Articole

Evenimentele Zilei de 28 august în Istorie

Asediul Acrei (28 august 1189 – 12 iulie 1191) parte din Cruciada a treia (miniatură din secolul XIII)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

(articol in curs de editare)

 

28 August este a 240-a zi a calendarului gregorian și a 241-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 125 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 28 august


 

Biserica Ortodoxă Română

Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; Sf. Cuv. Iosif Isihastul

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Sf. Moise Etiopianul, cuvios († 400); Sf. Augustin de Hipona, episcop († 430)

Cea mai veche reprezentare a Sf. Augustin păstrată până în zilele noastre, Bazilica din Lateran (sec. al VI-lea) – foto: ro.wikipedia.org

Augustin de Hipona (Sfântul Augustin la catolici, lat. Sanctus Augustinus, Fericitul Augustin la ortodocși, n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia – d. 28 august 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) a fost un episcop, filozof, teolog și doctor al Bisericii. În scrierile sale, utilizează argumente logice încercând să demonstreze veridicitatea religiei creștine.

 

Biserica Romano-Catolică

Sf. Augustin,  (d. 28 august 430), episcop, învățător al Bisericii

Sfântul Augustin și Sfânta Monica – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Biserica Luterană

Augustin de Hipona

Viziunea Sfântului Augustin (detaliu), pictură de Vittore Carpaccio, Scuola di San Giorgio degli Schiavoni, Veneția – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Biserica Anglicană

Augustin de Hipona

 

Evenimentele Zilei de 28 august în Istorie


 

- 28 august 1833 – A fost abolită prin lege sclavia în Imperiul Britanic (The Slavery Abolition Act).;

- 28 august 1850 – Opera romantică Lohengrin a compozitorului german Richard Wagner a avut premiera la Weimar, în Germania de astăziș

- 28 august 1924 – A început Revolta din August (28 august – 5 septembrie 1924), o insurecție nereușită împotriva dominației sovietice din Republica Sovietică Socialistă Georgiană.

- 28 august 1963 – De pe treptele Monumentului Lincoln din Washington, DC, Martin Luther King Jr. a ținut discursul “I Have a Dream

 

28 august 388 - A murit Magnus Maximus, împărat roman (n. 335) Magnus Maximus (cca. 335 – 28 august 388), de asemenea, cunoscut și ca Maximianus și Macsen Wledig în Țara Galilor, a fost un uzurpator hispano-roman al Imperiului Roman de Apus din 383 până la moartea sa, în 388, din ordinul împăratului Teodosie I.

Înfrângerea sa a marcat sfârșitul activității imperiale reale în nordul Galiei și în Marea Britanie.

 

28 august 430 - A murit Augustin de Hipona, doctor al Bisericii, episcop,teolog şi filosof, unul din cei mai impotanti teologi al Bisericii crestine timpurii occidentale (n. 13 noiembrie 354).

Augustin de Hipona (Sfântul Augustin la catolici, lat. Sanctus Augustinus, Fericitul Augustin la ortodocși[1], n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia – d. 28 august 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) a fost un episcop, filozof, teolog și doctor al Bisericii. În scrierile sale, utilizează argumente logice încercând să demonstreze veridicitatea religiei creștine.

Este unul din cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim, si Grigore cel Mare. Operele sale au modificat substanțial gândirea europeană,constituind o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. A fost primul filozof care a considerat istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului. Augustin de Hipona a fost sanctificat de Biserica Catolica.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

28 august 476 - Sfârșitul Imperiului Roman de Apus.

Romulus Augustus (475-476), ultimul împărat, este detronat de Odoacru, căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goților).

Instaurarea dominației germanice în Italia.

Flavius Romulus Augustulus (n. 463, d. după 476) ultimul împărat (475-476) al Imperiului Roman de Apus -  foto - ro.wikipedia.org

Flavius Romulus Augustulus (n. 463, d. după 476) ultimul împărat (475-476) al Imperiului Roman de Apus – foto – ro.wikipedia.org

Ultimele două decenii de existenţă ale Imperiului Roman de Apus sunt tragic marcate de un declin evident. Nu mai puţin de nouă împăraţi se perindă pe tronul Romei în foarte scurte şi neînsemnate domnii, existând chiar perioade în care tronul rămâne vacant. Există însă şi unele tentative de redresare.

Senatorii galo-romani încearcă să-l încoroneze în anul 455 la Arles, cu sprijin vizigot, pe Avitus care la numai un an după instalarea la Roma este însă detronat de conducătorul sueb al armatei pe nume Ricimer, ce va conduce efectiv până la moartea sa, survenită în 472, destinele imperiului.

Acesta va reuşi chiar să impună un succesor în persoana nepotului său Gundobard, care va renunţa însă curând la putere întorcându-se în patria sa.

Imperiul Roman de Apus în 395 - foto: ro.wikipedia.org

În aceste condiţii, o ultimă încercare vine din partea patricianului roman Orestes, care îşi încoronează cu diadema imperială fiul minor Romulus Augustus, diminutivat dispreţuitor în epocă „Augustulus”.

Revolta germanicilor din armată sub conducerea lui Odoacru dejoacă însă planurile lui Orestes, micuţul împărat fiind trimis, după numai un an de aşa-zisă domnie, în exil la Neapole.

Preluarea puterii de către Odoacru este legiferată de Senat iar insignele imperiale sunt trimise la Constantinopol însoţite de un mesaj, prin care se afirma că Apusul nu mai are nevoie de împărat, fiind destul cu unul la Constantinopol.

 

28 august 489 - Teodoric, regele ostrogoţilor il infrange pe Odoacru in batalia de la Isonzo.

 

28 august 1189 - A treia Cruciada – Cruciaţii încep Asediul Acrei (28 august 1189 – 12 iulie 1191)

Asediul Acrei din anii 1189-1191 Parte din Cruciada a treia  (miniatură din secolul XIII) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul Acrei din anii 1189-1191 – Parte din Cruciada a treia (miniatură din secolul XIII) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al cruciadei a treia, începând pe data de 28 august 1189 și terminându-se pe 12 iulie 1191, și pentru prima dată în istoria cruciadelor regele a fost nevoit să se îngrijească personal de apărarea Țării Sfinte.

A fost de asemenea și evenimentul cu cele mai multe pierderi din toată perioada cruciadelor, pentru clasa conducătoare creștină din est.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

28 august 1341 - A murit Leon al V-lea, regele regatului armean al Ciliciei sau al Micii Armenii; (n.13o9), un regat independent intre anii 1080-1375, fondat in sud-estul Anatoliei de catre refugiatii armeni, in urma invadarii de catre selgiucizi a Armeniei.

foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost un bastion al crestinatatii orientale si un aliat pretios pentru cruciati , fiind in acelasi timp si un centru important al culturii nationale armene intr-o perioada in care Armenia insasi era sub ocopatie straina. Acest regat a disparut odata cu caderea capitalei Sis in mainile asediatorilor mameluci.

 

28 august 1521 - Turcii otomani au ocupat Belgradul.

 

28 august 1565 - A fost fondata prima asezare permanenta a europenilor in America de Nord, San-Agostin (Florida).

 

28 august 1592 - S-a născut George Villiers, Duce de Buckingham (d. 1628)

Ducele de Buckingham într-un portret de Rubens conservat la Palatul Pitti – foto: ro.wikipedia.org

George Villiers, Duce de Buckingham (28 august 1592 – 23 august 1628) a fost un om politic englez, favoritul regelui Iacob I al Angliei.

A fost conducătorul de facto al statului în ultimii ani de domnie ai lui Iacob I, protectorul său, și în primii ani de domnie ai fiului acestuia, Carol I al Angliei, care la rândul său era foarte legat de Buckingham.

Se crede că modul dezastruos în care a guvernat, a constituit unul din punctele de plecare ale războiului civil englez. A murit în 23 august 1628, asasinat de către fanaticul John Felton.

 

28 august 1619 - Ferdinand al II-lea a fost ales împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz - d. 15 februarie 1637), din Casa de Habsburg, împărat al Imperiului romano-german între 1620-1637. A fost și arhiduce de Stiria din 1617-1619 și a doua oară din 1620-1637 și rege al Ungariei din 1618-1625, totodată rege al Boemiei. A participat la Războiul de 30 de ani între 1618 și 1648 - foto - ro.wikipedia.org

Ferdinand al II-lea - foto – ro.wikipedia.org

Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz – d. 15 februarie 1637), din Casa de Habsburg, împărat al Imperiului romano-german între 1620-1637. A fost și arhiduce de Stiria din 1617-1619 și a doua oară din 1620-1637 și rege al Ungariei din 1618-1625, totodată rege al Boemiei. A participat la Războiul de 30 de ani între 1618 și 1648.

 

28 august 1645 – A decedat juristul, diplomatul si istoricul olandez Hugo Grotius ; ( n.1583).

Hugo Grotius portretizat de Michiel Jansz. van Mierevelt – foto: ro.wikipedia.org

Hugo Grotius (n. 10 aprilie 1583 – d. 28 august 1645) a fost un jurist, istoric şi diplomat olandez, specialist în drept internaţional.

Este unul dintre fondatorii teoriei dreptului natural, în ale cărui lucrări şi-au regăsit expresie interesele burghezia aflată în ascensiune în acea perioadă.

Promovând eliberarea dreptului de sub tutela teologiei, Grotius a susţinut faptul că dreptul nu se întemeiază pe voinţa vreunei divinităţi, ci pe natura omului şi pe principiile raţiunii.

Împreună cu Francisco de Vitoria şi Alberico Gentili, a pus bazele dreptului internaţional, bazat pe acelaşi drept natural.

 

28 august 1749 - S-a născut scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe, o mare personalitate a culturii universale, poet de geniu si dramaturg şi filosof al culturii (“Faust”, “Afinităţi elective”,“Suferinţele tânărului Werther”).

Johann Wolfgang Goethe – foto: ro.wikipedia.org

Johann Wolfgang Goethe, înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.

 

28 august 1757 - A murit David Hartley, filosof englez;(n. 1705).

David Hartley (8 August 1705 – 28 August 1757) was an English philosopher and founder of the Associationist school of psychology – foto: en.wikipedia.org

 

28 august 1789 - Astronomul german William Herschel a descoperit un nou satelit al planetei Saturn, Enceladus.

Sir Frederick William Herschel - foto: ro.wikipedia.org

Sir Frederick William Herschel (în germană Friedrich Wilhelm Herschel n. 15 noiembrie 1738 Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg, Sfântul Imperiu Roman – d. 25 august 1822 Slough lângă Windsor, Marea Britanie) a fost un astronom, inventator și muzician britanic de origine germană.

Enceladus, fotografiat de sonda Cassini - foto: ro.wikipedia.org

Enceladus este un satelit al planetei Saturn, al șaselea ca mărime. El a fost descoperit în 1789 de William Herschel.

 

28 august 1789 - S-a născut Stéphanie de Beauharnais, Mare Ducesă de Baden (d. 1860) Stéphanie, Mare Ducesă de Baden (28 august 1789 – 29 ianuarie 1860) a fost soția lui Karl, Mare Duce de Baden.

A fost bunica maternă a regelui Carol I al României și străbunica paternă a regelui Ferdinand al României.

 

28 august 1801 - S-a născut Antoine Augustin Cournot, matematician francez (d. 1877)

Antoine Augustin Cournot – foto: ro.wikipedia.org

Antoine Augustin Cournot (n. 28 august 1801 la Gray (Haute-Saône) – d. 31 martie 1877 la Paris) a fost un economist și matematician francez, reprezentant al Școlii de la Lausanne.

Cercetările sale se referă în primul rând la teoria probabilităților, dar și la unele chestiuni legate de analiza matematică.

De asemenea, a realizat un model științific al cererii și ofertei.

În 1841 a arătat că curba caracteristică a ecuațiilor diferențiale poate să nu fie înfășurătoarea familiei de curbe integrale, ci să reprezinte locul punctelor lor de întoarcere.

A arătat că discriminantul ecuațiilor diferențiale poate fi locul geometric al punctelor de vârf. S-a mai ocupat cu stabilirea clasificării cunoștințelor omenești.

