Articole

Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia (†68 d.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Filimon, episcop de Gaza în Palestina, se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. Biserica a inclus în canonul Sfintei Scripturi o epistolă către el a Sfântului Apostol Pavel. În plus, și soția sa, Apfia, se numără printre Cei Șaptezeci. Biserica Ortodoxă îi pomenește în 22 noiembrie și în 19 februarie.

 

Viața

Sfântul Filimon provenea dintr-o familie bogată și nobilă din Colose, în Frigia. Filimon, soția sa, Apfia, și fiul lor Arhip s-au botezat și au devenit creștini în urma propovăduirii sfântului apostol Pavel în Colose. Înflăcărați de dragostea lui Hristos, familia lui Filimon au pus la dispoziția comunității creștine din Colose casa lor, ca loc de adunare a creștinilor, de propovăduire a cuvântului Evangheliei și slujire a sfintei liturghii și a celorlalte taine creștine.

Socotiți vrednici de către apostolul Pavel, Filimon și Arhip ar fi fost hirotoniți clerici de apostolul neamurilor, fiind responsabili de comunitatea creștină din Colose împreună cu episcopul Epafras (care a lipsit mulți ani din Colose, însoțindu-l pe apostolul Pavel la Roma). Sfântul apostol Filimon a fost hirotonit episcop de Gaza în Palestina de către sfântul apostol Pavel.

În timpul sărbătorii păgâne a zeiței Artemis, credincioșii Bisericii din Colose s-au adunat în casa lui Filimon pentru rugăciune. Când au aflat păgânii, ei au pătruns în casă și i-au luat pe cei trei sfinți și i-au dus în fața guvernatorului Andronecle. Iar după ce sfinții au refuzat să aducă jertfă idolilor, păgânii i-au bătut, i-au îngropat până la mijloc și i-au omorât cu pietre. Sfinții Filimon și Apfia și-au dat sufletele Domnului.

Onisim, fost sclav al casei lui Filimon în tinerețe, și devenit și el unul din Cei Șaptezeci de Apostoli (prăznuit la 15 februarie), a scăpat atunci de moarte și va continua să-i slujească pe apostoli și pe Hristos până la moarte.

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (†74 d.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.org

 

Matei Evanghelistul

Matei Evanghelistul (n. secolul I d.Hr., Israel – d. 74 d.Hr., Etiopia) este în tradiția creștină autorul Evangheliei după Matei, una din scrierile Noului Testament.

Un apostol a fost numit „Matei” în „Evanghelia după Matei” (Matei 9:9) și „Levi” în Evangheliile după Marcu (Marcu 2:14) și după Luca (Luca 5:27). „Evanghelia după Ioan” nu-l amintește. Simbolul lui este un înger. Vameș din Galileea, în slujba tetrarhului Herodes Antipas. Se spune că ar fi întreprins călătorii misionare în Persia și Etiopia. Tradiția susține că apostolul Matei ar fi fost asasinat (străpuns cu o spadă, prin spate, în timp ce se afla lângă un altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, în urma unor intrigi de curte.

Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Matei s-ar fi numit în realitate Matei, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim:

Ceea ce cei mai mulți nu-și dau seama este că titlurile lor au fost adăugate ulterior de creștini din secolul al II-lea, la decenii întregi după ce aceste cărți fuseseră scrise, pentru a putea pretinde că ele au fost scrise de apostoli. De ce ar fi făcut asta creștinii? Amintiți-vă discuția anterioară asupra formării canonului Noului Testament: numai cărțile care erau apostolice puteau fi incluse.

Ce trebuia atunci făcut cu evangheliile care erau citite și larg acceptate ca autorități în timp ce fuseseră scrise în mod anonim, cum a fost cazul celor patru evanghelii din Noul Testament? Ele trebuiau asociate cu apostoli pentru a putea fi incluse în canon, așa că le-au fost atașate nume de apostoli.”
—Bart D. Ehrman, Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine.

Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor:

Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.”
—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (†74 d.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (†74 d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Apostolul Matei

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol și Evanghelist Matei este considerat, în mod tradițional, autorul Evangheliei după Matei. Simbolul apostolului este un înger. El este prăznuit de Biserică în 16 noiembrie dar și în 30 iunie împreună cu Cei Doisprezece Apostoli.

