Articole

(digi24.ro) Alegeri generale în Spania: Partidul Popular, aflat la putere, a câștigat cele mai multe voturi

20 decembrie 2015: Alegeri generale în Spania
foto: Gulliver/GettyImages (digi24.ro)
articol: digi24.ro

20 decembrie 2015

36 de milioane de spanioli au fost chemați să voteze duminică în cadrul unui scrutin considerat drept cel mai imprevizibil din ultimele patru decenii. Partidul Popular, aflat la putere, a obținut cele mai multe voturi, însă nu poate să formeze singur guvernul.

Spaniolii au votat ieri pentru un nou parlament, iar conservatorii au rămas pe primul loc în preferinţele electoratului spaniol, dar cu un scor sub aşteptări. Ca o noutate, în Parlament vor intra două formaţiuni care nici nu existau la ultimele alegeri de acum patru ani: Podemos și Ciudadanos.

Au fost numărate 95,7% din voturi, iar prezența la vot a fost aproape de record: 74,5%.

Cele patru mari partide din Spania:

Partidul Popular – 28,7%

Partidul Socialist – 22,1%

Podemos – 20,6%

Cetăţenii – 13%

cititi mai mult pe: digi24.ro

(video) Spaniolii, solidari cu grecii. Manifestaţie la Madrid de susţinere a guvernului Tsipras

foto si articol – stiri.tvr.ro

28 Iunie 2015

Guvernul grec este susţinut şi de spanioli. Zeci de oameni au ieşit în stradă la Madrid în semn de solidaritate cu executivul condus de Alexis Tsipras. Liderul unei formaţiuni de stânga din Spania, prezent şi el la demonstraţie, a spus că problema actuală a Europei este austeritatea bugetară.

Liderii europeni şi FMI-ul ameninţă proiectul european, în opinia celor care au participat la manifestaţia în favoarea Greciei, la Madrid.

Principala voce a manifestanţilor a fost Pablo Iglesias, liderul Podemos, partidul spaniol anti-austeritate şi apropiat de Syriza.

Destinul actualului guvern de la Atena va influenţa alegerile spaniole din toamnă şi ascensiunea partidului Podemos care a acumulat milioane de voturi în toată Spania. Podemos vrea o politică anti-criză fără măsuri excesive de austeritate pentru populaţie şi cu o mai mare participare la buget din partea băncilor şi companiilor.

Actualul guvern de dreapta al lui Mariano Rajoy, care a pierdut aproape toată puterea regională la ultimele alegeri, încearcă să transmită un semnal de alarmă împotriva fenomenului Podemos, pe care-l califică drept anarhist, radical şi periculos pentru stabilitatea ţării.

articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/

Ce ar face mai întâi cetățeanul simplu dacă ar fi premierul României

foto si articol – noiinspania.com

Îmbunătățirea asistenței sanitare, a sistemului de învățământ, lupta anticorupție, crearea de locuri de muncă, lupta împotriva violenței de gen și a celei domestice, bunăstarea familiilor, salarii și pensii demne, sprijinirea elevilor cu performanțe deosebite, asistarea elevilor din mediul rural ai căror părinți au emigrat, refacerea drumurilor, turismul și dezvoltarea satelor, subvenționarea terenurilor agricole, votul prin corespondență, încurajarea autogestionării în comunități mici se numără printre prioritățile pe care le-ar pune pe lista cu lucruri de rezolvat cetățeanul simplu dacă ar fi prim-ministrul României. Iată ce răspunsuri am primit la întrebarea „Ce ați pune pe lista de priorități dacă ați fi premierul României?”, pe care am adresat-o pe pagina noastră de Facebook (Semanario Noiinspania):

Flori Popa, din Madrid, scrie că „în primul rând aș îmbunătăți sistemul sanitar și aș schimba modul de predare în școli. Aș face ceva și cu cei care nu își plătesc impozitele, deși au palate, și nu le face nimeni nimic. Iar în acest timp amărâții noștri părinți trebuie să plătească impozit și pe aerul pe care îl respiră…”.

Pentru o îmbunătățire a sistemului sanitar, a scris că „aș căuta să colaborez cu diferite firme de prelucrare a laptelui, cărnii, legumelor (le-aș oferi unele avantaje în schimbul contribuției cu produse), să ofere bolnavilor o alimentație mai bună. Să se facă salarii mai bune, să nu mai fie nevoie să dai șpagă, să li se arate cadrelor sanitare cum tratează cei din afară bolnavii…”

A vorbit și de învățământ: „Aș cere să se revină la modul de examinare pe care l-am avut și aș întoarce uniforma. De asemenea, trebuie să se facă școli de meserii pentru tineri, să aibă posibilități de angajare”. „Ar fi mai multe…”, a scris la finalul mesajului.

