflict cu Biserica. De-a lungul domniei sale a convocat mai multe concilii locale în încercarea de a reconcilia doctrina ariană cu cea niceeană. Tot el a emis mai multe edicte pentru persecutarea evreilor.
A murit la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul. Modest ca inteligență, suspicios, crud, superstițios, Constanțiu rămâne totuși cel mai capabil dintre fiii lui Constantin cel Mare.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
7 august 626 - Armatele avarilor, slavilor si persilor sasanizi ridica asediul Constantinopolului.
Primul Asediu al Constantinopolului (iunie – iulie 626) Parte a războaielor romano-persane – (Asediul Constantinopolului de către avari într-o pictură murală de la Mănăstirea Moldoviţa) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Asediul Constantinopolului din 626 realizat de avari, ajutați de un număr mare de aliați slavi și perși sasanizi, s-a încheiat cu o victorie strategică pentru bizantini. Eșecul asediului a salvat Imperiul Bizantin de la colaps, și, combinat cu alte victorii obținute de Heraclius în anul precedent și în anul următor (625, repsectiv 627), a permis bizaninilor să-și recâștige teritoriile și să pună capăt distructivelor războaie romano-persane prin aplicarea unui tratat favorabil la frontiere conform status quo din cca. 590.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
7 august 936 - Încoronarea regelui Otto I al Germaniei.
Depiction of Otto I on his seal in 968 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Otto I cel Mare (n. 23 noiembrie 912 – d. 7 mai 973), fiul lui Henric I regele germanilor și a Matildei von Ringelheim, a fost duce al saxonilor, rege al germanilor și primul împărat al Sfântului Imperiu Roman. (Cu toate că Charlemagne a fost încoronat împărat în 800, imperiul său a fost împărțit între nepoți, și ulterior asasinării lui Berengario în 924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani).
Otto i-a urmat tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronării s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal (marescalc “șeful peste grajduri”), Hermann de Suabia ca paharnic (latină pincerna sau buticularius), Eberhard III de Franconia ca senexscalc “seneșal” (“servitor senior”) și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan (“cămăraș, camerier, logofăt de taină”). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și de a nu se lăsa dominat de ierarhii Bisericii germane. Otto intenționa, prin controlul Bisericii, să fie conducătorul unui imperiu teocratic. Biserica îi oferea bogăție, recunoaștere, prestigiu. Otto promitea Bisericii protecție față de abuzurile nobililor locali și implicare în actul guvernării.
În 938, la Rammelsberg, în Saxonia, au fost descoperite bogate zăcăminte de argint. Acestea i-au asigurat lui Otto posibilități materiale mari, necesare pentru a-și înfăptui opera politică.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
7 august 1560 - S-a născut Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, o contesă maghiară din renumita familie Bathory si una dintre cele mai mari criminale in serie din istorie. (d. 21 august 1614)
Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, (în maghiară Báthory Erzsébet, în slovacă Alžbeta Bátoriová-Nádasdy , în poloneză Elżbieta Batory), (n. 7 august 1560, Nyírbátor – d. 21 august 1614, Csejte, azi Čachtice, Slovacia), a fost o contesă maghiară din familia Báthory, cunoscută pentru infamiile comise prin torturarea și uciderea a câtorva sute de fete.
În urma plângerilor aduse de preotul Istvan Magyari, regele Matei al II-lea al Ungariei a ordonat investigatii si pe baza probelor și a celor 300 de mărturii adunate de anchetatori , Elisabeta Bathory a fost găsită vinovată de uciderea a 80 de persoane (deși lista să indică un număr de aproximativ 650 de persoane). Ca pedeapsă Báthory a fost zidită într-un turn unde a mai trăit patru ani.
7 august 1679 - Brigantina Le Griffon, comandata de Rene – Robert Cavelier, cavaler de La Salle, este prima nava europeana care navigheaza pe Marile Lacuri din America de Nord.
Woodcut ofLe Griffon
7 august 1714 – Bătălia de la Gangut – Prima victorie importantă a flotei ruse. Bătălia a făcut parte din Marele Război al Nordului încheiat în 1721 cu victoria coaliției formată din Danemarca, Polonia și Rusia împotriva Suediei.
