Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.)

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgbasilica.ro

 

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu


 

Sfântul Apostol Iacov a fost fiul lui Alfeu și unul din Cei Doisprezece.

El era fratele sfântului evanghelist Matei.

Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Iacov la 9 octombrie și apoi pe 30 iunie, la Soborul celor Doisprezece Sfinți Apostoli.

Iacov a auzit cuvintele Domnului și a mărturisit minunile Sale.

După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii Iacov, Alfeu, și Andrei Cel Întâi-Chemat (30 noiembrie) au făcut călătorii misionare prin Iudeea, Edessa, Gaza și Eleuteropolis, propovăduind Evanghelia, vindecând orice fel de boală, și aducându-i pe mulți pe calea mântuirii.

Sfântul Iacov și-a încheiat munca apostolească mucenicește în orașul egiptean Ostrachina, unde a fost crucificat de păgâni.

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Iacob,
roagă-L pe mult milostivul Dumnezeu
să dea sufletelor noastre iertare de păcate.

Condacul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Glasul 2-lea:

Binecuvântați-l pe Iacov, lăudați-l ca pe trimisul Domnului,
că a săturat sufletele celor evlavioși cu dogme înțelepte.
Stând pe tronul slavei în fața Stăpânului,
el petrece împreună cu îngerii, neîncetat rugându-se pentru noi toți.

Condacul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel ce vânător păgânilor prea minunat s-a arătat
și între ucenici preacinstit, și cu Apostolii împreună-locuitor, Iacov,
lumii bogăție de tămăduiri izvorăște și apără de primejdii pe cei ce-l laudă.
Pentru aceasta, cu un glas strigăm către dânsul:
Mântuiește pe toți cu rugăciunile tale, Apostole!

Condacul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Glasul al 2-lea:

Pe cea întru rugăciuni…

Ca pe un luceafăr, ce luminează toată făptura,
pe însuși văzătorul lui Hristos și de Dumnezeu grăitorul Iacov,
cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi pomenirea lui,
că se roagă pururea pentru noi toți.

 

Iconografie


 

Dionisie din Furna arată că Sf. Ap. Iacov al lui Alfeu se zugrăvește ca un tânăr cu puțină barbă ascuțită (de culoare neagră).

Poartă în mână un sul (o hârtie) înfășurat(ă), ca propovăduitor al Evangheliei.

 

Viața Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu


 

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu (Secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe basilica.ro

Era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi evanghelistul.

Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest Iacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească.

Iar Iacob a fost dintre cei doisprezece apostoli, însuşi văzător şi ucenic al lui Hristos, propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cu ceilalţi Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi de foc, a mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii.

Aprinzându-se cu râvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei, a sfărâmat idolii şi le-a risipit capiştile, a tămăduit multe boli şi a gonit din oameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos mulţime de popor, de la care şi-a câştigat numele cel nou: sămânţa dumnezeiască, căci semănând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc a sădit şi a sporit dreapta credinţă.

Pentru aceasta s-a numit sămânţa dumnezeiască. Şi înconjurând multe ţări, a semănat sămânţa cea cerească şi, adunând spicele mântuirii omeneşti, a sfârşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut următor al patimilor Lui, şi fiind pironit pe cruce şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu.

Şi această dumnezeiască sămânţă – adică Sfântul Iacob – a fost adunată cu roduri însutite în cereasca jitniţă unde, săturându-se însuşi de vederea feţei lui Dumnezeu, şi nouă ne mijloceşte aceeaşi săturare cu rugăciunile sale.