Dacă ar fi premierul României, Mariana Moldovan, din Arganda del Rey, ar pune pe lista sa de priorități sănătatea, educația, lupta anticorupție, crearea de locuri de muncă. „Cultura, educația – cu cât un popor e mai cult, cu atât se încadrează mai ușor în rândul țărilor civilizate. Sănătatea – un stat bolnav nu va fi fericit niciodată. În privința luptei anticorupție – corupția ține sub papuc țara din toate punctele de vedere”, a scris Mariana Moldovan.

Daniel Done, din Madrid, consideră că „o societate sănătoasă dacă nu e constituită pe pilarii principali cum ar fi sistemul de sănătate și educație, atunci ca națiune ești pierdut”.

Lidia Olărașu, din Arganda del Rey, a scris că ar „accentua mai mult legea ce luptă împotriva violenței de gen și a celei domestice. Stop! Aș pune în prim-plan ca legile contra violenței de gen să fie făcute publice prin orice mijloc de comunicare (televiziune, radio, presă scrisă) și aș cere ca fiecare primar să se ocupe în localitatea lui de această temă. Legile să fie puse în practică și să fie foarte dure, pentru că e nevoie ca femeile să fie informate de drepturile lor”.

Consideră că sunt multe alte lucruri ce trebuie îndreptate în România, „pentru că dacă ar merge, am fi toții acasă”.

Edera Pricope, din Alcoy, a scris că vrea „corupții la pușcărie, votul prin corespondență, mai puține biserici și mai multe școli, sănătate gratuită și pedepse grele pentru violența de gen”. „Legea trebuie să fie pentru toți la fel, atât pentru corupți, cât și pentru prieteni, dar, din păcate, în ziua de astăzi un bun avocat te face cel mai cinstit politician și dacă avocatul este prieten cu judecătorul, nu intră nimeni la pușcărie”, a adăugat.

Georgeta Simona Guica, din Viladecáns, ar pune pe lista sa de căpătâi dacă ar fi premierul României „sănătatea, bunăstarea familiilor, legi dure pentru corupți. O societate sănătoasă este motorul unei țări. În ziua de astăzi persoanele care ar trebui să poată munci sunt bolnave și stresate. Nu este normal ca într-o țară democratică să nu avem un suport social. Sunt prea multe persoane care nu au nimic și duc o viață de mizerie, între acestea cel mai mult suferind copiii. Pentru ei trebuie să stăm aici. Nu suntem o țară săracă. Viitorul României sunt copiii, tineretul. Dacă nu le dăm mai multă atenție, nu îi ajutăm, vor pleca în alte țări pentru a-și căuta un viitor”. În ceea ce privește legile dure pentru corupți a scris că ea crede că „nu este drept că acei care au la mână banii statului să fie tot mai bogați și poporul, tot mai sărac”.

„Sănătatea, spitale bine dotate și cu renume, cum merităm, salarii și pensii demne, toți patronii să fie obligați să își plătească personalul! Corupție zero, de la cel mai mic la cel mai mare!”, își dorește Georgeta Simona Guica.

Dacă ar fi premierul României, Liliana Manolache, din Madrid, ar pune pe lista sa de lucruri ce trebuie rezolvate urgent „schimbarea sistemului, încurajarea autogestionării în comunități mici (sate, cartiere), încurajarea unei alte forme de organizare orizontală și democratică, unde fiecare cetățean să se poată implica în luarea de decizii care afectează comunitatea. Se numește autogestionare sau democrație directă. Aici, în Spania, există grupuri care se autogestionează, eu fac parte din unul dintre ele”. „Elveția este faimoasă pentru sistemul acesta. Prin Suedia, din câte știu, funcționează același sistem de autogestionare”, a explicat. „Toată economia țării noastre s-ar ridica într-o singură generație dacă cetățenilor li s-ar forma cadrul legal să se autogestioneze. Nu s-ar mai scurge banii de la buget deoarece controlul lor ar fi la îndemâna oamenilor. Deciziile importante pentru comunități le-ar lua chiar cei afectați de o problemă sau alta”, spune Liliana Manolache, care este om de afaceri.

Ciprian Cipris trăiește de 18 ani în Spania. Acum locuiește în Lodosa. „În primul rând, m-aș interesa de situația copiilor, mai ales de cei care nu au o familie decentă, de educația lor. Păcat că nimeni nu face mare lucru în România pentru copii!”. Ar lupta și pentru ca „fiecare persoană să aibă un loc de muncă, măcar să nu mai fim obligați să ieșim din țară pentru a munci și a ne menține familiile”.

Marcela Albu, din Fuenlabrada, consideră că „locurile de muncă, salariile cu care să se poată trăi decent, spitale la standarde europene și lupta anticorupție sunt primordiale”.