Bătălia de la Gangut (7 august 1714) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În timpul Marelui Razboi Nordic (1700-1721), în apele golfului Riilahti, la nord de Peninsula Hanko , Finlanda, flota suedeza a fost invinsa de cea rusa. A fost prima victorie importantă a flotei ruse din istoria sa. Marele Război al Nordului s-a desfășurat la începutul secolului al XVIII-lea (1700-1721). Danemarca, Polonia și Rusia au format o coaliție împotriva Suediei. Regele Carol al XII-lea al Suediei, în vârstă de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul Copenhagăi, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliție. La rândul său, August al II-lea al Poloniei, după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
7 august 1758 - Începutul domniei lui Ioan Teodor Callimachi în Moldova.
Ioan Teodor Callimachi sau Călmașul (n. 1690 – d. 1780) a fost domn în Moldova în perioada 7 august 1758 – 11 iunie 1761. A fost boier de origine moldoveană, pe numele său adevărat Călmașul. A fost al doilea fiu al lui Teodor Callimachi. A studiat la Liov și a ajuns mare dragoman la Constantinopol în perioadele 1741 – 1751 și 1752 – 1758; în această calitate i-a împiedicat pe turci să intre în război pentru succesiunea tronului Austriei.
Ca domn, nu s-a distins de ceilalți domni fanarioți. După ce a fost înlocuit cu fiul său Grigore Callimachi, s-a retras la Constantinopol, unde a mai trăit 19 ani. Cunoștea limbile latină, turcă, italiană, greacă și franceză. A crescut de tânăr la Lemberg în Polonia, mai târziu Nicolae Mavrocordat îl trimise la fratele său, care era Dragoman al Porții. A fost locțiitor timp de șase ani, până în 1752 când a fost însuși numit mare Dragoman al Porții. A avut două fiice și doi băieți cu soția sa Ralița, născută Hrisoscoleu.
7 august 1758 - Sfîrșitul domniei lui Scarlat Ghica în Moldova.
Scarlat Ghica, după un portret din secolul al XVIII-lea
Scarlat Ghica (n. 1715 — d. 2 decembrie 1766, București) a fost domn al Moldovei (2 martie 1757 – 7 august 1758) și de două ori al Țării Românești (august 1758 – 5 iunie 1761 și 18 august 1765 – 2 decembrie 1766). A fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica și fratele lui Matei Ghica. Domn fiind, a împănat toate dregătoriile cu greci, ca să-și acopere datoriile făcute pentru câștigarea tronului.
A obținut prin firman turcesc reintroducerea văcăritului, pus sub blestem de predecesorul său. A cumpărat apoi tronul Țării Românești, unde și-a continuat sistemul de stoarcere. A făcut și un lucru bun, a alungat o mulțime de negustori turci, care jefuiau fără milă populația. În 1757 era Venerabil al unei loji din Galați. A murit la 2 decembrie 1766 și este înmormântat în biserica Sfântul Spiridon Nou (București).
7 august 1782 - George Washington a înființat Insigna de Merit Militar, destinată decorării soldaților răniți pe câmpul de luptă, decorație devenită ulterior Inima Purpurie.
7 august 1834 - A decedat Joseph Marie Charles, supranumit Jacquard (n. 7 iulie 1752), inventator francez care a conceput primul razboi de tesut semi-automat.
Joseph Marie Charles, supranumit Jacquard, (n. 7 iulie 1752, Lyon – d. 7 august 1834, Oullins), a fost un inventator francez, care a lăsat drept moștenire primul război de țesut semi-automat. Fiul unui lucrător în industria textilă (“meșter-fabricant”), el a profesat diverse meserii, dintre care unele în strânsă legătură cu producerea mătăsurilor, dar și cu arta imprimeriei. Studiind de unul singur mecanica, reușește în 1801 să pună la punct războiul de țesut Jacquard care îi poartă numele.
Dezvoltând o idee anterioară a lui Jacques de Vaucanson, Jacquard își dotează războiul de țesut cu un ingenios mecanism care selecta diferențiat firele de urzeală după un „program” înscris pe plăcuțe perforate (inventatorul cartelelor perforate fiind Basile Bouchon). Prin această inovație, războiul de țesut devine mult mai simplu de operat, reducându-se numărul de lucrători la unul singur, față de condițiile anterioare, când era necesar efortul conjugat al mai multor operatori umani.