 

Viața

Numele inițial al lui Matei a fost Levi. El era fiul lui Alfeu și a fost de meserie vameș, adică perceptor/încasator de taxe în Capernaum. Odată, venind dinspre malul lacului, Iisus a trecut pe lângă punctul de vamă unde stătea Matei și i-a spus “Vino după Mine“. Matei s-a ridicat și l-a urmat pe Mântuitorul, devenind ucenicul său (Matei 9:9). El și-a schimbat numele ca să îi reflecte noua chemare. “Matei” înseamnă “Dar de la Domnul“.

În ziua în care l-a chemat Mântuitorul, el a dat o “masă mare” (Luca 5:29) de rămas bun, la care el i-a invitat pe Iisus și pe ucenicii săi și, probabil, pe mulți din vechii săi asociați. Ultima menționare a lui se găsește în Noul Testament în Fapte 1:13.

După Învierea Domnului, Matei a mers și a propovăduit printre evrei. Evanghelia sa a fost, cel mai probabil, scrisă inițial în aramaică și apoi tradusă în grecește. În cele din urmă, Matei a mers în Etiopia pentru a propovădui Evanghelia. Acolo, el a fost martirizat de Fulvian, guvernatorul regiunii, fiind aruncat în foc.

După ce Matei și-a dat de bunăvoie sufletul în mâna Domnului, trupul său a fost pus într-un sicriu și aruncat în mare. Dar a fost adus de apă în fața bisericii pe care o zidise. Fulvian, persecutorul lui Matei, s-a pocăit imediat, a renunțat la poziția sa puternică și a devenit preot prin hirotonirea de către Episcopul Platon (sau Plato). După ce Platon a murit, apostolul i-a apărut preotului (care își luase numele de Matei) și i-a cerut să urce pe scaunul episcopal.

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mai mult despre Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org

Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 12 Apostoli (†80 d.Hr.)

foto preluat de pe basilica.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.org

 

Filip (apostol)

Filip (n. 5 d.Hr., Betsaida, Israel – d. 80 d.Hr., Hierapolis, Turcia) este unul din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, originar din satul Betsaida (ca și apostolii Petru și Andrei), de meserie pescar. Apostolul Filip este menționat în Evanghelii: Matei 10:2-4; Marcu 3:14-19; Luca 6:13-16.

În tinerețe ar fi făcut o călătorie misionară prin Asia Mică și Balcani. Ar fi murit martirizat prin crucificare în anul 80 d.Hr. la Hierapolis, în Frigia (azi: Pamukkale în Turcia), la vârsta de 75 de ani.

St. Philip, by Peter Paul Rubens, from his Twelve Apostles series (c. 1611), at the Museo del Prado, Madrid - foto preluat de pe en.wikipedia.org

St. Philip, by Peter Paul Rubens, from his Twelve Apostles series (c. 1611), at the Museo del Prado, Madrid – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Apostolul Filip

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostolul Filip a fost unul din Cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos. Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Filip în 14 noiembrie. El nu este același cu Sfântul Filip, prăznuit în 11 octombrie, care a fost unul din Cei Șaptezeci de Apostoli.

 

Viața

Născut în Betsaida, lângă Marea Galileii, Filip cunoștea așa bine Sfânta Scriptură încât L-a recunoscut imediat pe Iisus ca fiind Mesia, Unsul lui Dumnezeu, de cum L-a întâlnit. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Filip a propovăduit în Asia și În Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot s-a apucat el însuși să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată și s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis și l-a înghițit. Atunci s-au vindecat mulți bolnavi și mulți păgâni au crezut în Hristos.

Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 12 Apostoli (†80 d.Hr.) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 12 Apostoli (†80 d.Hr.) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Filip se găsea împreună cu sora lui, Mariamna (prăznuită la 17 februarie), cu Sf. Apostol Ioan și cu Sf. Apostol Bartolomeu în cetatea Hieropolis din Frigia, propovăduind. Prin rugăciune, a ucis un șarpe uriaș pe care îl adorau păgânii; aceștia s-au mâniat așa de tare încât i-au răstignit pe el și pe Sfântul Bartolomeu cu capul în jos. Iarăși, pământul s-a deschis și l-a înghițit pe judecător, împreună cu mulți păgâni. Poporul, fiind foarte înspăimântat, a alergat să îi scoată pe cei doi apostoli din chinuri. Dar Sfântul Filip deja murise.