Dacă ar fi la conducerea Guvernului României, Francisc Alin Andrasi, din Mejorada del Campo, ar reface drumurile „pentru facilitarea deplasărilor curselor naționale și internaționale. Dar aș apela la o firmă din străinătate, deoarece în România nu se termină bine autostrăzile, că se strică din nou. Aș sprijini turismul și dezvoltarea satelor, subvenționarea terenurilor agricole, deoarece avem pământ fertil. Aș da prioritate instalării panourilor solare și morilor de vânt, pentru ieftinirea energiei electrice. Aș mai dori mai multe utilaje de curățenie pentru îngrijirea orașelor”.

Geta Gaby ne-a scris că „pe lista de priorități poți pune orice! De făcut e mai greu…”

Mircea Vînoagă Moraru ar vrea „să avem o justiție corectă și să terminăm cu cancerul corupției”. „În primul rând trebuie să se termine cu corupția și să se confiște averile celor care au furat și sunt pe la pușcării. Trebuie foarte multă mână dură pentru ca să putem progresa. Nu o să intrăm în Schengen dacă o să lăsăm corupții liberi”, consideră.

Maria Manu, din Madrid, ar vrea „legi dure care să apere interesele României”.

Relu Aurelian, tot din Madrid, consideră prioritare „investițiile pentru crearea de locuri de muncă. Iar salariul minim să fie de 400 de euro”. „Și 370 ar fi bun. Așa m-aș întoarce cu siguranță acasă”, a adăugat.

Dacă ar fi la conducerea Guvernului României, Violeta Vartic, din Tarancón, ar pune printre primele lucruri pe care ar vrea să le facă „crearea de programe viabile pentru asistența sanitară, socială, educație; programe pentru asigurarea îngrijirii medicale primare și ambulatorie în mediul rural; dezvoltarea prevenției medicale prin programe care ar duce la minimalizarea costurilor tratamentelor”. „Teoretic, prevenția primară se referă la acele activități făcute de către medicul de familie care să ducă la preîntâmpinarea apariției bolii, de exemplu: igiena mediului, igiena alimentației, igiena individului, microclimatul, poluarea, dieta adecvată, evitarea consumului de alcool și droguri și multe altele”, a explicat.

„Sprijinirea elevilor cu performanțe deosebite, asistarea elevilor din mediul rural ai căror părinți au emigrat, facilitarea accesului la transport și masă gratuită a elevilor cu domiciliul la distanțe considerabile de instituția de învățământ, a celor care provin din familii cu situație economică precară” mai are în vedere Violeta Vartic. „Doamne, câtă suferință și câte goluri sunt în sistemul nostru!”, a exclamat.

articol preluat de pe http://www.noiinspania.com/

Huerto Urbano Comunitario Vicálvaro

Am inceput de cateva saptamani sa lucram gradina urbana din Vicalvaro. Vom planta doar seminte ecologice, si ne vom autogestiona gradina impreuna .Va las aici cateva fotografii ale celor prezenti duminica trecuta cand am fost sa plivim ierburile .Suntem romani ,spanioli dar si din alte tari care participam la acest proiect in comun.

2
Link catre blogul gradinii urbane :Huerto Urbano Comunitario Vicálvaro si catre pagina de facebook :Huerto Urbano Comunitario Vicálvaro .
5
Toata lumea din cartier care doreste sa participe la acest proiect este bine venita! Va asteptam.
articol preluat de pe http://romaniadinmadrid.blogspot.ro/

Sindromul Syriza cuprinde Spania. Zeci de mii în stradă, la Madrid – video si foto

paginadepolitica.ro

Zeci de mii de spanioli s-au adunat, sâmbătă, în centrul Madridului, la chemarea formaţiunii de stânga Podemos. Numită „Marşul schimbării”, acţiunea este inspirată de recenta victorie a Syriza în alegerile din Grecia. Partidul populist al lui Alexis Tsipras a format deja noul guvern de la Atena şi a denunţat acordul cu troica FMI-UE-BCE.

462563298

foto corriere.it

Podemos are un discurs asemănător cu cel al formaţiunii lui Tsipras: partidul, care a crescut în preferinţele electorale, promite să şteargă o parte din datoria externă a Spaniei dacă va câştiga alegerile din acest an.

foto corriere.it

Corespondentul BBC relatează că participarea la apelul Podemos a fost „impresionantă” iar atmosfera, una de sărbătoare.

Potrivit analiştilor, Podemos (în traducere „Noi putem”) şi-a arătat potenţialul la alegerile europarlamentare de anul trecut şi, de atunci, şi-a crescut şi consolidat baza de adepţi prin mesajul anti-corupţie şi anti-austeritate.

