Calendar Ortodox 8 mai 2024

Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan Teologul; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare (8 mai)

articol preluat de pe: www.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 8 mai 2024
Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan Teologul
Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
(Harți)

 

Sinaxar 8 Mai

În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfântului măritului apostol şi evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept şi iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan - frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași - foto preluat de pe basilica.ro

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan – frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași – foto preluat de pe basilica.ro

Preabunul Dumnezeu şi Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru Dânsul, pe sfinţii Săi ucenici şi apostoli, prooroci şi mucenici, şi pe toţi cei ce bine au plăcut Lui, nu i-a învrednicit numai Împărăţiei cerurilor şi veşnicelor bunătăţi, ci şi locurile în care au strălucit şi au fost îngropaţi ei, le-au luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri.

Astfel şi mormântul în care fusese îngropat marele apostol şi evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, în toţi anii izvorăşte şi izbucneşte afară fără de veste în a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfântului Duh, praf şi pulbere sfântă pe care locuitorii de acolo o numesc mană.

Şi aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au pentru izbăvirea de toate bolile, spre tămăduirea sufletelor şi sănătatea trupului slăvind pe Dumnezeu şi pe robul Său Ioan cinstindu-I.

citiți mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

Din cuvântul de laudă al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.

Se cuvine a şti că tatăl cuvântătorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu.

Pentru că Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda şi pe Iosif, şi trei fiice: pe Estir, pe Marta şi pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu şi maică a lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.

Deci Mântuitorul era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomiei, fiica lui Iosif.

Se cuvine să ştim că în vremea când a fost vândut Domnul nostru iudeilor şi a fost răstignit, au fugit toţi.

Dar Ioan, ca un iubit, a fost de faţă la vânzarea şi la răstignirea Lui, şi a venit şi la mormânt cu Petru.

Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale.

De aceea se zice că a avut trei maice pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit fiul tunetului; şi a treia pe Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea, precum a zis Domnul: .

Şi a îngrijit-o Ioan până la adormirea ei.

Apoi a venit la Efes şi a dărâmat prin rugăciunea sa capiştea Artemidei şi a mântuit din rătăcire patru sute de mii de bărbaţi şi femei ce slujeau Artemidei, şi i-a adus la lumină.

Iar muntele pe care se află biserica cuvântătorului de Dumnezeu se numeşte Livaton, unde spre apus zace sfântul Timotei.

Iar Maria Magdalena şi cei şapte tineri din Efes sunt în muntele din apropiere ce se cheamă Hileon.

Iar sfânta Ermiona, fiica lui Filip, unul din cei şapte diaconi, din cele patru proorociţe fiice ale lui, zace aproape în acel munte.

Şi Audact mucenicul şi fiica sa Calistena şi alţi mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristovul şi Pavel cetăţeanul pustiului.

Şi se face prăznuirea lui în cinstita sa apostolească biserică, ce este la locul ce se numeşte Evdomon.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare (354-449).

Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut şi păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, şi plin de toată bunătatea şi înţelepciunea dumnezeiască şi omenească.

Pentru aceasta a fost hirotonit şi diacon.

Şi ocârmuind atunci împărăţia romanilor Teodosie cel Mare şi punând multă nevoinţă, şi căutând om duhovnicesc şi învăţat care să fie în stare să înveţe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, şi a scris la împăratul Graţian, şi la papa Inocenţiu, şi abia a putut dobândi ceea ce dorea.

Deci purcezând Arsenie de la Roma şi sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la faţă şi la fire este om cinstit şi căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, şi împodobit cu toată bunătatea.

Şi umplându-se de multă bucurie şi dulceaţă, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, şi i se smerea ca unui dascăl. Şi senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau.

Iar el urând mărirea şi iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, şi dorind de viaţă monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorinţa.

Şi îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: “Arsenie, fugi de la oameni şi te mântuieşte”.

Deci el nezăbovind, ci schimbându-şi portul, s-a dus şi a sosit la Alexandria.

Şi călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea şi anevoioasă.

Şi rugându-se lui Dumnezeu, iarăşi a auzit glas dumnezeiesc către dânsul:

Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te şi te mântuieşte“.

Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se şi cu alţii către dânsul:

Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos“.

Şi el zise:

Dacă îl voi spune, îl veţi ţine?

Iar ei ziseră:

Aşa, adevărat.”

Şi zise el:

Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu vă apropiaţi acolo“.

Şi iarăşi se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieţii sale, purta un petec de rasă în sân de-şi ştergea lacrimile.

Şi era la trup minunat şi cuvios, peste tot cărunt, uscat şi lung, măcar că si era puţin gârbov de bătrâneţe, avea barba până la pântece şi chip îngeresc ca al lui Iacov.

Drept aceea nici nu vrea să-şi arate faţa cuiva.

Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-şi genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui.

În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet.

Şi când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneţi, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde şi cum se cade să-l îngroape.

Iar el a zis:

Oare nu ştiţi să puneţi o funie de picioarele mele şi să mă trageţi în munte?

Şi iarăşi le zise:

Vedeţi, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieşi din trup?

Şi ei ziseră:

Vedem“.

Iar el zise:

De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta“.

Şi îndată şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu.

Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean, .

citiți mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Mil făcătorul de cântări, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cohortei ostaşilor, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Nicomas (ro.orthodoxwiki.org)

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Tarasie din Licaonia, făcătorul de minuni (ro.orthodoxwiki.org)

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Arsenie Lucrătorul, de la Lavra Peșterilor din Kiev (sec. XIV)(ro.orthodoxwiki.org)

Tot în această zi, pomenirea sfântei Cuvioase Emilia (doxologia.ro)

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.