Sfântul Bartolomeu l-a hirotonit pe Stahie – pe care Sfântul Filip îl vindecase de o orbire de patruzeci de ani și îl botezase – ca episcop al celor nou-botezați din acea cetate. Ulterior, moaștele Sfântului Filip au fost duse la Roma. El este numărat printre Cei Doisprezece Mari Apostoli.

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mai mult despre Sf. Ap. Filip si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org

cititi si:

- A fost descoperit mormântul Sfântului Apostol Filip

†) Sf. Ap. Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart; Sf. Mc. Orest (10 noiembrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; basilica.ro; ro.orthodoxwiki.org

 

Sfinţii Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terţiu şi Cvart sunt toţi din rândul celor 70 de Apostoli ai Domnului Iisus Hristos.

 

Apostolul Olimp - Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Olimp se numără printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El şi Apostolul Irodian au fost însoţitorii Sfântului Apostol Petru. Din ordinul Împăratului Nero, cei doi au fost decapitaţi în aceea şi zi în care Sfântul Apostol Petru a fost crucificat, murind pentru Hristos ca mucenici. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face în 10 noiembrie.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Irodian - Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Irodian (numit și Herodion sau Rodion) se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El a fost rudă cu Sf. Apostol Pavel (Romani 16,11) și episcop în Neoparția, unde a suferit mult din cauza evreilor. După ce l-au bătut, lapidat și înjunghiat, l-au lăsat să moară, dar Sf. Irodian s-a ridicat și a continuat să îi ajute pe Apostoli.

El a fost decapitat odată cu Apostolul Olimp în Roma, pe când îl ajutau pe Sf. Apostol Petru, în aceeași zi în care a fost crucificat și Sf. Apostol Petru. Prăznuirea lui se face la 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci, la 28 martie, 8 aprilie și la 10 noiembrie.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Sosipatru

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Sosipatru se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. Sfântul Sosipatru este prăznuit la 28 aprilie (împreună cu Sf. Apostol Iason), la 10 noiembrie, iar la 4 ianuarie este pomenit împreună cu Cei Șaptezeci.

Viața

Născut în Aheea, Sosipatru a fost episcop în Iconium (anterior Sfântului Apostol Tertie), fiind hirotonit de ruda sa, Apostolul Pavel. Împreună cu Sf. Iason el a mers în insula Corfu, unde au construit o biserică cu hramul Sf. Ştefan și unde au convertit mulți păgâni la credința creștină. Văzând acestea, regele insulei Corfu i-a aruncat în temniță, unde ei au convertit alți șapte prizonieri la credința creștină: Saturnin, Iakischolus, Faustian, Ianuarie, Marsaliu, Eufrasie și Mammiu. Regele i-a condamnat la moarte pe cei șapte, fiind aruncați în smoală clocotită.

Fiica regelui, fecioara Kerkyra, văzând toate acestea și cum sunt torturați sfinții apostoli, și-a împărțit bijuteriile săracilor și s-a convertit la creștinism. Regele s-a mâniat și a întemnițat-o până ce avea să se lepede de Hristos. Apoi a dat foc închisorii, dar ea a rămas nevătămată. Văzând această minune, mulți oameni s-au botezat. Apoi, regele a poruncit ca ea să fie legată de un copac și omorâtă cu săgeți.

Mulți credincioși au fugit într-o insulă învecinată ca să scape de mânia regelui, dar în timp ce acesta îi urmărea, barca lui s-a scufundat. Noul rege a trecut și el la creștinism și a primit numele de Sebastian prin botez. De atunci, Sfinții Sosipatru și Iason au propovăduit Evanghelia liberi și au zidit o biserică în Corfu. Ei au trăit până la adânci bătrâneți, când și-au dat sufletele în pace în mâinile Domnului.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Erast

Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Erast (Erastos) se numără printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El a slujit ca diacon şi iconom (intendent) al Bisericii din Ierusalim şi mai târziu episcop al Paneadei, în Palestina. Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Erast în 4 ianuarie împreună cu Cei Şaptezeci şi în 10 noiembrie.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Tertie

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Tertie (sau Terțiu, în greacă Tertios) este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli.