Formaţiunea a fost fondată de Pablo Iglesias, un profesor de ştiinţe politice la Unveristatea din Madrid, şi a reuşit să câştige 8% la europarlamentare deşi avea doar patru luni de existenţă. Iglesias a ajuns, cu această ocazie, deputat în Parlamentul

foto corriere.it

Podemos este taxat drept „populist” de socialişti şi de popularii aflaţi la putere iar premierul Mariano Rajoy a cerut populaţiei să nu „joace ruleta rusească” acordând susţinere noului star al politicii spaniole. Rajoy a declarat că „Podemos promite Soarele şi Luna dar nu se va putea ţine de cuvânt”.

Presa afiliată politic din Spania a acuzat Podemos de legături cu lideri de stânga din Venezuela şi a scris că unii reprezentanţi ai partidului au primit finanţări ilegale, acuzaţii respinse de cei vizaţi, care au promis să îşi publice situaţia fiscală.

„În faţa urii lor, noi zâmbim” este una dintre lozincile favorite ale liderului Pablo Iglesias. Acesta a salutat victoria Syriza afirmând, după scrutinul de duminica trecută, că „s-a născut speranţa”.

foto corriere.it

Spania a ieşit oficial din recesiune dar şomajul rămâne o problemă, aproape unul din patru muncitori fiind fără loc de muncă.

Anul trecut a fost primul din 2008 cu creştere economică pe toată perioada celor patru trimestre.

foto attual.it

articol preluat de pe http://www.paginadepolitica.ro
foto coperta inagist.com;

Libertatea de întrunire ar putea fi restricționată semnificativ în Spania

by Rights International Spain

Conform experților în domeniu, proiectul de lege cu privire la siguranța publică încalcă drepturile omului, inclusiv libertatea de exprimare și de întrunire. Acesta restricționează protestele pașnice și nu oferă garanții împotriva profilării etnice.

Conform unei organizații importante care activează în domeniul drepturilor omului, proiectul de lege al Spaniei cu privire la siguranța publică va crea restricții nejustificate pentru libertatea de întrunire și libertatea de exprimare. Până și ONU și-a manifestat îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca acest proiect de lege, aflat în dezbatere la Comisia de Interne a Congresului țării, să încalce drepturile omului.

Rights International Spania (RIS) a contactat purtătorii de cuvânt ai comisiilor parlamentare competente, prezentându-le aspectele din proiectul de lege în legătură cu care există îngrijorări, aspecte considerate a fi nejustificate și inutile. Menționăm că, printre altele, legea nu oferă suficiente garanții în vederea respectării principiului non-discriminării în cursul controalelor de identitate efectuate de către poliție.

Nici un protest în spațiul public

În ceea ce privește libertatea de întrunire, RIS este îngrijorat că, datorită amenzilor care vor fi aplicate pentru anumite forme de protest pașnic, precum demonstrațiile organizate în fața Parlamentului, „spațiul public nu ar mai fi un spațiu unde este percepută ca permisă participarea politică”. Este de asemenea alarmant și faptul că proiectul de lege introduce obligația pentru orice persoană de a obține o autorizație oficială înainte de a-și exercita dreptul la libertatea de întrunire.

Dacă va fi aprobat, proiectul de lege privind siguranța publică va încălca și libertatea de exprimare prin impunerea de amenzi pentru „utilizarea neautorizată a unor imagini sau a datelor cu caracter personal sau profesional al autorităților sau ofițerilor care aplică legea”, pentru „defăimarea sau lipsa de respect față de ofițerii care aplică legea” și pentru „cățărarea pe monumente”; amenzile vor fi aplicate chiar dacă faptele menționate nu vor pune în pericol persoane sau bunuri. RIS le-a explicat reprezentanților din Congres cu care a comunicat că astfel de comportamente sunt permise și protejate prin dreptul internațional din domeniul drepturilor omului și nu ar trebui să fie incriminate prin legislație nouă.

„Restricții excesive și disproporționate”

Raportorul Special al ONU privind dreptul la libertatea de întrunire pașnică și de asociere și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea în legătură cu „restricțiile excesive și disproporționate ale libertății de întrunire pașnică”, pe care acest proiect de lege le introduce. Aceste restricții ar putea submina „pluralismul, toleranța și atitudinea de deschidere care ar trebui să existe în orice societate democratică”.

Potrivit Patriciei Goicoechea, director adjunct al RIS, „noul proiect de lege privind siguranța publică, va însemna, dacă este aprobat, un important pas înapoi în domeniul drepturilor omului; societatea spaniolă nu va putea să-și exercite libertățile esențiale de care este nevoie pentru funcționarea normală a democrației”. În ceea ce privește amenzile care ar fi impuse pentru „utilizarea de imagini” cu ofițeri responsabili cu aplicarea legii, ea a subliniat că: „Se pare că guvernul încearcă, prin orice mijloace, să evite utilizarea unor astfel de iamgini ca probe în cadrul procedurilor judiciare care ar putea fi inițiate împotriva ofițerilor vinovați de abuzuri și rele tratamente comise în timpul demonstrațiilor”.