Doctrina sa filozofică era similară cu cea a probabilismului lui Cicero.

 

28 august 1804 - La 28 august/9 septembrie 1804, un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului. După aceasta s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.

 

28 august 1817 - Impăratul rus aprobă decizia Consiliului de Miniştri de a permite coloniştilor nemţi, veniţi din regatele Wurtemberg şi Bavaria, să se stabilească în Basarabia ţaristă.

 

28 august 1828 (S.V.) – S-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus (d. 1910)

Lev Nikolaevici Tolstoi: Nu este măreție acolo unde nu este simplitate.” Portret realizat de Ivan Kramskoi în 1873 – foto: ro.wikipedia.org

Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi, n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo) a fost un scriitor rus.

Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.

Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).

Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”.

Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești.

Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească.

Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” , vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.

Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

28 august 1833 - În Imperiul Britanic a fost abolita prin lege sclavia (The Slavery Abolition Act).

illustration from the book: The Black Man's Lament, or, how to make sugar by Amelia Opie. (London, 1826) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

illustration from the book: The Black Man’s Lament, or, how to make sugar by Amelia Opie. (London, 1826) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 din Regatul Unit (citată 3 & 4 Will. IV c. 73) a fost o lege adoptată de Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei în anul 1833 prin care se abolea sclavia în Imperiul Britanic (exceptând „Teritoriile aflate în posesia Companiei Indiilor Orientale”, „Insula Ceylon”, și „Insula Sfânta Elena”).

Legea a fost abrogată în 1998 ca parte a unei largi reorganizări a legislației engleze, dar stipulările de interdicție a sclaviei rămân în vigoare.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

28 august 1850 - Opera romantică Lohengrin a compozitorului german Richard Wagner a avut premiera la Weimar, în Germania de astăzi.

Lohengrin este un cavaler misterios din mitologia germană.

Operă a fost  dedicată de Richard Wagner, socrului său, compozitorul Franz Liszt.

Muzica și libretul: Richard Wagner.

Premiera: 28 august 1850 în „Grossherzogliches Hof-Theater” din Weimar, Germania.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

28 august 1859 - Edwin Drake foreaza primele sonde de petrol din SUA, in Pennsylvania.

Edwin Laurentine Drake (March 29, 1819 – November 9, 1880), also known as Colonel Drake, was the first American to successfully drill for oil – foto: en.wikipedia.org

 

28 august 1862 - Războiul Civil American - A inceput A doua bătălie de pe Bull Run terminată după două zile cu victoria Confederației.

Ruinele podului de piatră de peste pârâul Bull Run, Manassas, Virginia, martie 1862 – foto: ro.wikipedia.org

A doua Bătălie de pe Bull Run sau a doua bătălie de la Manassas, cum a fost denumită în epocă de Confederație, s-a dat la 28–30 august 1862, și a făcut parte din Războiul Civil American.

Ea a fost punctul culminant al unei campanii conduse de generalul confederat Robert E. Lee în fruntea Armatei Virginiei de Nord împotriva Armatei Virginiei condusă de general-maiorul unionist John Pope, și o bătălie mult mai mare în termeni de complexitate a operațiunilor și număr de combatanți decât prima bătălie de pe Bull Run din 1861 desfășurată în același loc.

Julian Vannerson’s photograph of Robert E. Lee in March 1864 – foto: ro.wikipedia.org

În urma unui lung marș de flancare, general-maiorul confederat Thomas J. “Stonewall” Jackson a capturat un depozit unionist de provizii aflat la nodul de cale ferată Manassas, amenințând liniile de comunicație ale lui Pope cu Washington, D.C. Retrăgându-se câțiva kilometri spre nord-vest, Jackson a ocupat poziții defensive pe Stony Ridge.

La 28 august 1862, Jackson a atacat o coloană unionistă la est de Gainesville, la Ferma lui Brawner, luptă încheiată nedecis.

În aceeași zi, aripa armatei lui Lee condusă de gen.-mr. James Longstreet a învins o opoziție slabă a unioniștilor în bătălia de la Thoroughfare și s-a apropiat de zona bătăliei.

James Longstreet (n. 8 ianuarie 1821 – d. 2 ianuarie 1904) a fost unul dintre principalii generali ai Confederației în Războiul Civil American și principal subordonat al generalului Robert E. Lee, care-l poreclise „bătrânul meu cal de război” – foto:

Pope s-a convins că îl prinsese pe Jackson și a concentrat grosul armatei împotriva sa. În ziua de 29 august, Pope a lansat o serie de atacuri împotriva poziției lui Jackson de-a lungul unui terasament de cale ferată neterminat. Atacurile au fost respinse cu pierderi grele de ambele părți.

La orele prânzului, Longstreet a sosit dinspre Thoroughfare Gap și a ocupat pozițiile de pe flancul drept al lui Jackson. La 30 august, Pope a reluat atacurile, aparent fără să știe că pe câmpul de luptă venise și Longstreet.

Când artileria confederată a devastat un asalt unionist al Corpului V condus de gen.-mr. Fitz John Porter, aripa lui Longstreet de 25.000 de oameni în cinci divizii a contraatacat în ceea ce a devenit cel mai mare asalt simultan al războiului. Flancul stâng al Uniunii a fost zdrobit și armata a fost împinsă înapoi pe Bull Run.

Doar o acțiune eficientă a ariergardei Uniunii a împiedicat repetarea dezastrului de la prima bătălie de la Manassas. Retragerea lui Pope spre Centreville a fost totuși una precipitată.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

28 august 1879 - Cetshwayo kaMpande, ultimul rege suveran al Zulu și liderul lor în timpul războiului Zulu, este capturat de britanici.

Zulu king Cetshwayo în 1878 – foto: ro.wikipedia.org

Cetshwayo kaMpande (n. c. 1826, langa Eshowe, Zululand azi in Africa de sud —m. 8 februarie 1884 la Eshowe), a fost ultimul mare rege al regatului independent Zulus intre anii 1872–1879. și liderul zulușilor în timpul războiului anglo-zuluș (1879).

Numele lui a fost transliterat ca Cetawayo, Cetewayo, Cetywajo și Ketchwayo.

Cetshwayo a fost fiu al regelui zulu Mpande și a reginei Ngqumbazi, nepot vitreg al regelui zulu Shaka și nepot al Senzangakhona kaJama.

În 1856 el l-a învins și l-a ucis în luptă pe fratele său mai mic Mbuyazi, preferatul lui Mpande, și a devenit conducător efectiv al poporului zulu.

Cu toate acestea, nu a urcat pe tron deoarece tatăl său încă trăia. Povești din acele timpuri privind marea sa dimensiune variază, spunând că a avea între 198 cm și 203 cm și cântărea aproape 158 de kg.

Zulu village, c. 1849 – foto: en.wikipedia.org

A restaurat puterea si prestigiul natiunii zulu, aflata in declin in timpul cat s-a aflat pe tron tatal sau, Mpande (Panda) si a creat o armata disciplinata cu un efectiv de 40000 de oameni, intrand in conflict cu britanicii.

El a condus națiunea zulu în victoria împotriva britanicilor în Bătălia de la Isandlwana. 

În urma razboiului anglo-zulus din 1879, regatul sau a fost invins.

Battle of Isandlwana painting by Charles Edwin Fripp (1854–1906) – foto: en.wikipedia.org

 

28 august 1880 - A decedat Charles Thomas Jackson, medic şi chimist american (n. 1805).

 

28 august 1885 - S-a născut Vance Palmer, scriitor, considerat unul dintre întemeietorii teatrului australian; (m. 15 iulie 1959).

 

28 august 1898 - Farmacistul Caleb Bradham a redenumit lichiorul “Brad’s drink” (inventat inainte de 1890), cu numele de Pepsi-Cola.

 

28 august 1899 - S-a născut Charles Boyer, actor de film american de origine franceză; distins cu Premiul Oscar în 1942 pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane (“Lumina de gaz”, “Cum să furi un milion”); (m. 26 august 1978).

 

28 august 1910 - Nicolae I al Muntenegrului devine rege al Muntenegrului.

Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš - foto: ro.wikipedia.org

Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš (în sârbă Никола I Петровић-Његош; 7 octombrie [S.V. 25 septembrie] 1841 – 1 martie 1921) a fost conducătorul statului Muntenegru din 1860 până în 1918, domnind ca prinț suveran (1860-1910) și ca rege (1910-1918). El a fost, de asemenea, un poet care a compus „namo”, un cântec popular din Muntenegru.

 

28 august 1911 - Au fost organizate, la Bucuresti, festivitati consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiintarea “Ligii pentru unitatea culturala a tuturor românilor” ; Aurel Vlaicu a facut o demonstratie aviatica în fata a peste 30 000 de participanti (28-30).

 

28 august 1914 - Primul război mondial- trupele germane cuceresc orasul Namur.

 

28 august 1914 - Primul Razboi Mondial – Flota britanica învinge flota germana în bătălia de la Bight Heligoland .

 

28 august 1916 - Primul Război Mondial - Germania declară război României.

 

28 august 1916 - Primul Război Mondial - Italia declară război on Germaniei.

 

28 august 1917 - A decedat prozatorul roman Calistrat Hogaş ; (”În Munţii Neamţului”, “Pe drumuri de munte”); (n.19 aprilie 1848).

Calistrat Hogaș - foto: ro.wikipedia.org

Calistrat Hogaș (n. 19 aprilie 1847, Tecuci – d. 28 august 1917, Roman) prozator român. A fost distins cu primul premiu initiat de Societatea Scriitorilor Români (1922), la recomandarea lui Liviu Rebreanu, dupa ce în 1915 îi fusese refuzat Premiul “Adamachi” al Academiei.

 

28 august 1917 - A avut loc Bătălia de la Cireşoaia (28-30 august). Acţiunea ofensivă româno-rusă, soldată cu pierderi extrem de grele. A fost ultima operaţiune militară importantă din campania anului 1917, in timpul primului razboi mondial, pe frontul românesc.

Lupta de la Cireșoaia a fost parte a celei de-a treia bătălii de la Oituz și s-a desfășurat la 30 iulie/12 august 1917 și a avut ca rezultat blocarea înaintării forțelor Puterilor Centrale care încercau să forțeze Munții Carpați, prin trecătoarea Oituz, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțe combinate germane și austro-ungare.

 

28 august 1917Bătălia de la Varniţa-Muncelu (15/28 august – 21 august/3 septembrie 1917)

Acţiuni de luptă desfăşurate în timpul Primului Război Mondial, în cadrul ofensivei germano-austro-ungare, lansată pentru contrabalansarea eşecurilor înregistrate în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

În acest scop, comandamentul german optează pentru atacarea sectorului Muncelu, ocupat de trupele ruseşti, considerat a fi cel mai slab apărat.

În dimineaţa zilei de 28 august 1917, soldaţii inamici atacă poziţiile ruseşti în dreptul localităţii Ireşti (jud. Vrancea), trupele ruse opunând o slabă rezistenţă.

Prudenţa manifestată de germano-austro-ungari în urmărirea ruşilor, permite ocuparea poziţiilor acestora de către trupele române, care reuşesc oprirea celor germane.

După îndelungi tratative, forţele ruse sunt convinse să-şi reia poziţiile.

Noul atac german spulberă din nou rezistenţa acestora, care sunt alungate prin satul Ireşti.

Cu greu, efectivele române reuşesc să stabilizeze frontul, respingând atacurile germane.

Noaptea de 29/30 august 1917 este folosită de ambele tabere pentru consolidarea propriilor poziţii.

A doua zi, lupte intense se desfăşoară lângă Varniţa (jud. Vrancea), toate atacurile trupelor inamice fiind respinse.

Urmează o scurtă perioadă de acalmie datorată vremii nefavorabile.

Contactul între cele două tabere se limitează la dueluri de artilerie.

Atacurile germane sunt reluate la 1 septembrie, concentrându-se asupra ocupării unei înălţimi strategice (Dealul Porcului).

Nici de această dată nu se reuşeşte vreun progres.

Luptele continuă cu violenţă şi în zona Muncelului, soldate cu un eşec pentru trupele române.

În aceste condiţii, lupta este oprită (2 septembrie 1917) în vederea regrupării şi reorganizării trupelor.