Jacquard loom on display Museum of Science and Industry in Manchester, England
Războiul de țesut cu plăcuțe perforate, care l-a inspirat și pe Charles Babbage în construirea unei mașini de calcul, este prezentat cel mai adesea drept strămoșul computerului. Acesta folosea cartela perforată, funcționa într-un sistem binar și avea un program fix care opera în timp real. Structura războiului de țesut Jacquard seamănă izbitor cu arhitectura unui computer modern: partea de stocare (magazia), partea de procesare (moara) și cartelele perforate (programul).
7 august 1848 - A murit Jons Jacob baron Berzelius, chimist şi mineralog suedez; (n. 20.08.1779).
Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august, 1779 – d. 7 august, 1848) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier. Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.
7 august 1858 - Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7 sv/19 sn august 1858, cunoscută mai mult sub numele de Convenția de la Paris, a fost actul care a pus bazele unirii Principatelor Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului de la Paris din 1856.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859-1878) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
7 august 1864 - S-a înfiinţat primăria oraşului Bucureşti. Primul primar ales a fost Barbu Vlădoianu, general si om politic român.
Barbu Vlădoianu (n. 1812 – d. 1876) - foto: wikiwand.com
Barbu Vlădoianu (n. 1812 – d. 1876) a fost un general și om politic român. A fost primul primar al Bucureștiului (august 1864 – octombrie 1865) și a ocupat funcția de ministru al Apărării Naționale între 21 februarie 1859 și 3 mai 1859. În timpul primului său mandat ca edil al capitalei, morile de apă de pe râul Dâmbovița au fost desființate și a fost proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile constante până la acea dată.
Barbu Vlădoianu a organizat primul corp de pietrari, în vederea pietruirii străzilor Bucureștiului. În 1865 a fost înființat, de către primar, Oficiul de stare civilă și a fost semnat contractul de cesiune pentru construirea primei linii de cale ferată de pe teritoriul României: București – Giurgiu. În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie și granit a Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei, din 1878). Lucrările au fost finalizate în 1872.
Prima linie de tramvai tras de cai („tramcar”) a fost inaugurată în decembrie 1872 și făcea legătura între Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) și bariera Moșilor. A murit în 1876 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. În prezent, o stradă din sectorul 1 al capitalei îi poartă numele.
7 august 1867 - S-a născut Emil Nolde, pictor german (d. 1956)
Emil Nolde (n. 7 august 1867 în Nolde, Nordschleswig – d. 13 aprilie 1956 în Seebüll, Nordfriesland), născut Hans Emil Hansen, a fost un pictor expresionist german. Nolde este unul din marii acuareliști și un maestru al culorilor printre artiștii secolului XX.
7 august 1876 - S-a născut Mata Hari, dansatoare olandeză, spioană în serviciul Germaniei în timpul Primului Război Mondial (d. 1917)
Mata Hari - foto: ro.wikipedia.org
Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle) (* 7 august 1876 – †15 octombrie 1917), născută în Leeuwarden, căsătorită cu un ofițer olandez de origine engleză, Campbell MacLeord, la vârsta de 18 ani. După divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa fiind o dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Germaniei în timpul primului război mondial. A fost condamnată și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj. Plutonul era alcătuit din 12 soldați. Mata Hari și-a dat haina de piele jos de pe ea în fata plutonului înainte să fie executată. A spionat pentru Franța, iar după aceea pentru Germania.
7 august 1903 - S-a născut Seymour Louis Bazett Leakey, antropolog englez; în 1959 a descoperit rămăşiţele fosilizate ale unui hominid timpuriu (1.750.000 ani), numit Zinjantropus, iar ulterior Australopitecus (robustus sau boisei). În 1961 a descoperit fosile ale lui Homo Habilis (omul îndemânatic); (d. 1972).
Louis Leakey examining skulls from Olduvai Gorge
7 august 1904 - S-a născut Ralph J. Bunche, diplomat, fondatorul Uniunii Natiunilor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1950, pentru rolul jucat in medierea conflictului din Palestina; (d. 1971). A fost prima persoana de culoare onorata cu acest premiu prestigios.