Nu există protecție împotriva profilării etnice

Rights International Spania adaugă că nu există nici o reformă legală cu privire la principiul non- discriminării, legea evitând să stabilească forme de protecție împotriva profilării etnice care ar putea fi efectuată de către polițiști. Potrivit lui Goicoechea, „aceste practici sunt discriminatorii, stigmatizând și incriminând o parte dintre cetățenii spanioli doar din cauza trăsăturilor lor fizice”.

aricol preluat de pe http://www.liberties.eu/

Înființare Grupuri Locale pe bază de Democrație Directă. Noi nu vă spunem ce să faceți, vă spunem ce s-a întâmplat în Spania. Voi decideți ce vreți să faceți și cum vreți să faceți! Podemos?

by Alex Imreh

Nu chemăm la o structură ierarhică pe tară, ci la înființarea a cât mai multe grupuri de acțiune locale independente, pe principiul Democratiei Directe. Invităm fiecare grup să se organizeze cum vrea, să își aleagă orice nume, oamenii să se selecteze între ei cum doresc. Când facem invitația nu stabilim reguli sau scopuri pentru nimeni, fiecare grup își poate face propriile reguli/scopuri. E un event(Facebook) doar pentru informare,  nu vă spunem ce să faceți, doar vă spunem ce s-a întâmplat în Spania, voi decideți ce vreți să faceți și cum vreți să faceți.

Astfel de <cercuri> grupuri reale, se pot face în funcție de afinități, de proximitați, pe teme de interes, de exemplu pentru acțiuni antifrack. Ideea e sa fie grupuri reale în care să existe democrație reală. Un lucru e clar probleme sunt destule, indignați sunt destui, dacă nu se depășește faza de mișcare browniana, fiecare va muri pre limba sa, cei care astăzi sunt activi mâine vor obosi, asta e sport de echipă, nimeni nu poate face nimic singur. Activismul civic e baza, dar în final toate problemele mari se tranșează acolo unde se iau deciziile, în consilii locale, prefecturi, parlament, guvern, acolo trebuie dus războiul adevărat, iar războiul se duce cu armate nu prin haiducie.

Aici doar vă informăm că Democratia Directa a avut succes în Spania și alte țări. Primele care s-au organizat așa, au fost Partidele Pirat din Germania și Suedia, așa au ajuns la procente semnificative. Acest event de informare nu invită pe nimeni într-un grup anume, nu își asumă nimeni nici o organizare pe plan national. Invităm alte persoane sa facă chemări similare tot asa pentru înființare de grupuri locale pe baza de democratie directă, sau participativă, în care să apară alții ca inițiatori/organizatori. Important este ca ideea să fie popularizată, să apară cât mai multe grupuri reale cu democrație reală, apoi aceste grupuri pot interactiona, pot fi cărămizi pentru grupuri de grupuri, sau pot fi folosite pentru a organiza actiuni civice, proteste.

Platforme/software de Democratie Directă www.loomio.org/explore sau de democrație Lichida adhocracy.de. În grupurile mici e normal să se meargă pe Democratie Directă – un om un vot, lucrurile decise împreună egal, mai ales când e vorba de voluntariat. În grupurile mai mari se poate merge pe democrație directă amestecată cu democratie reprezentativă, dar în așa fel încât orice reprezentare să poată fi retrasă oricând și oricine dorește pe o anumita chestiune să voteze direct, să poată vota direct, nu prin reprezentanți. Acest amestec este numit de unii Democratie Lichida.

Exemple de grupuri civice care au deschis calea rezistenței în România – Alburnus Maior, o rezistența epică: 2002 – 2013GISCB – Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile BârlădeneGrupul Moților din CâmpeniAsociatia “SALVAM CAMPIA DE VEST”Grupul de Intervenție Civică – GIC Brașov, … Un partid gen Podemos poate exista doar dacă se bazează pe cât mai multe grupuri civice,  multe apolitice, bref pe o societate civilă cât mai puternică. E bine sa rămina apolitice căt mai multe din aceste grupuri, nu e nici o contradictie aici, grupuri civice apolitice pot susține candidati independenți la alegerile locale din 2016.

Ce s-a întimplat în Spania: Newsweek – Pablo Iglesias declară război clasei politice.Conform sondajelor actuale, Iglesias ar putea deveni următorul prim ministru al Spaniei. Înființat în ianuarie 2014, Podemos a bulversat clasa politică spaniolă la alegerile europarlamentare din 2014, obținând 1.2 milioane voturi cu un buget de 150.000Euro. Cele două partide clasice din Spania au obținut împreună doar 49% din voturi, o cădere dură de la 81% în alegerile anterioare pentru PUE. Spune un susținător Podemos – “La casta/clasa politică este de vină pentru tot dezastrul țării. Ei trăiesc prin corupție și nu se vor schimba, nu vor fi pedepsiți până nu luăm puterea politică de la ei!” Podemos s-a bazat în mare masură pe grupurile grassroot, pe activiștii formați în marile proteste Indignados din 2011-2012. Au reușit să crească exponențial doar după ce au început să folosească Democrația Directă!