Atacurile forţelor române în acest perimetru sunt reluate în dimineaţa zilei de 3 septembrie 1917.

Cad pe câmpul de luptă slt. român Ecaterina Teodoroiu şi gen. Kurt von Wenninger, comandantul Corpului XVIII german.

Lipsa progreselor, dublată de pierderile însemnate de partea ambelor părţi, pun capăt ostilităţilor, oprind acţiunile ofensive pe aliniamentul pe care se aflau.

Bătălia reprezintă ultima încercare majoră a trupelor Puterilor Centrale de a rupe echilibrul de forţe pe teatrul de operaţii din România.

În acelaşi timp, forţele austro-ungare se aflau într-o poziţie similară, fiind afectate din plin de înfrângerile suferite pe alte fronturi, neputând beneficia de un sprijin substanţial din partea aliaţilor germani.

(sursa: enciclopediaromaniei.ro)

 

28 august 1917 - S-a născut la Falticeni dramaturgul Horia Lovinescu, nepotul criticului Eugen Lovinescu: “Citadela sfărâmată”, “Moartea unui artist”; (m. 16 septembrie 1983).

Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni - d. 16 septembrie 1983, București) dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei - foto - cinemagia.ro

Horia Lovinescu - foto – cinemagia.ro

Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni – d. 16 septembrie 1983, București) dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.

 

28 august 1922 - Prima reclamă de radio a fost difuzată de postul de radio “WEAF“, din New York.

 

28 august 1924 - A început Revolta din August, o insurecție nereușită împotriva dominației sovietice din Republica Sovietică Socialistă Georgiană.

Gruparea georgiană rebelă „Jurământul de Credință” – foto: ro.wikipedia.org

Revolta din August a fost o insurecție antisovietică nereușită în Republica Sovietică Socialistă Georgiană în perioada august–septembrie 1924.

Scopul ei a fost restaurarea independenței Georgiei față de Uniunea Sovietică și în fruntea ei s-a aflat Comitetul pentru Independența Georgiei, un bloc de organizații antisovietice condus de Partidul Social-Democrat Georgian.

Ea a fost punctul culminant a trei ani de lupte împotriva regimului bolșevic impus de Armata Roșie a Rusiei Sovietice în urma unei campanii militare împotriva Republicii Democrate Georgia la începutul lui 1921.

Insurecția a fost suprimată de Armata Roșie și de trupele Ceka aflate sub comanda lui Iosif Stalin și Sergo Ordjonikidze, și a fost urmată de un val de represiuni în masă în care mai multe mii de cetățeni georgieni au fost epurați.

Revolta din August s-a dovedit a fi una din ultimele rebeliuni împotriva guvernului sovietic, și înfrângerea sa a marcat instaurarea definitivă a regimului comunist în Georgia.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

28 august 1927 - S-a născut Nicolae Herlea, bariton român, care a cântat timp de peste 30 de ani, pe toate marile scene ale lumii.

Nicolae Herlea (n. Niculae Herle - 28 august 1927, București - d. 24 februarie 2014, Frankfurt am Main, Germania) bariton român - foto - ro.wikipedia.org

Nicolae Herlea - foto – ro.wikipedia.org

Nicolae Herlea (n. Niculae Herle – 28 august 1927, București – d. 24 februarie 2014, Frankfurt am Main, Germania) bariton român.

 

28 august 1937 - În Japonia, Toyota devine companie independenta.

Toyoda Standard Sedan AA 1936 - foto - en.wikipedia.org

Toyoda Standard Sedan AA 1936 – foto – en.wikipedia.org

Toyota Motor Corporation a apărut în luna septembrie a anului 1933 , atunci când compania Toyoda Automatic Loom a creat o nouă divizie dedicată producerii de automobile sub conducerea fiului fondatorului, Kiichiro Toyoda.

La puțin timp după aceea, divizia producea deja primul motor (Type A Engine), în 1934 , care a fost folosit la propulsarea primului autovehicul (Model A1) în luna mai 1935 și a camionului G1 în august 1935.

Deși grupul Toyota este cunoscut azi îndeosebi pentru autovehiculele produse, are o prezență activă în industria textilă, producând războaie de țesut automate (acum complet computerizate), și mașini de cusut electrice, disponibile în toată lumea.

Toyota Motor Corporation s-a despărțit de compania mamă, devenind o entitate independentă în 1937.

Deși numele de familie al fondatorilor este Toyoda, numele companiei a fost modificat pentru a marca separarea muncii fondatorilor de viața casnică, pentru simplificarea pronunției și pentru a fi de bun augur noii firme.

Toyota este considerat un nume mai norocos decât Toyoda în Japonia, unde cifra opt este considerată una norocoasă, opt fiind numărul de linii necesare pentru a scrie Toyota cu caracterele katakana.

În timpul razboiului din Pacific, compania a produs camioane destinate armatei imperiale.

Din cauza penuriei de materii prime din Japonia, camioanele militare fuseseră simplificate la maximum – de exemplu, aveau un singur far amplasat în centrul capotei.

Fabricile Toyota din Aichi au scăpat bombardamentelor deoarece războiul s-a încheiat cu doar puțin timp înaintea unui raid programat de fortele americane.

 

28 august 1939 - S-a nascut Rodica Ojog-Braşoveanu, scriitoare româncă de romane poliţiste: “Cocoşatul are alibi”, “Bună seara, Melania!”; (m. 2 septembrie 2002).

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu (n. 28 august 1939, București - d. 2 septembrie 2002) scriitoare română - foto - ro.wikipedia.org

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu – foto – ro.wikipedia.org

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu (n. 28 august 1939, București – d. 2 septembrie 2002) scriitoare română.

 

28 august 1941 - Al Doilea Război Mondial – Peste 600.000 de germani sunt deportați de către Stalin către Siberia și Kazahstan.

 

28 august 1943 - A murit Boris al III-lea al Bulgariei (n. 1894)

Țarul Boris al III-lea al Bulgariei – foto; ro.wikipedia.org

Boris al III-lea Unificatorul, Țarul Bulgariei (n. 30 ianuarie 1894 Sofia, Principatul Bulgariei, Imperiul Otoman – d. 28 august 1943, Sofia, Bulgaria), născut Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, fiul lui Ferdinand I, a urcat pe tron în 1918 după abdicarea tatălui său în urma înfrângerii Regatului Bulgariei în Primul Război Mondial.

Aceasta a reprezentat a doua înfrângere majoră a țăii în doar cinci ani, după dezastrul din Al Doilea Război Balcanic (1913).

Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a trebuit să cedeze noi teritorii și să plătească vecinilor însemnate despăgubiri de război, ceea ce a amenințat stabilitatea politică și economică.

Două forțe politice, Uniunea Agrariană Bulgară și Partidul Comunist Bulgar, cereau răsturnarea monarhiei și schimbarea guvernului.

 

28 august 1943 - Simeon al II-lea (n. 16 iunie 1937) a devenit suveran al Bulgariei, sub regenţa unui consiliu prezidat de unchiul său, Chiril. Printr-un referendum organizat de comunişti la 16.09.1946, se va decide abolirea monarhiei şi instaurarea regimului „democraţiei populare”, obedient fata de URSS.

Simeon al II-lea al Bulgariei – foto: ro.wikipedia.org

Simeon al II-lea al Bulgariei de Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 16 iunie 1937, Sofia), a fost între 1943 – 1946 rege al Bulgariei, iar între 2001 – 2005 prim-ministru al Bulgariei.

Este cunoscut și sub numele de Simion de Saxa-Coburg și Gotha.

 

28 august 1944 - Al Doilea Război Mondial - Aliatii elibereaza orasele franceze Marseille şi Toulon.

 

28 august 1959 – A adormit întru Domnul Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959)

Gheron Iosif Isihastul (n. 1898 – d. 1959), cunoscut și ca Iosif al Peşterii, a fost monah și stareţ în Muntele Athos.

A fost mult-lăudatul părinte duhovnicesc al stareților Efrem Filotheitul, Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul, Efrem Katunakiotul (prăznuit la 27 februarie) şi al altora, ce sunt direct răspunzători de revitalizarea a şase din cele douăzeci de mănăstiri ale Sfântului Munte.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 august

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

28 august 1963 - De pe treptele Monumentului Lincoln din Washington, DC, Martin Luther King, Jr. a ținut discursul I Have a Dream.

I Have a Dream” (în traducere, „Am un vis”) este titlul unui discurs public de 17 minute al lui Martin Luther King Jr. ținut la 28 august 1963, în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării.

Discursul, ținut pe treptele Monumentului Lincoln în timpul Marșului asupra Washingtonului pentru Libertate și Locuri de Muncă, a fost un moment definitoriu al Mișcarea pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor.

Ținut în fața a 200.000 de susținători ai drepturilor civile, a fost considerat cea mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea într-un sondaj efectuat în 1999 în rândurile specialiștilor în oratorie.

Membrul Camerei Reprezentanților, John Lewis, care a vorbit și el atunci în calitate de președinte al Comisiei de Coordonare Studențești a Protestelor Pașnice (Student Non-Violent Coordinating Committee), „dr. King [...] a educat, a inspirat, a informat nu doar pe cei prezenți, ci oamenii din întrega Americă și generațiile încă nenăscute.”

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 august 1965 - S-a născut in Canada, Shania Twain, interpretă americană de muzică pop.

Twain at her Canadian Music Hall of Fame induction, 2011 – foto: en.wikipedia.org

Shania Twain, născută sub numele de Eilleen Regina Edwards la data de 28 august 1965, este o cântăreață și textieră de origine canadiană.

Ea a devenit foarte cunoscută în domeniul muzicii Pop Country odată cu lansarea celui de-al treilea album din cariera sa, intitulat Come on Over, care a fost comercializat în aproximativ 40 de milioane de exemplare pe plan internațional.

Twain este singura interpretă care a reușit să obțină trei discuri de diamant în S.U.A. și se clasează pe locul secund în topul celor mai de succes artiști canadieni, prima fiind Celine Dion.

Până în prezent, Twain a fost aclamată de critici, care i-au acordat cinci premii Grammy, 27 premii BMI, iar produsele sale discografice au fost foarte comercializate pe plan internațional.

În total, Twain a vândut peste 65 de milioane de exemplare ale albumelor sale, dintre care 48 de milioane numai în S.U.A..

 

28 august 1969 - S-a născut actorul american Jason Priestey.

 

28 august 1987 - A încetat din viaţă scenaristul şi regizorul de film John Huston, laureat al Premiului Oscar pe anul 1948 pentru “Comoara din Sierra Madre” şi al Premiului “Leul de argint” – “Moulin Rouge”: “Noaptea iguanei”, “Omul în mantaua de ploaie”, “Şoimul maltez”;(n. 5 august 1906).

John Marcellus Huston in Chinatown, 1974- foto; ro.wikipedia.org

John Marcellus Huston (n. 5 august 1906, Nevada, Missouri – d. 28 august 1987, Middletown, Rhode Island) a fost un celebru regizor american de film și scenarist, laureat cu Premiul Oscar.

A regizat printre altele și renumitele filme clasice: Șoimul maltez (1941), Jungla de asfalt (1950), Comoara din Sierra Madre (1948), Key Largo (1948), Regina africană (1951), Drumul spre victorie (1981) și Onoarea familiei Prizzi (1986)


The Battle of San Pietro (1944)

 

28 august 1996 - Charles, Prinț de Wales și Diana, Prințesă de Wales divorțează.

 

28 august 2008 - O statuie din aur masiv care o reprezintă pe top-modelul Kate Moss, având o valoare de 1,5 milioane de lire sterline, a fost dezvăluită la British Museum din Londra;

Gold sculpture of Kate Moss on display in the British Museum - foto - moderncelebs.com

Gold sculpture of Kate Moss on display in the British Museum – foto – moderncelebs.com

Sculptura, intitulată “Siren”, este o lucrare a artistului Marc Quinn, fiind, totodată, cea mai mare statuie din aur masiv care a fost realizată în lume, din Antichitate până în prezent.

Katherine Ann "Kate" Moss (n. 16 ianuarie 1974, Croydon, Londra) fotomodel britanic - foto - facebook.com/KateMossOfficial

Katherine Ann “Kate” Moss – foto – facebook.com

Katherine Ann “Kate” Moss (n. 16 ianuarie 1974, Croydon, Londra) fotomodel britanic.