Bunche at the 1963 March on Washington for Jobs and Freedom
7 august 1908 - În Willendorf (Austria Inferioară) este descoperită statuia din calcar “Venus din Willendorf“. Sculptura este datată în perioada 25.000 î.Hr. și 22 î.Hr. în paleoliticul superior.
Venus din Willendorf este o statuetă din calcar din Paleoliticul superior conservată la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, Austria. Statueta este realizată din calcar oolitic și colorată cu ocru roșu și măsoară 11 cm înălțime. S-a estimat că a fost sculptată între circa 24.000-22.000 î.Hr.
A fost descoperită în 1908 de un lucrător Johann Veran sau Josef Veram în timpul escavărilor conduse de arheologii Josef Szombathy, Hugo Obermaier și Josef Bayer într-un sit paleolitic în apropiere de Willendorf, un oraș din Austria. Calcarul din care a fost sculptată nu se găsește în zonă, de aceea concluzia a fost că statueta a fost adusă din altă parte. În prezent se găsește la Naturhistorisches Museum din Viena.
7 august 1911 - A încetat din viaţă Gheorghe Cârțan, luptător pentru eliberarea românilor din Transilvania (n. 1849)
Badea Cârţan – 1899
Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan (n. 24 ianuarie 1849, Cârțișoara – d. 7 august 1911) a fost un țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României.
7 august 1914 - Armata germană ocupă oraşul Liege, în timpul Primului Război Mondial.
7 august 1922 - Acțiunea grevistă a muncitorilor de la Fabrica de vagoane Astra din Arad.
7 august 1930 - Ultimul linsaj confirmat al unor negri în Statele Unite ale Americii de Nord intamplat în localitatea Marion din statul Indiana. Sunt ucisi doi bărbaţi de culoare.
7 august 1938 - A murit Konstantin Sergheevici Stanislavski, actor şi regizor rus de teatru; (n. 27.01.1863).
Stanislavsky in 1936
Konstantin Sergheievici Stanislavski (n. 5 ianuarie 1863; d. 7 august 1938) a fost un regizor și teoretician rus al teatrului, inovator în teatrul și arta actoricească. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său “Sistem”, bazat pe tradiția realismului lui Alexandr Pușkin. “Sistemul” lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor.
Actorii erau instruiți să folosească “memoria afectivă” pentru a portretiza în mod natural emoțiile personajelor interpretate. Pentru a reuși în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din viețile lor în care au simțit emoția dorită și să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorința de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.
7 august 1940 - A fost încheiat acordul dintre Churchill şi De Gaulle privind organizarea Forţelor Franceze Libere.
7 august 1940 - Al Doilea Război Mondial – Alsacia-Lorena este anexată de al Treilea Reich.
7 august 1941 - A murit Rabindranath Tagore, scriitor indian de limbă bengaleză și engleză, laureat al Premiului Nobel (n. 1861)
Rabindranath Tagore, numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 7 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913 (“Intoarcerea primaverii”, “Oleandrii rosii”).
Motivația Juriului Nobel
„în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“
7 august 1942 - A început Bătălia de la Guadalcanal (7 august 1942 și 9 februarie 1943), prima ofensivă militară americană a celui de Al Doilea Război Mondial impoiriva fortelor militare japoneze, în Insulele Solomon.
Noiembrie 1942 -Pușcași Marini americani, probabil din Divizia a II-a Marină, se odihnesc pe câmp în timpul Campaniei din Guadalcanal (7 august 1942 – 9 februarie 1943) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Guadalcanal, nume de cod Operation Watchtower (Operațiunea Turnul de Veghe) în cadrul forțelor aliate, s-a desfășurat între 7 august 1942 și 9 februarie 1943 în zona Insulei Guadalcanal și a făcut parte din teatrul de operațiuni din Pacific al Celui de Al Doilea Război mondial. Această campanie militară a fost aprig disputată pe uscat, pe mare și în aer și a fost prima ofensivă majoră lansată de forțele aliate împotriva Imperiului Japonez.