 Succesul Podemos în 5 pași. Cum a reusit Podemos în doar 4 luni să se organizeze în așa fel încât să ocupe 5 locuri în Parlamentul European? Evoluția Podemos în 2014 – 25may: 7,93%, 24aug: 15,3%, 31aug: 22,1%
1*Implicarea in dezbaterile televizate. Pablo Iglesias începe să apară în dezbateri pe teme politice la televiziuni mai putin cunoscute înca din noiembrie 2010, ceea ce l-a ajutat să capete experientă după cum declara chiar el. În 2013 avea deja un nume, așa că l-au invitat primele televiziuni cunoscute, pentru a participa la emisiuni de analize și dezbateri pe teme politice. Audienta acestora a crescut o dată cu venirea lui in emisiune, așa că “inamicul” a continuat să-l invite. Moment în care televiziunile una dupa alta au dorit ca el să fie în platouri, alături de alți analiști politici cunoscuti. Confruntările de idei dintre el și analiștii politically correct au crescut audienta canalelor TV și de aici au ajuns în rețelele de socializare. Așa s-a făcut cunoscut, folosind mass-media.
2*Saltul către politică. “Vreau să vă spun că nu mă voi implica în politică, decât dacă voi avea ocazia sa o fac într-o formațiune pornită de cetateni, cu participarea lor directă ca protagoniști nu doar ca spectatori” a declarat pentru un ziar la un moment dat. Ideea era de a “transforma indignarea cetățenilor în schimbare politică” și când a cerut sprijin “indignaților” a reușit să strângă 50.000 de semnaturi în 24 de ore prin intermediul paginii web podemos.info. Acesta a fost primul pas către politică.
3*Cercurile. Următorul pas era extinderea. La sfârșitul lui februarie au început să pună în practică ideea așa numitelor “Cercuri Podemos”. Adunari populare, unde poate participa oricine dorește să se implice în realizarea acestui proiect. Citat – “Fiecare <cerc> este un spațiu deschis, unde societatea civilă poate să redacteze și să apere un program, cu ajutorul căruia să poată face față situației de urgență prin care trec țările din sudul Europei, este un spațiu unde cetățeanul de rând este protagonist în această campanie pentru alegeri parlamentare europene. În același timp fiecare <cerc> este un spațiu unde se construiește unitatea populară, unde cetățeanul nu doar ascultă discuții interminabile, ci ia decizii împreună cu ceilalți și lucrează împreună cu ei.”
4*Alegeri unde toată lumea poate candida. Au candidat 150 de persoane care au semnat o scrisoare angajament, din mai mult de 200 de <cercuri>. Votarea a avut loc în real dar și on-line. Prima fază a votării a decis câștigătorul, iar în cea de-a doua fază pe cei care urmau în listă. 33.156 de votanti au ales pe Pablo Iglesias și următorii în listă -Teresa Rodríguez, Carlos Jiménez Villarejo, Pablo Echenique y Lola Sánchez. Tot la sfărșitul lui martie, o dată cu alegerile interne, dupa multe dezbateri și votări ale cetațenilor. a fost conceput programul electoral – 40 de pagini în 6 capitole: recuperarea economiei, recâștigarea libertații, recuperarea fraternității, câstigarea independenței, recuperarea pământului, toate pe baza “reconstruirii democrației”.
5*Castigarea celor 5 locuri in parlamentul European. Podemos trimite la Bruxelles: doi profesori – Pablo Iglesias și Tereza Rodriguez, un om de știință – Pablo Echenique, un politilog în șomaj – Lola Sanchez și un fost sef al fiscului anticorupție – Carlos Jiménez Villarejo. Nu se declară însă mulțumiți, deoarece au ca obiectiv înfrângerea celor două partide lider din Spania, PP si PSOE.

RTR3QW4C

articol preluat de pe http://atreiaforta.wordpress.com/

foto coperta http://www.greeneuropeanjournal.eu/

(Silviu Pricope) Paradisurile fiscale

foto – silviupricope.wordpress.com
articol – Silviu Pricope – silviupricope.wordpress.com
12 septembrie 2014

Silviu Pricope - foto - facebook.com/silviu.pricope

Silviu Pricope – foto – facebook.com/silviu.pricope

Multă lume vorbește despre paradisurile fiscale, dar puțini știu cu adevărat ce sunt ele și care le sunt principalele caracteristici. De asemenea, relațiile lor cu statele dezvoltate reprezintă o necunoscută pentru majoritatea populației. Ne propunem acum, să facem un pic de lumină, în tenebroasa lume a paradisurilor fiscale.