După tradiție, sfântul apostol Tertie ar fi pus pe hârtie Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel și a fost episcop în Iconium (în Asia Mică – astăzi Konya, în Turcia), succedându-i Sfântului Apostol Sosipatru. El a murit mucenicește; Biserica Ortodoxă îl pomenește în 30 octombrie împreună cu Sfinții Apostoli Cleopa, Marcu, Iust și Artema, iar în 10 noiembrie împreună cu Sfinții Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru și cu Cvart.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Cvart

Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Cvart se numără printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El a fost episcop de Beirut (astăzi capitala Libanului) şi a suferit mult. El a pătimit pentru dreapta credință și a convertit pe mulți greci la credința creștină. Și mult s-a ostenit în propovăduirea dreptei credinţe. Deci, pe mulţi botezându-i, a adormit în Domnul (Romani, 16, 23).Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Cvart în 10 noiembrie.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Mucenic Orest (†304) s-a născut în cetatea Tiana din Capadocia – Asia Mică şi la maturitate a devenit doctor. Mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305).

Nesupunându-se poruncii de a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Mântuitorul Iisus Hristos, a fost cumplit bătut cu toiege. Apoi, l-au dus înaintea idolilor, iar el suflând asupra lor, aceia au căzut şi s-au făcut ca praful. Pentru aceasta a fost întemniţat timp de şapte zile.

Fiind scos afară şi silit din nou să jertfească idolilor, Sfântul Orest s-a opus, de aceea păgânii i-au străpuns gleznele cu piroane și l-au legat cu lanţuri de un cal sălbatic. Şi fiind târât 24 de mile departe de cetatea Tiana, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (18 octombrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

Luca Evangelistul (în ebraică לוקא, alfabetizat: Luka, Louka; în greacă Λουκάς, Loukás) este unul dintre cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor.

 

Biografie și tradiție

Era discipol al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au afirmat că el este autorul Evangheliei după Luca și al cărții Faptele Apostolilor, acesta fiind punctul de vedere tradițional al creștinismului.

Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca ar fi fost contemporan al apostolului Pavel, lucru contestat de ultimele cercetări. Luca era medic.

Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Luca s-ar fi numit în mod real Luca, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim:

Ceea ce cei mai mulți nu-și dau seama este că titlurile lor au fost adăugate ulterior de creștini din secolul al II-lea, la decenii întregi după ce aceste cărți fuseseră scrise, pentru a putea pretinde că ele au fost scrise de apostoli. De ce ar fi făcut asta creștinii? Amintiți-vă discuția anterioară asupra formării canonului Noului Testament: numai cărțile care erau apostolice puteau fi incluse. Ce trebuia atunci făcut cu evangheliile care erau citite și larg acceptate ca autorități în timp ce fuseseră scrise în mod anonim, cum a fost cazul celor patru evanghelii din Noul Testament? Ele trebuiau asociate cu apostoli pentru a putea fi incluse în canon, așa că le-au fost atașate nume de apostoli.”
—Bart D. Ehrman, Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine.

Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor:

Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.”
—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.

Luca a fost un nativ din Antiohia pe Orontes, se știe că nu era iudeu, și a fost chemat când Pavel s-a separat de cei circumciși (tăiați împrejur) (Coloseni 4:14; Faptele Apostolilor 28:28-29), în afară de acestea este un om de educație elenă și cu profesia de doctor. Poate că a fost legat și de diaconul “Nicolae, prozelit din Antiohia” (Fapte 6:5). Potrivit tradiției, el a fost parte a celor Șaptezeci de ucenici, un grup de ucenici ai lui Isus, dar în conformitate cu datele de exegeză din lucrările sale nu este un martor ocular mai înainte de anul înălțării la cer al lui Isus.

El a devenit creștin (ucenic) datorită apostolului Pavel, pe care mai târziu la însoțit (Pavel l-a numit pe Luca doctor preaiubit), și care a văzut martirajul și moartea acestuia în Roma împreună cu Petru, și a murit răstignit cu apostolul Sfântul Andrei, în orașul Patras în Achaia Grecia (pe coasta de nord a Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia).