 

28 august 2014 - Recep Tayyip Erdogan devine al 12 lea presedinte al Turciei.

Recep Tayyip Erdoğan – foto: en.wikipedia.org

Recep Tayyip Erdoğan (n. 26 februarie 1954, Istanbul) este al 12 lea președinte al Turciei, fost prim-ministru al Turciei între 2003 și 2014 și fost președinte al Partidului Dreptății și Justiției Adalet ve Kalkınma Partisi, abreviat AKP.

În trecut a mai ocupat și funcția supremă la primaria generală din Istanbul când a candidat din partea partidului Prosperității (Refah Partisi ce îl avea ca presedinte pe controversatul Necmettin Erbakan)

Provenind dintr-o familie profund religioasă, acesta se descrie drept un conservator-democrat, promovând măsuri social-conservatoare și populiste.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

28 august 2020 - Premierul japonez Shinzo Abe și-a anunțat demisia din funcție din motive de sănătate.

Shinzō Abe (n. 21 septembrie 1954, Shinjuku, Tōkyō, Japonia) a fost prim-ministru al Japoniei, în funcţie din 26 decembrie 2012 până la 28 august 2020 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Shinzō Abe – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Shinzō Abe (n. 21 septembrie 1954, Shinjuku, Tōkyō, Japonia) a fost prim-ministru al Japoniei, în funcţie din 26 decembrie 2012 până la 28 august 2020.

Preşedinte al Partidului liberal-democrat (PLD) în perioada 20 septembrie 2006 – 26 septembrie 2007, el a mai exercitat funcţia de prim-ministru în perioada 26 septembrie 2006-25 septembrie 2007.

A fost cel mai tânăr prim-ministru japonez post-Al Doilea Război Mondial şi primul născut după război.

A demisionat la 12 septembrie 2007 şi a fost înlocuit de Yasuo Fukuda.

Abe a devenit din nou prim-ministru în urma victoriei PLD în alegerile generale din 2012; a fost ales cu 328 de voturi în Parlament din totalul de 478 de deputaţi.

El l-a înlocuit pe Yoshihiko Noda, din cadrul Partidului Democrat din Japonia (PDJ, centru-stânga).

La data de 28 august 2020, Abe şi-a prezentat intenţia de a deminsiona din cauza reapariţiei colitei ulcerative.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

26 august 2023 – Au avut loc Exploziile de la Crevedia – O serie de explozii la o stație de GPL din Crevedia, Dâmbovița s-a soldat cu 6 victime și 56 de răniți.

Exploziile de la Crevedia reprezintă o serie de trei explozii desfășurate la o stație GPL, în Crevedia, județul Dâmbovița, în seara de 26 august 2023.

Conform declarațiilor preliminare ale procurorului general, Alex Florența, a doua zi după eveniment, lucrurile s-au desfășurat după cum urmează: la ora 8:30, 2 cisterne se aflau la stația GPL.

În jurul orei 18:00 a ajuns o a treia cisternă care se presupune că ar fi avut probleme la o roată, așadar s-a transferat gazul petrolier lichefiat într-o altă cisternă.

În condiții neelucidate, sub cisterna cu gaz a apărut o sursă de foc.

Angajatul a remarcat, le-a cerut celor 4 angajați nepalezi să iasă și să oprească traficul, în acest timp cei doi șoferi încercau să stingă flăcările.

La scurt timp a avut loc prima explozie, în interval de circa o oră au ajuns la fața locului diferite echipaje de intervenție.

Apoi a urmat a doua explozie, cea mai puternică care a rănit pompierii care interveneau.

Expertul bulgar Svetoslav Bencev a afirmat că procedura de transfer a gazului lichefiat dintr-o cisternă în alta este interzisă din cauza riscului de explozie, aceasta fiind cauza imediată care a produs exploziile.

Focul a fost localizat la ora 01:30, și stins la ora 03:29. O rămășită a unei cisterne a fost găsită la aproximativ 1,7 kilometri de la locul exploziei.

Două persoane au decedat în primele 24 de ore — una cu arsuri pe 95% pe suprafața corpului a murit a doua zi la spital, iar cealaltă a murit pe loc din cauza infarctului.

12 persoane au fost tranferate în străinătate, 4 fiind în stare critică, dar transportabile.

Restul fie erau răniți prea grav pentru a putea fi transportați (trei persoane cu arsuri de peste 95% pe suprafața corpului, dintre care un civil a decedat la patru zile după explozie și doi angajați ai stației GPL care au murit după o săptămână), sau dimpotrivă, nu aveau arsuri prea grave și puteau fi tratați în spitalele din România.

42 persoane au fost externate (40 din spitale din țară și 2 din spitale din străinătate) după cel mult 20 zile de spitalizare.

O a șasea persoană a murit la Lubeck, în Germania, pe data de 30 septembrie.

Calendar Ortodox 28 august 2024

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; unitischimbam.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 28 august 2024
Sf. Cuv. Moise Etiopianul;
Dreptul Iezechia;
Sf. Cuv. Iosif Isihastul

 

Sinaxar 28 August


 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul (“cel din tâlhari”), Etiopianul.

Acest fericit era de neam etiopian si la fata peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politicesti. Pentru firea lui cea rea si pentru viata tâlhareasca l-a gonit domnul sau.

Pizmuind el pe un pastor care îl zaticnise de la un lucru rau, s-a hotarât sa-l ucida; si aflând ca acela este de cealalta parte de apa Nilului si fiind apa mare, îsi lua sabia în gura, si-si puse camasa în cap, si trecu înot.

Dar pastorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci alesi, si însiruindu-i pe o funie, a trecut iarasi Nilul înot.

Si mâncând carnurile, si vânzând pieile pe vin, s-a dus la sotii lui.

Acestea le-am povestit ca sa vedeti, ca este cu putinta ca cei ce vor, pot sa se mântuiasca prin pocainta.

Acesta în cele din urma venind întru umilinta, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânastire, si atât s-a pocait încât a tras si pe sotii lui catre Hristos prin pocainta.

Iar oarecând sezând în chilia sa, nimerira la dânsul niste tâlhari, nestiind ca el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un streang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, si-i duse la obste.

Si zise catre frati:

De vreme ce mie nu mi se cade sa fac nedreptate, am aflat pe acestia ce venira sa-mi faca rau. Ce porunciti pentru ei?

Iar aceia daca-l cunoscura ca el este Moise, vataful de tâlhari cel vestit si nebiruit, se marturisira lui Dumnezeu, si se lepadara de lume si se facura calugari foarte iscusiti.

De aceea traind sfântul cu placere dumnezeiasca si luptându-se cu demonul neastâmpararii, a murit fiind batrân de 75 de ani, facându-se si preot, si lasând 70 de ucenici.

Despre acesta vorbeste Patericul egiptean sub numele de Moise “cel din tâlhari” sau Moise Arapul.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Diomid si Lavrentie, care, fiind legati de plop si sagetati, s-au savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a savârsit (715 – 687).

Dreptul Iezechia (715 – 687  î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz.

Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.

A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani.

Inflacarat adorator al Adevaratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon.

In vremea sarbatoririi Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel, Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat.

Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe locuri din regatul lui Israel.

Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit rugaciunile.

Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia.

Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu sa se predea.

Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana.

La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi.

Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale, pentru ca va muri in curind.

Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani.

Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu.

Dar si mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire.

Iezechia a murit la virsta de 54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim.

Amintirea Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de brânza).

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu.

Dreapta proorocita Ana se tragea din neamul Aserilor si era fiica lui Fanuel.

Ea a trait cu sotul sau timp de sapte ani pâna la moartea acestuia.

Dupa moartea lui, Dreapta Ana a dus o viata stricta si pioasa, “neparasind Templul si slujindu-l pe Dumnezeu zi si noapte în post si rugaciune” (Luca 2, 37).

Când Dreapta Ana avea 84 de ani, l-a vazut pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim.

Fusese adus pentru a fi inchinat lui Dumnezeu drept copil prim-nascut conform legii mozaice.

Dreapta Ana a auzit si cuvintele de profetie ale Sfintului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Proorocita Ana împreuna cu Sfântul Simeon au adus marire lui Dumnezeu si au spus tuturor ca Mesia a venit îin lume (Luca 2, 38).

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Soborului Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de Departe” (sursa: ro.orthodoxwiki.org)

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959)

Gheron Iosif Isihastul (n. 1898 – d. 1959), cunoscut și ca Iosif al Peşterii, a fost monah și stareţ în Muntele Athos.

A fost mult-lăudatul părinte duhovnicesc al stareților Efrem Filotheitul, Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul, Efrem Katunakiotul (prăznuit la 27 februarie) şi al altora, ce sunt direct răspunzători de revitalizarea a şase din cele douăzeci de mănăstiri ale Sfântului Munte.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959)

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959)


 

Gheron Iosif Isihastul (n. 1898 – d. 1959), cunoscut și ca Iosif al Peşterii, a fost monah și stareţ în Muntele Athos.

A fost mult-lăudatul părinte duhovnicesc al stareților Efrem Filotheitul, Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul, Efrem Katunakiotul (prăznuit la 27 februarie) şi al altora, ce sunt direct răspunzători de revitalizarea a şase din cele douăzeci de mănăstiri ale Sfântului Munte.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 august.

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 - 1959) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

 

Biografie


 

Anii de început

Francisc s-a născut în Paros, din părinţii Gheorghios şi Maria, în 1898.

Adolescent fiind, a mers să muncească în Pireu.

La douăzeci şi trei de ani, a început să citească vieţile Sfinţilor, un moment de cotitură duhovnicească pentru el.

Aceste vieţi, îndeosebi cele ale nevoitorilor aspri, precum şi un vis al său, i-au stârnit dorinţa de a intra în monahism.

A răspuns la această dorinţă postind şi rugându-se într-un ţinut de ţară pustiu din apropiere, şi plecând apoi la Muntele Athos.

 

Athonit

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 - 1959) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Viitorul Stareţ tânjea după rugăciunea neîncetată, însă avea mari necazuri – din pricină că nu putea găsi un părinte duhovnicesc şi fiindcă mulţi monahi erau nepăsători faţă de rugăciunea neîncetată.

Eram nemângâiat pentru că îmi doream atât de fierbinte să aflu ce trebuie să fac pentru a-L afla pe Dumnezeu; şi nu numai că nu-l găseam, ci nimeni nu mă ajuta câtuşi de puţin.

În toiul acestor întâmplări, însă, s-a învrednicit de a vedea Lumina Nezidită, şi a primit darul rugăciunii neîncetate.

Dintr-odată, m-am schimbat deplin şi am uitat de mine.

M-am umplut de lumină în inimă, şi în afară, şi peste tot, fără să mai ştiu dacă am trup.

Rugăciunea a început să se rostească de la sine în lăuntrul meu…

În această perioadă, a vieţuit în locuri izolate pentru a rosti Rugăciunea lui Iisus.

În cele din urmă, s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, care va deveni împreună-nevoitor cu dânsul, şi a aflat că împărtăşesc aceeași dorinţă de isihie, aşa că au hotărât să găsească un Stareţ încercat.

L-au găsit pe Stareţul Efrem Dogarul, şi şi-au rânduit vieţile pentru a dobândi un maxim de tăcere necesară lucrării Rugăciunii lui Iisus.

Pe lângă nevoinţa şi rânduiala sa de rugăciune, Părintele Iosif mergea la răsărit într-o peşteră, unde rostea Rugăciunea lui Iisus vreme de şase ceasuri.

După moartea Stareţului Efrem Dogarul, Părinţii Iosif şi Arsenie au petrecut câteva veri perindându-se dintr-un loc în altul, în jurul vârfului Muntelui Athos, pentru a rămâne neştiuţi şi pentru a afla şi a învăţa de la călugării înduhovniciţi.

Iarna, în schimb, se întorceau la coliba lor din pustia de la Sf. Vasilie.

Singura lor avere erau veşmintele monahale zdrenţuite, iar Părintele Iosif mânca zece grame de pesmeţi pe zi, adăugind uneori câteva ierburi fierte.