La 7 august 1942, forțele aliate, predominant americane, au inițiat debarcări pe insulele Guadalcanal, Tulagi, și Florida (Nggela Sule) din Insulele Solomon cu scopul de a împiedica utilizarea lor de japonezi ca baze pentru a amenința rutele de aprovizionare dintre SUA, Australia și Noua Zeelandă.
Aliații intenționau să utilizeze Guadalcanal și Tulagi ca baze ale unei campanii de a ocupa sau neutraliza marea bază japoneză de la Rabaul de pe New Britain. Aliații au depășit numeric pe japonezi, care ocupaseră insulele din mai 1942 și au capturat Tulagi și Florida, precum și un aerodrom (ulterior denumit Henderson Field) care era în construcție pe Guadalcanal.
Aerodromul de la Lunga Point de pe Guadalcanal în construcţie cu sclavi coreeni în iulie 1942
Surprinși de ofensiva aliată, japonezii au efectuat între august și noiembrie 1942 câteva tentative de a recupera Henderson Field. Trei bătălii terestre majore, cinci mari bătălii navale, și bătălii aeriene continue și aproape zilnice au culminat cu Bătălia Navală de la Guadalcanal de la începutul lunii noiembrie 1942, în care s-a făcut ultima tentativă japoneză eșuată de a debarca suficienți soldați pentru a reocupa Henderson Field. În decembrie 1942, japonezii au renunțat să mai încerce să recâștige Guadalcanal și au evacuat restul forțelor la 7 februarie 1943.
Campania de la Guadalcanal a fost o victorie strategică importantă a forțelor aliate împotriva japonezilor pe teatrul din Pacific. Japonezii ajunseseră la apogeul cuceririlor lor în Pacific, iar Guadalcanal a reprezentat trecerea Aliaților de la operațiunile defensive la o ofensivă strategică pe acest teatru de operațiuni, ofensivă ce a avut ca rezultat capitularea Japoniei la sfârșitul războiului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
7 august 1943 - A început Batalia de la Smolensk (7 august 1943 – 2 octombrie 1943), ofensivă de anvergura a Armatei Rosii in Rusia de vest, finalizată în octombrie cu o victorie decisivă sovietică impotriva fortelor germane.
Harta operaţiunii Smolensk şi a ofensivelor înrudite
A doua bătălie de la Smolensk (7 august 1943 – 2 octombrie 1943), cunoscută și ca Operațiunea Suvorov, a fost o ofensivă de primă mărime a Armatei Roșii în Rusia de vest în timpul celui de-al doilea război mondial. Declanșată aproape simultan cu bătălia de pe Nipru, ofensiva de la Smolensk a durat două luni și a fost condusă de generalii Andrei Eremenko și Vasili Sokolovski. Obiectivul operațiunii a fost curățarea elementelor germane din regiunile orașelor Smolensk și Briansk. Smolenskul era sub ocupația germană din timpul primei bătălii din regiunea orașului din 1941.
În ciuda unei defensive germane foarte bine puse la punct, Armata Roșie a fost capabilă să execute câteva străpungeri, eliberând orașele importante precum Smolesk și Roslavl. După aceasta, sovieticii au început lupta pentru eliberarea Belarusului. După încheierea operației ofensive se poate trage concluzia că înaintarea sovietică a fost relativ modestă și cu un ritm scăzut, în principal datorită rezistenței puternice foarte ridicate. Operațiunea a fost divizată în trei etape: 7 – 20 august, 21 august – 6 septembrie și 7 septembrie – 2 octombrie.
Deși a jucat un rol militar important, operațiunea Suvorov de eliberare a Smolenskului a fost importantă și pentru efectul avut asupra bătăliei de pe Nipru. S-a estimat că aproximativ 55 de divizii germane au fost destinate apărării și contracarării ofensivei de la Smolensk, divizii care ar fi fost de mare ajutor în lupta împotriva tentativei sovietice de forțare a râului Nipru, care se desfășura mai la sud. În cursul acestei operațiuni, Armata Roșie a alungat definitiv forțele germane de pe podul terestru a Smoleskului, care era din punct de vedere istoric cea mai importantă poartă de intrare pentru orice atac spre Moscova.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
7 august 1946 - Guvernul Uniunii Sovietice prezintă o notă omologilor săi turci prin care a respins suveranitatea acestuia din urmă asupra strâmtorilor turcești; începutul crizei strâmtorilor turcești.