Cea mai timpurie menționare a lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și 2 Timotei 4:11, două scrisori atribuite comun lui Pavel. Următorarea menționare timpurie a lui Luca este în Prologul Anti-Marcionism a Evangheliei după Luca, un document despre care se credea că datează din secolul II, dar care a fost mai nou datat din secolul IV. Helmut Koester, totuși, revendică că următoarea unică parte păstrată în greaca originală putea fi compusă doar la capătul secolului II:

Luca, un nativ din Antioh, de profesie doctor.[22] El a devenit un ucenic al apostolului Pavel și apoi l-a urmat pe Pavel până la martiriul lui Pavel. A servit Domnului în mod continu, necăsătorit și fără copii, umplut cu Sfântul Spirit el a murit la vârsta de 84 ani. (p. 335)”

Epifaniu afirmă că Luca a fost unul ditre Cei Șaptezeci (Panarion 51.11), iar Ioan Gură de Aur indică la un punct că “fratele” Pavel menționat în 2 Corinteni 8:18 este fie Luca, fie Barnaba. J. Wenham afirmă că Luca era “unul din cei Șaptezeci, Emmaus discipol, Luciu de Cirene și rudenia lui Pavel.” Nu toți cărturarii sunt așa de încrezători de toate aceste atribute cum este Wenham, mai ales pentru propria declarație a lui Luca la începul Evangheliei după Luca (Luca 1:1–4) în care admite liber că nu este un martor ocular al evenimentelor scrise în Evanghelie.

Dacă cineva acceptă că Luca era de fapt autorul evangheliei ce-i portă numele și totodată al Faptele Apostolilor, unele detalii ale vieții sale personale pot fi asumate rezonabil. În timp ce se exclude pe sine însuși dintre cei care erau martori oculari al ‘ministerului lui Isus’, în mod repetat folosește cuvântul “noi” în descrierea misiunilor Pauline în Faptele Apostolilor, indicând că el era personal acolo în acel timp.

O dovadă similară este că Luca era găzduit în Troa, statul provinciei care include ruinele Troiei antice, unde scrie în Fapte la persoana a treia despre Pavel și călătoriile lui până ei ajung la Troa, unde comută la persoana întâi și la plural. Acestă secțiune cu “noi” din Fapte continuă până grupul pleacă din Filippi, când scrierea lui revine la persoana a treia. Această schimbare are loc din nou când grupul se întoarce la Filippi. Există trei “secțiuni cu noi” în Fapte, toate urmând această regulă. Luca nici odată, însă, nu afirmă că trăia în Troa, și aceasta este singura dovadă că el trăia aici.

Faptele Apostolilor este cea mai lungă și cel mai bună scrisoare scrisă din Noul Testament. Luca a făcut multe călătorii împreună Pavel din Tars pe drumul său de evanghelizare, de aici știm Pavel nu era un om sănătos (Galateni 6:11) și putea avea nevoie de ajutorul lui Luca în călătoriile sale.

După moartea lui Petru și Pavel, nu este clar soarta lui Luca, conform unora a fost martirizat iar conform altora a murit de bătrânețe. Ceea ce știm este că el a continuat să predice conform obiceiului în Macedonia, Ahaia și Galatia, și se presupune că a murit în Boeotia sau Dalmația și a fost îngropat în Teba.

În timpul cruciadelor, moaștele Sfântului Luca a ajuns la Padova (Italia) și de atunci sunt păstrate în biserica Sf. Iustin, cu excepția craniului, care a fost dus la Catedrala Sf. Vitus din Praga în 1354 d.Hr., prin ordin al împăratului Carol IV.

 

Legenda „Luca o pictează pe Sf. Maria”

Potrivit unei legende, Luca ar fi pictat-o pe Sfânta Maria de mai multe ori. „Luca o pictează pe Sf. Maria” a constituit în ultimele sute de ani tema a numeroase tablouri (El Greco, Derick Baegert, Jan Gossaert, Maarten van Heemskerck, Niklaus Manuel, Rogier van der Weyden ș.a.).

La Mănăstirea Kykkos din Cipru există un tablou atribuit evanghelistului Luca, în care ar fi înfățișată Sf. Maria.

cititi mai mult despre Sf. Ap. și Evanghelist Luca si pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro; doxologia.roen.wikipedia.org

† Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași; Sf. Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica († 251) și Florentie (13 octombrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; ziarullumina.rodoxologia.ro

 

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași - foto preluat de pe doxologia.ro

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfintele moaşte au ajuns la Iaşi în anul 1996 la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. După acest mare eveniment, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat cererea PF Părinte Patriarh Daniel, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ca în fiecare an, la data de 13 octombrie, în calendarul creştin-ortodox al Arhiepiscopiei Iaşilor să fie pomenită aducerea la Iaşi a moaştelor Sfântului Apostol Andrei.