Vorbeau puţin, ca să se poată ruga mai mult.

Părintele Iosif a fost, în această perioadă, atacat de demonul curviei, cu care s-a luptat vreme de opt ani, având ca arme privegherile îndelungate şi folosind un scaun în loc de pat de dormit.

În cele din urmă, Părinţii Iosif şi Arsenie au descoperit un duhovnic şi nevoitor încercat, Stareţul Daniil.

 

Sfânta Ana Mică (Mikragianna)

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Odată cu trecerea timpului, faima lui Gheron Iosif a început să se răspândească.

După ce Părintele Arsenie a cedat stăreţia care i se cuvenea în virtutea vechimii în monahism, Gheron Iosif a primit trei fraţi ca să vieţuiască împreună cu ei, alţii rămânând acolo doar pentru scurtă vreme.

În 1938, căutând singurătatea, din pricina numărului crescând de monahi care îi cereau sfatul, s-a dus într-o peşteră de lângă Sfânta Ana Mică, unde obştea a ajuns să numere şapte fraţi.

După aproape 13 ani, cantitatea mare de muncă fizică necesară vieţuirii în acel loc i-a copleşit, cea mai mare parte a părinţilor îmbolnăvindu-se.

Gheron Iosif a mutat obştea mai la vale, lângă mare, la Noul Schit (Nea Sketi).

Gheron Iosif a adormit întru Domnul la 15 August 1959.

 

Citate


 

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

A lucra rugăciunea minţii înseamnă a te sili pe tine însuţi să spui continuu rugăciunea cu gura. Fără întrerupere. La început repede; să nu aibă timp mintea să nască gânduri trecătoare. Să ai atenţia concentrată numai asupra cuvintelor : “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. După mult timp (de rostire cu glasul) se obişnuieşte mintea şi o spune de la sine. Şi te îndulceşti de ea ca şi când ai avea miere în gură. Şi doreşti să o tot spui. Dacă o laşi, îţi pare foarte rău.

Când mintea ajunge să se obişnuiască şi să se umple – să o înveţe bine – atunci o trimite şi în inimă. Pentru că mintea ta este cea care hrăneşte sufletul. Lucrarea ei este aceea de a coborî în inimă tot ceea ce vede sau aude, fie bun, fie rău, deoarece în inimă este centrul puterii duhovniceşti şi trupeşti a omului, este tronul minţii. Deci, când cel care se roagă îşi păzeşte mintea să nu-şi imagineze nimic şi este atent numai la cerinţele rugăciunii, atunci respirând uşor, cu oarecare efort şi voinţă, o pogoară în inimă şi o ţine înlăuntru şi spune cu ritm rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. La început, spune de câteva ori rugăciunea şi respiră o dată. După aceea, când mintea se obişnuieşte să stea în inimă, spune la fiecare respiraţie o dată rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase” insuflând, şi: “miluieşte-mă” răsuflând. Aceasta se face până când harul dumnezeiesc va umbri şi va lucra în suflet. După aceasta, totul este contemplaţie (vedere duhovnicească).

Rugăciunea se spune în tot locul; stând jos sau în picioare, culcat în pat sau mergând. “Neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiri” daţi, spune Apostolul. Nu numai înainte de culcare trebuie să te rogi. Este nevoie de multă strădanie. Când oboseşti, aşază-te. Apoi iarăşi ridică-te. Să nu te ia somnul.

Toate acestea se numesc “lucrare”. Tu arăţi lui Dumnezeu voinţa ta. Apoi totul depinde de Acesta, dacă îţi va da sau nu. Dumnezeu este începutul şi sfârşitul. Harul Lui lucrează totul. El este puterea mobilizatoare. Iar cum se întâmplă aceasta, cum lucrează iubirea, ştii. Trebuie să păzeşti poruncile. Când te scoli noaptea şi te rogi, când vezi un bolnav şi îţi este milă de el, când vezi pe văduvă sau pe orfan, pe bătrân şi ai milă de ei, ajutându-i, atunci te iubeşte Dumnezeu. Mai întâi Acela te iubeşte şi îţi reaşează harul Său. Apoi noi dăruim din ale Sale: “ale Tale dintru ale Tale”.

Dacă voieşti să-L găseşti numai prin rugăciune, să nu scoţi nici o răsuflare fără rugăciune. Să fii atent numai să nu primeşti nici un fel de năluciri. Deoarece Dumnezeu este fără formă de închipuit, fără culoare. Este mai presus de orice închipuire. Nu putem să-L comparăm cu nimic. Este prezent ca o dulce şi abia perceptibilă suflare în cugetele noastre. Starea de reculegere, de pătrundere vine când te gândeşti la cât de mult L-ai supărat pe Dumnezeu. Care este atât de milostiv, atât de plin de iubire. Care S-a răstignit şi toate le-a îndurat pentru noi. Toate acestea şi multe altele câte a suferit Domnul, dacă te gândeşti la El, îţi vor aduce starea de reculegere duhovnicească. Dacă vei putea să spui rugăciunea neîncetat şi cu voce, în două-trei luni o vei deprinde. Şi te va umbri harul şi te va răcori binefăcător. Numai să poţi să o spui cu voce şi fără întrerupere. Când o va prelua mintea, atunci vei înceta să o mai spui cu gura. Şi iarăşi, dacă mintea o lasă, începe de la sine a o spune gura. Toată strădania este trebuincioasă atunci când o spui cu gura, până când se va deprinde, la început. Apoi, în toţi anii vieţii tale, o vei spune cu mintea fără osteneală.

Aşa că: nu vrei sa pătimeşti? Înseamnă că nu vrei să urci. Dacă cineva nu vrea să îndure necazurile, atunci să nu îndrăznească să ceară har de la Dumnezeu. De aceea ţi-a luat harul, pentru a deveni înţelept. Va veni din nou. Nu te va lăsa. Este rânduiala lui Dumnezeu. Dar iarăşi va pleca. Şi iarăşi va veni. Este de ajuns să nu încetezi a-l cere, până când te va arăta desăvârşit.

“Dar înainte de orice altceva”, spuse bătrânul cel sfânt, “roagă-te cu osârdie Domnului, ca să-ţi poată deschide porţile Luminii. Nimeni nu poate să înţeleagă Adevărul, dacă nu i se dăruieşte înţelegerea de către Dumnezeu Însuşi, Care a descoperit-o fiecăruia dintre cei ce L-au căutat cu rugăciune şi dragoste.”

 

Scrieri


 

- Mărturii din viaţa monahală, de Gheron Iosif, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996.

 

Imnografie


 

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 - 1959) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

Glasul al 4-lea

A isihaştilor fiind pildă şi culme şi lucrător preaiscusit al trezviei, nevoitor ales şi cuvios încercat, scoate dar pe fiii tăi dintru toată nevoia, Iosif minunatule, te rugăm mijloceşte neîncetat la Domnul pentru noi să ne arate mila Sa pururea.

Condacul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

Glasul al 2-lea

Ca o stea preastrălucită arătatu-te-ai şi mijlocitor neadormit pentru ucenicii tăi, pe cei din întunericul patimilor luminând, fiind dascăl nerătăcit, pentru monahi îndrumător, care se roagă cu încredere: Dă-ne, Părinte, harul pe care-l ai de la Domnul, că tu ai milă pentru toţi cei ce, Iosife, te laudă.

 

Viața Sfântului Cuvios Iosif Isihastul


 

articol preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 - 1959) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul (1898 – 1959) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniți ai secolului XX. Datorită ucenicilor săi, care au transmis și au pus în practică învățătura și modul său de viață în comunități din ce în ce mai mari, el poate fi considerat pe bună dreptate principalul autor al actualei restaurări a tradiției rugăciunii inimii din Muntele Athos.

Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc. Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenței să lucreze în portul Pireu, iar apoi s-a înrolat în armată. După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena pe un monah aghiorit de la o chilie din Kareia, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos. A împărțit toată averea sa săracilor și celor din casa lui și a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte.

Venit la Athos la vârsta de 23 de ani, hrănindu-se cu istorisirile despre marii asceți, a căutat imediat un părinte duhovnicesc care să-l învețe rugăciunea inimii. Însă nu a găsit pe nici unul. După o scurtă ședere la Katunakia, alături de bătrânul Daniil, a plecat spre Vigla, în apropiere de peștera Sfântului Atanasie Athonitul. În acest răstimp a cercetat multe peșteri și locuri, unde au trăit cuvioși athoniți. În cele din urmă, s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, care va deveni împreună-nevoitor cu dânsul, și a aflat că împărtășesc aceeași dorință de isihie, așa că au hotărât să găsească un Stareț încercat. L-au găsit pe Starețul Efrem Dogarul, și s-au așezat într-o colibă sărmană și dărăpănată de la Schitul Sfântului Vasile. Stăteau în colibă numai în timpul celor mai reci luni de iarnă; în restul anului, vreme de aproape zece ani, au stat în peșterile de piatră din stâncile Athosului, hrănindu-se cu puțină pâine uscată și dedicându-și tot timpul rugăciunii.

În luna ianuarie a anului 1938, bătrânul Iosif împreună cu părintele Arsenie au plecat de la schitul Sfânta Ana Mică, într-un locul depărtat și ascuns în munți. Aici au zidit un paraclis în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, precum și trei mici chilii. În cei aproape 13 ani de ședere la Sfânta Ana, în jurul părintelui Iosif Isihastul s-au adunat deja 7 nevoitori.

Sfântul Iosif nu și-a îngăduit niciodată odihnă în nevoințe, în ciuda unei sănătăți șubrede ce l-a adus treptat într-o stare de semi-paralizie. Cu toate acestea, pentru că ucenicii săi mai tineri nu puteau îndura asprimea peșterilor, in iunie 1951, a decis să-și mute obștea intr-un loc mai accesibil, la Schitul Nou.

Aici, după puțină vreme, pe 28 august 1959, și-a dat sufletul lui Dumnezeu ca un adevărat mucenic.

De-a lungul vieții, pentru jertfa sa, Dumnezeu i-a dat multe daruri duhovnicești: vederea luminii, vedenii minunate, înainte-vedere și cunoașterea gândurilor. După adormirea sa, Sfântul Duh a dat mărturie de prezența Sa în el, rămășițele sale răspândind bună mireasmă.

 

Făgăduința Preasfintei Maici către aghioriți – Sf. Iosif Isihastul


 

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Nu aʼncetat albul Athon, cu culmea înălțată,
pomi a hrănit la poala lui, ierburi ce floare poartă,
când, după ce Sʼa răstignit Hristos Mântuitorul,
Sfintei Maicii lui Dumnezeu preamare s-a dat harul.

Când a venit către Athon cu-Apostolii pe mare,
la Dumnezeul tuturor a îndrăznit a cere,
zicând: „Copile preadorit, Tu, Fiul meu și Doamne,
locul acesta dăruieʼmi livadă să îmi fie;

de la un cap la celălalt singură să miʼl umplu,
podoabă pomi cuvântători și flori să pun întrʼînsul,
să facă rod cuvântător, oricine să mănânce
și la oricare pom va vrea a cerceta să-alerge;

de-ajuns să nu dea înapoi cel care cercetează,
și, cu răbdare căutând, neîndoios aflaʼl-va;
nici chiar de cele pentru trai să nʼaibă grijă iarăși,
luându-se cu griji lumești și sufletul lăsânduʼși”.

Dacă martor adevărat chiar Ziditoru-i este,
Care hrănește păsărea și tot ce se târăște,
făptura după chipul Său dumnezeiesc cum oare
neîngrijită va lăsa și fără apărare?

Iar dacă încă mai îmi ceri și-a doua mărturia,
peʼmpărăteasa o auzi, pe Maica Lui, Maria,
că zice: „De cel ce aici pentru-al meu nume șade
fărʼa uita deʼndatoriri și voia mea o face

eu însămi mă voi griji să-i trimit de mâncare
șiʼn toată boala șiʼn necaz îi voi fi scutitoare
și solitoare sus, în cer, bună, vrednică, mare
lui însămi mă voi arăta, cum nu i-a fost nicicare.