7 august 1946 - S-a născut John Cromwell Mather, fizician american, laureat Nobel
John Cromwell Mather (n. 7 august 1946, Roanoke, Virginia, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2006, împreună cu George F. Smoot, pentru descoperirea formei de corp negru și anizotropiei radiației cosmice de fundal.
7 august 1947 - S-a născut Sofia Rotaru, renumita cantareata si actrita de cinema din Ucraina, de origine etnica romana.
Sofia Rotaru (nume complet – Sofia Mihailovna Rotaru-Evdokimenko, în ucraineană Софiя Михайлівна Ротару, în rusă София Ротару) este o cîntăreață pop și compozitoare pop-rock de origine etnică română din Ucraina, producătoare, laureată a mai multor premii, actriță, scriitoare, manager, setter de tendințe de modă și femeie de afaceri. Este numită “Regina Pop“. Este cunsocută pentru vocea sa lirica și sex appeal, ca și pentru recunoștința socială si religioasă.
Cariera sa este marcată de un succes mondial pe scena muzicală și de mai multe controverse, cauza cărora a devenit Sofia Rotari insăși, anume in țările Europei de Est și in țările fostei Uniune sovietice. A cântat atât în limba română, cât și în rusă. În 1986, a fost prima cîntăreață care a primit titlul “Artist al Poporului din URSS” și în 2000 a fost numită Cîntăreața secolului XX. Azi, Sofia Rotaru are cetățenie ucraineană și este cetățean de onoare al Crimeei și Ialtei.
Ialta este locul reședinței sale principale, dar locuiește și la Moscova, Kiev și în Baden-Baden. Este posesoare a mai multor premii, printre care: Artist emerit al Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, Artist al poporului al Ucrainei, Artist al poporului al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, Artist al poporului al URSS, laureată a premiului LTC, Erou al Ucrainei, Erou al Moldovei, Cavaleră a Ordinului republican al Moldovei și Ordinul pentru prietenie între popoare al URSS.
7 august 1953 - S-a născut Viorel Hrebenciuc, politician român.
7 august 1956 - Accidentul de la Cali, Columbia. Un convoi militar care transporta combustibil, muniție și explozibil a explodat în plin centrul orașului. S-au înregistrat 1200 de victime.
7 august 1957 - A încetat din viaţă actorul Oliver Hardy, actor american (n. 1892)
Stan Laurel (left) and Oliver Hardy (right) in The Flying Deuces (1939)
Norvell Hardy (n. 18 ianuarie 1892, Harlem, Georgia, SUA; d. 7 august 1957, North Hollywood, California), cunoscut mai ales sub numele Oliver Hardy (sau Bran), a fost un actor și regizor, devenit celebru în cuplul de comici Stan și Bran.
7 august 1958 - A murit Herbert Osborne Yardley, criptolog american, care a organizat si condus primele decriptari de documente codate, in timpul Primului Razboi Mondial. A produs senzatie in 1931 prin publicarea memoriilor sale intitulate „The American Black Chamber”, in urma carora a fost promulgata in SUA, Legii securitatii.
7 august 1960 - Coasta de Fildeș și-a câștigat independența față de Franța.
Republica Coasta de Fildeș, oficial numită Republica Côte d’Ivoire (după numele colonial din limba franceză) este o țară din Africa de Vest, deasemenea cunoscută sub numele, mai rar, de Eburnia. Se învecinează cu Liberia, Guineea, Mali, Burkina Faso, Ghana și are ieșire la Oceanul Atlantic în Golful Guineei.
7 august 1960 - S-a născut David Duchovny, actor american, protagonist al serialului “X- Files” produs de Chris Carter.
David Duchovny (n. 7 august 1960, New York) este un actor american, cunoscut mai ales pentru rolul Agentului Fox Mulder din serialul SF de mare succes Dosarele X. A realizat și regia anumitor producții și a scris și scenarii. În 1993 a început filmările la serialul Dosarele X, iar de atunci a devenit celebru pentru acest rol, Agentul Mulder și partenera sa, Gillian Anderson (Dana Scully) au fost iubiți în toată lumea pentru rolurile lor. Filmul Californication i-a adus de asemenea celebritatea, fiind chiar nominalizat pentru cel mai bun actor la Golden Globe.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
7 august 1966 - S-a născut Jimmy Wales, informatician şi om de afaceri american specializat în domeniul companiilor Internet. Este fondatorul – împreună cu Larry Sanger – al enciclopediei libere Wikipedia.