Ce sunt de fapt paradisurile fiscale?

Un paradis fiscal este un teritoriu (poate fi o țară, o insulă, un oraș, o porțiune dintr-un oraș, etc), care are o fiscalitate (sau altfel spus un nivel de impozitare) foarte redusă, sau chiar nulă, în comparație cu alte țări dezvoltate. Nu există o definiție precisă, iar nivelul de impozitare este evaluat în mod diferit în diverse țări și de către diverse instituții.

Într-un sens mai restrâns, un paradis fiscal reprezintă o jurisdicție în care impozitarea este redusă. Dar de cele mai multe ori, paradisul fiscal este de fapt, un paradis bancar, adică un teritoriu în care secretul bancar protejează clienții de ingerințele oricărei alte jurisdicții. În unele țări, autoritățile fiscale nu au acces la datele bancare și, prin urmare, nu pot verifica declarațiile fiscale ale contribuabilului.

Nu se face întotdeauna distincția dintre paradisurile fiscale și cele bancare, iar unele jurisdicții ajung să le combine pe amândouă. Dar această combinație nu este sistemică. De exemplu, Elveția reprezintă un paradis bancar, iar secretul bancar permite clienților să se sustragă de la controlul administrațiilor fiscale din țara de origine. Dar, deși din punct de vedere fiscal, Elveția dispune de mai multe sisteme derogatorii avantajoase, impozitarea este departe de a fi inexistentă.

În presă, rareori se face distincția între două tipuri discutate mai sus, ajungându-se ca termenul de “paradis fiscal” să se refere acum mai mult la paradisul bancar.

OCED (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare) a declarat următoarele criterii ca fiind necesare pentru a defini un paradis fiscal. Acestea sunt:

  • taxe nesemnificative sau inexistente;
  • lipsa de transparență a sistemului fiscal;
  • absența schimbului de informații fiscale cu alte state;

Existența paradisurilor fiscale ridică mai multe tipuri distincte de probleme:

  • concurența fiscală
  • concurența economică între companii provenind din țări diferite
  • lupta împotriva spălării banilor și a finanțării organizațiilor criminale
  • stabilitatea sistemului financiar internațional

Cine recurge la paradisurile fiscale?

În esență, fondurile speculative, companiile mari care au înființat filialele ale acestora în astfel de juridiscții (Google are de exemplu o filială în insulele Bermude) precum și persoanele bogate. Avantajul acestora este că acestea evită taxele mai mari în țara lor de origine. În Franța, de exemplu, fenomenul nu este deloc minor: în aprilie 2009, la scurt timp după cazul băncii HSBC, Franța a înființat o ” celulă de reglementare ” pentru evazioniștii fiscali. Aceasta a ajutat la repatrierea 7,3 miliarde de euro în active, cu un beneficiu estimat pentru fisc de până la 1,3 miliarde €.

Mai mult decât atât, paradisurile fiscale vehiculează și o cotă de active, ce nu poate fi cuantificată, destinată spălării banilor murdari proveniți din acte de corupție sau trafic de droguri.

Cât din economia globală reprezintă activele vehiculate în paradisurile fiscale?

Potrivit Fondului Monetar Internațional, 50% din tranzacțiile internaționale “curg” prin paradisuri fiscale. Acestea cuprindeau aproximativ 4000 de bănci, două treimi din fondurile speculative și 2 milioane de societăți fictive/paravan. În aceste conturi s-ar afla aproximativ 7.000 de miliarde de euro în active, ceea ce reprezintă mai mult de trei ori PIB-ul Franței și de mai mult de 35 de ori PIB-ul României. Gabriel Zucman, economist la Școala de Economie din Paris, consideră că valoarea activelor persoanelor particulare deținute în paradisurile fiscale s-ar ridica la aproximativ 8% din resursele financiare ale lumii (acest studiu poate fi citit aici).

În 2008, cotidianul La Tribune a estimat că activele gestionate de paradisurile fiscale s-au ridicat la 10.000 de miliarde de euro.

Care sunt aceste paradisuri fiscale?

Oficial, principalele țări dezvoltate caută să lupte împotriva paradisurilor fiscale, în special în contextul luptei împotriva terorismului, crimei organizate, sau împotriva evaziunii fiscale extrem de costisitoare pentru bugetul public.