Pentru că Eu născutu-L-am și L-am hrănit la sânuʼmi
pe Domnul meu și Dumnezeu, Mântuitorul lumii,
Căruia înainteʼi stau și Stăpânii, și Tronuri,
și Heruvimi, și Serafimi, și oștile de Îngeri,

cete de-Apostoli, de Proroci, de Mucenici, toți Sfinții,
și Eu, Împărăteasa tuturor de pe pământ, cum și din cer,
Deci, de voiești, ascultă-mă, și tot necazul poartă
Și Crucea Fiului meu tu să nu o lași vreodată.

și-ai să te veselești în veci cu sfântă rugăciunea
tuturor Sfinților și-a mea de-maică-mijlocitoarea. Amin”.

 

cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Iosif Isihastul pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

cititi si

- Gheron Iosif Spileotul sau monahul peşterii

 

Sfântul Cuvios Moise Etiopianul (†407)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Moise Etiopianul


 

Avva Moise Arapul sau Moise Etiopianul sau Moise cel din tâlhari a fost unul din marii Părinți ai pustiei Egiptului la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului ai V-lea.

A fost contemporan cu sfântul Arsenie cel Mare (prăznuit la 8 mai).

A murit ca mucenic în anul 407, când tribul berberic al mazakinilor (Libia) a distrus Schetia.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 august.

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) – foto preluat de pe basilica.ro

Cuviosul Moise era etiopian de neam și s-a născut în jurul anului 330.

A fost în tinerețe sclavul unui magistrat, dar acesta l-a alungat pentru multele răutăți pe care le făcea, așa că a devenit un tâlhar de temut.

Acesta în cele din urmă, venind întru umilință, din oarecare primejdie, s-a pocăit și s-a dus la Schetia, în pustia Egiptului, unde a fost primit de avva Isidor preotului Schitului și de avva Macarie cel Mare (prăznuit la 19 ianuarie), care l-au catehizat (că era păgân), l-au botezat și l-au învățat viața călugărească.

Intrând în viața monahală, cuviosul Moise s-a nevoit foarte mult, cu rugăciune și post, în lupte duhovnicești.

Fiind puternic chinuit de diavol, care încerca să îl ispitească cu patimile sale dinainte – mâncarea, băutura prea multă și curvia.

I-a mărturisit toate luptele sale avvei Isidor, care l-a mângâiat, spunându-i ca toți cei nou intrați în viața monahală sufereau astfel de ispite de la cel rău și arătându-i cum să se împotrivească ispitelor.

Se spune despre avea Moise că noaptea, când bătrânii dormeau, trecea pe la chiliile lor și le umplea cu apă, pe care o lua de la un izvor aflat la mare depărtare.

După mulți ani de lupte duhovnicești, din pizmă, diavolul l-a lovit, făcându-i o rană la picior, rană de pe urma căreia a suferit mult și a căzut la pat.

Când a priceput că această suferință îi venise de la cel rău, și-a înmulțit nevoințele și și-a înăsprit posturile, până când trupul său a ajuns cu totul uscat.

Dumnezeu, făcându-i răbdarea, l-a vindecat și i-a ridicat suferința, iar cuviosul s-a umplut de harul Duhului Sfânt.

După o vreme, a devenit părintele și povățuitorul duhovnicesc a peste 500 de frați, care l-au ales să fie hirotonit preot.

Când a venit înaintea Patriarhului ca să fie hirotonit, acesta, voind să îl încerce, a pus clericii să îl alunge din altar, zicându-i:

Arapule, ieși afară!“.

Cuviosul a ieșit afară, ascultător, iar clericii pe care patriarhul îi trimisese după el ca să asculte ce va spune l-au auzit mustrându-se pe sine și zicând: :

Câine, bine ţi-a făcut! Bine ţi-a făcut, trup negru! Dacă nu eşti vrednic, cum îndrăzneşti a intra în altar? Nu eşti om, şi pentru ce te duci la oameni, care sunt slujitorii lui Dumnezeu?”.

Clericii au spus toate acestea patriarhului, care l-a chemat înapoi și l-a hirotonit în treapta preoții, zicând:

Moise s-a făcut de acum cu totul alb!

Într-o zi, avva Moise s-a dus împreună cu mai mulți bătrâni la sfântul Macarie cel Mare, care le-a zis:

Văd între voi pe unul care va primi cununa muceniciei“.

Sfântul Moise a răspuns că era probabil vorba despre el, citând cuvintele Scripturii, că “Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri” (Matei 26, 52).

După ce s-au întors la mănăstire, la scurtă vreme au năvălit berberii.

Cuviosul le-a spus fraților că aceia care voiau să scape, să scape cu fuga, însă el avea să rămână, căci aștepta demult această zi.

Berberii au pătruns în mănăstire și l-au ucis, dimpreună cu șapte alți frați.

Unul din aceștia, care se ascunsese, a văzut coborându-se deasupra fraților uciși șapte cununi, iar deasupra lui stătea o cunună care îl aștepta; ieșind atunci afară, a fost prins și el și ucis de berberi.

Moaștele sale se află în Mănăstirea coptă a Maicii Domnului din El-Baramous în Egipt.

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul

Glasul al 4-lea:

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Moise. Şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul

Glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Pălmuind fețele etiopienilor celor înșelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, Moise prea-fericite.

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

 

Viața Sfântului Cuvios Moise Etiopianul


 

articol preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) – foto preluat de pe doxologia.ro

În părțile Egiptului era un tâlhar vestit, cu numele Moise, de neam etiopian și negru la față; el mai înainte a fost rob la un stăpân vestit care, pentru obiceiul lui cel rău și pentru multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el; iar el, plecând, s-a alăturat de tâlhari. Văzându-l ei că este tare cu trupul și aspru la obicei, l-au pus mai mare peste ei înșiși. Aceasta se povestește despre dânsul, ca și îndreptarea lui să fie arătată, adică ce fel de viață a avut și în ce fel de pocăință și plăcere de Dumnezeu a venit; căci și greșelile sfinților ce au fost mai înainte nu se tăinuiesc, spre preamărirea milostivirii lui Dumnezeu, prin care se scot vrednici din nevrednici și din păcătoși se fac drepți.

Deci Moise, făcând tâlharii și jafuri împreună cu tovarășii săi, mult sânge a vărsat și a săvârșit multe fapte necurate și rușinoase, făcându-se vestit prin răutatea sa și înfricoșat tuturor. Între alte fapte tâlhărești ale lui, se povestește și aceasta: el avea gând rău asupra unui cioban de oi pentru că, mergând el la o faptă rea, a fost împiedicat de câinii lui. Înștiințându-se de acel păstor că paște oile de partea cealaltă a râului Nil, a voit să-l ucidă; dar râul era atunci revărsat. Deci, legându-și hainele și punându-le pe cap, și-a luat sabia în dinți și s-a dus înotând pe râul cel mare. Văzându-l păstorul de departe cum înota prin râu, și-a lăsat oile și s-a ascuns. Moise, înotând cu repeziciune, a ajuns și, negăsind pe păstor, a tăiat patru berbeci mai aleși pe care, legându-i cu o funie, a înotat iarăși înapoi pe râul Nilului, trăgând berbecii după sine. Deci, jupuindu-i, a mâncat carnea cea bună, iar din piele a făcut foale pentru vin.

Petrecând Moise într-o viață rea ca aceasta multă vreme, și-a venit în simțire după o întâmplare oarecare. Și anume, Dumnezeu, milostivindu-Se spre dânsul, l-a chemat la pocăință, pentru că El nu voiește moartea păcătoșilor, ci întoarcerea lor spre mântuire. Deci păcătosul s-a umilit cu inima și, căindu-se de faptele sale cele rele, a lăsat tâlhăritul și pe tovarășii săi și s-a dus în pustie, la o mănăstire. El s-a dat în supunere la slujba egumenului și a fraților; dar mai ales la slujba lui Dumnezeu și vărsa multe lacrimi ziua și noaptea, căindu-se de păcatele sale făcute mai înainte. Deci, petrecând toate slujbele care i se porunceau și cu osârdie ostenindu-se, s-a făcut monah ales. După câtăva vreme, luând o chilie sihăstrească, viețuia singur întru Domnul, curățindu-și prin pocăință greșelile făcute mai înainte.

Petrecând el în îndreptarea aceasta, au năvălit asupra lui în chilie patru tâlhari, neștiind că el este Moise. Fiind el singur, i-a biruit și i-a legat și, luându-i în spate ca pe niște saci umpluți cu paie, i-a dus în mânăstire la biserică, zicând fraților: „Deoarece mie nu mi se cade a face strâmbătate nimănui, iar aceștia venind asupra mea, eu i-am prins; deci, ce porunciți pentru ei?”. Părinții au poruncit să-i dezlege și să-i lase liberi, zicând: „Nouă nu ni se cade să ucidem pe nimeni”. Cunoscând tâlharii că este Moise, care mai înainte a fost vătaf de tâlhari, s-au mirat de această schimbare a vieții lui, au preamărit pe Dumnezeu și, umilindu-se singuri, au venit în frica lui Dumnezeu; deci, pocăindu-se, s-au făcut cu toții monahi iscusiți. Nu numai dânșii, dar și alți tâlhari, auzind de Moise, vătaful lor, că s-a pocăit și s-a făcut monah, s-au lepădat și ei de tâlhărit și de toate obiceiurile cele rele și s-au făcut monahi îmbunătățiți.

Acest nevoitor petrecând în ostenelile pocăinței, de la început au năvălit asupra lui diavolii desfrânării prin gânduri necurate și prin pofte ispititoare, trăgându-l la obiceiul cel dintâi al poftei destrăbălate, după cum singur a spus mai în urmă fraților, zicând: „Atâta supărare am suferit de la războiul poftei trupești, încât puțin de n-am căzut din făgăduința monahicească”.

Mergând în schit la părintele Isidor preotul, i-a spus toate războaiele cele trupești. Sfântul Isidor a zis către dânsul: „Nu te tulbura, frate, că încă ești între cei noi începători; și pentru aceea diavolii mai aspru năvălesc asupra ta, căutând în tine obiceiul cel mai dinainte. Pentru gonirea lor te povățuiesc să primești postirea cea din toate zilele și înfrânarea în mâncare, ca să nu-ți saturi pântecele. Că precum câinele cel obișnuit a roade oasele lingă măcelărie, nu se duce până nu se închide, și după ce s-a închis, nefiind nimeni care să-i arunce ceva, se duce topindu-se de foame, asemenea și diavolul desfrânării șade lingă omul care se hrănește până la săturare. Iar dacă vei petrece în post și în înfrânare, omorându-ți mădularele cele trupești, închizându-ți ușa mâncării prin postire și nelăsând să intre în stomac săturarea, care naște pofta trupească, atunci diavolul, ca un câine gonit de foame, supărându-se, se va duce de la tine”.

Intrând în chilie, Moise, robul lui Dumnezeu, și închizându-se, a petrecut în postirea cea de toată ziua, mâncând o bucățică mică de pâine seara, după apusul soarelui și ostenindu-se mult la lucrul mâinilor. El de 50 de ori se scula în fiecare zi la rugăciunea pe care o săvârșea în genunchi. Deși ostenea trupul său cu osteneli și-l ascuțea în postiri, nu înceta într-însul pofta care pornește spre păcat. Pentru aceea a mers iarăși la părintele Isidor și i-a zis: „Părinte, nu pot să stau în chilia mea, luptându-mă de patimile trupești”. Iar fericitul Isidor, luându-l, l-a suit pe vârful casei și i-a zis: „Caută spre apus”. Moise, căutând, a văzut o mulțime de diavoli înfricoșați, gîlcevindu-se și gătindu-se de război. Atunci iarăși a grăit sfântul: „Caută de privește spre răsărit”. Privind, a văzut o mulțime de sfinți îngeri, purtători de lumină, asemenea pregătiți de război. Zis-a Sfântul Isidor către Moise: „Cei dinspre apus ridică război asupra sfinților lui Dumnezeu, iar cei dinspre răsărit se trimit de Domnul spre ajutorul neputincioșilor celor buni. Însă vezi că mai mulți sunt aceia ce ne ajută nouă, decât aceia ce se scoală asupra noastră”. Moise, întărindu-se cu o vedenie ca aceasta și cu cuvintele starețului, s-a întors în chilia sa, și iarăși se îndeletnicea cu postire și rugăciuni și cu obișnuitele lui osteneli.