Wales în decembrie 2008
Jimmy Donal „Jimbo” Wales (n. 7 august 1966, Huntsville, Alabama, SUA) este un informatician și om de afaceri american specializat în domeniul companiilor Internet. Este fondatorul – împreună cu Larry Sanger – al enciclopediei libere Wikipedia. Este președintele actual al Fundației Wikimedia (Wikimedia Foundation).
7 august 1970 - A avut loc prima competiţie de şah pe calculator.
7 august 1970 - La Iaşi s-a inaugurat “Casa Dosoftei”, care adăposteşte secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii din Iaşi.
7 august 1975 - S-a născut Charlize Theron actriţă din Africa de Sud, câştigătoare a premiului Oscar.
Charlize Theron (n. 7 august 1975) este o actriță americană originară din Africa de Sud, câștigătoare a premiului Oscar. În anul 2007, a primit din partea revistei Esquire distincția Sexiest Woman Alive.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
7 august 1978 - Președintele american Jimmy Carter declară o urgență federală la Love Channel, din cauza deșeurilor toxice care au fost eliminate în mod neglijent. A fost unul dintre primele scandaluri majore de deșeuri toxice.
7 august 1978 - Întânirea din Crimeea între N. Ceaușescu și L. Brejnev, prim-secretar al CC al PCUS.
7 august 1997 - “Ziua I-a” a reformei structurale în România. Într-o conferinţă de presă, premierul Victor Ciorbea a prezentat o listă cu 17 societăţi comerciale care trebuiau închise în mod prioritar, pe motiv de nerentabilitate, începând de a doua zi, ceea ce nu s-a întâmplat.
7 august 1998 - Au loc atentate cu bombe la ambasadele americane din Nairobi (Kenya) şi Dar es Salaam (Tanzania). 257 de persoane (din care 12 americani) şi-au pierdut viaţa în atentate, revendicate de “Armata islamică pentru eliberarea locurilor sfinte”.
7 august 2001 - O explozie produsă dimineaţă, în jurul orei 3.00, în Mina Vulcan, s-a soldat cu moartea a 13 mineri şi rănirea altor doi.
7 august 2005 - Un grup de spărgători din Brazilia au săpat un tunel lung de 78 de metri spre Banca Centrală din Fortaleza. Au extras de acolo cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali, cu o valoare estimată de 70 de milioane de dolari. Hoții au reușit să păcălească sistemele de alarmă și senzorii băncii, rămânând nedescoperiți până în dimineața zilei de luni, 8 august, atunci când s-a redeschis banca. Autoritățile au recuperat doar o parte din întreaga sumă.
7 august 2008 - Georgia a lansat o ofensivă militară împotriva Osetia de Sud, pentru a contracara o presupusă invazie rusească, declanșând Războiul din Osetia de Sud din 2008 (7 – 12 august 2008).
.svg#/media/File:Georgia,_Ossetia,_Russia_and_Abkhazia_(ro).svg)
Osetia de Sud în cadrul regiunii caucaziene
Războiul dintre Rusia și Georgia din 2008 reprezintă un conflict armat între Georgia, pe de-o parte, și Federația Rusă pe cealaltă parte. Războiul a început în august 2008 ca urmare a unei operațiuni militare lansate de către forțele georgiene contra regimului separatist oset. Pe data de 8 august Rusia a trimis forțe în sprijinul osetilor. În urma acestui război Osetia de Sud a fost recunoscută ca entitate statală de Federația Rusă, Georgia la rîndul ei pierzînd de facto controlul asupra acestei regiuni.
cititi mai mult pe: www.historia.ro; en.wikipedia.org
7 august 2009 - S-a stins din viață Tatiana Stepa, cîntăreaţă româncă de muzică folk.
Tatiana Stepa – foto preluat de pe www.istoria.md
Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara – d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață română de muzică folk.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
7 august 2020 - La Ordinea Zilei