 

Sfinții Mucenici Carp și Papil, Agatodor și Agatonica († 251)

Sfântul Mucenic Carp, Episcopul din Tiatira (Asia Mică), şi Sfântul Mucenic Papil, diaconul său, au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei împăratului Deciu (249-251), din porunca lui Valerian, guvernatorul Asiei.

Fiind chinuiţi în oraşul Tiatira, aceştia nu s-au lepădat de credinţa creştină. Valeriu le-a confiscat averea şi i-a trimis în Sardes unde, pentru a-i speria, în speranţa că vor renunţa la Hristos-Domnul, l-a omorât pe Agatodor, un slujitor credincios al sfinţilor, care îi urmase în Sardes.

Din acest oraş au fost duşi în Pergam, oraşul lor natal, unde au fost supuşi chinurilor. În timp ce erau spânzuraţi pe lemn şi li se strujeau trupurile, Sfântul Carp a zâmbit. Când a fost întrebat de ce a zâmbit, acesta a răspuns: „Am văzut slava Dumnezeului meu şi m-am bucurat”.

Pe când erau chinuiţi a venit şi Agatonica, sora diaconului Papil, care voia să moară şi ea pentru Hristos. Cu toate că i-a aruncat pe toţi trei în cuptorul cu foc, au rămas nevătămaţi. Atunci, Valeriu a dat poruncă să li se taie capetele cu sabia şi aşa au primit cununile muceniciei de la Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos.

cititi mai mult despre Sf. Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica si pe doxologia.ro

 

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic Florentie (sec. III).

Sfântul Mucenic Florentie. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 13 octombrie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Florentie – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Şi fiind creştin şi râvnitor binelui, ocăra şi defăima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, întărea pe creştini în credinţa cea în Hristos şi-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeieştilor porunci.

Deci făcând el aşa a fost prins de guvernatorul cetăţii şi fiind întrebat, a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală şi fără frică înaintea tuturor, că este Dumnezeu mai înainte de veci şi Făcătorul tuturor; şi că zeii păgânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă, fier, idoli fără suflet şi fără simţire.

Acestea zicând, l-au bătut cumplit, l-au spânzurat de un lemn şi l-au strujit; şi aprinzând foc mare l-au aruncat în mijlocul focului; iar el bucurându-se şi rugându-se în taină şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a săvârşit.

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi (11 octombrie)

foto preluat de pe basilica.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Filip (din Cei Șaptezeci), și unul din Cei Șapte Diaconi, este pomenit de Biserică la 11 octombrie. El s-a născut în Palestina, a fost căsătorit și a avut copii. Nu este același cu Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), care a fost unul din Cei Doisprezece Apostoli.

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconii - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi - foto preluat de pe doxologia.ro

 

Viața

După Pogorârea Duhului Sfânt, Cei Doisprezece Apostoli l-au făcut pe Filip, împreună cu alți șase, diacon în Biserica din Ierusalim. Ei l-au însărcinat cu primirea darurilor de la credincioși și cu grija văduvelor, a orfanilor și nevoilor acestora. Când a început persecutarea creștinilor și evreii l-au lapidat pe Sfântul Ștefan Întâiul-mucenic, cel mai bătrân dintre cei Șapte Diaconi, Apostolul Filip, a părăsit Ierusalimul și s-a dus în Samaria. Acolo el a propovăduit cu mare succes creștinismul. Printre cei convertiți se numără și Simon Magul, care, „după ce a fost botezat, l-a însoțit pe Filip” (Fapte 8:9-13).

La porunca unui înger al Domnului, Sfântul Filip s-a dus să aștepte pe drumul care lega Ierusalimul de Gaza. Acolo a întâlnit un oficial al reginei Etiopiei, pe care, de asemenea, l-a convertit la creștinism (Fapte 8:26-39). Sfântul ucenic Filip a propovăduit fără odihnă Cuvântul lui Dumnezeu în multe regiuni din Orientul Apropiat, din jurul Palestinei. La Ierusalim, Apostolii l-au ridicat la treapta de episcop și l-au trimis la Tralles în Asia Mică, unde a botezat mulțime multă. Sfântul Filip a murit la adânci bătrâneți.

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mai mult despre Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi si pe: basilica.ro; doxologia.ro

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (9 octombrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu

Sfântul Apostol Iacov a fost fiul lui Alfeu și unul din Cei Doisprezece. El era fratele sfântului evanghelist Matei. Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Iacov la 9 octombrie și apoi pe 30 iunie, la Soborul celor Doisprezece Sfinți Apostoli.