Dar tot nu-l părăsea din război, ci mai ales, aprinzându-se din nălucirile cele din visuri, pătimea supărare de la vrăjmaș. Deci, sculându-se, a mers la un alt stareț oarecare, sfânt și foarte iscusit, și i-a zis: „Părinte, ce să fac, că visele îmi întunecă mintea și, aprinzându-mi trupul, îndulcindu-mi mintea și nălucindu-mi prin vedenia visului, mă împing la păcat”. Starețul a zis: „De vreme ce mintea ta n-ai despărțit-o de acea dulce pătimire, care se face în năluciri, pentru aceea pătimești această urâtă supărare. Deci, să faci ceea ce-ți voi zice ție: să stai la priveghere și încet să te obișnuiești cu ea; să te rogi cu trezire și te vei izbăvi de acel război”.

Moise, primind un sfat bun ca acesta de la sfântul povățuitor cel iscusit, s-a întors la chilie și a început a se deprinde în privegherea cea de toată noaptea. De aceea stătea în mijlocul chiliei toată noaptea, neplecându-și genunchii în rugăciune, ca să scape de biruirea cea din vis, ci se ruga stând drept. El a petrecut șase ani într-o chinuire de sine ca aceasta, și nici așa nu putea să se izbăvească de supărarea trupului, care se luptă împotriva duhului – așa voind Dumnezeu -, adică, fiind ispitit ca aurul în ulcea, să primească cea mai slăvită cunună a vieții celei pătimitoare.

După aceasta, nevoitorul cel viteaz a găsit altă rânduiala de viață aspră: ieșind noaptea din chilia sa, înconjura chiliile cele sihăstrești ale bătrânilor celor din pustie, și, luând vasele lor de apă, pe care le găsea deșarte, le aducea apă fără să știe ei. Apa era departe de locurile acelea, căci unii bătrâni își aveau chiliile lor ca la două stadii departe de apă, iar alții ca la trei, la patru și mai mult. Și cum unii nu puteau să-și aducă apă singuri, fiind bătrâni, el umplea în fiecare noapte vasele lor cu apă. Astfel ostenindu-se el, și diavolul nesuferind să-i vadă suferința lui, i-a făcut – cu voia dumnezeiască -, o răutate în acest fel: într-o noapte, acest fericit iubitor de osteneală, plecând la un puț, diavolul l-a lovit foarte tare peste șale cu un păr mare, și a rămas acolo zăcând ca un mort. Făcându-se ziuă, monahii au mers la puț pentru apă și au găsit pe Moise zăcând mai mult mort.

Deci, ducându-se ei, au spus despre aceasta marelui Isidor, părintele schitului, iar acesta, mergând cu frații, l-a luat și l-a dus la biserică; deci, Moise, fiind slăbănogit, a bolit atâta vreme, încât abia după un an s-a întărit cu trupul. Părintele Isidor i-a zis: „Frate Moise, încetează de acum a te mai lupta cu diavolii mai presus de măsură; căci și în această vitejie se cade a păzi măsura”. Moise, nebiruitul ostaș al lui Hristos, a răspuns: „Nu voi înceta de la luptă până nu vor înceta de la mine nălucirile visurilor”. Atunci Isidor i-a zis: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, iată, acum au încetat de la tine acele pătimașe supărări, și de aici înainte vei petrece în pace. Deci, apropie-te cu îndrăzneală și împărtășește-te cu dumnezeieștile Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos; însă să știi aceasta, că pentru aceea a fost lăsat asupra ta un război trupesc greu ca acesta, ca să nu te lauzi în mintea ta că ai biruit patimile cu ale tale postiri și nevoințe și ca să nu pieri, înălțându-te”.

Moise, auzind acestea și împărtășindu-se cu dumnezeieștile Taine, s-a dus la chilia sa. De aici înainte el a petrecut în pace de războaiele cele de mai înainte, luând aminte de sine în liniștita viață pustnicească. După câteva luni, fiind întrebat de-l mai supără patimile, el a răspuns: „De când a făcut rugăciunea pentru mine Părintele Isidor, slujitorul lui Hristos, de atunci nici un fel de supărare nu mai pătimesc”. După niște ispitiri ca acestea, fericitul Moise a câștigat odihnă prin milostivirea lui Dumnezeu și a viețuit din acea vreme restul vieții sale fără de patimă și fără de supărare; iar asupra diavolilor a luat de la Dumnezeu putere mare, încât el îi defăima pe aceia ca pe niște muște. Deci, el s-a umplut de darul Sfântului Duh și s-a făcut cinstit între părinți.

Sfântul ajungând vestit pentru viața sa îmbunătățită, a auzit despre dânsul stăpânitorul acestei lături și a mers la schit, vrând să vadă pe părintele Moise. Despre sosirea acestuia i-a spus starețului, dar cuviosul, sculându-se, a ieșit din chilie, vrând să fugă și să se ascundă într-o baltă cu trestie. Atunci l-au întâmpinat slujitorii care erau cu boierul și l-au întrebat, zicând: „Unde este chilia părintelui Moise?”. Iar el a răspuns: „El este un bătrân nebun și foarte mincinos și are viață necurată”. Ei, auzind aceasta, s-au mirat și au trecut alăturea. Când au mers la biserică, boierul a zis către clerici: „Eu, auzind de părintele Moise, am venit să mă binecuvântez de dânsul. Dar ne-a întâmpinat pe noi un monah mergând în Egipt, și, întrebându-l unde petrece părintele Moise, el a zis multe cuvinte de hulă contra lui, numindu-l nebun, mincinos și că ar avea viață necurată”. Clericii, auzind aceasta, s-au mâhnit și au zis: „Ce fel era acel stareț care v-a spus vouă cuvinte urâte împotriva sfântului bărbat?”. Ei au răspuns: „Un bătrân înalt, negru la față și îmbrăcat în haină proastă”.

Clericii au zis: „Acela este cu adevărat părintele Moise și de vreme ce nu a voit să fie văzut de voi și cinstit, de aceea a grăit acele vorbe pentru sine însuși”. Boierul, folosindu-se mult, s-a dus, mulțumind lui Dumnezeu. Astfel Cuviosul Moise fugea de slavă și cinstea omenească și de vorbirea cu mirenii care veneau la dânsul, precum se scrie în Pateric despre iubirea lui de străini. Odată se dăduse poruncă tuturor părinților viețuitori în pustie, zicându-le: „Să postiți toată săptămâna aceasta și să faceți Paștile”. Din întâmplare au venit niște frați străini din Egipt la părintele Moise și starețul le-a dat să mănânce puțină fiertură. Vecinii lui, văzând fumul, au spus clericilor: „Iată, Moise a nesocotit porunca, și-și face bucate!”. Iar ei au zis: „Când va veni în sobor, atunci îl voi certa pe el”. Însă toți știau postirea lui Moise. Când a sosit sâmbăta, Moise a venit la biserică, la cântarea cea sobornicească, și i-au zis părinții înaintea tuturor: „Părinte Moise, porunca cea omenească ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârșit-o”.

Încă și în viața Cuviosului Arsenie cel Mare, se povestește: Un frate oarecare venind de departe în schit, voia să vadă pe Cuviosul Arsenie și, fiind dus la dânsul, l-a văzut pe el; dar nu s-a învrednicit a auzi cuvintele aceluia, pentru că starețul ședea și privea în jos, fără să zică o vorbă. Apoi, ieșind de la dânsul, a rugat pe clericul care îl ducea, să-l ducă la părintele Moise, care din tâlhar s-a făcut călugăr. Clericul a dus pe acel frate străin la Moise, care i-a primit pe ei bucurându-se; apoi i-a odihnit, i-a ospătat și i-a eliberat, arătându-le multă dragoste. Deci, clericul a zis către acel frate străin: „Iată, i-ai văzut pe amândoi, pe părintele Arsenie și pe părintele Moise. Care din ei ți se pare că este mai bun?”. Fratele cel străin a zis: „Cel ce ne-a primit pe noi cu dragoste, acela este mai bun!”. Atunci un stareț din cei plăcuți lui Dumnezeu, auzind aceasta, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, arată-mi mie lucrul acestor părinți, căci unul fuge de oameni pentru numele Tău, iar celălalt îi primește pe toți pentru numele Tău; drept aceea, care este mai desăvârșit dintr-înșii?”. Starețul a văzut într-o vedenie două corăbii mari, înotând pe un râu mare; într-una era Cuviosul Arsenie și duhul lui Dumnezeu îi îndrepta corabia cu multă liniște; iar în cealaltă era Cuviosul Moise și îngerii lui Dumnezeu cu el, îi îndreptau corabia și puneau faguri de miere în gura lui.

Cuviosul Moise, petrecând mulți ani în nevoințele pustnicești, s-a învrednicit de rânduiala preoțească după o descoperire dumnezeiască. Deci, când l-a ridicat întâi la treapta preoției și a fost îmbrăcat în stihar, episcopul a grăit către dânsul: „Acum părintele Moise este alb cu totul!”. Moise a zis către episcop: „Stăpâne, oare cele din afară fac pe preot alb sau cele dinăuntru?”. Ca și cum ar fi zis: „Oare îmbrăcămintea dinafară, care acoperă trupul, face vrednic pe om de preoție sau bunătățile cele dinăuntru?”. Episcopul, voind să-l ispitească dacă este cu adevărat rob al lui Hristos și dacă are bunătăți înăuntru, a zis clericilor: „Când va intra Moise în altar, să-l goniți; apoi să vă duceți după dânsul, să ascultați ce va grăi”. Clericii au făcut aceasta și l-au izgonit din altar, zicându-i: „Arapule, ieși afară”.

El, ieșind și stând la loc deosebit, se ocăra pe el, zicând: „Câine, bine ți-a făcut! Bine ți-a făcut, trup negru! Dacă nu ești vrednic, cum îndrăznești a intra în altar? Nu ești om, și pentru ce te duci la oameni, care sunt slujitorii lui Dumnezeu?”. Clericii, auzind aceste cuvinte ale lui, au spus episcopului. Episcopul a poruncit să-l cheme iar în altar și l-a hirotonit preot. După aceea, l-a întrebat, zicându-i: „Părinte, ce-ai gândit când te-am izgonit și când te-am chemat iar?”. Moise a răspuns: „M-am asemănat câinelui care când este gonit, fuge, și când este chemat se întoarce iar, alergând degrabă”. Episcopul a zis: „Cu adevărat un om ca acesta este vrednic de dumnezeiescul dar; pentru că celor smeriți Dumnezeu le dă har”.

Acestui părinte i s-a făcut și mai înainte o ispitire ca aceasta. Când era încă între noii începători, odată, fiind adunare de frați în schit, părinții au vrut să-i ispitească smerenia lui și l-au defăimat, zicând: „Pentru ce arapul acesta umblă printre noi?”. El, auzind aceasta, a tăcut. Frații, când erau să plece, l-au întrebat, zicându-i: „Părinte Moise, nu te-ai tulburat când te-au defăimat părinții?”. El le-a răspuns cu cuvintele psalmistului: „M-am tulburat și n-am grăit…”

După primirea rânduielii preoțești, Cuviosul Moise, petrecând 15 ani și împlinind de la naștere șaptezeci și cinci de ani, a adunat șaptezeci și cinci de ucenici și s-a sfârșit mucenicește într-acest chip: într-una din zile, șezând cu frații, a zis: „Sculați-vă și fugiți de aici, că astăzi barbarii vor veni în schit să taie pe monahi”. Frații i-au zis: „Părinte, tu pentru ce nu fugi?”. El a zis către dânșii: „Eu am atâția ani și aștept ziua aceasta ca să se împlinească cuvântul Stăpânului meu Hristos, Care a zis: Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!”. Frații au grăit: „Nici noi nu vom fugi, ci vom muri cu tine”.