Dar, în același timp, țările occidentale tind să accepte sau să continue să accepte, paradisurile fiscale situate în apropierea teritoriului lor, în intenția lor de a capta cât mai mult din fluxurile financiare și în vederea controlului evaziunii fiscale din propria țară. Toate tarile occidentale au propriile lor paradisuri fiscale “acceptate” și “ocrotite”:Principatul  Monaco pentru Franța, Insulele Anglo-Normande pentru Regatul Unit, Bahamas pentru Statele Unite ale Americii, Liechtenstein pentru țările germanice, Macao pentru China, San Marino pentru Italia sau Andorra pentru Spania. Această ambiguitate a devenit flagrantă în timpul summit-ului G20 de la Londra, din aprilie 2009.

“Eticheta” de paradis fiscal nu reprezintă nimic oficial și variază în funcție de instituțiile care o vehiculează. OCED la acel moment a încercat să clasifice paradisurile fiscale elaborând trei liste diferite:

  • neagră, pentru state total necooperante în domeniu fiscal;
  • gri pentru statele, care au promis să se conformeze noilor reguli, fără însă a le aplica, precum și cele care “respectă în mod substanțial” aceste reguli;
  • albă, pentru statele sau teritoriile care au făcut “un efort real pentru a se conforma regulilor ce decurg din standardele internaționale ale OCED.

Țările occidentale au pregătit liste de paradisuri fiscale, solicitând o mai bună cooperare acestor jurisdicții în lupta împotriva spălării banilor. În același timp, țările occidentale a vrut să-și “protejeze” paradisurile fiscale. De exemplu, după îndelungi negocieri, China a obținut ca Macao și Hong Kong să nu fie incluse în lista paradisurilor fiscale, deși ambele teritorii dependente de chinezi au toate caracteristicile necesare. În schimb, Statele Unite ale Americii a câștigat clasarea insulelor Bahamas în lista gri, în loc de cea neagră.

Și astfel, în data de 2 aprilie 2009, lumea a fost “șocată” să descopere că, în conformitate cu criteriile summit-ului G20, “cele mai grave găuri negre financiare ale planetei” au fost Costa Rica, Malaezia, Filipine și Uruguay, în timp ce paradisurile fiscale reale, cum ar fi Jersey sau Insula Man au fost albite. Națiunile mari a aranjat de asemenea, pentru propriile lor grădini secrete (City of London, statul american Delaware sau Hong Kong pentru China) să nu fie nici măcar evidențiate.

Imediat după asta, țările incluse pe lista gri (Cayman, Luxemburg, Belgia, Liechtenstein, Elveția, Singapore, Insulele Virgine Britanice Insulele, Austria …), au protestat puternic (a se vedea, de exemplu, un interviu cu primul-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker).

Pentru a nu fi pe lista neagră, o țară trebuie să semneze pur și simplu un angajament cu  OCED, prin care se angajează să respecte “standardele fiscale autorizate pe plan internațional“. Acest standard prevede că, țara este de acord să ofere unui alt stat care solicită acest lucru, informații cu privire la un anumit contribuabil. Acest lucru se face pe baza unei cereri motivate și argumentate, care ajută la combaterea celor mai grave cazuri de fraudă. Acest schimb de informații la cerere reprezintă, fără îndoială, o îmbunătățire față de opacitatea totală, dar nu permite o verificare rapidă și sistematică ca în cazul unui schimb automat de informații.

Pentru a ieși din lista gri, o țară nu trebuie să accepte numai principiul schimbului de informații la cerere. Sintagma cheie aici este “respectă în mod substanțial”, aceasta referindu-se la un cumul de reguli impuse pe plan internațional. Aici, OCED se consideră mulțumită dacă o țară a implementat acest principiu în 12 acorduri bilaterale. Nu contează dacă aceste sunt făcute cu Groenlanda și Botswana sau vreo țară importantă din punct de vedere economic. O condiție atât de ușor îndeplinit a făcut ca toate țările vizate să se alăture listei albe, una după alta, în câteva luni. În cea mai recentă versiune a raportului de progres, listele negre și gri sunt acum aproape goale. Într-adevăr, mai jos este publicată lista din 2012:

liste-paradis-fiscaux-ocde-2012

După cum se vede, în accepțiunea OCED, paradisuri fiscale au rămas doar Nauru și Guatemala! Ce ar mai fi de zis după o astfel de inepție?

Însă toată lumea știe, că paradisurile fiscale nu au dispărut așa peste noapte…

Așa că Franța a reacționat dur (sic!), iar acum publică propria listă. Paradisurile fiscale pur și simplu tremură în fața acestei acțiuni curajoase a Cocoșului Galic!!!!!!!!!! Uh, dar totuși nu prea mult … Mai jos găsim lista oficială de țări/jurisdicții oficial recunoscute drept paradisuri fiscale de către Franța în 2012:

  • Botswana,
  • Brunei,
  • Guatemala
  • Insulele Marshall,
  • Montserrat,
  • Nauru,
  • Niue
  • și Filipine.

Pur și simplu fără comentarii …

articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com/