Iacov a auzit cuvintele Domnului și a mărturisit minunile Sale. După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii Iacov, Alfeu, și Andrei Cel Întâi-Chemat (30 noiembrie) au făcut călătorii misionare prin Iudeea, Edessa, Gaza și Eleuteropolis, propovăduind Evanghelia, vindecând orice fel de boală, și aducându-i pe mulți pe calea mântuirii. Sfântul Iacov și-a încheiat munca apostolească mucenicește în orașul egiptean Ostrachina, unde a fost crucificat de păgâni.

cititi mai mult despre si pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro; ziarullumina.ro; doxologia.ro

Sfântul Apostol Tadeu

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Apostol Tadeu

Sfântul apostol Tadeu, cunoscut în tradiția siriacă sub numele de sfântul Addai sau Adai a fost evanghelizatorul Edessei și Beirutului și este considerat unul din Cei Șaptezeci de Apostoli ai lui Hristos. El este prăznuit la 21 august, iar la 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci.

 

Sfântul Addai

Sfântul Addai este cunoscut de Eusebiu de Cezareea sub numele de Apostolul Tadeu din cei Șaptezeci și este prezentat de acesta ca fiind cel care l-a vizitat pe Regele Abgar din Edessa, l-a vindecat și i-a propovăduit. Varianta siriacă a acestei întâmplări este intitulată Învățăturile lui Addai, dar există dubii legate de istoricitatea ei. Este posibil ca relatarea să fie din secolul al III-lea și se pare că a fost folosită în polemicile împotriva întemeietorului maniheismului, numit și el Addai (și „apostol”).

Liturghia siriacă, cunoscută sub numele de Liturghia lui Addai și Mari și cu originea în jurul anului 200 d.Hr., folosită de Biserica Asiriană a Răsăritului, face trimitere la acest sfânt.

Sfântul Apostol Tadeu - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Apostol Tadeu – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Apostolul Tadeu

Sfântul Tadeu a fost de neam evreu și s-a născut în orașul sirian Edessa. El a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în Iordan. Sfântul Tadeu a fost ales de Domnul să fie unul din cei Șaptezeci de Ucenici pe care i-a trimis să propovăduiască în orașele și satele unde EL intenționa să meargă (Luca 10, 1).

El și-a însoțit propovăduirea cu multe minuni (despre care Abgar i-a scris împăratului asirian Nerses). El a pus preoți în Edessa și a întemeiat biserica de acolo. Abgar a dorit să-l răsplătească pe Tadeu cu daruri bogate, dar el a refuzat și a mers să propovăduiască în alte orașe, convertind mulți oameni la credința creștină. El a mers să propovăduiască în orașul Beirut și acolo a fondat o biserică. În acest oraș a murit în pace în anul 44.

 

cititi mai mult despre Sfântul Apostol Tadeu pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro; doxologia.ro;

Sfântul Apostol Matia (Sec. I – d.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Apostol Matia (Sec. I – d.Hr.)

Sfântul Apostol Matia (n. secolul I d.Hr., Provincia Iudeea, Roma Antică – d. 80 d.Hr., Ierusalim, Israel) a fost unul din Cei Șaptezeci înainte de a-l înlocui pe Iuda Iscarioteanul între Cei Doisprezece. Episodul este evocat în Fapte. Sfântul Matia este prăznuit în Biserica Ortodoxă la 9 august și la 30 iunie împreună cu Soborul Slăviților și Drept-lăudaților Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Matia a predicat în Iudeea, Siria, Capadocia, Etiopia și altele. A murit în martiriu în Ierusalim, fiind ucis cu pietre.

Moaștele apostolului Matia au fost aduse prin grija împărătesei Elena Augusta, mama împăratului Constantin cel Mare, la Trier. Moaștele au fost mutate în anul 1127 în abația benedictină Sankt Matthias din Trier, unde se găsesc până în prezent. Acesta este singurul mormânt al unui apostol la nord de munții Alpi. Sărbătoarea sfântului Matia a fost, până la reformarea calendarului roman universal prin Conciliul Vatican II (1962-1965), pe data de 24 februarie. După Conciliul Vatican II, sfântul Matia este sărbătorit pe 14 mai, cu excepția țărilor de limbă germană, unde sărbătoarea a rămas în continuare pe 24 februarie.