El le-a zis: „Eu n-am nevoie de aceasta, însă fiecare să se păzească pe sine cum petrece”. Frații, sculându-se, au fugit, rămânând dintre ei lângă dânsul numai șapte. După un ceas le-a zis: „Se apropie barbarii”. Unul din cei șapte frați, temându-se, a fugit din chilie într-un loc oarecare. Barbarii, intrând, au tăiat pe părintele și pe cei șase frați care erau cu dânsul. Fratele care fugise, șezând în locul lui unde se ascunsese, a văzut cerul deschis și șapte cununi luminoase pogorându-se din cer. După ducerea barbarilor, întorcându-se el în chilie, a găsit pe părintele și pe frați tăiați, iar trupurile lor zăcând în sânge. După aceasta, venind și ceilalți frați, le-au îngropat trupurile plângând.

Așa a fost sfârșitul Cuviosului părintelui nostru Moise arapul, care din tâlhar se făcuse monah și care, prin adevărată pocăință, a plăcut desăvârșit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul, dar și cerul i s-a deschis ca unui mucenic, și s-a învrednicit de cunună slavei, cu ale cărui rugăciuni să ne povățuiască și pe noi la adevărata pocăință și iubitorul de oameni Stăpânul Hristos, Dumnezeul nostru, să ne învrednicească Împărăției cerești, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

DIN TÂLHAR DE TEMUT, PREOT ȘI SFÂNT


 

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sf. Cuv. Moise Etiopianul (†407) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica

– Când va intra Moise în altar, goniți-l! le-a poruncit episcopul preoților. Apoi, duceți-vă după el și ascultați ce zice.

Călugărul Moise urma să devină preot. Nu credea că merită asta, mai ales că – de zeci de ani – se lupta să scape de gândurile pătimașe aduse cu el din lume. Întâi, fusese făcut diacon și fusese îmbrăcase într-un stihar alb:

– Acum Avva Moise e alb cu totul! a zis episcopul.

– Stăpâne, a reacționat Moise, oare hainele îl fac pe om vrednic de preoție sau ce are înăuntrul lui?! Doar Dumnezeu știe cât de negru îmi este sufletul, nu doar trupul…

Moise stătea acum la slujbă și se ruga. Mai era puțin și era dus în altar. S-a oprit înaintea acestuia și s-a închinat. Apoi, nu a mai putut să înainteze. Îl țineau pe loc bucuria și teama din inima sa prea mică pentru tot ce simțea atunci. De aceea, i-a cerut lui Iisus să-l ducă El de mână, până dincolo de ușile din fața lui.

– Ieși afară, Moise! a auzit când a dat să intre.

– Pleacă, arapule! i-a strigat altcineva.

Moise nu a scos nicio vorbă, s-a întors și a ieșit din biserică. „Bine ți-au făcut, trup negru!” se certa el. „Nu ești mai bun decât un câine, de ce ți-ai închipuit că poți sta alături de slujitorii lui Dumnezeu?!”

Clericii care, la sfatul episcopului, l-au urmărit pe Moise i-au ascultat vorbele, s-au întors la ierarh, i-au spus ce au auzit și mai marele lor a poruncit să fie adus înapoi, ca să-l hirotonească.

– La ce te-ai gândit, Moise, când te-am alungat? l-a întrebat episcopul.

– Că sunt ca un câine care fuge când e gonit și se reîntoarce când e chemat…

Moise Arapul, numit astfel pentru că avea pielea de culoare neagră, s-a născut în jurul anului 330. Era etiopian, a trăit în Egipt și – înainte să ajungă preot – a fost un tâlhar de temut.

Nu era un hoț de rând! Era chiar căpetenia unei cete mari de rău-făcători. Era vestit pentru cruzimea sa. Jefuia și omora oamenii, fără nici cea mai mică remușcare.

Odată, a vrut să ucidă un cioban, deoarece câinii lui îl opriseră să facă o faptă rea. A aflat că păstorul e cu oile de partea cealaltă a Nilului și a pornit înspre el. A înotat – cu hainele legate deasupra capului și cu sabia în dinți. De departe, ciobanul l-a văzut și, de frică, s-a ascuns. Negăsindu-l, Moise a înjunghiat patru berbeci, i-a legat cu o funie și a înotat înapoi, cu berbeci cu tot.

La un moment dat, Moise a regretat tot răul pe care l-a făcut și a decis să se îndrepte. S-a dus la o mănăstire din pustiul egiptean și a devenit monah. Nu i-a fost ușor să își schimbe viața, căci e dificil să te desprinzi de obiceiurile nepotrivite. Pentru a reuși acest lucru, e nevoie de perseverență, de voință și de ajutorul cuiva experimentat.

La mănăstire, Moise a avut parte de tot felul de încercări.

Le-a învins pe toate prin post, prin rugăciune, prin muncă, prin fapte bune și cu ajutorul duhovnicului său Isidor, care i-a fost alături și l-a ghidat.

Într-o noapte, în chilia lui au năvălit patru tâlhari. Moise i-a bătut și i-a legat; i-a luat în spate ca pe niște saci umpluți cu pene și i-a dus la biserică, zicându-le călugărilor să îi pedepsească pe hoți cum vor ei. Părinții au decis să fie eliberați.

Dar bandiții l-au recunoscut pe Moise și, impresionați de felul în care liderul lor s-a schimbat, au decis să se călugărească. Și alți hoți care au aflat de îndreptarea lui au devenit slujitori ai lui Dumnezeu.

A fost hirotonit preot după mulți ani de călugărie, apoi a întemeiat o mănăstire la care a slujit împreună cu 75 de ucenici. A trăit până la vârsta de 75 de ani. A știut de dinainte cum și când va muri. Într-o zi, le-a zis fraților să fugă, deoarece mănăstirea va fi atacată de necredincioși. La început, aceștia au refuzat să îl lase singur:

– Părinte, tu de ce rămâi? s-au îngrijorat ei.

– „Cine scoate sabia de sabie va pieri” spune Hristos, iar eu de mult aștept să se împlinească cuvinte Lui, să îmi răscumpăr și așa toate greșelile. În plus, am trăit deja destui ani…

În cele din urmă, au plecat aproape toți, iar cu el au rămas doar șapte monahi. Unul dintre ei s-a ascuns, pe când Avva Moise și ceilalți i-au așteptat pe tâlhari. Odată ce au ajuns în mănăstire, atacatorii i-au omorât. Din ascunzătoarea lui, supraviețuitorul a văzut cum se deschide cerul și șapte cununi luminoase coboară pe pământ.

Moise Arapul (numit și Moise Etiopianul) a devenit sfânt, fiind astfel răsplătit de Dumnezeu pentru felul în care L-a slujit.

Îl prăznuim în fiecare an, în 28 august.

Sfântul Nicolae Velimirovici i-a închinat un imn de laudă acestui om care s-a schimbat radical datorită ajutorului divin, datorită ascultării de duhovnic și datorită muncii cu el însuși – până în ultima clipă a vieții sale!

„Binecuvîntat este omul căruia
I-a iertat Dumnezeu păcatele!
Bucuros este el, bucuros în amândouă lumi!
Moise Arapul, ca un alt fiu risipitor,
La Domnul s-a întors, plângându-și păcatele cu amar!
El trupul și-a supus cu postiri lungi și aspre,
Al Avei Moise chip este negru,
Dar sufletul lui este alb!
El trupul și-a supus cu privegheri lungi și aspre,
Și astfel a scăpat din al diavolilor laț.
Sufletul lui s-a făcut precum un lac de munte,
Care privește la cer, cu ape limpezi, clare:
în unda lui chiar Cerul își vede chipul.
Frații pe Avva Moise îl întreabă:
„Păcatele altora nu te întristează?
Nu vrei să scape și alții de al lor păcat?”
Lor Avva Moise Arapul le răspunde cu lacrimi:
„Câtă vreme păcatul meu încă este în mine,
Precum într-o casă hoitul de om mort,
De păcatul altuia nu pot să mă-ngrijesc,
Ci îmi ajunge-al meu,
Pe care să mi-l plâng.”
Leul feroce adesea în blând miel se preface,
Minunea aceasta numai Hristos o poate lucra.
Avva Moise a fost, mai demult, un cumplit leu de munte,
Și cu toate acestea s-a făcut un blând miel.
Pentru ale Avvei Moise jertfe și rugăciuni sfinte,
Stăpâne Doamne Iisuse,
Miluiește-ne
pe noi.

✍ Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet

 

cititi despre Sf. Cuv. Moise Etiopianul si pe: doxologia.ro;

I Have a Dream (28 august 1963)

Vedere de la Monumentul Lincoln către Monumentul Washington la 28 august 1963

foto si articole preluate de pe ro.wikipedia.org

 

I Have a Dream (28 august 1963)

I Have a Dream (în traducere, „Am un vis”) este titlul unui discurs public de 17 minute al lui Martin Luther King Jr. ținut la 28 august 1963, în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării. Discursul, ținut pe treptele Monumentului Lincoln în timpul Marșului asupra Washingtonului pentru Libertate și Locuri de Muncă, a fost un moment definitoriu al Mișcarea pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor. Ținut în fața a 200.000 de susținători ai drepturilor civile, a fost considerat cea mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea într-un sondaj efectuat în 1999 în rândurile specialiștilor în oratorie. Membrul Camerei Reprezentanților, John Lewis, care a vorbit și el atunci în calitate de președinte al Comisiei de Coordonare Studențești a Protestelor Pașnice (Student Non-Violent Coordinating Committee), „dr. King [...] a educat, a inspirat, a informat nu doar pe cei prezenți, ci oamenii din întrega Americă și generațiile încă nenăscute.”

King at the 1963 Civil Rights March in Washington, D.C - foto preluat de pe en.wikipedia.org

King at the 1963 Civil Rights March in Washington, D.C – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La sfârșitul discursului, King s-a îndepărtat de textul pregătit inițial pentru o perorație parțial improvizată pe tema lui „Am un vis”, posibil în urma strigătului Mahaliei Jackson: „Zi-le despre vis, Martin!” El ținuse o cuvântare ce conținea câteva secțiuni similare la Detroit în iunie 1963, când a participat la un marș pe Woodward Avenue împreună cu Walter Reuther și cu părintele C. L. Franklin, și repetase și alte fragmente.

 

Stil

Considerat a fi o capodoperă de oratorie, discursul lui Martin Luther King se aseamănă ca stil unei predici baptiste (King chiar era preot baptist). El face apel la surse emblematice și respectate, cum ar fi Biblia și invocă Declarația de Independență a Statelor Unite, Proclamația de emancipare, și Constituția Statelor Unite. La începutul cuvântării, King face o aluzie la discursul de la Gettysburg al lui Abraham Lincoln, spunând „acum o sută de ani” („Five score years ago…”). Un exemplu de aluzie la Biblie este cea la Psalmi 30:5 în al doilea paragraf al discursului. El face referire la abolirea sclaviei articulată în Proclamația de emancipare, „A venit ca veselia dimineața să pună capăt lungi nopți a robiei lor”. O altă aluzie biblică se găsește în al zecelea paragaraf al lui King: „Nu, nu, nu suntem mulțumiți, și nu vom fi mulțumiți până când dreptatea nu va curge ca o apă curgătoare și neprihănirea ca un izvor nesecat”, aluzie la Amos 5:24. King citează și din Isaiah 40:4-5— „am un vis că orice vale va fi înălțată…” Mai mult, King face referire la primele versuri din piesa lui Shakespeare „Richard al III-lea” remarcând, „această vară chinuitoare a legitimei nemulțumiri a negrilor nu va trece până când nu va veni o toamnă înviorată…

Martin Luther King, Jr. ținând discursul „I Have a Dream” la Marșul pentru Drepturi Civile din 1963 de la Washington, DC - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Martin Luther King, Jr. ținând discursul „I Have a Dream” la Marșul pentru Drepturi Civile din 1963 de la Washington, DC – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Anafora, repetiția unor cuvinte la începutul propozițiilor, este un procedeu retoric utilizat în toată cuvântarea, ca de exemplu atunci când King cere publicului să profite de ocazie: „Acum este timpul…” se repetă de patru ori în paragraful al șaselea. Cel mai frecvent citat exemplu de anaforă este în celebra frază „am un vis…”, repetată de opt ori în timp ce King pictează auditoriului un tablou al unei Americi integrate și unite.

 

cititi mai mult despre I Have a Dream si pe en.wikipedia.org