Dreptul Iezechia (715 – 687 î.Hr)

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Dreptul Iezechia

Dreptul Iezechia (715 – 687 î.Hr) – foto preluat de pe doxologia.ro

Iezechia (Ezechia în unele traduceri; n. 715 – d. 687 î.Hr) a fost fiul lui Ahaz și al lui Abia (fata lui Zaharia), împărat al lui Iuda în sec VIII-VII.

Şi-a pus nădejdea (încrederea) în Domnul așa cum n-a făcut-o până la el și nu o va face nici după el vreun împărat al lui Iuda (4 Regi 18.5).

În cei 29 de ani de domnie a restabilit credința adevărată și puternică în Dumnezeu prin nimicirea idolatriei, ținerea sărbătorilor și prin respectarea tuturor regulilor legii lui Moise.

Intrat în conflict cu împăratul asirienilor, puternicul, batjocoritorul și vicleanul Sanherib, Ezechia beneficiază de ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu care nimicește fără luptă, printr-un înger, o mare parte din armata acestuia.

Acțiunea îngerului a luat forma unei plăgi (Britannica, Encarta), Herodot spunând că a fost vorba de o plagă cauzată de șoarecii de câmp (Encarta 2006).

Sanherib se întoarce în Asiria, unde este ucis chiar de fiii săi.

Ezechia se îmbolnăvește de moarte dar, rugându-se la Dumnezeu, capătă de la acesta vindecare și prelungirea vieții cu 15 ani.

Părăsit de Dumnezeu care vroia să-l încerce, el devine îngâmfat și se fudulește cu bogățiile sale unor soli babilonieni.

Isaia îi proorocește unele nenorociri, Ezechia se smerește din mândria sa împreună cu locuitorii Ierusalimului și face ca mânia Domnului să nu vină peste el în timpul vieții sale.

A făcut unele lucrări practice de aducerea apelor în cetatea Ierusalimului.

Isaia a fost proorocul care l-a sfătuit și pe care l-a ascultat.

Domnia sa este evocată în Cartea a patra a regilor cap.18-20 și Cartea a II-a a Cronicilor, cap 29-32.

Biserica Ortodoxă îi face prăznuirea pe 28 august.