Apostolul Matia (n. secolul I e.n., Provincia Iudeea, Imperiul Roman – d. 80 e.n., Ierusalim, Israel) a fost cel pe care cei unsprezece apostoli ai lui Isus Cristos l-au ales în locul lui Iuda Iscariot, după sinuciderea acestuia din urmă. Episodul este evocat în Fapte - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Apostolul Matia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Viața

Apostolul Matia s-a născut în Betleem din tribul lui Iuda. Încă din copilărie, el a studiat Legea lui Dumnezeu sub supravegherea lui dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu.

Atunci când Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat lumii, Sfântul Matia a crezut că El este Mesia și l-a urmat apoi cu perseverență, fiind numărat printre cei Şaptezeci de Apostoli, pe care Domnul “i-a trimis doi câte doi înaintea feței Sale” (Luca 10,1).

După Înălțarea Mântuitorului, Sfântul Matia a fost ales de ceilalți să îl înlocuiască pe Iuda Iscarioteanul dintre cei Doisprezece Apostoli (Fapte 1:15-26). După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Matia a propovăduit Evanghelia în Ierusalim și în Iudeea împreună cu ceilalți Apostoli (Fapte 6:2, 8:14). Din Ierusalim, el a mers împreună cu Apostolii Petru și Andrei în Antiohia Siriană și apoi în orașele Tianum și Sinope din Capadocia. Aici, Apostolul Matia a fost întemnițat, scăpând în mod miraculos cu ajutorul Sfântului Andrei Întâiul Chemat.

Apostolul Matia a călătorit apoi spre Amasea, un oraș aflat pe malul mării. În timpul călătoriei de trei ani a Apostolului Andrei, Sfântul Matia a fost cu el în Edessa și Sebasta. În conformitate cu Sfânta Tradiție a Bisericii, el a propovăduit în Pontine Etiopia (în prezent vestul Georgiei) și în Macedonia. El a fost frecvent, în acea perioadă, în pericol de moarte, dar Domnul l-a apărat pentru a propovădui Evanghelia.

O dată, păgânii l-au forțat să bea o fiertură otrăvitoare. El a băut-o și nu numai că nu l-a afectat ci chiar a vindecat câțiva prizonieri care fuseseră orbiți cu această fiertură. Când Sfântul Matia a ieșit din temniță, păgânii l-au căutat în zadar, pentru că pentru ei devenise invizibil. Altă dată, când păgânii s-au înfuriat și vroiau să-l omoare, pământul s-a deschis și i-a înghițit.

Apostolul Matia s-a reîntors în Iudeea unde a continuat să-i lumineze pe compatrioții săi cu lumina învățăturilor lui Iisus Hristos. El a făcut minuni mari în Numele lui Iisus Hristos și a convertit mulțime mare la credința creștină.

Marele preot evreu Anania îl ura pe Hristos și, mai înainte, îl condamnase pe Apostolul Iacov, Fratele Domnului să fie azvârlit de pe înălțimile Templului iar acum a ordonat ca Apostolul Matia să fie arestat și adus în fața Sinedriului din Ierusalim.

Anania cel lipsit de evlavie a rostit o cuvântare în care l-a blasfemiat pe Domnul. Folosind profețiile din Vechiul Testament, Apostolul Matia a demonstrat că Iisus Hristos este Adevăratul Dumnezeu, Mesia cel promis, Fiul lui Dumnezeu, Consubstanțial and Coetern cu Dumnezeu Tatăl. După aceste cuvinte, Apostolul Matia a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și lapidat.

Când Sfântul Matia era deja mort, evreii, pentru a-și ascunde fărădelegea, i-au tăiat capul ca unui dușman la Cezarului. (Conform unor istorici, Apostolul Matia a fost crucificat și spun că el a murit în Colchis.) Apostolul Matia a primit cununa muceniciei în anul 63.

 

Sărbători

- în calendarul roman universal: 14 mai
- în calendarul romano-catolic valabil în țările fostului Sfânt Imperiu Roman (actualmente țările de limbă germană): 24 februarie

- în calendarul luteran: 24 februarie
- în anii bisecți: 25 februarie

- în calendarul anglican: 24 februarie
- în anii bisecți: 25 februarie

- în calendarul răsăritean (de exemplu în calendarul Bisericii Ortodoxe Române și în cel al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice): 9 august

cititi mai mult despre Sfântul Apostol Matia si pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro; en.wikipedia.org